Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: Kokkas
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Texte aromâne 6: KOKKAS HARILAOS

Sâmbătă, 24 Decembrie 2011 04:20

În 1986-1987 Maria Kokka, aromâncă orginară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o anchetă de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă pentru absolvirea Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost KOKKAS HARILAOS, 65 de ani, cioban şi cărăuş, vorbitor de aromână şi greacă, absolvent a patru clase în limba greacă.


Molis (4) apirî caθi (5) tahina, mi scolu dit somu, negu mi lau. Afu (6) mi lau dapoia l’au mi keptimu. Mi vîrγeasti maia: - Caθi dzuî ti keptińi, caθi dzuî ti udz tu capu, ńi faţi, nu ti udî, n-adarî cî va s-arucuredzî, cî eşti papu. Mini nu avdu, voi s-mi lau, voi s-mi keptimu. Dapoia l’-aĝutu, negu s-l’au leami, aprindemu soba. Afu aprindemu soba, ia l’a di faţi ĉai, ia faţi ĉai aco, mîcăm ĉai. Dapoia l’-aĝutu, ta s-fiţemu prăndzu, poti fakii (7), poti fîsul’u, iţi avemu aco, patati. L’aĝutu ali mai, l’i curu aco, pînî ti prăndzu. Γini prăndu, mîcăm aidi poti, ni luomu cîtî heamî cu maia aco, nî virγimu cîtî heamî ca nî nkidicămu unu cu alantu. Aidi xana (1) pali (2) dapoia γini mirindea. Etimusimu ta iδγia (3) pali.Tîmîsim pali ti mîcari, ta s-fîţemu ti seara ţinî, ti seara. Aidi, xana pali seara bîgămu tiliorasi (4), videmu, e; treaţi heamî di oarî γini ş-un nipotu aco, caθi (5) dzuî avem un nipotu, trîţemu oara şi cu elu aco, pînî ntunearicî. Ĉorgili n-capu, dapoia somu pînî tahina. Tahina ahurhimu pali ta iδγia (6).


(4) molis conj. ‘’cînd’’ < gr. Μόλις

(5) caθi pron. ‘’fiecare’’ < gr. Κάθε

(6) afu conj. ‘’cînd’’ < gr. Αφού

(7) fakii s.f. ‘’linte’’ < gr. Φακή

(1) xana adv. ‘’din nou’’ < gr. ζανά

(2) pali adv. '’iarăşi’’ < gr. πάλι

(3) ta iδγia ‘’aceleaşi’’ < gr. τα ίδία

(4) tiliorasi s.f. ‘’televizor’’ < gr. τηλεόραση

(5) caθi pron. ‘’fiecare’’ < gr. Κάθε

(6) pali ta iδγia ‘’iarăşi aceleaşi’’ < gr. Πάλι τα iδγia

 

Notă: Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor.


Versiunea românească îmi aparţine:

‘’Când se face lumină în fiecare dimineaţă, mă scol din somn, merg mă spăl. Când mă spăl, apoi mă piepten. Mă ceartă bunica: - În fiecare zi te piepteni, în fiecare zi te uzi pe cap, nu e bine, nu te uda, nu fă asta, că vei răci, că eşti bătrân. Eu nu aud, vreau să mă spăl, vreau să mă piepten. Apoi o ajut, merg să iau lemne, aprindem soba.Când aprindem soba, ea se apucă să facă ceai, ea face ceai acolo, bem ceai.Apoi îi ajut ca să pregătim prânzul, poate linte, poate fasole, orice avem acolo, cartofi. O ajut pe bunica, îi curăţ acolo, până la amiază. Vine amiaza, mâncăm, ne înţepăm puţin cu bunica acolo, ne certăm puţin pentru că ne împiedicăm unul de celălalt. Haide din nou aceleaşi, apoi vine gustarea. Pregătim aceleaşi din nou. Pregătim din nou mâncare ca să facem cina pentru seară. Haide, din nou seara dăm drumul la televizor, ne uităm, ei; trece puţin timp, vine şi un nepot acolo, în fiecare zi ne vine un nepot, petrecem timpul şi cu el acolo, până se întunecă. Cergile peste cap, somn până dimineaţa. Dimineaţa o luăm de la capăt.’’

 


SURSA

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp.20-21

Texte aromâne 7 : KOKKAS HARILAOS

Duminică, 25 Decembrie 2011 07:34

În 1986-1987 Maria Kokka, aromâncă din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o anchetă ştiinţifică de teren pentru pregătirea lucrării de diplomă la Facultatea de litere a Universităţii Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost KOKKAS HARILAOS, 65 de ani, cioban şi cărăuş, vorbitor de aromână şi greacă, absolvent de patru clase în greacă.


Cît apirî tahina miscolu, mi lau, mi tîmîsestu (7), măcu heamî pîni, aşe di culaţio, ş-negu naparti la stavlu (8). Aco la stavlu amu dzaţi mulări. Negu, li scotu. Li scotu nafoarî, l-adapu, li bagu nuntu, li hîrestu, li xanascotu, dapoia arestu stavlu şi l-alasu pînî searî, pînî searî nafoarî. Mi toru d-aco dapoia, γinu acasî. Acasî amu vărî dzaţi – γingiţ mînari, dzaţi oi, dzaţi căpri. Li hîrestu şi eali dapoia l-arucu apî cî l-amu cl’asi stavlisi, nu li scotu nafoarî tora cî easti iarî. Li tîmîsestu (7) dapoia ş-l-alasu. Stau ti prăndzu, mi discurmu heamî di oarî. Xanamăcu tu prăndzu păni şi mini. Negu vărî voltî (9) la mîγîzii heamî, stau vărî sati-dau aco, mi aĝocu vărî culţinî (10) aco cu alţi parei (11) ca mini. Aidi xana pali mi scolu, ti mirindi negu la cal’i, ndregu stavlu, bagu cal’i nuntu l’i ncl’idu, mi scolu, γinu acasî. Γinu acasî, ahurhestu pali cu mînarili ţi amu. Li hîrestu, li dau apî aco ş-xana pali γini seara dapoia. Şideari cu Polixenea.

 

(7) tîmîsestu vb. IV, pers. I sg. Ind. Prez. ’’a pregăti’’ < gr. ετοιμαζω

(8) stavlu s.m. ’’grajd’’ < gr. σταυλος

(9) voltî s.f. ’’plimbare’’ < gr. βολτα

(10) culţinî s.f. ‘’joc de cărţi; cărţi de joc’’ < gr. κολτσίνα

(11) parei s.f. ‘’companie’’ < gr. παρεα

 

Notele de subsol aparţin editorilor.

 

 

Versiunea românească îmi aparţine:

’’Cum se face lumină dimineaţa mă scol, mă spăl, mă pregătesc, mănânc puţină pâine, aşa ca gustare, şi merg dincolo la grajd. Acolo la grajd am zece catâri. Merg, îi scot. Îi scot afară, îi adap, îi bag înăuntru, le dau de mâncare, îi scot din nou, apoi mătur grajdul şi îi las până seara afară. Mă întorc apoi, vin acasă. Acasă am vreo zece-douăzeci de miei îmblânziţi, zece oi, zece capre. Le dau şi lor de mâncare, apoi le dau apă, pentru că le-am închis în grajd, nu le scot afară acum că e iarnă. Le pregătesc, apoi şi le las. Stau la amiază, mă odihnesc puţin timp. Mănânc din nou pâine la prânz şi eu. Fac o plimbare până la prăvălie, stau acolo vreo oră-două, joc o carte cu alţi cunoscuţi de vârsta mea. Apoi din nou mă scol, pe la chindie merg la cai, aranjez grajdul, bag caii înăuntru, închid grajdul, vin acasă. Vin acasă, încep din nou cu mieii pe care îi am acolo. Le dau de mâncare, le dau apă şi din nou vine seara apoi. Stau cu Polixenia.’’

 

SURSA

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 21-22.

Texte aromâne 8: KOKKAS HARILAOS

Luni, 26 Decembrie 2011 20:24

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, supervizată de profesor Liliana Ionescu Ruxăndoiu.


Unul dintre subiecţii a fost KOKKAS HARILAOS, 65 de ani, cioban şi cărăuş, vorbitor de aromână şi greacă, absolvent a patru clase în limba greacă:
Tu hil’a eńacosa trianda  ena (1), to hil’a eńacosea saranda (2), i Γermania kirixe  (3) pangozmiu polemu (4). Noi aua nu n-agudi, ala vini Italia, n-agudi Italia tu hil’a eńacosea saranda – saranda ena. Vini tu Alvanii, ş-di Alvanii vrea s-intrî tu Elaδî. Elaδa s-andistîsi (5) u turămu nîpoi, ala ap-tu δeca (6) Apriliu hil’a eńacosea saranda ena (7) viniră γermanadzil’i. L-arupsirî γirmanadzil’i, u cutruvuirî Elaδa. Cîdzu mari foami. Multî duńauî murirî. Anθina poati s-murirî vărî patrudzăţi di ńil’i di oameni, murirî Anθina  di foami. Şi pandu, elinicolu lao (8) apufurasa multu. Cu aţa ţi s-fîţea dapoia işe, işe andarticu şi mini iδγiu nu puteamu s-aravdu aţeali ţi trîţea cu γermanolu, işei şi mini andartu. Nesu tu ena triandaohto sintaγmatos evzonon (9) tu munţil’i Aγrafî s-unumusestu (10) munţil’i aţel’i. Feĉu aco trei-patru meşi. Aveamu epihirisea (11) – agudeamu di Lamia pînî Meţova. Agudeamu siδiruδrumikascî (12) γramii (13), s-fîţeam sabutaz (14) la cal’uri ţi triţea aftukinatli. Avem aguditî multi falăndzi di γermanadzi, am datî multi măhi (1).
(1) Tu hil’a eńacosa trianda  ena ’’1939’’ < gr. το χίλια εννιακόσια τριάντα εννα
(2) to hil’a eńacosea saranda ‘’1940’’ < gr. το χίλια εννιακόσια σαράντα
(3) kirixe  vb. (gr.) pf. s. pers. III sg;. Kiriso ‘’a proclama’’ < gr. κηρυξει
(4) pangozmiu polemu ‘’război mondial’’ < gr. παγκόσμιο πόλεμο
(5) s-andistîsi vb. IV pf. s pers III sg; mi andistitestu ‘’a se opune’’ < gr. αντιστεκομαι
(6) δeca num. card. ‘’zece’’ < gr. δέκα
(7) hil’a eńacosea saranda ena ‘’1941’’ < gr. χίλια εννιακόσια  σαράντα ενα
(8) pandu, elinicolu lao ‘’pretutindeni, poporul grec’’ < gr. παντου ο ελληνικοσ λαο
(9) ena triandaohto sintaγmatos evzonon ‘’un regiment de evzoni (nr.) 38’’ < gr. ενα τριαντα οχτώ συντάγματος εβξωνων
(10) s-unumusestu vb. IV ind. prez. pers. III pl. unipers. ‘’a se denumi’’ < gr. ονομαζονται
(11) epihirisea s.f. ‘’tentativa’’ < gr. επιχειρησε
(12) siδiruδrumikascî adj. f. ‘’feroviară’’ < gr. σιδηροδρομικη
(13) γramii s.f. ‘’linie’’ < gr. γραμμη
(14) sabutaz s.n. ‘’sabotaj’’ < gr. σαμποταζ
(1) mahi s.f. ‘’luptă’’ < gr. μαχη
Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor.

 

Versiunea românească îmi aparţine:
‘’În 1939, în 1940 Germania a declarat războiul mondial. Pe noi nu ne-a atacat, dar veni Italia, ne-a atacat Italia în 1940-41. Veni în Albania, şi din Albania vroia să intre în Elada. Elada a opus rezistenţă şi am respins-o, dar la 10 Aprilie 1941 veniră germanii. Îi zdrobiră germanii, ocupară Elada. Se întâmplă atunci o mare foamete. Multă lume muri. La Atena poate că muriră vreo patruzeci de mii de oameni, muriră în Atena de foame. Şi pretutindeni pooporul elen suferea mult. Apoi începu mişcarea de partizani şi eu, de asemenea, nu puteam să rabd suferinţeşe pricinuite de germane  şi m-am făcut şi eu partisan. Am intrat în regimentul de evzoni nr. 38 în munţii Agrafî, aşa se numeau munţii aceia. Am stat acolo trei—patru luni. Aveam acţiuni  - atacam din Lamia pînă la Meţova.  Atacam liniile de cale ferată, şi făceam sabotaje pe drumurile ce treceau aftukinatli. Am atacat multe unităţi germane, am dat multe lupte.’’

 

SURSA:
Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 22-23.

Texte aromâne 9: KOKKAS HARILAOS

Marţi, 27 Decembrie 2011 02:48

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost KOKKAS HARILAOS, 65 de ani, cioban şi cărăuş, vorbitor de aromână şi greacă, absolvent a patru clase în lima greacă:
Unî oarî şi unŭ kirό (2), tu ańi vecl’i, Hristolu pîn-s-amintî, duńaua cu priţili, cu pravdzili zbura. Avea unî limbî, zbura dadunŭ. Şi tu aţelŭ kirό eara unî hoarî rîmîneascî, şi unî dzuî sî scularî featili s-neagî s-adunî tu munti urdzăţi. Acό iu neasirî featili s-adunî urdzăţi, e! dzărirî, afuoarî bunî dapoia, ca sî scoalî s-neagî casî, s-facî ş-cîtî unî sarţinî di leami, cî leamili li purta pi pultări tu aţelu kirό duńaua, no-avea prădzi, no-avea aftukinati, no-avea ta mesa (3) astumţina, ş-li duţea pi pultări acasî. Aco iu s-cîrcarî festili s-neagî, eara ş-unî nveastî nauî, nveasta aţa omos (4) eara greauî şi cum s-arîspîndirî caθi unî s-afcî leami, şi dzăsirî va ni turămu. S-adunarî ş-fudzirî, ş-nveasta u agîrşerî aco. Nveasta s-cîrcă, dîdea s-scoalî, ki epiδis (5) eara greauî, nu putea să-s-scoalî. Dă, dă sî-s-scoalî, arîmasi aco. Nî heamî di oarî pînî s-facî aşe, na! trîţea un lupŭ. Al lupu i dzîţea lali-Cola. Îl’gri nveasta cît îlvidzu: - Lali-Cola, lali-Cola, si s- ńi dai heamî măna. Căndu vidzu lali-Cola mutri cîtî ia şi i-ndzăsi: - Caţe nu poţi s-ti scoli? Dzăsi. – Na, dzăsi, amŭ sarţina greauî di leami. – Nu ai. Eşti tini greauî, dzăsi, ohi sarţina greauî, dzăsi elŭ. Ala va s-ţî dzăcu unŭ zborŭ, ama s-ibî fiĉorŭ s-ţî bîneadzî, s-ibî a tălu. Ama s-ibî featî omos va ń-o dai a ńia. Că şi mini nu amŭ, s-facu ş-mini unî featî di oamińi. – Ma, dzăsi, mini nu amŭ, …! – Ohi, endaxi, ma nu ai dzăsi, ş-nu va s-ai featî, nu ţi u l’au, ama s-ibî featî va s-ibî a mea.
Vrea nu vrea dapoia, mveasta, dapoia s-arîmănî aco, dzăsi a lupu, al lali-Cola: - E! va ţi-u dau an s-ibî featî a ta, dzăsi. El deadi măna, s-asculă.
Pitricu, s-dusi acasî. Trîcu kirolu, trîcu trei-patru meşi. Vini kirolu, amintă mveasta, feaţi featî. Lupu nviţă. Hîrîsi (1) cî feaţi featî. Acriscu feata di trei ańi, patru, neasi, u cîftă. Iia dzîţea, mutrea s-u apufugî, ta s-nu l’-u da: - E lăngită, easti aşe, nu poati s-bîneadzî, nu avea fapti strańi. – Va-l’i facŭ di tuti mini, nu ti miliseaşti (2) tini, dzăsi lupu, monu (3) s-ńi dai feata, zboru ţi avemu. Afu nu putea s-scoatî naparti cu elŭ, duńaua astunţina eara […], ma dziţea unŭ zboru prindea s-u facî, nu si-arîdea unŭ cu alantŭ.
U deadi feata. U lo lupu, u adusi tu mireauî (4), ndzeanî. Aco avea limerea (5) nuntu tu cunaki elŭ, feaţi kîlivî analtî, t as-nu poatî s-fugî feata şi l’-dzăsi a featil’ei: - Iţi cai va z-inî, iţi cai va z-greascî nu va z-discl’idi la văru, mini va z-γinŭ va s-ţi zdăcŭ, ali feati u dzîţea Marinî, va s-dzăcu: ‘’Marinî, Marinî, dă-ń măna ta s-mi alinŭ’’, astumţina va s-adukeşti cî estŭ mini, va s-ńi discl’idzi uşa tini, ta s-γinŭ n-casî, la altŭ nu va z-discl’idzĭ dipŭ. E! trîcurî vărî niscănţĭ ańi, mă-sa aco sî stinuhursea di u lo feata lupu. Avea ş-fiĉorĭ, avea trei-patru fiĉorĭ. Dapoia dzăsi a fiĉorĭ: -  Voi fiĉorĭ aveaţĭ unî sorî, dzăsi. Sora aţa aşe şi aşe pîţă, neşŭ tu pîduri […], nu puteamŭ […] ala tora nu putemŭ s-u lomŭ, ţi dziţeţĭ voi? Sî sinoisirî (1) fiĉorl’i: - dadu, va nidzemŭ noi doi fraţĭ s-u lomŭ […]; s-scularî, z-dusirî fiĉorl’i. Neasirî aco, grirî, ştia cî l’i dzăcu ale feati Marinî: Marinî! Marinî! – Cai h’iţĭ voi? – H’im fraţil’ĭ atăl’I, ni pitrecu dada ta s-ti lomŭ. Nu vî cunoscŭ, dzăsi Marina, uti (2)  v-am vidzutî, uti (2) vî ştiu. Ma h’iţi fraţil’i a mei, di vrea  dada s-mi veadî, z-inî dada s-mi l’a, ta z-inu cu voi. Z-iniţĭ, z-iniţĭ măni ti mirindi, tu patruli oara, cî tati lupu va neagî tu unŭ locŭ diparti […] va s-fugî, s-mi luaţĭ, ta s-nu n-acaţî, pînî s-fudzimŭ. Sî  scularî fiĉorl’i, s-turarî nîpoi, z-dusirî acasî, u luarî mă-sa, u adusirî ş-mă-sa aco dapoia. Aco i grirî: - Marinî, Marinî, ai z-vedzĭ dada. Marina căndu vidzu dada, u cunoscu, discl’isi, arsîru mpadi, u luarî ş-fudzirî. Ma ninti cît neasirî aco avea şi alti  priţĭ aco, avea găl’ińĭ, avea cunel’ĭ (3), avea di tuti soili, căńĭ avea aco, ohi cî u mîva căńi, a ! nu s-mîca astumţina, ne (4). S-lu deadi cîti unî lingurî di ńari, s tulor (?) di mîcarî. Eara şi unu pul’ŭ. Aţelu trîdzea ti moarti, feaţi: - Elŭ nu bîneadzî pînî z-γinî lupu. Aţa l’i dîdea ńari ta s-nu apunî căndu va z-γinî lupu, şi aţîlui nu-i deadirî.
Ti mirindi oarî s-tură lupu nîpoi, veadi aco. Gri: - Marinî, Marinî! Marinî, Marinî! nu Marinî iuva, Marinî, Marinî! ţiva. Arsari, mutreaşti tu δumatiu (5) nuntu n-cas-aco, ţiva Marina. Dîpunî mpadi, treabî ţi pîţă Marina. Trîbă cucotlu, trîbă gîl’ińili, maţili aco, ţiva dipŭ, nu spunea văru dipŭ. Eara ndulţiţĭ cu ńari ş-nu spunea ş-aţeali. Aţelŭ nicŭ pul’ŭ omos ne-avea mîcatî ńari, di inati: - Adi ua, adi ua, dzăcu mini. – Dă-i, dzăsi lupu, ţi easti? – vini dada, vini faşiu (1) di u luarî, di u dusi casile. – A! aşe, dzăsi lupu, a! – Şi tuţĭ mîcarî ńari, ńia nu deadi ńari, dzăsi pul’ŭ nicŭ.
Cudalaga lupu aţia, faţi nclo di himî, cali alasî, cali l’a, l’aĝiumsi, neadzi dupî el’ĭ.
Ţi s-facî tora el’ĭ? Va s-fîţea polimu (2), va s-acîţa […] Arucî unî kaptinî şi dzăsi: - E! dumidzale, fă unî pîduri ta s-scîpămŭ, şi s-feaţi pîduri. Ş-fudzirî, u luarî fiĉorl’I, cîrcarî pali s-fugî. Ala (3) lupu d-aua, d-aco, u frămsi pali, frămsi lemi, s-h’ipsi prigos, pi aua, pi aco, u rupsi pîdurea. Z-dusi, l’aĝiumsi pali. Aco dapoia s-aprikarî, s-aprikaşti hoara, nu […] hoara aco, ţi s-facî, ţi s-facî, arucarî unŭ di untulemŭ şi dzăsirî: - E! dumidzale!, fă un rău s-neacî lupu. Şi aco s-feaţi rău dapoia. Aco lo s-treacî nuntu tu rău… s-nică lupu. Şi u luarî ş-Marina acasî dapoia şi bînarî el’i ma ģini şi noi cama ģini.
(2) kirό s.m. ‘’vreme’’ < gr. καιρο
(3) ta mesa ‘’mijloacele’’ < gr. τα μεσα

(4) omos adv. ‘’de fapt’’< gr. ομως
(5) ki epiδis ‘’şi pentru că’’< gr. κι επειδη
(1) Hîrîsi vb. IV pf. s., pers. III sg.; hîrîsestu ‘’a se bucura’’< gr.
(2) ti miliseaşti vb. unipers. ‘’te interesează’’< gr. χαιρομαι
(3) monu adv. ‘’numai’’ < gr. μονο
(4) mireauî s.f. ‘’parte’’ < gr. μερiά
(5) limeri s.f. ‘’culcuş’’ < gr. λημερι
(1) sinoisirî vb. pf. s. pers. III pl. mi sinoisestu ‘’a se înţelege’’< gr. συνεννοούμαι
(2) uti…uti, conj. ‘’nici…nici’’< gr. ουτε...ουτε
(3) cunel’u s.m. ‘’iepure’’ < gr. κουνελι
(4) ne ‘’da’’ < gr. ναι
(5) δumatiu s.n. ‘’cameră’’ < gr. δωματιο
(1) faşiu formă folosită de puiul bolnav (neştiutor), pentru fraţi
(2) polimu s.n. ‘’război’’ < gr. πολεμος
(3) Ala conj. ‘’dar’’ < gr. αλλα

Sublinierile din text, notele de subsol şi parantezele drepte aparţin editorilor. Notele de subsol explică grecismele din aromână. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: dzăsi.


Versiunea românească îmi aparţine:
‘’ Odată, într-o vreme, în anii de demult, înainte de naşterea lui Hristos, oamenii cu priţili, vorbeau cu animalele. Era o singură limbă, vorbeau la fel. Şi în acea vreme era un sat aromânesc şi într-o zi se pregătiră fetele să meargă pe munte să strângă urzici. Acolo unde merseseră fetele să strângă urzici, e! ziseră, când veni timpul să se pregătească să meargă acasă, să facă şi câte  o sarcină de lemne, că lemnele le purtau pe umeri în acea vreme oamenii, nu aveau animale, nu aveau aftukinati, nu aveau mijloacele atunci şi le duceau pe umeri acasă. În locul unde îşi pregăteau fetele sarcinile de lemne, era şi o tânără nevastă, care era gravidă, şi când se răspândiră fiecare să strângă lemne ziseră că se vor întoarce la ea. Se strânseră din nou şi plecară şi tânăra nevastă o uitară acolo. Ea luă sarcina de lemne, încercă să se ridice, şi pentru că era gravidă nu putea să se ridice.  Încercă să se ridice, dar rămase acolo. Puţin timp după aceea, na! trecu şi un lup. Lupul se numea nea Cola. Îl chemă tânăra când îl văzu: - Nea Cola, nea Cola, dă-mi puţin mâna. Când văzu nea Cola privi către ea şi-i zise: - De ce nu poţi să te scoli? Zise.  – Na, zise, am o sarcină de lemne grea.  – Nu ai. Eşti gravidă, zise, nu sarcina de lemne e grea, zise el. Dar îţi zic ceva, dacă va fi băiat să-ţi trăiască, să fie al tău. Dar dacă dacă va fi fată să mi-o dai mie. Că nici eu nu am, vreau să am şi eu o fată de om. – Dar,zise, nici eu nu am…! – Nu, bine, dar dacă nu, zise, şi nu vei avea fată, nu ţi-l iau, dar dacă va fi fată va fi a mea.
Vrea, nu vrea, apoi tânăra nevastă decât să rămână acolo zise lupului, lui nea Cola: - E! ţi-o voi da dacă va fi fată să fie fata ta, zise. E! dădu mâna, se ridică.
Se duse acasă. Trecu vremea, trecură trei-patru luni. Veni vremea, născu femeia, făcu fată. Lupul află. Se bucură că născu fată. Crescu fata de trei-patru ani, merse, o ceru. Mama zicea, se gândea că lupul va pleca până la urmă, ca să nu-i da fata: - E bolnavă, este aşa, nu va trăi, nu are haine pregătite. – Îi voi face eu de toate, nu te preocupa tu, zise lupul, numai să-mi dai fata, aşa cum am vorbit. Dacă nu putu să o scoată la capăt cu el, oamenii atunci erau […], dacă ziceau o vorbă trebuia să o respecte, nu se înşelau unul pe altul.
Îi dădu fata. O luă lupul, o aduse la sălaşul lui, pe un deal. Acolo îşi avea vizuina, făcu o casă ca să nu poată fata să fugă şi îi zise: -  Oricine va veni, oricine îţi va vorbi, să nu deschizi la nimeni, eu când voi veni îţi voi spune, fata se numea Marina, îi voi zice: ’’Marino, Marino, dă-mi mâna să mă urc’’, atunci vei şti că sunt eu, îmi vei deschide uşa ca să intru în casă, la altul nimeni să nu deschizi.E! trecură vreo câţiva ani, maică-sa era mâhnită de când luase fata lupul. Avea băieţi, avea trei-patru băieţi. Apoi zise băieţilor: - Voi feciori aveaţi o sră, zise. Sora aceea aşa şi aşa se întâmplă cu ea, am mers în pădure […], nu avem putere […], dar acum nu putem să o luăm, ce ziceţi voi? S-au vorbit băieţii: - Mamă, vom merge noi amândoi să o luăm […]; se pregătiră, se duseră băieţii. Merseră acolo, ziseră, ştiau că pe fată o cheamă Marina: - Marino! Marino! -  Cine sunteţi voi? – Suntem fraţii tăi, ne-a trimis mama să te luăm. – Nu vă cunosc, zise Marina, nici nu v-am văzut vreodată, nici nu vă cunosc. Dacă sunteţi fraţii mei, dacă vrea mama să mă vadă, să vină mama să mă ia, ca să vin cu voi. Să veniţi, să veniţi mâine la chindie, pe la ora patru,că tatăl lup va merge într-un loc departe […] va pleca, şi mă veţi lua ca să nu ne prindă când vom pleca. Se pregătiră băieţii, se întoarseră, se duseră acasă, o luară pe mama lor, o aduseră şi pe ea apoi. Acolo îi spuseră; - Marino, Marino, haide să o vezi pe mama. Marina când o văzu pe mama ei, o recunoscu, , deschise, sări jos, o luară şi fugiră. Dar pe lângă sălaşul lupului erau şi alte animale, erau găini, erau iepuri, erau de toate rasele, erau câini acolo, nu că o mâncau cîinii, a! nu mâncau atunci, da. Şi le dădu câte o lingură de miere, tuturor de mâncară. Era şi o pasăre. Aceea trăgea să moară, aşa că zise: - Ea nu va trăi până se va întoarce lupul. Le dădură tuturor miere ca să nu dezvăluie  fuga când se va întoarce lupul, şi pasării nu-i dădură.
Pe la chindie se întoarse lupul. Spuse: - Marino, Marino! Marino, Marino! nu era Marina nicăieri, Marino! Marino! nimic. Sare, se uită în cameră, înăuntru în casă, nicăieri Marina. Coborî, întrebă ce s-a întâmplat cu Marina. Întrebă cocoşul, întrebă găinile, pisicile, nimic, nu vorbea nimeni. Erau îndulciţi cu miere şi nu dezvălui nimeni nimic. Acea pasărică care nu mâncase miere, de ciudă zise:  - Hai aici, hai aici, îţi zic eu. – Zi, zise lupul, ce este? – Veni mama, veniră fraţii de o  luară, de o duseră acasă. – A! aşe, zise lupul, a! – Şi toţi mâncară miere, mie nu-mi dădură miere, zise pasărica.
Cudalaga lupul aici, plecă de acolo, lăsă cale, luă cale, îi ajunse, merse după ei.
Ce să facă ei acum? urma să lupte, urma să înceapă […]. Aruncă un pieptene şi zise: - E! Dumnezeule, fă o pădure ca să scăpăm şi se făcu o pădure. Şi fugiră, o luară băieţii, porniră din nou la fugă. Dar lupul pe-aici, pe-acolo, rupse lemne, se băgă pe jos, pe-aici, pe-acolo, distruse pădurea. Se duse, îi ajunse din nou. Acolo apoi s-aprikară, s-aprikaşti hoara, nu […] satul acolo, ce să facă, ce să facă, aruncară o cană de untdelemn şi ziseră: - E! Dumnezeule, fă un râu să se înece lupul. Şi acolo se făcu râu apoi. Acolo încercă să treacă râul… se înecă lupul. Şi u luarî ş-Marina acasî apoi şi trăiră ei mai bine şi noi şi mai bine.’’


SURSA
Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 23-26.

Texte aromâne 14: KOKKAS HRISTOS

Duminică, 01 Ianuarie 2012 19:45

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, fiind supervizată de profesor Liliana Ionescu Ruxăndoiu.


Unul dintre subiecţi a fost Kokkas Hristos, de 25 de ani, cu părinţi aromâni, mecanic auto, absolvent al şcolii general eşi al unei şcoli de mecanică în limba greacă, vorbitor de aromână şi greacă:
Mini estŭ rîmănŭ şi di multi lucre nu ştiam; di aeroplani di licopteri, nu ştiamŭ. Şi deadi efkeria (3) unî oarî, eara sor-ma tu Γermaniii şi deadi efkeria s-negŭ ş-mini. Cu ţi sî negŭ tora (4) mini, afu pi aeroplanŭ nu earamŭ alinatŭ? Dzăşŭ mini harauî (5) mari, va s-negŭ cu aeroplanu. Scoşu isitiriu (6), neşŭ, mi alinai pi aeroplanŭ ģini ş-muşatŭ, si sculă aţelŭ aeroplanŭ, m-aspîrai niheamî tu arhii (7), e! dapoia car alo kiro aeroplanŭ, videam priĝosŭ horĭ, pulitii, răurĭ ş-ţi nu videamŭ, ńauî pi munţĭ. Harauî mari mini cî mi-alinai pi aeroplanŭ. Aĝumşŭ tu Γermaniii. Mi aştipta sor-ma aco, harau mari: - Ţi faţĭ? Cum eştĭ? Cum sînt acasî? Nî băşemŭ aco, mi lo acasî, mutream mini d-avriγîra videamŭ căsurĭ mări, videam erγostăsi (8). Videamŭ mări lucrurĭ. Dapoia ţi s-facŭ, vream s-l’au unŭ aftukinatŭ (9). Nesimŭ, ancupirămŭ unŭ aftukinatŭ. Vreamŭ s-fugŭ, şc-um va s-fugŭ tora singurŭ? Luai apofasea (10) s-fugŭ singur, mi-alinai pi aftukinatŭ ş-dapoia nkisii, γrîpsirî calea, cum va s-negŭ. U luai mini, mi kirui niheamî tu arhii, dapoia u aflai calea. Aĝumşŭ tu-Afstrii, tu-Afstrii trîcui, trîcui pi Γiuguslavii, feĉu vărî dzaţi orĭ di săţi, tu Γiuguslavii tricui, aĝumşŭ tu Elaδî, la sinorli (1) anosti, tricui ş-pi aco harauî mari mini ţi aĝumşŭ tu Elaδî cu aftukinatŭ. Mi duşŭ aco, duşŭ aftukinatŭ la teloniu (2). Aco la teloniu dapoia, nî kîfta mulţĭ paradzĭ. Ţi s-facŭ ţi s-nu facŭ, luai tiléfonŭ la tati, la mana li dzăşŭ aşé şi aşé, la tiloniu ni kaftî mulţĭ paradzĭ ti aftukinatŭ. – E! dzăsi mana. E! fratili ali mani, ţi s-fiţemŭ tora afu u luaşĭ aftukinatŭ, di l-u vrei ta s-faţĭ voltî (3), s-ń-aduţĭ ş-noi vroarî n-hoarî cîtî aua cîtî aco.

(3) efkeria s.f. ‘’ocazie’’ < gr. ευκαιρια
(4) tora adv. ‘’acum’’ < gr. τωρα
(5) harauî s.f. ‘’bucurie’’< gr. χαρά
(6) isitiriu s.n. ‘’bilet’’ < gr. εισιτηριο
(7) tu arhii ‘’la început’’ < gr. στην αρχη
(8) erγostasiu s.n. ‘’fabrică’’ < gr. εργοστασιο
(9) aftukinatŭ s.n. ‘’maşină’’ < gr. αυτοκινητυ
(10) apofasi s.f. ‘’hotărîre’’ < gr. αποφαση
(1) sinuru s.n. ‘’graniţă’’ < gr. συνορο
(2) teloniu s.n. ‘’vamă’’ < gr. τελωνειο
(3) voltî s.f. ‘’plimbare’’ < gr. βολτα


Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor. Notele de subsol explică grecismele din aromână. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: Dzăşŭ.


Versiunea românească îmi aparţine:
‘’Eu sunt aromân şi nu cunoşteam multe lucruri; de aeoplane, de elicoptere nu ştiam. Şi am avut ocazia o dată, era sora mea în Germania şi am avut ocazia să merg şi eu. Cu ce să merg acum eu, când nu fusesem niciodată cu avionul? am zis eu bucurie mare, voi merge cu avionul. Am luat bilet, am mers, m-am suit în avion bine şi frumos, a decolat avionul, mă speriai puţin la început, e! apoi după un timp vedeam dedesubt sate, oraşe, râuri şi ce nu vedeam, zăpadă în munţi. Bucurie mare că zburam cu avionul. Ajunsei în Germania, Mă aştepta sora mea acolo, bucurie mare: - Ce faci? Cum eşti? Cum sunt acasă? ne-am sărutat acolo, m-a luat acasă, mă uitam împrejur, vedeam clădiri mari, vedeam fabric. Vedeam lucruri mari. Apoi ce să fac, vroiam să iau un automobile. Am mers, am cumpărat un automobile. Vroiam să plec, şi cum voi pleca acum singur? Luai hotărârea să plec singur, am urcat în automobile şi apoi am pornit, era scris drumul, cum voi merge. Pornii eu, mă rătăcii puţin la început, apoi am găsit drumul. Ajunsei în Austria, trecui în Austria, trecui prin Iugoslavia, făcui vreo zece ore, trecui prin Iugoslavia, ajunsei în Grecia, la graniţele noastre, trecui şi pe acolo, bucurie mare că ajunsei în Grecia cu automobilul. Mă dusei acolo, dusei automobilul la vamă. Acolo la vamă apoi, îmi cereau mulţi bani. Ce să fac, ce să nu fac, dădui telefon tatălui meu, mamei mele, le-am zis aşa şi aşa, la vamă îmi cer mulţi ani pentru automobil. – E! zise mama. E! fratele mamei, ce să facem acum că luaşi automobile, dacă îl vrei să faci plimbări, să ne duci şi pe noi vreodată în sat, pe aici, pe colo.‘’



SURSA
Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp.32-33.

Texte aromâne 15: KOKKAS HRISTOS

Luni, 02 Ianuarie 2012 11:55

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din Nea-Zoi, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, supervizată de profesor Liliana Ionescu Ruxăndoiu.


Unul dintre subiecţi a fost Kokkas Hristos, de 25 de ani, mecanic auto, absolvent al şcolii generale şi al şcolii de mecanică în limba greacă, vorbitor de aromână şi greacă:
Tahina ţi mi scolŭ, negŭ la lucurŭ. La lucurŭ aco, lucurŭ a melŭ easti s-facŭ aftukinati (4), am garazea (5) a meauî, am mult lucurŭ ş-am ş-fiĉorĭ aco ţi mi-aĝutî şi-l’ pultestŭ. Γin pilaţi (6), altŭ dzăţi, unu-ń-dzăsi nu lucra carbirateru (7); u luai mini, u scoşŭ di pi amaxi (8) analtŭ, scoşŭ cîpaka di pi suprî, scoşŭ jigleri (9) ţi ari nuntu carbirateru, caθarsii cu vimtu, li fisixii (10), li bîgai pali, u ligai cîpaka, u bîgai analtŭ pi aftukinatŭ, u bîgai bros (11), lucra, endaxi (1). Feaţimŭ ş-δukimii (2) ş-voltî, pulti pilatu, ş-fudzi. Un altŭ pali vrea servis. La servis fiţem multi lucrurĭ: scutemŭ buziili, platinili, li alîximŭ, scutemŭ untulemŭ, scutemŭ frenili, scutemŭ tacăkili, li-alîximŭ, fîţemŭ exaerusi (3), bîgămŭ lastiţli pali analtŭ, ş-fudzi aftukinatu. Un altŭ pali nu-I bîgă tahititî (4), ş-aftukinatu nu fudzea, eara δisculŭ aţelŭ hridzui multî oarî sî stă la garazi aco di vrea  s-dipunî sîsmanu, lomŭ cl’eili aco mini ş- fiĉoril’I u dipunămŭ, alîximŭ δiscu, bîgăm pali analtŭ, u feaţimŭ ndaxi, nî pulti pilatu, fharisto (5) multŭ, eara ş-xenŭ. Scîpă şi aţelŭ. Un altŭ pali vrea riθmisiri (6) cu ilectronico (7) ingefalu (8), u bîgai aco, bîgai caloδiu (9) analtŭ, mutrimŭ pi aua, mutrimŭ di aco, vidzumŭ cî un caloδiu nu dîdea bunî revmî (10), fîţea δiacopii (11) aftukinatu. Alîximŭ caloδiu şi eara indaxi aftukinatu, di aţa mi fculiseaşti (12) ilectronico ingefalu, cî aflu vlavili (13) ma aγońa di ţi va li aflamŭ mini singur.

(4) aftukinatu s.n. ‘’maşină’’ < gr. αυτοκινητο
(5) garazî s.f. ‘’atelier de reparat maşini’’< gr. γοαραζι
(6) pilatu s.m. ‘’client’’ < gr. πελατης
(7) carbirateru s.n. ‘’carburator’’ < gr. καρμπυρατερ
(8) amaxi s.f. ‘’maşină’’ < gr. αμαξι
(9) jigleri s.f. ‘’jigler’’ < gr. ζιγκλερ
(10) fisixii vb.IV, pf. s., pers. I sg.; fisixestu ‘’a sufla’’< gr. φυσαει
(11) bîgai bros ‘’am făcut să funcţioneze (maşina)’’ < ar. bîgai + gr. εμπρος
(1) endaxi adv. ‘’în ordine’’< gr. ενταξει
(2) δukimii s.f. ‘’încercare’’ < gr. δοκιμη
(3) exaerusi s.f. ‘’gazeificare’’ < gr. εξαερωση
(4) tahititî s.f. ‘’viteză’’ < gr. ταχυτητα
(5) fharisto vb.(gr.) ‘’mulţumesc’’ < gr. ευχαριστω
(6) riθmisiri s.f. ‘’reglare’’ < gr. ρυθμισε
(7) ilectronico adj. m. ‘’electronic’’ < gr. ηλεκτρονικ
(8) ingefalu s.m. ‘’creier’’ < gr. εγκεφαλος
(9) caloδiu s.n. ‘’cablu’’ < gr. καλωδιο
(10) revmî s.f. ‘’curent electric’’< gr. ρεύμα
(11) δiacopii s.f. ‘’întrerupere’’ < gr. διακοπι
(12) mi fculiseaşti vb.IV, unipers. ‘’îmi convine’’< gr. ευκολυνομαι
(13) vlavi s f. ‘’avarie’’ < gr. βλαβη


Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor. Notele de subsol explică grecismele din aromână. Numărul de ordine al notelor se repetă deoarece sunt pe pagini diferite. În locul literei ’’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ’’dz’’: dzăţi.


Versiunea românească îmi aparţine:
’’ Dimineaţa când mă trezesc, merg la muncă. La muncă acolo, treaba mea este să repar automobile, am atelierul meu, am multă treabă şi am băieţi care mă ajută şi-i plătesc. Vin clienţi, altul zice, unul îmi zise nu merge carburatorul; îl luai eu, îl scosei din maşină pe sus, scosei capacul de deasupra, scosei jiglerul din interiorul carburatorului, curăţai cu aer, îl suflai, îl băgai la loc, pusei capacul, îl pusei sus pe automobil, am pornit maşina, mergea, în ordine. Făcurăm ca încercare o plimbare, plăti clientul şi plecă. Un altul iarăşi vroia servis. La servis făcem multe lucruri: scoatem bujiile, platinili, le schimbăm, scoatem uleiul, scoatem frenili, scoatem tacăkili, le schimbăm, facem gazificare, punem elasticele din nou sus şi pleacă automobilul. Un altul iarăşi nu-i băga viteză şi automobilul nu pleca, era discul acela hridzui multă vreme să stea la garaj acolo că vrea să coboare sîsîmanu, luăm cheile acolo eu şi băieţii o coborâm, schimbă discul, pusem din nou sus, aranjarăm totul în ordine, ne plăti clientul, mulţumesc mult, era şi străin. Trecu şi acela. Un altul din nou vrea reglare cu aparatul electronic, o pusei acolo, pusei cablu înalt, cercetarăm aici, cercetarăm acolo, văzurăm că printr-un cablu nu trecea curentul cum trebuie, se oprea maşina. Schimbarăm cablul şi maşina mergea, de aceea îmi place aparatul electronic, că găsesc avariile mai repede decât le găseam eu singur.’’



SURSA
Maria Kokka, Lialiana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, judeţul Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 33-34.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required