Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: Cuza
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

P.P. s-a născut la 12 iulie 1893, la Viziru, Brăila,ca fiu al lui Guşu şi Florei Papacostea.

A fost fratele profesorilor universitari Victor, Cezar şi Alexandru Papacostea, foşti deputaţi.


G.P. a făcut parte din primul grup de tineri aromâni aduşi din Balcani de domnul A.I. Cuza (1859-1866) pentru a se educa în România şi a răspândi apoi cultura românească la sud de Dunăre.


P.P. a fost licenţiat în drept, dovedindu-se un eminent avocat.


În 1916 a publicat Geografia poştală.


A fost ales deputat de Caliacra (judeţ sud-dobrogean între 1913-1940) în anii 1920 şi 1926.


Din 1922 a fost secretar politic al generalului A. Averescu până la decesul acestuia în 1938.Ca urmare, a îndeplinit funcţia de director general al Poştelor în guvernul Partidului Poporului condus de A. în anii 1926-1927. A mai ocupat şi funcţia de director al Băncii de Credit.


La sfârşitul anului 1940, în timpul regimului naţional-legionar instaurat în 14 septembrie, face parte din delegaţia de intelectuali aromâni condusă de fruntaşul legionar Constantin Papanace, care a discutat cu generalul Ion Antonescu, ‘’conducătorul statului’’, problema aromânilor din Grecia.


În 1952, când ocupa funcţia de profesor suplinitor, a fost arestat de regimul comunist. A fost condamnat administrativ la 24 de luni de închisoare, fiind considerat un ‘’element dubios’’. După ce a fost eliberat din penitenciarul Piteşti la 15.04.1954, a fost urmărit şi a fost nevoit să lucreze în diverse cooperative.


A fost tatăl academicianului Şerban Papacostea, născut la 25 iunie 1928 la Bucureşti. Vasta bibliotecă a tatălui a constituit un stimul în formarea ca istoric a fiului. Ş.P. crede că a moştenit optimismul de la tatăl său aducând ca mărturie amintirile unui coleg de detenţie al lui P.P., care sublinia că acesta a ajutat mulţi deţinuţii să nu se prăbuşească psihologic.

A decedat în 1969.


SURSE:

***, Fişă matricolă penală: Petre Papacostea, ‘’Memorial Sighet’’ http://www.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=284&Itemid=153&lang=ro

Drăgusin Nicolae, Convorbire cu Şerban Papacostea, ‘’Dialoguri pentru viitori’’, editura Institului Cultural Român, Bucureşti, 2004, pp.82-106 http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=829

Tambozi Justin (editor), Mărturiile lui Constantin Papanace – Un document al cauzei aromânilor, editura

Fundaţiei ‘’Andrei Şaguna’’, Constanţa, 1996, pp.15-16

Filologul şi scriitorul român Lucian Vasiliu (1954 Puieşti/Vaslui - ) a publicat în 2004 un articol având ca temă raportul dintre capitală şi provincie ca un caz naţional al raportului general al raportului geografic dintre centru şi periferie. Vasiliu îi include şi pe aromâni ca factor de provincializare a Bucureştiului după Marea Unire de la sfârşitul Primului Război Mondial (1914-1918), având în vedere ca aromânii din ţările balcanice au fost colonizaţi în Cadrilater (în Bulgaria din 1940) în anii '20 şi '30. El foloseşte pentru aromân termenul de ''macedonean''.

<(...) Cei din localitatea Hadâmbu, să zicem, visează la Podul Iloaiei, cei de acolo la Iaşi, ieşenii la Bucureşti, bucureştenii la Roma, cei din Roma la New York...

Polemica, deseori sterilă, răţoiala suburbană, încăierarea arbitrară dintre ''capitalişti'' şi ''provinciali'' este un fel de hîrjoană istorică, deseori isterică, întîlnită nu numai la noi, ci şi aiurea....

(...) Pentru un timp, Alexandru Ioan Cuza, votat pe ambele maluri ale Milcovului, a reuşit să tempereze tradiţionalele păruieli între capitală şi provincie, dintre centru şi periferie. Aşa s-a ajuns ca Bucureştii să fie ieşenizaţi, iar Iaşii botoşenizaţi, bîrlădenizaţi sau chiar oltenizaţi (după episoade de slavizare, armenizare, grecizare, evreizare - toate benefice, inclusiv pentru viaţa spirituală.

Oricum, geografia lingvistică nu punea probleme, din Bucovina pînă în Banat.

Geografia politică (şi nu numai) s-a împlinit la 1 Decembrie 1918. De atunci, putem vorbi şi de o geografie culturală, literară unitară, explicită. Cu o ruptură după al doilea război mondial, cînd fragmente ''geografice'' literare au rămas în afara graniţelor tradiţionale, iar altele s-au risipit în exil, în diaspora etc.

După primul război mondial, de pildă, înregistrăm o semnificativă transilvanizare, macedonizare, dobrogenizare, basarabenizare a Bucureştilor. ''Periferia'' venea să consolideze ''Centrul''. (...)>


SURSA

Lucian Vasiliu, Capitală-provincie, centru-periferie..., ''Euphorion'', Sibiu, an XV, nr. 3-4/martie-aprilie 2004

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required