Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: Freiburg
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Neologismele editurii Cartea aromână din SUA

Sâmbătă, 11 Iunie 2011 13:49

Editura considera că problema neologismelor în aromână este una dificilă,dar cum publicarea cărţilor nu putea aştepta realizarea unui acord pe această temă, instituţia a adoptat propriile reguli. Aceste reguli fuseseră prezentate într-o comunicare la cel de al III lea Congres de Limbă şi Cultură Aromână desfăşurat în localitatea germană Freiburg în 20-23 iulie 1993 şi publicate în ’’Rivista di Litiratură shi Studii Armănj’’, tomul II din octombrie 1994. Această comunicare a fost prezentată pe scurt în introducerea la romanul Armăna de Petru Vulcan, publicat de editură în 1996.

Ecaterina Vrana s-a născut la 18 iunie 1969, la Constanța.


Absolvă Academia de Artă, la clasa Sorin Ilfoveanu.


Participă la expoziții din 1994.


Expoziții personale: Universitatea Freiburg (Germania, 1993), Galeria Academiei de Artă (București, 1994), Institutul Francez (București, 1995 și 1997), ‘’Oameni de aproape’’ (Palatul Mogoșoaia, București, 2007).


Expoziții de grup în străinătate: Academia de Artă Budapesta (1994), Muzeul de Artă Durango (Spania, 2004), Bologna (Italia, 2006), Stedelijk Museum (Lier / Belgia, 2007), Druot Montaigne (Paris, 2009), Performance Art Institut (San Francisco / SUA, 2010-2011).


A realizat lucrări de artă monumentală în Parcul din Timișoara.


Lucrări ale sale se află în colecții publice (Muzeul Ludwig Budapesta și Muzeul Național de Artă Contemporană București) și particulare (România, Olanda, Elveția, Germania, SUA).

 


SURSA

Alice Dinculescu, Catalog de expoziție ‘’Buei di primuvearâ / Culori de primăvară’’. Artiști plastici aromâni, Proiectul Avdhela ‘’Pagini vii de cultură aromână’’, Constanța, 26-29 aprilie 2012, p. 22.

 

În 1996 editura Cartea aromână din SUA publica romanul Armăna a lui Petru Vulcan, în introducerea căruia prezenta ’’Normili di scriari a editurăljei – alfabetlu’’.

 

Pentru editarea cărţilor, această instituţie de cultură se ghida după trei reguli privind: alfabetul, normele de scriere a cuvintelor şi forma standard a cuvântului şi transplantarea neologismelor.

 

Editura a ales alfabetul propus de revista ’’Zborlu a Nostru’’ în numărul 1 din anul II, respectiv 1984. Acest alfabet a fost susţinut şi în Rezoluţia celui de al II lea Congres internaţional de limbă şi cultură aromână, care s-a desfăşurat în perioada 25-28 august 1988 la Universitatea germană Freiburg.

Cu micile modificări ale editurii, acest alfabet se prezintă astfel (câteva sunete au 2 variante):

a, ă, b, c, ch, d (dh), dz, e, f, g (ğ), gh (ğ), h, I, j, k, l, lj (ļ) m,n,nj,(ň), o, p, q, r, s, sh (ş), t (th), ts (ţ), u, v (), w, x, y, z.

 

Litera ă se aude ca românescul ă sau ca românescul î: fărşeroţii au doar sunetul ă, în timp ce pindenii au şi sunetul î.

 

Combinaţiile de litere ce, ci, che şi chi se citesc ca în alfabetul Italian şi cel românesc. În general c se aude ca k, doar când este urmat de vocalele e şi i se aude ca în cuvintele celnic (mare proprietar de oi) şi cicior (picior). De asemenea, combinaţia ch urmată de e şi i se aude k: cheptu (piept) şi chiro (timp) se aud keptu şi kiro. Există şi excepţii în care ch se aude separat în c şi h: mecheme (tribunal) de origine turcească se pronunţă mec-he-me cu accentual pe ultima silabă şi nu me-ke-me. Editura consideră posibilă şi varianta kh în loc de ch, adică mekheme.

 

Combinaţiile de litere ge, gi, ghe şi ghi se citesc de asemenea ca în alfabetele italian şi român. În general g se aude ca în cuvântul găljină (găină). Când este urmat de e şi i, g se aude ca în cuvintele gepi (buzunar) şi gioni (tânăr). Combinaţia gh se aude ca în cuvintele ghelă (tocană) şi ghini (bine), cu câteva excepţii: în gumar (măgar) şi gheatru (doctor), g se aude ca sunetul grecesc ‘’γ –gamma’’.

 

Semnul dz se aude ca în cuvântul budză (buză). Literele d şi t corespund sunetelor latine d şi t, dar în unele cuvinte se pot auzi ca sunetele greceşti ‘’δ-dhelta’’ şi ‘’θ-theta’’. Astfel se simplifică scrierea pentru că aromânii din România şi Macedonia nu cunosc sunetele δ şi θ, iar autorii care ar fi dorit să scrie sunetele greceşti ar fi putut să o facă cu combinaţiile dh şi th. În cărţile publicate de editură se scrie cati (fiecare), timelj (temelie), doară (dar) şi dascal (dascăl), cititorul putând citi cum doreşte. Dacă autorul ar fi dorit în mod expres să se scrie aşa cum se pronunţă, editura se angaja să scrie cathi, thimelj, dhoară, dhascal.Dar erau considerate şi excepţii, combinaţia th pronunţându-se în sunete separate în cuvintele bathava (gratis), fitheauă (vită tânără) şi alithea (adevărat): bat-ha-va, fit-hea-uă şi a-lit-hea.

 

Combinaţiile de litere nj şi lj se aud ca în cuvintele njel (miel) şi ljepur (iepure) şi se pot scrie cu semnele tradiţionale ň şi ļ. Există şi excepţii precum conje, junjulă (garoafă), noljican (mijlociu), hănjar (hanger), hinji, finji (băţ) şi neologismele aranjamentu (aranjament), injectsii (injecţii), cunjunctsii (conjuncţii), în care nj se pronunţă cu sunetele separate n şi j. Editura lua în considerare şi variantele con-gi, giu-giu-lă, nol-gi-can, hăn-gear, hin-gi, fin-gi (existente şi în dicţionarul lui Tache Papahagi) şi neologismele a-ran-gea-mentu , in-gec-tsi-i şi cun-giun-ctsi-i, aşa cum sunetele je şi ji se pronunţă în engleză. În acest sens în dicţionarul lui Papahagi există perechi de cuvinte ca jumitati/giumitati, jurat/giurat, joc/gioc, junami/giunami (tinerime , junatic/giunatic (tinereţe),joni/gioni, junop/giunop (voinicel), judets/giudets, judicat/giudicat, jugastru/giugastru (pom),jugii/giugii (pereche), jujunar/giungiunar (greier), jumbă/giumbă (cucui), jupă/giupă (jupon).

 

Combinaţiile de litere sh şi ts se aud ca în cuvintele shoput (izvor) şi tsină (cină). În cărţile publicate de editură aceste combinaţii se scriu cu semnele româneşti ş şi ţ doar atunci când se transcriu cuvinte româneşti. Excepţiile pentru aceste combinaţii sunt cuvintele arăshirat (răsfirat), ipushisescu (a promite), iposhisi (promisiune), catashisi (sechestru), sholarhiu (liceu), shizmă (schizmă), sheză (legătură), transhumantsă, dishămari, Ghetsimani şi Voshopoli (Moscopole),în care se pronunţă separat: a-răs-hi-rat, i-pus-hi-ses-cu, i-pos-hi-si, ca-tas-hisi, s’ho-lar-lu, s’hiz-mă, s’he-ză, tran-hu-man-tsă, dis-hă-mari, Ghet-si-ma-ni şi Vos-ho –po-li.Uncaz particular era considerat cuvântul bitsi, derivat de la verbul bitsescu /bitisescu (a termina), care se poate pronunţa bi-ţi, bit-si sau bi-ti-si şi pe care editura îl transcria bitisi/bitsi, lăsând pronunţia la alegerea cititorului.

 

Literele g şi v corespund sunetelor latine g şi v, în câteva cazuri auzindu-se ca grecescul ’’ γ’’. Autorii care ar fi dorit să scrie acest sunet puteau să folosească ğ şi . Unii aromâni nu pronunţă γ în cuvinte ca Gramostea, Ghiorghi, vurgar (bulgar), tsigară, , filulughii (filologie), aghi şi în limbile moderne aceste cuvinte prezintă sunetul latin g. Editura a făcut o listă cu cuvintele şi derivatele lor în care v se pronunţă ca γ: vin (avini, avită, vinar,vier, avizmăciunj…),viu (vii, nvii, viatsă, anviari…), vermu (virminos,nvirminire…), aveaspi (veaspi, vespar…), vis (nvisari, nvisedz…), vitsăl (vitsauă…), viptu, vioară, visteari, vinghits, Vizmăciunj (Septembrie), sclavi, călivi. Aceste cuvinte se pot pronunţa şi la plural cu v, dar la singular se pronunţă întotdeauna cu v. În ceea ce priveşte derivatele verbului venire, sunt două situaţii: dacă vi este urmat de nj se pronunţă ca latinul v (vinj, vinjish, vinji, vinjim, vinjit, vinjiră şi vinjită), iar dacă vi este urmat de ni sau n,derivatele se pronunţă cu grecescul γ (vin, vini, vinim, vinits, vină, vineam, vineai, vinea, vineats, vinirim, vinirish,viniri, vinirit, vinu şi vinindalui).

 

Litera x se pronunţă în general ca şi combinaţia cs în cuvintele axescu/acsescu (a fi vrednic,a împlini), alăxescu/alăcsescu (a schimba, a îmbrăca), xeani/cseani (străinătate), iar în câteva cazuri ca gz: exemplu/egzemplu, existu/egzistu.

 

 

 

SURSA

Vulcan Petru, Armăna, transpuniri tu Limba Armănă: Dina Cuvată, editura Cartea Aromână, SUA, 1996, pp.III-VII

 

În perioada 22-27 iunie 1992, în stațiunea maritimă românească Neptun a avut loc Forumul românilor și originarilor din România.


La reuniune au luat participat și trei aromâni: Vasile Barba (1918-2007), președintele Uniunii Culturale Aromâne din Freiburg / Germania, Iosif Prefti de la Asociația Aromânilor din Korce / Albania și Paris Sterie din România.


Discursurile lor au fost rezumate într-un volum consacrat evenimentului de către Fundația Culturală Română din București.

În Cuvânt de deschidere al Forumului, scriitorul Augustin Buzura, președintele fundației, i-a salutat pe aromânii din țările balcanice: <Alături de frații din Basarabia, Bucovina și Ucraina prezenți, vreau să-i salut, să le mulțumesc și fraților din Peninsula Balcanică, români și aromâni treziți la viață (...)>


Vasile Barba:


<Ora deșteptării aromânilor

Președintele Uniunii Culturale Aromâne cu sediul în Freiburg a făcut un scurt istoric al formării poporului nostrum deopotrivă la nord și la sud de Dunăre, înfățișînd drama pe care o trăiesc aromânii din Peninsula Balcanică a căror identitate culturală și națională este în pericol. Lumea în schimbare a zilelor noastre, noua Europă al cărei proiect prinde tot mai mult contur, oferă, în opinia domnului Barba, cele mai bune condiții pentru recîștigarea conștiinței originii aromânilor de pe ambele maluri ale Dunării. Adresîndu-se din România, „singura Valahie care ne-a mai rămas”, domnul Barba a pledat în favoarea sprijinirii material a tinerilor aromâni în vederea obținerii unor burse de studiu în România, în Basarabia sau în Bucovina.

Acest lucru nu implică un efort material deosebit din partea statului român, foloasele sale pe plan spiritual fiind inestimabile.> (Plenul de deschidere)

 

<„Raiul nu mai îngăduie… limba valahă

A fost și dînsul de părere că „noi stăm cu brațele încrucișate cînd este amenințată ființa noastră, în timp ce alții pentru a obține privilegii fac orice.

A relatat întîlnirea cu un prelat străin la Budapesta pe care l-a întrebat dacă știe că la nici 100 km de Timișoara, dincolo de graniță, trăiește un întreg popor care nu are nici un preot, nici învățător.

Ceva mai la vale 1 milion și jumătate de valahi nu numai că nu au nici un drept, dar sînt amenințați în Grecia (unde procentual sînt mai mulți decît maghiarii din Transilvania) cu smulgerea limbii de la rădăcină dacă vor vorbi valaha.

A amintit de preoți ortodocși care au predicat grecizarea satelor valahe. Unul dintre ei, călugărul Cozma, a fost sfințit pentru că a grecizat 40 de sate de valahi. Se ducea și spunea preoților: dacă pînă mîine nu veți veni la mine să-mi spuneți că abandonați această limbă a diavolului, limba latină, veți intra în iad. Alteori, stropea cu chimicale otrăvite crengile unui pom din fața casei și spunea: „dacă pînă mîine frunzele vor rămîne verzi înseamnă că nu am dreptate, dar dacă se vor veșteji -  aceasta este vocea lui Dumnezeu. A doua zi, femeile, mai ales, vedeau frunzele veștejite și se duceau să se lepede de limba lor. Aceste procedee numai creștinești nu erau. > (Secțiunea a II a – Istorie și culte)

 

<„Au fost formulate numeroase propuneri concrete (…) scutirea de taxe a tinerilor care vin să învețe în România (prof. Vasile Barba – Freiburg) ș. a.”

„Forumul Românilor și Originarilor din România”

Natalia Stancu – Curierul național 30 iunie 1992 >

 

 

Iosif Prifti

<„O națiune uitată

În present în Albania trăiesc circa 300 000 de aromâni, cea mai mare parte a lor păstrîndu-și obiceiurile și limba strămoșească. Subliniind bunele relații existente între aromâni și albanezi, dl. Prifti a apreciat că românii din Albania au nevoie urgentă de sprijin cultural din partea confraților din nordul Dunării. Prezența unor personalități culturale din România în mijlocul aromânilor din Albania, existența unui correspondent în Albania al postului national de radio din România ar fi doar cîteva din modalitățile prin care statul roman ar putea ajuta „această națiune destul de uitată” care sînt conaționalii nostril sud-dunăreni.> (Plenul de deschidere)

 

 

Paris Sterie

<„În Balcani, românii nu sunt musafiri

A vorbit despre societatea de cultură macedo-română, una din cele mai vechi societăți existente actualmente în România după „Astra”, înființată la 1880 prin înalt decret domnesc. Apoi, despre  drepturile valahilor din sudul Dunării. Pînă în 1923, pe malul Dunării au existat în sate biserici unde slujea în limba română. La Sofia exista o școală primară română și un gimnaziu, care s-a transformat în liceu și era frecventat initial de români din sudul munților Balcani, dar din 1934 au venit mulți elevi de pe malul Dunării. Liceul era al statului roman, diploma era recunoscută în toată lumea, mai puțin în statul bulgar. Apoi bulgarii au închis liceul. În sudul Dunării a rămas astfel un singur lăcaș de cultură – biserica română a coloniei macedo-române din Sofia.

Colonia număra acum 50 de ani 600 de familii, acum dacă mai numără 40-50 familii. În biserică se slujește în românește, dar și în limba bulgară pentru bulgarii din cartier.

În Grecia, Albania, Macedonia sîrbească, Bulgaria, elemental românesc a primit cele mai grele lovituri din partea Patriarhiei ortodoxe de la Constantinopole. În Les Roumains de Macedonie  a lui Alexandru Rudin, există un capitol în care se elogiază un preot grec care a pus hoardele grecești să omoare preoți români.

Astăzi, România liberă și democrată trebuie să vorbească sus și tare pentru drepturile vechi ale acestor români; nu e nevoie ca ei să dobîndească ceva nou. Au existat tratate international prin care aceste drepturi au fost recunoscute de secole, prin pacea de la București din 1913 au fost recunoscute drepturile la cultură și învățămînt: școli și biserici.

Problema românilor din sudul Dunării – este de părere dl. Paris – nu se poate rezolva decît pe principiul tratativelor, prin bună înțelegere și bună conviețuire.> (Secțiunea a II a – Istorie și culte)

 

 

A luat cuvântul și părintele Alexandru Șchiopu din Bulgaria.

<„Biserica română din Sofia”

A vorbit despre colonia ortodoxă română de la Sofia, creată inițial de românii veniți din Macedonia și care au dorit să aibă și biserică în limba maternă. Statul român i-a ajutat, atît în a construi școala română, cît și biserica română de la Sofia. De la 1948 încoace, această biserică a rămas singurul loc und eromânii din Bulgaria toată se puteau aduna și asculta slujbele în lima română. Astăzi însă, numărul credincioșilor se reduce la 30-40 familii – mai mult aromâni și cîțiva vlahi din zona Vidin.> (Secțiunea a II a – Istorie și culte)

 

 

SURSA

FUNDAȚIA CULTURALĂ ROMÂNĂ, Primul Forum al românilor și originarilor din România (Neptun, 22-27 iunie 1992), Intergraph, București, pp. 5, 12, 14, 22, 23, 24, 25, 81.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required