Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: Cruşova
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Nicolae BatzariaNicolae Constantin Batzaria s-a născut la 20 noiembrie 1874 în Cruşova (Kruşevo), inclus atunci în provincia otomană Macedonia şi astăzi în fosta republică iugoslavă a Macedoniei.

Acest târguşor în terase, situat la 1200 m altitudine în munţii Macedoniei, era descris astfel în anii '80 de scriitorul aromân Hristu Cândroveanu, care-l compara cu bulgărescul Tîrnovo: ''Un noian de acoperişuri de ţiglă roşie, case cu unul sau două caturi, uliţe arhaice, înguste, pietruite cu bolovani de rîu, urcînd în pante circulare, parcă de amfiteatru antic''. Pe o înălţime ce domină localitatea a fost ridicat un monument în onoarea aromânului Pitu Guli, care în 1903 a condus revolta antiotomană ce a dus la efemera Republică liberă de la Cruşova.

Vulcan Petru – Armăna / 1904

Marţi, 14 Iunie 2011 14:39

Romanul Armăna a fost publicat de Petru Vulcan în 1904 la Constanţa. De asemenea, a făcut o prezentare a acestei opere în revista ’’Ovidiu’’, editată de cercul literar ’’Ovidiu’’, instituţii culturale înfiinţate de el în oraşul de pe malul mării.


Romanul preia subiectul piesei de teatru Furlji (Hoţii), publicată de P.V. în revista ’’Pindul’’ din Bucureşti pe parcursul anului 1899. Piesa urma să aibe trei acte, dar au fost publicate doar actul I şi prima scenă din actul II, publicarea piesei încetând în momentul în care revista şi-a încetat apariţia.

În secolul XIX, reprezentanţii familiei Petraşincu se numărau printre fruntaşii aromânilor din Cruşova, localitate din Macedonia otomană.


Sterie Petraşincu s-a născut la 5 mai 1890, ca fiu mezin al lui Nicolae şi Polixeniei. După ce a absolvit liceul românesc din Monastir, azi Bitolia, în Macedonia otomană, s-a înscris în 1909 la Facultatea de Medicină din Bucureşti. Din 1912 este medic practicant la Aşezământul Brâncovenesc din capitală.


În timpul participării României la primul război mondial (1916-1918), S.P. este medic sublocotenent în Regimentul 8 Călăraşi. A fost singurul medic din divizie care nu se îmbolnăveşte de tifos exantematic, deoarece şi-a izolat cortul departe de unitate şi a avertizat cu împuşcarea pe oricine s-ar fi apropiat.În timpul marilor lupte de rezistenţă din vara lui 1917, s-a remarcat la Soveja şi Valea Curiţei la postul de prim ajutor, recuperând răniţii de sub focul artileriei germane. Tot acum a căpătat renumele de ’’doctorul care trăgea cu mitraliera’’. În acest context, un obuz inamic cade chiar lângă el, dar nu explodează datorită solului mlăştinos. Regimentul său a fost printre primele unităţi româneşti care au intrat în 1918 în Chişinău, capitala Basarabiei eliberate de bolşevici. Un camarad de război apropiat i-a fost fostul său coleg de liceu George Simotta. Nu i-a plăcut să povestească întâmplări din război, fiind impresionat de versurile lui Artur Enăşescu referitoare la crucile soldaţilor necunoscuţi: „Cruce alba de mesteacăn/Răsărită printre creste/Cruce albă de mesteacăn/Cruce fără de poveste/Braţele-ţi de vânturi smulse/Se vor pierde pe poteci/Numai brazda de ţărână/Nu-l va părăsi pe veci.”

 

După război, S.P. şi fratele său Vanghele şi-au lichidat bunurile din Cruşova natală. Aici se va întâni cu Efterpi Papatheodossi, stabilită în Skopje şi venită şi ea în Cruşova natală pentru un sejur la munte. Căsătoria lor a avut loc la Skopje.

 

După nuntă, a plecat cu soţia la Paris, unde s-a specializat în urologie la clinica Neker în ianuarie-martie 1921. La întoarcerea în România lucrează ca specialist la secţia de urologie condusă de profesorul Moscu din cadrul Spitalului Brâncovenesc.


În 1925 se naşte fiul său Nicuşor, eveniment anunţat din uşă în uşă de Nicu, fiul fratelui său Anton, în familie vorbind în aromână. În această situaţie, în 1929 familia Petraşincu s-a mutat în casă nouă,proiectată de prietenul arhitect G. Simotta, pe baza unui credit cu dobândă mică acordat de Banca Naţională. În imobilul cu patru etaje situat pe bulevardul Elisabeta faţă în faţă cu Liceul Lazăr, doctorul şi-a deschis cabinetul medical.


Dar Efterpi moare în 1932, la numai 35 de ani, ca urmare a unei boli incurabile. Casa era proprietatea soţiei, iar legea succesiunii din epocă prevedea că numai copii pot moşteni averea mamei.În această împrejurare S.P.devine tutorele fiului său, a cărui educaţie va fi o prioritate.


La Aşezământul Brâncovenesc primea,ca şi ceilalţi medici, un salariu modic, fiind un mod de a realiza acte de caritate. În această instituţie medicală, înfiinţată în 1838 de băneasa Safta Brâncoveanu, va lucra 20 de ani ca medic chirurg şi se va desăvârşi în profesia sa. În plan militar în 1935 este medic de divizie, iar după doi ani medic-şef. A scris numeroase articole de specialitate publicate în România şi în străinătate şi a devenit preşedinte al Societăţii Române de Urologie. În acelaşi timp lucrează fără concediu la cabinet pentru a achita împrumutul şi a scoate casa de sub ipotecă, eveniment care va avea loc în 1940.


În 1936 se recăsătoreşte cu Safta Neghină, dar numai după ce primeşte acordul fostului său socru, Teodor Papatheodossi.


De asemenea, a scris articole în susţinerea cauzei aromânilor din Balcani, meritele în această activitate fiindu-i recunoscute prin numirea în funcţia de preşedinte al Societăţii de cultură macedo-române din Bucureşti.


La sfârşitul anului 1940, în timpul regimului naţional-legionar instaurat la 14 septembrie,a făcut parte dintr-o delegaţie de intelectuali aromâni condusă de fruntaşul legionar Constantin Papanace care a fost primită de generaul Ion Antonescu, ’’conducătorul statului’’, pentru a discuta situaţia aromânilor din Grecia.


De asemenea, în jurnalul lui I.A. figurează o discuţie avută de acesta la 11 martie 1941, după alungarea legionarilor de la putere, cu S.P., N. Batzaria şi Cola Ciumetti, în legătură cu situaţia aromânilor colonizaţi în Cadrilater şi recolonizaţi în Dobrogea, după cedarea Cadrilaterului Bulgariei în septembrie 1940.


Instaurarea regimului comunist (1944-1947) va fi urmată de eveniment nefericite în viaţa lui S.P. Naţionalizarea imobilelor va fi urmată de mutarea în casa lor a unor familii străine, evacuate din propriile case pentru a face loc potentaţilor noului regim.Naţionalizarea Aşezământului Brâncovenesc duce la schimbarea conducerii spitalului, iar refuzul dr. S.P. de a face compromisuri morale şi politice au condus la închiderea secţiei de urologie,evenimente urmate la scurt timp de închiderea cabinetelor particulare.


S.C.M.R. a intrat şi ea în vizorul regimului comunist, liderii săi fiind arestaţi de poliţia încă netransformată în miliţie şi eliberaţi la scurt timp. Dar situaţia lui S.P. se complică, fiind acuzat de ’’fascism’’ şi ’’rasism’’,şi în consecinţă, a fost închis în lagărul de la Slobozia. Regimul legionar (septembrie 1940-ianuarie 1941) îl numise în funcţia de ’’comisar de românizare’’, pe care o refuzase. Pentru eliberarea sa au intervenit cu declaraţii scrise: Beiu Aigher, chiriaş al lui S.P. timp de 15 ani, prof. dr. I. Iacobovici de la Spitalul Brâncovenesc, dr. H. Alterescu şi dr. Katz-Galaţi, sindicatul Epitropiei Brâncoveneşti etc.


A primit o pensie mică, fiind acceptat să lucreze la o policlinică cu plată. Avea puterea să glumească spunând că e fericit că nu l-au dat afară din casă. A murit în 1968, pe mormântul său găsindu-se ofrande anonime,iar telefoanele pentru consultaţii se primeau încă la mult timp după decesul său.

 

SURSE:

Buzatu Gh., Cheptea Stelea, Cîrstea Marusia, ‘’ Jurnalul Maresalului Antonescu’’, Vol.I 4.IX1940-31.XII.1941 http://honoretpatria.wordpress.com/2010/11/05/generalul-ion-antonescu-%E2%80%9Dmarti-11-martie-1941-orele-1900%E2%80%9D-audien%C8%9Ba-reprezentan%C8%9Bilor-macedo-romanilor-din-dobrogea-bucure%C8%99ti-11-martie-1941/

MESSAILĂ NICOLAE, ‘’A S C E N D E N Ţ Ă’’, Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti2010 pp. 59-69 http://www.bibliotecametropolitana.ro/Uploads//3_2011/111741.pdf

Tambozi Justin (editor), Mărturiile lui Constantin Papanace – Un document al cauzei aromânilor, editura fundaţiei ’’Andrei Şaguna’’, Constanţa, 1996, p.15

Satul fărşerot Pleasa este aşezat în sudul Albaniei, în apropierea oraşului Korce (’’Corcea’’ sau ’’Corceaua’’ în aromână) şi a graniţei cu Grecia.În mijlocul satului se ridica şcoala,  una din cele trei construcţii ale comunităţii alături de biserică şi de adăpostul de la Şipotul mare.

După Nicolae Pipa, şcoala a fost construită în 1881.

Conform unui document consular românesc din Ianina din 1925 ’’şcoala naţională’’ s-a deschis în 1883. Era o clădire mare cu etaj, realizată numai din piatră.

Aprovizionarea cu apă a familiei cădea în sarcina fetelor şi nevestelor, care luau apă de la Şipotul (izvor) cel Mic sau Izvorul lui Tegu din apropierea satului. Vara spălau aici rufele, în special pânzele, profitând de terenul întins. Se mergea în grup, rude, vecine şi prietene. Se făceau până la 20 de focuri, la care se încălzea apă în cazane cu leşie. Majoritatea erau fete, care, fiind mai tinere terminau mai repede, şi le ajutau pe femeile mai  în vârstă. Când terminau se odihneau sau mâncau ceva. Totul se petrecea într-o atmsoferă marcată de cântece şi de prezenţa copiilor, care ajutau cu lemne pentru foc. La întoarcere, femeile purtau majoritatea rufelor într-o copaie legată cu frânghi ape spatele lor, iar în coada coloanei copii purtau cazanele şi restul rufelor. În celelalte trei anotimpuri rufele se spălau la Şipotul cel Mare, care era apărat din laturi de ziduri, precum şi de un acoperiş.

Partea a V a antologiei lirice grămostene alcătuită de scriitorul Dina Cuvată din Macedonia se întitulează Cîntiţi di pizuiri şi di hazi (Cântece de ironie şi glumă) şi cuprinde 21 de cîntece, ale căror versiuni româneşti îmi aparţin.


1. Scoal, lea nveastă (Scoală, tu noră)

- A, lea nveastă - ş-apiri,

Scoal, lea feată, ta s-lucrăm!

- Nu-apiri, că-ntunică,

Bagă-ňi-ti, măle,s-durňim...

- Picurarl'i mulgu oili, -

Scoal, lea nveastă, ta s-lucrăm!

- Nu sunt el'i, sunt cîrvînarl'i, -

Bagă-ňi-ti, măle, s-durňim!...

- Fciorl'i aurlă pit ubor,

Scoal, lea feată, s-nă lucrăm!

- Nu s-ficiorl'i, că-s cîţăl'i,

Bagă-ňi-ti, măle, s-durňim...

- Scoal, lea nveastă - soarli deadi,

Scoal, lea feat-ňi, ta s-lucrăm!!!

- Nu ş-u soarli, că ş-u luna,

Bagă-ňi-ti, măle, s-durňim...

(- A, tu noră - s-a făcut ziuă,

Scoală, tu fată, ca să lucrăm!

- Nu s-a făcut ziuă, că s-a întunecat,

Culcă-mi-te, soacră, să dormim...

- Păcurarii mulg oile, -

Scoală, noră, ca să lucrăm!

- Nu sunt ei, sunt cărăuşii, -

Culcă-mi-te, soacră, să dormim!...

- Băieţii strigă prin curte,

Scoală, tu fată, să lucrăm!

- Nu-s băieţii, că sunt câinii,

Culcă-mi-te, soacră, să dormim...

- Scoală, tu noră - a ieşit soarele,

Scoală, tu fată-mi, ca să lucrăm!!!

- Nu a ieşit soarele, ci luna,

Culcă-mi-te, soacră, să dormim...)

Dinu Barbu – Țara lui Tache Culina

Duminică, 12 Februarie 2012 10:59

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu din Timișoara am intrat în posesia articolului său Țara lui Tache Culina, în care se referă la serbarea zilei Sfintei Marii de către aromâni în anul 2010 la Moscopole, în Albania, și în anul 2011 la Livadia, în Grecia.

 


15 August 2010. De Sfânta Maria Mare, la Moscopole, străveche așezare armânească aflată nu departe de orașul Korcea, în munții Albaniei, mii de oameni s-au strâns într-o Mare Adunare a Consiliului Armânilor din Balcani pentru a-și revendica identitatea pe cale de a se pierde în următoarele generații. Au venit atunci la Moscopole armâni din Grecia, Serbia, Bulgaria, România, Macedonia (Skopjie), urmași ai grămoștenilor din Munții Gramosta, ai fărșeroților cu rădăcini în satul Frașari, dacă nu cumva din orașul grecesc Farsala, acolo unde Caius iulius Cezar l-a învins pe Pompei. Ai megleniților din munții Megleniei, Pajik și Caraciov (după războiul civil din Grecia 1946-1949 ’’unele comune meglenoromâne au fost incendiate, o bună parte din populația meglenoromână a luat drumul exilului, stabilindu-se în aproape toate fostele țăroi socialiste europene, ba chiar și în fosta Uniune Sovietică’’).

Să nu-i uităm pe urmașii olimpianilor din Săruna (Salonic), Veria, Pretori, Caterino-Cochinoplo, care locuiau ’’pe plaiurile muntelui Olimp și ramurile sale’’, despre care munte Olimp istoricul D. Nenițescu scria la anul 1912 că ’’a încetat de mult de a mai fi lăcașul zeilor mitologiei grecești’’, asta poate și datorită faptului că acolo armânii erau pe atunci tare mulți, cu toții creștini, nu păgâni închinători la chip cioplit.

Ori descendenți ai arnăuchenilor (arvaniților) de pe coasta albaneză a Adriaticii, din Tirana, Scutari, Kavaia (așezare altădată pur armânească), Niucastru (Elbasan), Valona (Avlona), Vilardi (Berat). Apoi cei ai epiriaților, armânii din Epir, din Albania de Sud, din Zagori, ori din munții Pindului, din Ianina, Metzovo, Săracu, Furca, Privoli, Cuci etc.

Cei mai mulți au fost urmașii voscopolenilor, ai celor plecați din Moscopole, 60 000 de armâni răsfirați prin Balcani și în tot restul Europei , aceasta dup distrugerea marelui oraș armânesc de hoardele pașei din Ioanina, Ali Tebelin, în veacul al XVIII lea. Moscopole, mare oraș armânesc care ni l-a dat pe Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului, cel de la care ’’ne-au rămas școli răspândite în toată Transilvania, societatea Astra, gândirea că unirea poporului român se face prin cultură și educație’’. Marele Andrei Șaguna, canonizat de BOR la 29 octombrie 2011 la Catedrala Mitropolitană din Sibiu. Sfântul Andrei Șaguna!

S-au adunat în marginea satului Moscopole, de Sfânta Maria anului 2010 descendenții voscopolenilor ajunși la Scopia (Skopje), Bitule (Monastir), Gheorghea, Kornița, Ohrida, Crușova, Magarova etc. Iar din Banatul românesc, din județul Timiș, a făcut cale lungă pînă la Moscopole (Voscopole) o delegație condusă de Steriu Toza, președintele Comunității Armâne din Fălcarea Banat, delegație în care s-au aflat, printre alții, grămoștenii Gheorghe Duma și Stere Duma din Sânandrei, fărșeroții Caxi Veronica, Mihaela Sabău și Atanase Muși din Dudeștii Noi, megleniții Marius Manca, Ștefan Poța și familia Ferestrăoaru (mamă și fiu) din Jimbolia.

 

15 august 2011. Satul armânesc Livadia, la câțiva kilometri de orășelul grecesc Polikastro, nu departe de granița Republicii Macedonia de la Gevgelja cu cea a Republicii Elene de la Evzoni). Livadia se află așezată pe un platou întins, la peste 1500 de metri altitudine. E slujbă la biserica ’’Sfântul Nicolae’’ din sat și se află acolo numeroși credincioși. De altfel, de la Polikastro, aflat la poalele muntelui, și până sus, la Livadia, zeci de autoturisme și autobuze pline ochi au urcat pantele abrupte dis-de dimineață. A fost una din acele zile frumoase când fiii satului grămoștean se adună la biserică, apoi, spre prânz, petrec în centrul așezării cu cântece și dansuri tradiționale, cu batal la proțap, cu uzo, rezina și cafe în fața tavernei ’’Moskopole’’, cea mai veche clădire din sat.

Iar cel mai important fiu al Livadiei este vărul lui Gheorghe Duma din Sânandreiul timișan: Take Culina. Născut la 18 aprilie 1947 la Livadia (Kăliva, cum îi spune satului grămoștean Steriu Toza), Take Culina, un bărbat nu prea înalt, smead, liniștit, a făcut carieră politică. La 41 de ani, în 1978, a fost ales primar al orășelului Polikastro (oraș în care s-a născut și Anton Tanev Dontcho Yugov, prim-ministru al Bulgariei între anii 1956-1962). Municipiul Polykastro, cu cele 23 de sate aparținătoare acestuia, are 12 000 de locuitori dintre care doar câteva sute sunt armâni (grămoșteni și megleniți). Tuturora, greci și armâni, le-a fost primar Tache Culina mulți ani, iar în vara anului 2011 l-am găsit viceprimar la Polikastro.

Viceprimarul Culina e invitat să vorbească la ceremonia din centrul satului Livadia, satul său natal. El, dar și alte oficialități, unele venite în creierul munților taman de la Salonic, de pe malul Mării Egee, pentru a onora sărbătoarea Livadiei. Discursurile sunt ținute în limba greacă. Doar în greacă... Abia mai târziu, când s-a terminat falnicul dans al junilor armâni, la mesele de pe terasa restaurantului Moscopole se aud gratulări între băștinași ’’La mulți ani! Sânteți ghini?’’ Acolo, la masa din taverna cea bătrână, Take Culina începe, încet-încet, să vorbească cu noi armânește, uneori vorbele lui fiind aproape românești, așa că le înțelegi ’’din prima’’. Altele sunt mai greu de priceput, dar reușim cu răbdare să ghicim sensul cuvântului atât de vechi. Nevasta domnului Tache, Elena, o armâncă mândră, și eleganta fiică a viceprimarului, domnișoara Gheorghia, se așează la o masă învecinată, alături de alte doamne grămoștene. Conversează în grecește, așa că renunți să tragi cu urechea la cele ce vorbesc și asculți povestea loculu rostită de viceprimarul Culina. Ce a auzit de la părinți, și anume faptul că în anul 1944, cu doar trei ani înainte ca el să se nască, satul Livadia a fost bombardat cumplit de nemți. ’’Au dat cu bombe! Din Stukasuri!’’, povestește Tache Culina. Satul a fost distrus, au fost morți și răniți și lumea, grămoștenii, adică, s-a risipit care încotro, așa au mai rămas în picioare două sau trei case...

’’Apoi...’’, dă să povestească mai departe viceprimarul din Polikastro, însă e întrerupt de prieteni, neamuri, de consăteni care țin să dea mâna cu cel mai important fiu al Livadiei din acel moment. Se oprește la masa noastră și părintele Mihail, născut și el la Livadia, dar cu casa la Polikastro și parohie la... Livadia. Se bucură sincer când aude că suntem din România și că venim din partea lui Steriu Toza care, iată, aflăm că e nepotul său de sânge! ’’Eu sunt armân!’’ se mândrește pe față părintele Mihail.

Părintele ne binecuvântează și ne lasă mai departe în grija viceprimarului Tache Culina. Care își amintește de anul 1970, atunci când satul a renăscut. Cu bani adunați cu trudă și cu sprijin de la trapeza, banca grecească, au fost înălțate în Livadia 60 de case, făcute din piatră și lemn. Apoi numărul lor a crescut. Nu a stat elsă numere averea celor din Livadia și împrejurimi, dar crede că în urmă cu 30-40 de ani pe culmile munților de acolo pășteau peste 250 000 de oi de-ale grămoștenilor. Se ținea pe atunci la Livadia târg mare de două oriu pe săptămână și se vindeau de toate: caș, telemea, lână, fructe, mai ales cireșe.

Acum, lucrurile stau altfel. Oamenii rămân la Livadia cam ține școala copiilor, din 15 martie și pînă la 15 octombrie. ’’Iarna cade neauă multă’’, continuă domnul Culina și ne bucurăm că am reușit să pricepem așa de bine armâneasca grămoștenului. Iar peste iarnă rămân la Livadia doar trei-patru palicari, înarmați cu puști, nu că s-ar teme ei de lotri, ci ca să oprească mistreții să facă prăpăd prin gospodăriile sătenilor lăsate în grija lor...

Pe scurt, fragmente din povestea Țării lui Tache Culina, viceprimarul din Policastro, vărul grămoșteanului Gheorghe Duma din satul timișan Sânandrei...

 

SURSA

Dinu Barbu, Țara lui Tache Culina, Agora, Timișoara, nr. 3 / 2011, pp. 77-79.

Prin amabilitatea domnului Dumitru Garofil de la filiala Constanța a COMUNITĂȚII ARMÂNE DIN ROMÂNIA am intrat în posesia unui ghid turistic în limba engleză al orașului Crușova (Krusevo) din Republica Macedonia. Publicat de municipalitate după 2007, ghidul cuprinde 11 obiective turistice, dintre care 3 au legătură cu aromânul Pitu Guli, unul din liderii revoltei antiotomane din 1903. Traducerile îmi aparțin.


<7.) Muzeul Revoltei Ilinden și al Republicii din Crușova

Este găzduit într-o clădire din orașul vechi datând din secolul XIX și care a aparținut fraților Naum și Gheorghe Tomalevski. Aceasta a fost clădirea în care a fost proclamată Republica din Crușova în 1903. Deschiderea muzeului la 2 august 1953 a marcat a 50 a aniversare a Revoltei Ilinden și a Republicii din Crușova și prezintă cronologic evenimente legate de Revolta Ilinden: cele mai importante documente despre întemeierea orașului și spiritul său revoluționar, pregătirea Revoltei Ilinden împotriva Imperiului Turc (expoziție cu arme, hărți și fotografii originale), fotografii originale ale membrilor Guvernului Provizoriu, Consiliului și detașamentelor revoluționare, obiecte aparținând lui Nikola Karev și Pitu Guli, manechine, texte, Manifestul din Crușova, evoluția Revoltei Ilinden și a Republicii din Crușova în presa străină, documente ale bisericii ”Sf. Nicolae” care au fost arse în timpul reprimării revoltei. Aici se găsesc informații despre pierderile umane și materiale cauzate orașului de către soldații turci.>

 

<11.) Meckin Camen

Doar la câteva mile depărtare de Crușova, ascuns în mijlocul pădurii, veți găsi monumentul „Răsculatul cu piatra”. El vă va duce înapoi în timp în 1903, când, în acest loc, detașamentul răsculaților condus de Pitu Guli, respectând jurământul „Libertate sau moarte”, s-a sacrificat pentru poporul său și libertatea națională. (…)>

 

<6.)Muzeul Luptei Antifasciste

Muzeul Războiului de Eliberare se află în apropierea platoului Monumentului Makedonium în zona Gumenje. A fost deschis în 1989 și găzduiește expoziții care amintesc Războiul de Eliberare Națională din anii 1941-1945. Pornind de la tradițiile revoluționare ale Revoltei Ilinden și a Republicii din Crușova, Muzeul prezintă prin fotografii acțiunile din timpul războiului ale detașamentului ”Pitu Guli” din Crușova și de asemenea numeroase exponate (obiecte și arme originale aparținând partizanilor din această unitate) din această perioadă. Muzeul este vestit prin fresca „Mural” (pictură murală pe peretele frontal) care descrie războiul, pictată de marele maestru al culorii Borko Lazeski. >

 

 

Prin amabilitatea domnului Dumitru Garofil de la filiala Constanța a COMUNITĂȚII ARMÂNE DIN ROMÂNIA am intrat în posesia lui ”Krusevo navigator”, un ghid turistic în limbile macedoneană și engleză publicat de primăria orașului Krushevo / Crușova (SV Macedoniei) pentru evenimente locale din perioada iulie-august 2011.


Conform capitolului Basic Info (p. 6), populația orașului era estimată în 2002 la 5330 de locuitori, majoritatea macedoneni și aromâni (Vlachs / Bлacи).

 

În secțiunea What to visit este inclus Meckin Kamen (p. 10):

<Visit Meckin Kamen to see ”The rebel with a stone”, which is highly elevated above the flat ground to remind us Pitu Guli and his heroic band who died defending Krushevo and his freedom.>

(Vizitați Meckin Kamen pentru a vedea ”Rebelul cu o piatră”, ținută de acesta deasupra capului pentru a ne reaminti de Pitu Guli și eroicul său detașament, care a murit pentru a apăra Krushevo și libertatea orașului.) (Traducere de M. T.)

 

În capitolul Galleries, museums and monuments este inclus Museum of NLW (p. 12):

<Opened in 1989 and it houses exhibits that recall the National Liberation War of 1941-1945 year. In the Museum through a number of photos is accopampanied revolutionary way of Krushevo detachment ”Pitu Guli” during the war and also numerous exponents (original objects and weapons to the partisans of this detachment).

Gumenje, +389(0)48/477-126

Tue-Sun 10.00-14.00>

(A fost deschis în 1989 și găzduiește expoziții care amintesc de Războiul Național de Eliberare din anii 1941-1945. Muzeul descrie campania detașamentului ”Pitu Guli” din Krushevo în timpul războiului printr-un număr mare de fotografii și, de asemenea, prin numeroase exponate (obiecte și arme originale ale partizanilor detașamentului.

Gumenje, +389(0)48/477-126

Marți-Duminică 10.00-14.00) (Traducere de M.T.)

 

În același capitol este inclus Monument of Pitu Guli (p. 13):

<Under the beech forest on the north side of Krusevo there is a small park where proudly upright stand the monuments of the legendary Rebel from Krusevo – Pitu Guli. With the look directed to the town, you think he is here and even now takes care of our little town. The park is a great place where you can spend the afternoons and enjoy in the view towards the city.>

(Lângă pădurea de fag situate la nord de Krushevo se află un mic parc where stă mândră în picioare monumentul legendarului Revoluționar din Krusevo – Pitu Guli. Cu privirea ațintită spre oraș, ați crede că el este prezent și chiar acum s-ar pregăti să apere micul nostru oraș. Parcul este un loc minunat unde vă puteți petrece după-amiezile și v-ați bucura de priveliștea orașului.) (Traducere de M.T.)

 

La secțiunea Restaurants găsim Restaurant Pitu Guli (p. 19)

<National

Gumenje

+389(0)72/779-001, +389(0)75/727-399

08.00-01.00

The restaurant Pitu Guli offers pleasant ambiance and is perfect for receptions, weddings and birthday parties.

Recommended: Krusevo sausage>

(Național

+389(0)72/779-001, +389(0)75/727-399

08.00-01.00

Restaurantul Pitu Guli oferă o ambianță plăcută și este perfect pentru reuniuni, nunți și petreceri aniversare.

Recomandat: Cîrnatul de Krushevo.) (Traducere de M. T.)

 

În capitolul Calendar of events (p. 31) al manifestării ”Krusevo ethno town 2011” (16-31 iulie) era inclus și următorul eveniment:

<20 july: 20.30 Choir music nights (Vlach night) – City Park>

(20 iulie: 20.30 Seri de muzică de cor (Seară aromână) – Parcul orașului) (Traducere de M. T.)

În 2007 poetul albanez cu ascendență maternă română Baki Ymeri (n. 1949 Macedonia / R.S.F.Iugoslavia - ) a acordat un interviu publicației ”Revista română”, în care a vorbit și despre aromânii din statele balcanice.


<(…)

Marius Chelaru: Am discutat de multe despre Albania, despre România, despre Kosovo, Macedonia, despre aromâni și soarta lor. Recent ne-am întâlnit, la Iași, cu doamna Vanghea Mihanj Steryu, aromâncă din Macedonia. Cum vedeți dumneavoastră literature aromânilor, a minorităților aromână și română în zonele despre care discutăm.


Baki Ymeri: Este un subiect de discutat. Soarta aromânilor și românilor din Balcani și din jurul României este amară. Asimilare și discriminare, lipsă de școli și biserici în limba maternă, indiferență guvernamentală și diplomatică, lipsa mândriei de a fi roman. Ce trebuie făcut? Trebuie să ne trezim noi ca să-i trezim pe ei, ca să-și caute drepturile, precum procedează albanezii kosovari sau ungurii care trăiesc în județele din inima României. Kosova* nu este Kosovo precum Moldova, Craiova, Orșova sau Crușova** nu sînt Moldovo, Craiovo, Orșovo sau Crușovo. Destinul lumii depinde de Kosova, indifferent de faptul că cei care nu cunosc istoria susțin colonialismul panslavist privind destinul românilor basarabeni, timoceni sau albanezilor kosovari. Soarta aromânilor din Macedonia este mai bună decît a confraților noștri din Albania, Grecia sau Valea Timocului***. Sînt o serie de scriitori și militant înflăcărați pentru obținerea drepturilor lor în Balcani și sînt o serie de diplomați care militează mai mult pentru bani decît pentru (a)români. Se țin cîteva reuniuni ale românismului cu foști comuniști, care fac la fel: aleargă mai mult după bani decît după (a)români, ceva similar cu neromânii noștri care încearcă să-l scoată pe Eminescu din „debara”. (…)>

 


SURSA

Mihai Chelaru, Mîndria de a fi roman nu este o sintagmă folclorică (Interviu cu poetul Baki Ymeri), ”Revista română”, Iași, 4 (50), 2007, p. 4.


 

NOTE M.T.

*Kosovo: denumirea sârbă / Kosova: denumirea albaneză

**Crușovo (Crușova în aromână) = Oraș din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, locuit din vechime de o importantă comunitate aromânească.

***Valea Timocului=Regiune de la granițele Serbiei și Bulgariei cu României locuită în majoritate de români, numiți vlahi de autoritățile celor două state balcanice. 

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required