Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: Litere
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Petru Vulcan, pe numele adevărat Petru Ghinu, s-a născut în satul Târnova din provincia otomană Macedonia, localitate aflată în apropierea oraşului Bitolia (fost Monastir). vulcan-petru


Anul naşterii este discutabil, el însuşi indicând 1869, în timp ce documente găsite după moartea lui indică 1866.


Clasele primare le face în şcoala greacă din satul natal.


Rămâne orfan de ambii părinţi încă din adolescenţă şi în 1880 se mută în România, moment în care îşi schimbă şi numele. Se stabileşte la Hinova, lângă Turnu Severin.


Urmează ’’Liceul Carol I’’ din Craiova şi începe în 1893 cursurile Facultăţii de litere şi filosofie din Bucureşti.


După un an se căsătoreşte cu Ana Rain cu care are cinci copii.


Înainte de a absolvi cursurile instituţiei de învăţământ superior se mută în 1897 la Constanţa, unde lucrează ca funcţionar la prefectura judeţului până la moarte. În judeţul recent alipit noului regat al României îşi va desfăşura activitatea culturală pe două direcţii: promovarea prezenţei româneşti în regiune şi promovarea problemei aromânilor în cadrul mai larg al ţării, unde această chestiune era mai puţin cunoscută.


Scrie în aromână doar volumul de poezii Lilice de la Pind (Flori de la Pind), pe care-l semnează ’’Picurarlu de la Pind’’ (Ciobanul de la Pind).


Volume de poezii publicate în româneşte sunt Zori, Raiana, Pontice. De asemenea, în româneşte publică romanele Dragomir, Armăna, Liliana, Fecioara, Genii Rele, Mizerabilii noştri, Psihologia socială povestirile Anecdote, Snoave, Medgee, Baba Sand, La Bacalaureat, piesele de teatru Asasinarea lui Ştefan Mihăileanu: Dramă originală în 4 acte şi 6 tablouri, Acropolis:Episod naţional al înfrăţirei greco-române: Într-un act, Drama de la Cafeneaua Macedonia, comedia Duelul, autobiografia Icoane de viaţă, note de călătorie Tropaeum Traiani şi Constantinopolul Semilunei: cu 28 de ilustraţiuni în text, cărţile Cauzele scăderei sentimentului religios şi adventismul : În atenţia Sfântului Sinod, Ion Bănescu, fost primar al oraşului Constanţa, Istoricul oraşului Constanţa. A publicat şi numeroase articole de interes cotidian: Biografia mea : Pentru urmaşii şi prietenii ce s'or interesade acel ce va fi dus de veci dintre ei; O polemică interesantă între Petre Grigorescu şi Petre Vulcan, Oameni şi lucruri din Dobrogea (Note şi impresii); Te-am aşteptat : [poezie; Virgil P. Andronescu : profesor, directorul Liceului Particular din Constanţ; Evoluţiune şi regres social în Dobroge, Discurs rostit la înmormântarea lui I. Bănesc, Evoluţiune şi regres social în Dobrogea.


Încă de la sosirea în poarta maritimă a ţării înfiinţează ’’Cercul literar Ovidiu’’, care editează revista ’’Ovidiu’’, ’’prima revistă literară dobrogeană’’ aşa cum o numea el.


În această revistă au publicat articole pe probleme aromâne, dar în română, scriitorii aromâni George Murnu, I. Papaghagi, dr. Şunda, Mia Adam (născută Tacit), Nicolae Batzaria etc. În revistă prezintă romanul Armăna, operă în care descrie caracterul, viaţa, obiceiurile, lupta pentru supravieţuirea limbii a aromânillor din Târnova. De asemenea, în 1903 publică articolul Patriotism artificial, în care critica politica externă românească pentru faptul de a nu fi ajutat revolta aromânilor din Cruşova conduşi de Pitu Guli împotriva stăpânirii otomane.


În 1900 a editat Almanahul Macedo-Român.


La 8 septembrie 1898 înfiinţează biblioteca publică din Constanţa, iar în 1906 editează primul Album Naţional al Dobrogei: 1866-1877-1906, iar în 1914 fondează revista "România de la mare".Îndeplineşte funcţiile de director al "Revistei poporului" şi secretar al Ligii Culturale. Colaborează la 20 de reviste şi ziare: "Familia", "Revista idealistă", "Adevarul", "Dimineaţa", "Lumea nouă", "Epoca', ‘’Dreptatea", "Peninsula Balcanică", "Tribuna Dobrogei", "Românul de la Pind", "Curierul Olteniei", "Poporul","Lumina". În mai 1916 fondează asociaţia ziariştilor constănţeni.


Încetează din viaţă la 4 februarie 1922.


SURSE

***, Petru Vulcan, Personalităţi dobrogene, Biblioteca Judeţeană Constanţa, http://www.biblioteca.ct.ro/personalitati_dobrogene/petru_vulcan.htm

Lascu Stoica, Petru Vulcan-animator al vieţii spirituale din Dobrogea, ‘’România de la Mare’’, nr 2, 1992, p. 16-17

Vulcan Petru, Armăna, Transpuniri:Dina Cuvata, editura Cartea Aromână, New York, SUA, pp.XII-XIII

 

Sterie Diamandi se numără printre oamenii de cultură puțin sau deloc cunoscuți generațiilor formate după 1944. Cărțile sale nu au fost reeditate până în 1991, iar numele i-a trecut într-o nedreaptă uitare.


S-a născut la 22 august 1897 la Mețova-Aminciu, în Epir.


Tatăl său a fost militantul aromân Vasile Diamandi- Aminceanul.


A învățat în școal primară din comuna natală. Începe studiile medii la Liceul Român din Salonic și le continuă la Ianina / Grecia, Bitolia / Macedonia și București. În 1919-1922 absolvă Facultatea de Litere și Filozofie la Universitatea din București cu mențiunea ’’Magna cum laudae’’.


A urmat o lungă carieră didactică în diverse orașe din România: Drobeta Turnu Severin (1923-1924), Roman (1924), Iași (1925-1936 la Școala Normală ’’Vasile Lupu’’) și București (din 1936 la Liceul ’’Aurel Vlaicu’’).


La Iași a fost o periaodă de timp și membru al Consiliului Municipal.


În paralel a avut și activitate scriitoricească.

Din 1921 publică note, recenzii și articole despre aromâni și despre cultură în revistele: „Buletinul Institutului de Literatură", „Anuarul Şcolii Normale «V. Lupu»", „Adevărul", „Cuvânt dăscălesc" , „Gândul vremii", „Cuget moldovenesc", „Minerva", „Peninsula Balcanică", „Săgetă­torul", „Porunca vremii", „Vremea" şi „Vremea şcolii". La ‘’Cuvânt dăscălesc’’ este și redactor în 1924-1925.


A publicat în ordine cronologică volumele de biografii: Galeria oamenilor politici / 1935, Eroii revoluției ruse / București / 1937, Galeria dictatorilor / 1938, Oameni și fapte din istoria aromânilor / București / 1940, Fiul lui Dumnezeu – Fiul Omului, Iisus Mântuitorul / I-III / București / 1943. Ultima carte antumă a lui Sterie Diamandi este volumul de eseuri intitulat Arca lui Noe.


Eroii revoluției ruse îi prezintă pe bolșevicii V.I. Lenin, L. Troțki și I .V. Stalin, iar în Galeria dictatorilor sunt prezentați polonezul Pilsudski, italianul B. Mussolini, germanul A. Hitler, turcul K. Attaturk și portughezul A. Salazar.


A încetat din viață la București, la 11 iunie 1981.


Galeria oamenilor politici a fost reeditat în 1991 cu note și fotografii pe baza unui exemplar din 1935 adnotat și corectat de autor, pus la dispoziția editurii bucureștene Gesa de către fiica autorului, doamna profesor Bîrlea. S. D. a creionat biografiile a 12 mari oameni politici români din prima jumătate a secolului XX: Regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Take Ionescu, Vintilă Brătianu, Ion G. Duca, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Constantin Stere, Ion Mihalache, A.C. Cuza, Constantin Argetoianu și Mihail Manoilescu.

 


SURSE

Sterie Diamandi, Galeria oamenilor politici, editura Gesa, București, 1991, Notă asupra ediției, p. 2.

***, http://www.crispedia.ro/Sterie_Diamandi

***, Enciclopedia României: Sterie Diamandi, http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Sterie_Diamandi

Texte aromâne 2: ROSSIU AΓURIŢA

Marţi, 20 Decembrie 2011 21:16

În 1986-1987 Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi (Grecia), a efectuat o anchetă de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă susţinută la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost ROSSIU AΓURIŢA de 84 de ani, neştiutoare de carte şi vorbitoare de aromână şi greacă, care a relatat o zi petrecută acasă:


Mi scolŭ tahina, aprindŭ soba, I’aŭ leami, aprindŭ soba. Dapoia mi lau tu faţî. Dapoia I’au tiγanea (3), bagŭ laptili s-h’arbî.Ngrestŭ fiĉori s-neagî la scŭlo. Ŭ disteptŭ, ŭ disteptŭ cî nŭ sî scoalî elŭ, doarmi. Ngrea, ngrea, ngrea. Mi ta δia (4) s-l-ŭ scolŭ. Sî scoalî. Pînî sî-ndreagî, pînî sî-ngîldzescî heamî, pînî s-măcî, pînî aşe, fŭgŭ el’i. Voi s-iaŭ phiatili. Dapoia va s-facŭ gela. γinŭ el’i tŭ prăndzŭ. γinŭ napoia di la scŭlio vrea s-măcî pali. U bagŭ misalia, măcŭ păni. Scolŭ misalia di-mpadi. Adunŭ pheatili (5), pănea, u bagŭ aco. Arestŭ şiremili, arestŭ-mpadi. Laŭ, laŭ pheatili dapoia. Dapoia staŭ cŭ el’i. El’i δγivisestŭ (6), mini pultescŭ. Pînî seara. Γini seara, ntŭnearicî. Vrei leami s-aprindi soba pali (7). S-apleacî soba. Aprindŭ soba pali, sta el’i aŭa δγivisestŭ, zbŭrăscŭ pînî seara. Seara dapoia stau la sobî, fugŭ el’i: altŭ frondistirŭ (8), altŭ nafoarî, staŭ singŭrî aŭa mpultescŭ, staŭ la sobî, singŭrî dipŭ tŭtî dzŭa. Ea aţa facŭ. Dapoia căndŭ γinŭ fiĉorl’i, nî bîgămŭ ş-dŭrńimŭ.

 

 

(3) tiγanea s.f. ‘’tigaie’’ < gr. Τήγανε

(4) Mi ta δia ‘’cu forţa’’ < gr. με τα βιας

(5) pheat s.n. ‘’farfurie’’ < gr. πιάτε

(6) δγivisestŭ v. IV ‘’a citi’’ < gr. Διαβάγω

(7) pali adv. ‘’iar’’ < gr. Πάλι

(8) frondistirŭ s.m. ‘’ore de meditaţii la şcoală particulară’’ < gr. Φροντιετήριον

 

Notă.: Sublinierile din texte şi notele aparţin editorilor. Pentru că în fontul Arial nu am găsit ‘’d cu sedilă’’ am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: sî-ngîldzescî.

 

Versiunea românească îmi aparţine:

‘’Mă scol dimineaţa, aprind soba, iau lemne, aprind soba. Apoi mă spăl pe faţă. Apoi iau tigaia, pun laptele să fiarbă. Îi zic băiatului să meargă la şcoală. Îl trezesc, îl trezesc că nu se scoală, doarme. Îi zic, îi zic, îi zic. Trag de el să-l scol. Se scoală. Până se îmbracă, până se încălzeşte puţin, până mănâncă, până aşa, pleacă ei. Vreau să spăl farfuriile. Apoi să fac tocana. Vin ei la prânz. Vine înapoi de la şcoală, vrea să mănânce iar. Pun masa, mănânc pâine. Iau masa. Strâng farfuriile, pâinea, o pun acolo. Mătur fărâmele, mătur pe jos. Spăl, spăl farfuriile apoi. Apoi stau cu ei. Ei citesc, eu împletesc. Până seara. Vine seara, se întunecă. Trebui lemne să aprind soba iar. S-apleacă soba. Aprind soba iar, stau ei aici şi citesc, discută până seara. Seara apoi stau la sobă, pleacă ei: unul la meditaţie, altul afară, stau singură şi împletesc, stau la sobă, singură de tot toată ziua. Ia, asta fac. Apoi când vin copiii, ne culcăm şi dormim.’’

 

 

SURSA

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu, Texte aromâne din comuna Néa-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 12-13

Texte aromâne 4: KOKKA IRINI

Joi, 22 Decembrie 2011 20:04

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o anchetă de teren în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.

Unul dintre subiecţi a fost Kokka Irini, funcţionară de 46 de ani, vorbitoare de aromână şi greacă, absolventă a şcolii generale în limba greacă.

Ţi s-ţî dzăcu h’il’e-ali dadi. Tu unî ńil’i nauî suti şaidzăţ căndu mi mîrtai mini, prin (1) trei ani,earam susitî. Avea socru-ńu unî ńil’I di nîmal’i, unî ńil’i di oi. Primveara nîiseamu tu munti, ncîrcamu cal’i cu hîrarili (2), arucamu mutafea-roşi pisuprî. Pi altă mulari ĉorgă-roşi. Avea unî mari hari (3) căndu

nkiseai di fudzeai tu munti. Nidzeamu tu munti veara tutî. Dapoia nkiseamu, γineamu tu cămpu iara. Bîgamu, fîţeamu măndzărli, ş-nidzeamu noi mul’eri sinehea (4) la oi. Duţeamu păni, duţeamu gelî, duţeamu pîlvukil’i (5) la căni. Tutî iara u bînamu la oi.

Dapoia căndu mi mîrtai di neşu la scoru-ńu, vreamu s-aliximu bana: s-vindemu oili, s-ancupîrămu tracteri (6), s-ancupîrămu ctimati (7) s-bînămu bana al’os (8). Mini vream s-mi facu cama modernî, til’ai perili, feĉu permanent. Soacrî-mea di multî meraki ńi dzăsi: - Lelele! La nveatî vrutî cum s-ti veadî soacra sutî? Cî nu vrea tas m-adaru modernî, soacrî-mea, vrea s-estu ca di ma ninti. Socru-ńu vrea s-legu ţipî cu tamtelî, s-estî arîmănî di ma ninti. Dapoia noi, afu (9) tricurî niscănţi ańi, nu vrea s-bîneadzî cu oili bărbaţl’I, vrea s-diupunî tu poli (10). Fumeal’a a noastî ţi feaţimu u spuδÎximu (1) tutî. Mini aveamu trei feati şi unu fiĉor. Trei li spuδÎxii: unî scoşu caδiγitrii (2), unî u scoşu δasuloγu (3), alantî u scoşu nusucomî (4), fiĉoru u scoşu ilictruloγu (5). Alîxi bana. Ţi cara u alîximu bana omus:noi arîmănl’I tuţi ţi stau aua n-Tricolu ş-periferia tutî d-avriγîra, n-adunămu tuţi dadunu ş-feaţimu siloγu (6) şi nĝocu arîmănl’i tuţi, s-ĝioacî featili, fiĉorl’i. Feaţirî stolii (7) di rîmăni di ma ninti, cu fustăńi di stofî lungî, cu şulovări fiĉorl’I, cu cîĉuli n-capu, cu ţîruhi, cu fundi (8), s-nĝoacî, s-adunî tuţi rîmănl’I di locu tutu di negu di i vedu. Ĝoacî cu violii, ş-hîrisescu noaptea tutî. S-bînămu […] Aţa va s-u avemu panda (9) nu va s-u alîximu vroarî, limba noastî arîmîneascî. Ş-iţi nidzemu, limba arîmîneascî u zburămu.

 

(1)    prin adv. ‘’înainte’’ < gr. πρίν

(2)    hîraru s.n., ‘’sac mare de lînă ţesut în casă’’ < tc. kharar

(3)    hari s.f. ‘’graţie, farmec’’ < gr. χάρη

(4)    sinehea adv. ’’continuu’’ < gr. συνέχεια

(5)    pîlvoku s. m. ’’pîine de tărîţe pentru cîini’’ < gr. ?

(6)    tracteri s.n. ‘’tractor’’ < gr. Τρακτερυ < fr. tracteur

(7)    ctimî s.f. ‘’proprietate, moşie’’ < gr. κτήμα

(8)    al’os adv. ‘’altfel’’ < gr. αλλοιώς

(9)    afu conj. ‘’după ce, dacă’’ < gr. αφού

(10)  poli s.f. ‘’oraş’’ < gr πόλή

(1) spuδÎximu vb. IV, ind. Prez., pers. I pl.; spuδÎxescu ‘’a studia’’ < gr. σπουδάζω

(2) caδiγitrii s.f. ‘’profesoară’’ < gr. καθηγήτρια

(3) δasuloγu s(f/m) ‘’silvicultor’’ < gr. δασολόγς

(4) nusucomî s.f. ‘’soră medicală’’ < gr. νοσοκόμα

(5) ilictruloγu s.m. ‘’electrician’’ < gr. ήλεκτρολόγος

(6) siloγu s.m. ‘’asociaţie’’ < gr. σύλλογος

(7) stolii s.f. ‘’costum popular’’ < gr. στολή

(8) fundî s.f. ‘’ciucure’’ < gr. φούντα

(9) panda adv. ‘’totdeauna’’ < gr. Πάντα

 

 

Notă: Sublinierile din text, parantezele drepte şi notele de subsol aparţin editorilor. Numărul de ordine al notelor de subsol se repetă pentru că apar pe pagini diferite. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: dzăcu.

 

Versiunea românească îmi aparţine:

‘’Ce să-ţi zic fata mamei. În o mie nouă sute şaizeci, când mă măritai eu, înainte cu trei ani, eram logodită. Avea socru-miu o mie de animale, o mie de oi. Primăvara ieşeam pe munte, încărcam caii cu sacii de lână , aruncam cuvertură roşie pe deasupra. Avea un mare farmec momentul când porneam la munte. Stăteam pe munte vara toată. Apoi porneam , veneam la câmpie iarna. Pregăteam baniţele şi mergeam mereu noi femeile la oi. Duceam pâine, duceam mâncare, duceam pîine de tărâţe la câini. Toată iarna o petreceam la oi.

Apoi când m-am măritat de m-am mutat la socru-miu, doream să schimbăm modul de viaţă: să vindem oile, să cumpărăm tractoare, să cumpărăm teren agricol ca să trăim altfel. Eu doream să fiu modernă, mă tunsei, îmi făcui părul permament. Soacră-mea cu mult drag îmi zise: - Vai! tu, noră dragă cum să te vadă soacra sutî? Cî nu vrea ca să fiu modern, soacră-mea, dorea să fiu tradiţională. Apoi noi, dacă trecură câţiva ani, nu doreau bărbaţii să mai lucreze cu oile, doreau să coboare în oraş. Familia noastră, cum am făcut, i-am trimis la şcoală pe toţi. Eu avem trei fete şi un băiat. Trei le-am trimis la şcoală: una am făcut-o profesoară, una am făcut-o silvicultoare, cealaltă am făcut-o soră medical, băiatul l–am făcut electrician. S-a schimbat modul de viaţa. Şi ce dacă ne-am schimbat astfel modul de viaţă: noi, aromânii, toţi cei care stau aici, în Tricala şi-n periferia toată de jur-împrejur, ne-am strâns toţi împreună şi am făcut club şi joacă toţi aromânii, ca să joace fetele şi băieţii. Făcură costume aromâneşti tradiţionale, cu rochii de stofă lungă, băieţii cu şalvari, cu căciuli pe cap, cu opinci, cu ciucuri, să joace, se strâng toţi aromânii de peste tot ca să-i vadă. Joacă cu violii, petrec toată noaptea. Să trăim […] Vom avea totdeauna datoria să nu schimbăm niciodată limba noastră aromânească. Şi oriunde vom merge, limba noastră aromână o vom vorbi.’’

 

SURSA

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 16-17.

Texte aromâne 4: Kokka Irini

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o anchetă de teren în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.

Unul dintre subiecţi a fost Kokka Irini, funcţionară de 46 de ani, vorbitoare de aromână şi greacă, absolventă a şcolii generale în limba greacă.

Ţi s-ţî dzăcu h’il’e-ali dadi. Tu unî ńil’i nauî suti şaidzăţ căndu mi mîrtai mini, prin (1) trei ani,earam susitî. Avea socru-ńu unî ńil’I di nîmal’i, unî ńil’i di oi. Primveara nîiseamu tu munti, ncîrcamu cal’i cu hîrarili (2), arucamu mutafea-roşi pisuprî. Pi altă mulari ĉorgă-roşi. Avea unî mari hari (3) căndu

nkiseai di fudzeai tu munti. Nidzeamu tu munti veara tutî. Dapoia nkiseamu, γineamu tu cămpu iara. Bîgamu, fîţeamu măndzărli, ş-nidzeamu noi mul’eri sinehea (4) la oi. Duţeamu păni, duţeamu gelî, duţeamu pîlvukil’i (5) la căni. Tutî iara u bînamu la oi.

Dapoia căndu mi mîrtai di neşu la scoru-ńu, vreamu s-aliximu bana: s-vindemu oili, s-ancupîrămu tracteri (6), s-ancupîrămu ctimati (7) s-bînămu bana al’os (8). Mini vream s-mi facu cama modernî, til’ai perili, feĉu permanent. Soacrî-mea di multî meraki ńi dzăsi: - Lelele! La nveatî vrutî cum s-ti veadî soacra sutî? Cî nu vrea tas m-adaru modernî, soacrî-mea, vrea s-estu ca di ma ninti. Socru-ńu vrea s-legu ţipî cu tamtelî, s-estî arîmănî di ma ninti. Dapoia noi, afu (9) tricurî niscănţi ańi, nu vrea s-bîneadzî cu oili bărbaţl’I, vrea s-diupunî tu poli (10). Fumeal’a a noastî ţi feaţimu u spuδÎximu (1) tutî. Mini aveamu trei feati şi unu fiĉor. Trei li spuδÎxii: unî scoşu caδiγitrii (2), unî u scoşu δasuloγu (3), alantî u scoşu nusucomî (4), fiĉoru u scoşu ilictruloγu (5). Alîxi bana. Ţi cara u alîximu bana omus:noi arîmănl’I tuţi ţi stau aua n-Tricolu ş-periferia tutî d-avriγîra, n-adunămu tuţi dadunu ş-feaţimu siloγu (6) şi nĝocu arîmănl’i tuţi, s-ĝioacî featili, fiĉorl’i. Feaţirî stolii (7) di rîmăni di ma ninti, cu fustăńi di stofî lungî, cu şulovări fiĉorl’I, cu cîĉuli n-capu, cu ţîruhi, cu fundi (8), s-nĝoacî, s-adunî tuţi rîmănl’I di locu tutu di negu di i vedu. Ĝoacî cu violii, ş-hîrisescu noaptea tutî. S-bînămu […] Aţa va s-u avemu panda (9) nu va s-u alîximu vroarî, limba noastî arîmîneascî. Ş-iţi nidzemu, limba arîmîneascî u zburămu.

 

(1)    prin adv. ‘’înainte’’ < gr. πρίν

(2)    hîraru s.n., ‘’sac mare de lînă ţesut în casă’’ < tc. kharar

(3)    hari s.f. ‘’graţie, farmec’’ < gr. χάρη

(4)    sinehea adv. ’’continuu’’ < gr. συνέχεια

(5)    pîlvoku s. m. ’’pîine de tărîţe pentru cîini’’ < gr. ?

(6)    tracteri s.n. ‘’tractor’’ < gr. Τρακτερυ < fr. tracteur

(7)    ctimî s.f. ‘’proprietate, moşie’’ < gr. κτήμα

(8)    al’os adv. ‘’altfel’’ < gr. αλλοιώς

(9)    afu conj. ‘’după ce, dacă’’ < gr. αφού

(10)  poli s.f. ‘’oraş’’ < gr πόλή

(1) spuδÎximu vb. IV, ind. Prez., pers. I pl.; spuδÎxescu ‘’a studia’’ < gr. σπουδάζω

(2) caδiγitrii s.f. ‘’profesoară’’ < gr. καθηγήτρια

(3) δasuloγu s(f/m) ‘’silvicultor’’ < gr. δασολόγς

(4) nusucomî s.f. ‘’soră medicală’’ < gr. νοσοκόμα

(5) ilictruloγu s.m. ‘’electrician’’ < gr. ήλεκτρολόγος

(6) siloγu s.m. ‘’asociaţie’’ < gr. σύλλογος

(7) stolii s.f. ‘’costum popular’’ < gr. στολή

(8) fundî s.f. ‘’ciucure’’ < gr. φούντα

(9) panda adv. ‘’totdeauna’’ < gr. Πάντα

 

 

Notă: Sublinierile din text, parantezele drepte şi notele de subsol aparţin editorilor. Numărul de ordine al notelor de subsol se repetă pentru că apar pe pagini diferite. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: dzăcu.

 

Versiunea românească îmi aparţine:

‘’Ce să-ţi zic fata mamei. În o mie nouă sute şaizeci, când mă măritai eu, înainte cu trei ani, eram logodită. Avea socru-miu o mie de animale, o mie de oi. Primăvara ieşeam pe munte, încărcam caii cu sacii de lână , aruncam cuvertură roşie pe deasupra. Avea un mare farmec momentul când porneam la munte. Stăteam pe munte vara toată. Apoi porneam , veneam la câmpie iarna. Pregăteam baniţele şi mergeam mereu noi femeile la oi. Duceam pâine, duceam mâncare, duceam pîine de tărâţe la câini. Toată iarna o petreceam la oi.

Apoi când m-am măritat de m-am mutat la socru-miu, doream să schimbăm modul de viaţă: să vindem oile, să cumpărăm tractoare, să cumpărăm teren agricol ca să trăim altfel. Eu doream să fiu modernă, mă tunsei, îmi făcui părul permament. Soacră-mea cu mult drag îmi zise: - Vai! tu, noră dragă cum să te vadă soacra sutî? Cî nu vrea ca să fiu modern, soacră-mea, dorea să fiu tradiţională. Apoi noi, dacă trecură câţiva ani, nu doreau bărbaţii să mai lucreze cu oile, doreau să coboare în oraş. Familia noastră, cum am făcut, i-am trimis la şcoală pe toţi. Eu avem trei fete şi un băiat. Trei le-am trimis la şcoală: una am făcut-o profesoară, una am făcut-o silvicultoare, cealaltă am făcut-o soră medical, băiatul l–am făcut electrician. S-a schimbat modul de viaţa. Şi ce dacă ne-am schimbat astfel modul de viaţă: noi, aromânii, toţi cei care stau aici, în Tricala şi-n periferia toată de jur-împrejur, ne-am strâns toţi împreună şi am făcut club şi joacă toţi aromânii, ca să joace fetele şi băieţii. Făcură costume aromâneşti tradiţionale, cu rochii de stofă lungă, băieţii cu şalvari, cu căciuli pe cap, cu opinci, cu ciucuri, să joace, se strâng toţi aromânii de peste tot ca să-i vadă. Joacă cu violii, petrec toată noaptea. Să trăim […] Vom avea totdeauna datoria să nu schimbăm niciodată limba noastră aromânească. Şi oriunde vom merge, limba noastră aromână o vom vorbi.’’

 

SURSA

Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 16-17.

Texte aromâne 9: KOKKAS HARILAOS

Marţi, 27 Decembrie 2011 02:48

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.


Unul dintre subiecţi a fost KOKKAS HARILAOS, 65 de ani, cioban şi cărăuş, vorbitor de aromână şi greacă, absolvent a patru clase în lima greacă:
Unî oarî şi unŭ kirό (2), tu ańi vecl’i, Hristolu pîn-s-amintî, duńaua cu priţili, cu pravdzili zbura. Avea unî limbî, zbura dadunŭ. Şi tu aţelŭ kirό eara unî hoarî rîmîneascî, şi unî dzuî sî scularî featili s-neagî s-adunî tu munti urdzăţi. Acό iu neasirî featili s-adunî urdzăţi, e! dzărirî, afuoarî bunî dapoia, ca sî scoalî s-neagî casî, s-facî ş-cîtî unî sarţinî di leami, cî leamili li purta pi pultări tu aţelu kirό duńaua, no-avea prădzi, no-avea aftukinati, no-avea ta mesa (3) astumţina, ş-li duţea pi pultări acasî. Aco iu s-cîrcarî festili s-neagî, eara ş-unî nveastî nauî, nveasta aţa omos (4) eara greauî şi cum s-arîspîndirî caθi unî s-afcî leami, şi dzăsirî va ni turămu. S-adunarî ş-fudzirî, ş-nveasta u agîrşerî aco. Nveasta s-cîrcă, dîdea s-scoalî, ki epiδis (5) eara greauî, nu putea să-s-scoalî. Dă, dă sî-s-scoalî, arîmasi aco. Nî heamî di oarî pînî s-facî aşe, na! trîţea un lupŭ. Al lupu i dzîţea lali-Cola. Îl’gri nveasta cît îlvidzu: - Lali-Cola, lali-Cola, si s- ńi dai heamî măna. Căndu vidzu lali-Cola mutri cîtî ia şi i-ndzăsi: - Caţe nu poţi s-ti scoli? Dzăsi. – Na, dzăsi, amŭ sarţina greauî di leami. – Nu ai. Eşti tini greauî, dzăsi, ohi sarţina greauî, dzăsi elŭ. Ala va s-ţî dzăcu unŭ zborŭ, ama s-ibî fiĉorŭ s-ţî bîneadzî, s-ibî a tălu. Ama s-ibî featî omos va ń-o dai a ńia. Că şi mini nu amŭ, s-facu ş-mini unî featî di oamińi. – Ma, dzăsi, mini nu amŭ, …! – Ohi, endaxi, ma nu ai dzăsi, ş-nu va s-ai featî, nu ţi u l’au, ama s-ibî featî va s-ibî a mea.
Vrea nu vrea dapoia, mveasta, dapoia s-arîmănî aco, dzăsi a lupu, al lali-Cola: - E! va ţi-u dau an s-ibî featî a ta, dzăsi. El deadi măna, s-asculă.
Pitricu, s-dusi acasî. Trîcu kirolu, trîcu trei-patru meşi. Vini kirolu, amintă mveasta, feaţi featî. Lupu nviţă. Hîrîsi (1) cî feaţi featî. Acriscu feata di trei ańi, patru, neasi, u cîftă. Iia dzîţea, mutrea s-u apufugî, ta s-nu l’-u da: - E lăngită, easti aşe, nu poati s-bîneadzî, nu avea fapti strańi. – Va-l’i facŭ di tuti mini, nu ti miliseaşti (2) tini, dzăsi lupu, monu (3) s-ńi dai feata, zboru ţi avemu. Afu nu putea s-scoatî naparti cu elŭ, duńaua astunţina eara […], ma dziţea unŭ zboru prindea s-u facî, nu si-arîdea unŭ cu alantŭ.
U deadi feata. U lo lupu, u adusi tu mireauî (4), ndzeanî. Aco avea limerea (5) nuntu tu cunaki elŭ, feaţi kîlivî analtî, t as-nu poatî s-fugî feata şi l’-dzăsi a featil’ei: - Iţi cai va z-inî, iţi cai va z-greascî nu va z-discl’idi la văru, mini va z-γinŭ va s-ţi zdăcŭ, ali feati u dzîţea Marinî, va s-dzăcu: ‘’Marinî, Marinî, dă-ń măna ta s-mi alinŭ’’, astumţina va s-adukeşti cî estŭ mini, va s-ńi discl’idzi uşa tini, ta s-γinŭ n-casî, la altŭ nu va z-discl’idzĭ dipŭ. E! trîcurî vărî niscănţĭ ańi, mă-sa aco sî stinuhursea di u lo feata lupu. Avea ş-fiĉorĭ, avea trei-patru fiĉorĭ. Dapoia dzăsi a fiĉorĭ: -  Voi fiĉorĭ aveaţĭ unî sorî, dzăsi. Sora aţa aşe şi aşe pîţă, neşŭ tu pîduri […], nu puteamŭ […] ala tora nu putemŭ s-u lomŭ, ţi dziţeţĭ voi? Sî sinoisirî (1) fiĉorl’i: - dadu, va nidzemŭ noi doi fraţĭ s-u lomŭ […]; s-scularî, z-dusirî fiĉorl’i. Neasirî aco, grirî, ştia cî l’i dzăcu ale feati Marinî: Marinî! Marinî! – Cai h’iţĭ voi? – H’im fraţil’ĭ atăl’I, ni pitrecu dada ta s-ti lomŭ. Nu vî cunoscŭ, dzăsi Marina, uti (2)  v-am vidzutî, uti (2) vî ştiu. Ma h’iţi fraţil’i a mei, di vrea  dada s-mi veadî, z-inî dada s-mi l’a, ta z-inu cu voi. Z-iniţĭ, z-iniţĭ măni ti mirindi, tu patruli oara, cî tati lupu va neagî tu unŭ locŭ diparti […] va s-fugî, s-mi luaţĭ, ta s-nu n-acaţî, pînî s-fudzimŭ. Sî  scularî fiĉorl’i, s-turarî nîpoi, z-dusirî acasî, u luarî mă-sa, u adusirî ş-mă-sa aco dapoia. Aco i grirî: - Marinî, Marinî, ai z-vedzĭ dada. Marina căndu vidzu dada, u cunoscu, discl’isi, arsîru mpadi, u luarî ş-fudzirî. Ma ninti cît neasirî aco avea şi alti  priţĭ aco, avea găl’ińĭ, avea cunel’ĭ (3), avea di tuti soili, căńĭ avea aco, ohi cî u mîva căńi, a ! nu s-mîca astumţina, ne (4). S-lu deadi cîti unî lingurî di ńari, s tulor (?) di mîcarî. Eara şi unu pul’ŭ. Aţelu trîdzea ti moarti, feaţi: - Elŭ nu bîneadzî pînî z-γinî lupu. Aţa l’i dîdea ńari ta s-nu apunî căndu va z-γinî lupu, şi aţîlui nu-i deadirî.
Ti mirindi oarî s-tură lupu nîpoi, veadi aco. Gri: - Marinî, Marinî! Marinî, Marinî! nu Marinî iuva, Marinî, Marinî! ţiva. Arsari, mutreaşti tu δumatiu (5) nuntu n-cas-aco, ţiva Marina. Dîpunî mpadi, treabî ţi pîţă Marina. Trîbă cucotlu, trîbă gîl’ińili, maţili aco, ţiva dipŭ, nu spunea văru dipŭ. Eara ndulţiţĭ cu ńari ş-nu spunea ş-aţeali. Aţelŭ nicŭ pul’ŭ omos ne-avea mîcatî ńari, di inati: - Adi ua, adi ua, dzăcu mini. – Dă-i, dzăsi lupu, ţi easti? – vini dada, vini faşiu (1) di u luarî, di u dusi casile. – A! aşe, dzăsi lupu, a! – Şi tuţĭ mîcarî ńari, ńia nu deadi ńari, dzăsi pul’ŭ nicŭ.
Cudalaga lupu aţia, faţi nclo di himî, cali alasî, cali l’a, l’aĝiumsi, neadzi dupî el’ĭ.
Ţi s-facî tora el’ĭ? Va s-fîţea polimu (2), va s-acîţa […] Arucî unî kaptinî şi dzăsi: - E! dumidzale, fă unî pîduri ta s-scîpămŭ, şi s-feaţi pîduri. Ş-fudzirî, u luarî fiĉorl’I, cîrcarî pali s-fugî. Ala (3) lupu d-aua, d-aco, u frămsi pali, frămsi lemi, s-h’ipsi prigos, pi aua, pi aco, u rupsi pîdurea. Z-dusi, l’aĝiumsi pali. Aco dapoia s-aprikarî, s-aprikaşti hoara, nu […] hoara aco, ţi s-facî, ţi s-facî, arucarî unŭ di untulemŭ şi dzăsirî: - E! dumidzale!, fă un rău s-neacî lupu. Şi aco s-feaţi rău dapoia. Aco lo s-treacî nuntu tu rău… s-nică lupu. Şi u luarî ş-Marina acasî dapoia şi bînarî el’i ma ģini şi noi cama ģini.
(2) kirό s.m. ‘’vreme’’ < gr. καιρο
(3) ta mesa ‘’mijloacele’’ < gr. τα μεσα

(4) omos adv. ‘’de fapt’’< gr. ομως
(5) ki epiδis ‘’şi pentru că’’< gr. κι επειδη
(1) Hîrîsi vb. IV pf. s., pers. III sg.; hîrîsestu ‘’a se bucura’’< gr.
(2) ti miliseaşti vb. unipers. ‘’te interesează’’< gr. χαιρομαι
(3) monu adv. ‘’numai’’ < gr. μονο
(4) mireauî s.f. ‘’parte’’ < gr. μερiά
(5) limeri s.f. ‘’culcuş’’ < gr. λημερι
(1) sinoisirî vb. pf. s. pers. III pl. mi sinoisestu ‘’a se înţelege’’< gr. συνεννοούμαι
(2) uti…uti, conj. ‘’nici…nici’’< gr. ουτε...ουτε
(3) cunel’u s.m. ‘’iepure’’ < gr. κουνελι
(4) ne ‘’da’’ < gr. ναι
(5) δumatiu s.n. ‘’cameră’’ < gr. δωματιο
(1) faşiu formă folosită de puiul bolnav (neştiutor), pentru fraţi
(2) polimu s.n. ‘’război’’ < gr. πολεμος
(3) Ala conj. ‘’dar’’ < gr. αλλα

Sublinierile din text, notele de subsol şi parantezele drepte aparţin editorilor. Notele de subsol explică grecismele din aromână. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: dzăsi.


Versiunea românească îmi aparţine:
‘’ Odată, într-o vreme, în anii de demult, înainte de naşterea lui Hristos, oamenii cu priţili, vorbeau cu animalele. Era o singură limbă, vorbeau la fel. Şi în acea vreme era un sat aromânesc şi într-o zi se pregătiră fetele să meargă pe munte să strângă urzici. Acolo unde merseseră fetele să strângă urzici, e! ziseră, când veni timpul să se pregătească să meargă acasă, să facă şi câte  o sarcină de lemne, că lemnele le purtau pe umeri în acea vreme oamenii, nu aveau animale, nu aveau aftukinati, nu aveau mijloacele atunci şi le duceau pe umeri acasă. În locul unde îşi pregăteau fetele sarcinile de lemne, era şi o tânără nevastă, care era gravidă, şi când se răspândiră fiecare să strângă lemne ziseră că se vor întoarce la ea. Se strânseră din nou şi plecară şi tânăra nevastă o uitară acolo. Ea luă sarcina de lemne, încercă să se ridice, şi pentru că era gravidă nu putea să se ridice.  Încercă să se ridice, dar rămase acolo. Puţin timp după aceea, na! trecu şi un lup. Lupul se numea nea Cola. Îl chemă tânăra când îl văzu: - Nea Cola, nea Cola, dă-mi puţin mâna. Când văzu nea Cola privi către ea şi-i zise: - De ce nu poţi să te scoli? Zise.  – Na, zise, am o sarcină de lemne grea.  – Nu ai. Eşti gravidă, zise, nu sarcina de lemne e grea, zise el. Dar îţi zic ceva, dacă va fi băiat să-ţi trăiască, să fie al tău. Dar dacă dacă va fi fată să mi-o dai mie. Că nici eu nu am, vreau să am şi eu o fată de om. – Dar,zise, nici eu nu am…! – Nu, bine, dar dacă nu, zise, şi nu vei avea fată, nu ţi-l iau, dar dacă va fi fată va fi a mea.
Vrea, nu vrea, apoi tânăra nevastă decât să rămână acolo zise lupului, lui nea Cola: - E! ţi-o voi da dacă va fi fată să fie fata ta, zise. E! dădu mâna, se ridică.
Se duse acasă. Trecu vremea, trecură trei-patru luni. Veni vremea, născu femeia, făcu fată. Lupul află. Se bucură că născu fată. Crescu fata de trei-patru ani, merse, o ceru. Mama zicea, se gândea că lupul va pleca până la urmă, ca să nu-i da fata: - E bolnavă, este aşa, nu va trăi, nu are haine pregătite. – Îi voi face eu de toate, nu te preocupa tu, zise lupul, numai să-mi dai fata, aşa cum am vorbit. Dacă nu putu să o scoată la capăt cu el, oamenii atunci erau […], dacă ziceau o vorbă trebuia să o respecte, nu se înşelau unul pe altul.
Îi dădu fata. O luă lupul, o aduse la sălaşul lui, pe un deal. Acolo îşi avea vizuina, făcu o casă ca să nu poată fata să fugă şi îi zise: -  Oricine va veni, oricine îţi va vorbi, să nu deschizi la nimeni, eu când voi veni îţi voi spune, fata se numea Marina, îi voi zice: ’’Marino, Marino, dă-mi mâna să mă urc’’, atunci vei şti că sunt eu, îmi vei deschide uşa ca să intru în casă, la altul nimeni să nu deschizi.E! trecură vreo câţiva ani, maică-sa era mâhnită de când luase fata lupul. Avea băieţi, avea trei-patru băieţi. Apoi zise băieţilor: - Voi feciori aveaţi o sră, zise. Sora aceea aşa şi aşa se întâmplă cu ea, am mers în pădure […], nu avem putere […], dar acum nu putem să o luăm, ce ziceţi voi? S-au vorbit băieţii: - Mamă, vom merge noi amândoi să o luăm […]; se pregătiră, se duseră băieţii. Merseră acolo, ziseră, ştiau că pe fată o cheamă Marina: - Marino! Marino! -  Cine sunteţi voi? – Suntem fraţii tăi, ne-a trimis mama să te luăm. – Nu vă cunosc, zise Marina, nici nu v-am văzut vreodată, nici nu vă cunosc. Dacă sunteţi fraţii mei, dacă vrea mama să mă vadă, să vină mama să mă ia, ca să vin cu voi. Să veniţi, să veniţi mâine la chindie, pe la ora patru,că tatăl lup va merge într-un loc departe […] va pleca, şi mă veţi lua ca să nu ne prindă când vom pleca. Se pregătiră băieţii, se întoarseră, se duseră acasă, o luară pe mama lor, o aduseră şi pe ea apoi. Acolo îi spuseră; - Marino, Marino, haide să o vezi pe mama. Marina când o văzu pe mama ei, o recunoscu, , deschise, sări jos, o luară şi fugiră. Dar pe lângă sălaşul lupului erau şi alte animale, erau găini, erau iepuri, erau de toate rasele, erau câini acolo, nu că o mâncau cîinii, a! nu mâncau atunci, da. Şi le dădu câte o lingură de miere, tuturor de mâncară. Era şi o pasăre. Aceea trăgea să moară, aşa că zise: - Ea nu va trăi până se va întoarce lupul. Le dădură tuturor miere ca să nu dezvăluie  fuga când se va întoarce lupul, şi pasării nu-i dădură.
Pe la chindie se întoarse lupul. Spuse: - Marino, Marino! Marino, Marino! nu era Marina nicăieri, Marino! Marino! nimic. Sare, se uită în cameră, înăuntru în casă, nicăieri Marina. Coborî, întrebă ce s-a întâmplat cu Marina. Întrebă cocoşul, întrebă găinile, pisicile, nimic, nu vorbea nimeni. Erau îndulciţi cu miere şi nu dezvălui nimeni nimic. Acea pasărică care nu mâncase miere, de ciudă zise:  - Hai aici, hai aici, îţi zic eu. – Zi, zise lupul, ce este? – Veni mama, veniră fraţii de o  luară, de o duseră acasă. – A! aşe, zise lupul, a! – Şi toţi mâncară miere, mie nu-mi dădură miere, zise pasărica.
Cudalaga lupul aici, plecă de acolo, lăsă cale, luă cale, îi ajunse, merse după ei.
Ce să facă ei acum? urma să lupte, urma să înceapă […]. Aruncă un pieptene şi zise: - E! Dumnezeule, fă o pădure ca să scăpăm şi se făcu o pădure. Şi fugiră, o luară băieţii, porniră din nou la fugă. Dar lupul pe-aici, pe-acolo, rupse lemne, se băgă pe jos, pe-aici, pe-acolo, distruse pădurea. Se duse, îi ajunse din nou. Acolo apoi s-aprikară, s-aprikaşti hoara, nu […] satul acolo, ce să facă, ce să facă, aruncară o cană de untdelemn şi ziseră: - E! Dumnezeule, fă un râu să se înece lupul. Şi acolo se făcu râu apoi. Acolo încercă să treacă râul… se înecă lupul. Şi u luarî ş-Marina acasî apoi şi trăiră ei mai bine şi noi şi mai bine.’’


SURSA
Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 23-26.

Texte aromâne 11: ROSSIOS AHILEAS

Joi, 29 Decembrie 2011 11:47

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea sa natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, supervizată de profesor Liliana Opnescu Ruxăndoiu.


Unul dintre subiecţi a fost Rossios Ahileas, de 60 de ani, cioban, absolvent a două clase în limba greacă, vorbitor de aromână şi greacă:
...S-feaţi şapti ańĭ. S-feaţi fiĉoru di şapti ańĭ. Eno (1) iia, fiĉoru l-u avea telios (2) dispul’iatŭ n-avea strańi pi năsŭ. Iia, strańili ţi avea pi iia, fustania ţi avea pi iia, s-feaţi curelî (3).
Dupu doi, trei ańĭ sî scîpă polimu (4) cu vasil’élu. Scîparî pulemati vini acasî vasil’élu, nu u află mul’ari-sa, afu avea datî δiataγii (5) ta s-u vatîmî mul’ari-sa. Vini acasî dapoia acoţi, ţi s-facî ş-elŭ, ţi s-facî, ţi s-adarî, stinuhurii (6) mari. Şidzu un an, doi, trei, patru… şapti ańĭ, şidzu acasî. Dapoia al ţilui omŭ ţi avea embistŭ (7) acoţi elŭ l’-dzăsi: - Ore! s-nidzemŭ unî voltî (8) aco iu vîtîmaşĭ mul’ari-mea, dzăsi. Aşe ta s-ńi fugî heamî stinuhorγia, dzăsi. A! nidzem s-videm locu, s-videmŭ locu iu-i vîtîmatî. – S-nidzemŭ, dzăsi. Lo elŭ avlarhu (9) şi doi stratioţĭ (10). S-dusirî parei (11) ti kiniγi (12). - A! nidzem ti kiniγi, dzăsi. Dusi ti kiniγi vasil’élu, avlarhu şi doi stratioţĭ ţi vîtîmarî mul’ari-sa. Dusirî tu iδγiu (13) locŭ aţelŭ ţi u vîtîmarî. Dzăsi oti, pistusea (14) el’ĭ tora s-u aflî γii efta hrona (1), şapti ańĭ. Dusirî aco, iu u adusirî. – Aua, dzăsi elŭ, u vîtîmămŭ. Ş-mutrea elŭ avriγîra.  – Cum nu s-aflî ţiva oasi dipŭ aua? dzăsi elŭ, d-ahăţi ańĭ, dzăsi elŭ, di şapti ańĭ cara, dzăsi. Ai să n-arîspîndimŭ aua, dzăsi, s-videm naca aflăm ţiva, dzăsi. S-agudim vărî zarcaδî. Feaţi aşe vasil’élu, dapoia află zarcaδea, vasil’élu…

(1) Eno adv. ‘’în timp ce’’ < gr. ενω
(2) telios adv. ‘’complet’’ < gr. τελειως
(3) curelî s.f. ‘’zdreanţă’’ < gr. κουρελι
(4) polimu s.m. ‘’război’’ < gr. πολεμος
(5) δiataγii s.f. ‘’ordin’’ < gr. διαταγι
(6) stinuhurii s.f. ‘’supărare’’ < gr. στεναχωρια
(7) embistŭ s.m. ‘’credincios, om de încredere’’< gr. εμπιστος
(8) voltî s.f. ‘’plimbare’’ < gr. βολτα
(9) avlarhu s.m. ‘’mareşalul palatului’’< gr. αυλαρχης
(10) stratiotu s.m. ‘’soldat’’ < gr. στρατιωτης(11) parei s.f. ‘’companie’’ < gr. παρεα
(12) kiniγi s.f. ‘’vînătoare’’ < gr. κυνηγι
(13) tu iδγiu adj. ‘’acelaşi’’ < gr. ιδιο
(14) pistusea vb. IV, imp. pers. III pl.: pisutusestu ‘’ a crede’’< gr. πιστευω
(1) efta hrona ‘’şapte ani’’< gr. εφτα χρονια


Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor. Notele explică grecismele din aromână. În locul literei ’’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ’’dz’’: dzăsi.


Versiunea românească îmi aparţine:
’’... Trecură şapte ani. Împlini băiatul şapte ani. În acest timp, ea băiatul îl avea complet dezbrăcat, nu avea haine pe el. Ea, hainele ce le avea pe ea, rochia ce o avea pe ea, se făcuse zdrenţe.
După doi, trei ani se termină războiul regelui. Terminară războiul, veni acasă regele, nu o găsi pe soţia lui, căci dăduse ordin să o omoare pe soţia lui. Veni acasă apoi acolo, ce să facă el, ce să facă, ce să facă, supărare mare. Stătu un an, doi, trei, patru... şapte ani. Apoi îi zise omului său de încredere: - Măi! să mergem la o plimbare acolo unde ai omorît-o pe soţia mea, zise. Aşa, ca să-mi treacă puţin supărarea, zise. A! mergem să vedem locul, să mergem la locul unde a fost omorâtă. – Să mergem, zise. Luă cu el pe mareşalul palatului şi doi soldaţi. Se duseră împreună la vânătoare: - A! mergem la vânătoare, zise. Se duse la vânătoare regele, mareşalul palatului şi doi soldaţi ce o omorâseră pe soţia regelui. Se duseră exact în locul în care o omorâseră.’’ Zise oti, credeau ei acum că o vor găsi vie după şapte ani, şapte ani. Se duseră acolo, unde o duseseră.  – Aici, zise el, am omorît-o. Se uita el împrejur. – Cum de nu sunt oase deloc aici? zise el, după atâţia ani, zise el, după şapte ani adică, zise. Hai să ne răspândim pe aici, zise, să vedem dacă nu cumva găsim ceva, zise. Să omorâm vreo căprioară. Astfel făcu regele, apoi găsi căprioara, regele...’’



SURSA
Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere,  Bucureşti, 1992, pp. 29-30.

Texte aromâne 14: KOKKAS HRISTOS

Duminică, 01 Ianuarie 2012 19:45

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, fiind supervizată de profesor Liliana Ionescu Ruxăndoiu.


Unul dintre subiecţi a fost Kokkas Hristos, de 25 de ani, cu părinţi aromâni, mecanic auto, absolvent al şcolii general eşi al unei şcoli de mecanică în limba greacă, vorbitor de aromână şi greacă:
Mini estŭ rîmănŭ şi di multi lucre nu ştiam; di aeroplani di licopteri, nu ştiamŭ. Şi deadi efkeria (3) unî oarî, eara sor-ma tu Γermaniii şi deadi efkeria s-negŭ ş-mini. Cu ţi sî negŭ tora (4) mini, afu pi aeroplanŭ nu earamŭ alinatŭ? Dzăşŭ mini harauî (5) mari, va s-negŭ cu aeroplanu. Scoşu isitiriu (6), neşŭ, mi alinai pi aeroplanŭ ģini ş-muşatŭ, si sculă aţelŭ aeroplanŭ, m-aspîrai niheamî tu arhii (7), e! dapoia car alo kiro aeroplanŭ, videam priĝosŭ horĭ, pulitii, răurĭ ş-ţi nu videamŭ, ńauî pi munţĭ. Harauî mari mini cî mi-alinai pi aeroplanŭ. Aĝumşŭ tu Γermaniii. Mi aştipta sor-ma aco, harau mari: - Ţi faţĭ? Cum eştĭ? Cum sînt acasî? Nî băşemŭ aco, mi lo acasî, mutream mini d-avriγîra videamŭ căsurĭ mări, videam erγostăsi (8). Videamŭ mări lucrurĭ. Dapoia ţi s-facŭ, vream s-l’au unŭ aftukinatŭ (9). Nesimŭ, ancupirămŭ unŭ aftukinatŭ. Vreamŭ s-fugŭ, şc-um va s-fugŭ tora singurŭ? Luai apofasea (10) s-fugŭ singur, mi-alinai pi aftukinatŭ ş-dapoia nkisii, γrîpsirî calea, cum va s-negŭ. U luai mini, mi kirui niheamî tu arhii, dapoia u aflai calea. Aĝumşŭ tu-Afstrii, tu-Afstrii trîcui, trîcui pi Γiuguslavii, feĉu vărî dzaţi orĭ di săţi, tu Γiuguslavii tricui, aĝumşŭ tu Elaδî, la sinorli (1) anosti, tricui ş-pi aco harauî mari mini ţi aĝumşŭ tu Elaδî cu aftukinatŭ. Mi duşŭ aco, duşŭ aftukinatŭ la teloniu (2). Aco la teloniu dapoia, nî kîfta mulţĭ paradzĭ. Ţi s-facŭ ţi s-nu facŭ, luai tiléfonŭ la tati, la mana li dzăşŭ aşé şi aşé, la tiloniu ni kaftî mulţĭ paradzĭ ti aftukinatŭ. – E! dzăsi mana. E! fratili ali mani, ţi s-fiţemŭ tora afu u luaşĭ aftukinatŭ, di l-u vrei ta s-faţĭ voltî (3), s-ń-aduţĭ ş-noi vroarî n-hoarî cîtî aua cîtî aco.

(3) efkeria s.f. ‘’ocazie’’ < gr. ευκαιρια
(4) tora adv. ‘’acum’’ < gr. τωρα
(5) harauî s.f. ‘’bucurie’’< gr. χαρά
(6) isitiriu s.n. ‘’bilet’’ < gr. εισιτηριο
(7) tu arhii ‘’la început’’ < gr. στην αρχη
(8) erγostasiu s.n. ‘’fabrică’’ < gr. εργοστασιο
(9) aftukinatŭ s.n. ‘’maşină’’ < gr. αυτοκινητυ
(10) apofasi s.f. ‘’hotărîre’’ < gr. αποφαση
(1) sinuru s.n. ‘’graniţă’’ < gr. συνορο
(2) teloniu s.n. ‘’vamă’’ < gr. τελωνειο
(3) voltî s.f. ‘’plimbare’’ < gr. βολτα


Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor. Notele de subsol explică grecismele din aromână. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: Dzăşŭ.


Versiunea românească îmi aparţine:
‘’Eu sunt aromân şi nu cunoşteam multe lucruri; de aeoplane, de elicoptere nu ştiam. Şi am avut ocazia o dată, era sora mea în Germania şi am avut ocazia să merg şi eu. Cu ce să merg acum eu, când nu fusesem niciodată cu avionul? am zis eu bucurie mare, voi merge cu avionul. Am luat bilet, am mers, m-am suit în avion bine şi frumos, a decolat avionul, mă speriai puţin la început, e! apoi după un timp vedeam dedesubt sate, oraşe, râuri şi ce nu vedeam, zăpadă în munţi. Bucurie mare că zburam cu avionul. Ajunsei în Germania, Mă aştepta sora mea acolo, bucurie mare: - Ce faci? Cum eşti? Cum sunt acasă? ne-am sărutat acolo, m-a luat acasă, mă uitam împrejur, vedeam clădiri mari, vedeam fabric. Vedeam lucruri mari. Apoi ce să fac, vroiam să iau un automobile. Am mers, am cumpărat un automobile. Vroiam să plec, şi cum voi pleca acum singur? Luai hotărârea să plec singur, am urcat în automobile şi apoi am pornit, era scris drumul, cum voi merge. Pornii eu, mă rătăcii puţin la început, apoi am găsit drumul. Ajunsei în Austria, trecui în Austria, trecui prin Iugoslavia, făcui vreo zece ore, trecui prin Iugoslavia, ajunsei în Grecia, la graniţele noastre, trecui şi pe acolo, bucurie mare că ajunsei în Grecia cu automobilul. Mă dusei acolo, dusei automobilul la vamă. Acolo la vamă apoi, îmi cereau mulţi bani. Ce să fac, ce să nu fac, dădui telefon tatălui meu, mamei mele, le-am zis aşa şi aşa, la vamă îmi cer mulţi ani pentru automobil. – E! zise mama. E! fratele mamei, ce să facem acum că luaşi automobile, dacă îl vrei să faci plimbări, să ne duci şi pe noi vreodată în sat, pe aici, pe colo.‘’



SURSA
Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp.32-33.

Texte aromâne 15: KOKKAS HRISTOS

Luni, 02 Ianuarie 2012 11:55

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din Nea-Zoi, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, supervizată de profesor Liliana Ionescu Ruxăndoiu.


Unul dintre subiecţi a fost Kokkas Hristos, de 25 de ani, mecanic auto, absolvent al şcolii generale şi al şcolii de mecanică în limba greacă, vorbitor de aromână şi greacă:
Tahina ţi mi scolŭ, negŭ la lucurŭ. La lucurŭ aco, lucurŭ a melŭ easti s-facŭ aftukinati (4), am garazea (5) a meauî, am mult lucurŭ ş-am ş-fiĉorĭ aco ţi mi-aĝutî şi-l’ pultestŭ. Γin pilaţi (6), altŭ dzăţi, unu-ń-dzăsi nu lucra carbirateru (7); u luai mini, u scoşŭ di pi amaxi (8) analtŭ, scoşŭ cîpaka di pi suprî, scoşŭ jigleri (9) ţi ari nuntu carbirateru, caθarsii cu vimtu, li fisixii (10), li bîgai pali, u ligai cîpaka, u bîgai analtŭ pi aftukinatŭ, u bîgai bros (11), lucra, endaxi (1). Feaţimŭ ş-δukimii (2) ş-voltî, pulti pilatu, ş-fudzi. Un altŭ pali vrea servis. La servis fiţem multi lucrurĭ: scutemŭ buziili, platinili, li alîximŭ, scutemŭ untulemŭ, scutemŭ frenili, scutemŭ tacăkili, li-alîximŭ, fîţemŭ exaerusi (3), bîgămŭ lastiţli pali analtŭ, ş-fudzi aftukinatu. Un altŭ pali nu-I bîgă tahititî (4), ş-aftukinatu nu fudzea, eara δisculŭ aţelŭ hridzui multî oarî sî stă la garazi aco di vrea  s-dipunî sîsmanu, lomŭ cl’eili aco mini ş- fiĉoril’I u dipunămŭ, alîximŭ δiscu, bîgăm pali analtŭ, u feaţimŭ ndaxi, nî pulti pilatu, fharisto (5) multŭ, eara ş-xenŭ. Scîpă şi aţelŭ. Un altŭ pali vrea riθmisiri (6) cu ilectronico (7) ingefalu (8), u bîgai aco, bîgai caloδiu (9) analtŭ, mutrimŭ pi aua, mutrimŭ di aco, vidzumŭ cî un caloδiu nu dîdea bunî revmî (10), fîţea δiacopii (11) aftukinatu. Alîximŭ caloδiu şi eara indaxi aftukinatu, di aţa mi fculiseaşti (12) ilectronico ingefalu, cî aflu vlavili (13) ma aγońa di ţi va li aflamŭ mini singur.

(4) aftukinatu s.n. ‘’maşină’’ < gr. αυτοκινητο
(5) garazî s.f. ‘’atelier de reparat maşini’’< gr. γοαραζι
(6) pilatu s.m. ‘’client’’ < gr. πελατης
(7) carbirateru s.n. ‘’carburator’’ < gr. καρμπυρατερ
(8) amaxi s.f. ‘’maşină’’ < gr. αμαξι
(9) jigleri s.f. ‘’jigler’’ < gr. ζιγκλερ
(10) fisixii vb.IV, pf. s., pers. I sg.; fisixestu ‘’a sufla’’< gr. φυσαει
(11) bîgai bros ‘’am făcut să funcţioneze (maşina)’’ < ar. bîgai + gr. εμπρος
(1) endaxi adv. ‘’în ordine’’< gr. ενταξει
(2) δukimii s.f. ‘’încercare’’ < gr. δοκιμη
(3) exaerusi s.f. ‘’gazeificare’’ < gr. εξαερωση
(4) tahititî s.f. ‘’viteză’’ < gr. ταχυτητα
(5) fharisto vb.(gr.) ‘’mulţumesc’’ < gr. ευχαριστω
(6) riθmisiri s.f. ‘’reglare’’ < gr. ρυθμισε
(7) ilectronico adj. m. ‘’electronic’’ < gr. ηλεκτρονικ
(8) ingefalu s.m. ‘’creier’’ < gr. εγκεφαλος
(9) caloδiu s.n. ‘’cablu’’ < gr. καλωδιο
(10) revmî s.f. ‘’curent electric’’< gr. ρεύμα
(11) δiacopii s.f. ‘’întrerupere’’ < gr. διακοπι
(12) mi fculiseaşti vb.IV, unipers. ‘’îmi convine’’< gr. ευκολυνομαι
(13) vlavi s f. ‘’avarie’’ < gr. βλαβη


Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor. Notele de subsol explică grecismele din aromână. Numărul de ordine al notelor se repetă deoarece sunt pe pagini diferite. În locul literei ’’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ’’dz’’: dzăţi.


Versiunea românească îmi aparţine:
’’ Dimineaţa când mă trezesc, merg la muncă. La muncă acolo, treaba mea este să repar automobile, am atelierul meu, am multă treabă şi am băieţi care mă ajută şi-i plătesc. Vin clienţi, altul zice, unul îmi zise nu merge carburatorul; îl luai eu, îl scosei din maşină pe sus, scosei capacul de deasupra, scosei jiglerul din interiorul carburatorului, curăţai cu aer, îl suflai, îl băgai la loc, pusei capacul, îl pusei sus pe automobil, am pornit maşina, mergea, în ordine. Făcurăm ca încercare o plimbare, plăti clientul şi plecă. Un altul iarăşi vroia servis. La servis făcem multe lucruri: scoatem bujiile, platinili, le schimbăm, scoatem uleiul, scoatem frenili, scoatem tacăkili, le schimbăm, facem gazificare, punem elasticele din nou sus şi pleacă automobilul. Un altul iarăşi nu-i băga viteză şi automobilul nu pleca, era discul acela hridzui multă vreme să stea la garaj acolo că vrea să coboare sîsîmanu, luăm cheile acolo eu şi băieţii o coborâm, schimbă discul, pusem din nou sus, aranjarăm totul în ordine, ne plăti clientul, mulţumesc mult, era şi străin. Trecu şi acela. Un altul din nou vrea reglare cu aparatul electronic, o pusei acolo, pusei cablu înalt, cercetarăm aici, cercetarăm acolo, văzurăm că printr-un cablu nu trecea curentul cum trebuie, se oprea maşina. Schimbarăm cablul şi maşina mergea, de aceea îmi place aparatul electronic, că găsesc avariile mai repede decât le găseam eu singur.’’



SURSA
Maria Kokka, Lialiana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, judeţul Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, pp. 33-34.

Texte aromâne 17: KOKKA VASILIKI

Miercuri, 04 Ianuarie 2012 18:17

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, supervizată de profesor Liliana Ionescu Ruxăndoiu.


Unul dintre subiecţia fost Kokka Vasiliki, de 55 de ani, casnică, neştiutoare de carte, vorbitoare de aromână şi greacă (vocabular redus):
Eara unî icuγenii (1), avea ţinţĭ feati. Stîtea stinuhursitŭ (2) elŭ. Şi dzăsi sor-sa: - Caţe stai stinuhursitŭ? – E voi pitriţeţĭ fiĉorĭ fandarĭ (3), mini nu-amŭ. Dapoia stai stinuhursitŭ? – Ţi s-facŭ?
Dusirî featili ş-dzăsirî: - Caţe, tati, stai stinuhursitŭ? – Ei, duńaua pitrecu fandarĭ, h’il’e, şi mini nu amŭ s-pitrecŭ fiĉorĭ fandarĭ.
S-dusi ma marea: - Ţi vreu tini? Dzăsi. Nidzem noi, dzăsi. –M-cai va neagî di voi dauli? Şi s-lua eli ţinţili cai s-neagî, unî, altă. Işerî nafaorî dapoia la soari. Dzîţea: - Soari, soari, sufrîndzeanî, cai I ma muşatî di noi? Şi dzăsi: - Ma ńica. Dzăsi prota (4), dzăsi δeftera (5) tu iδγiu (6), dzăsi alantî ma ńica. Sî scoalî ma ńica, neasi fandarŭ. Ipiriţeaşti (7) fandarŭ, feaţi doi ańi, cum fîţea fandaril’ĭ. Nu puturî s-o adukeascî cî eara featî. Teleftea (8) dapoia dipŭ, dusirî la unî fîntînî s-bea apî, teleftea di tuţĭ fandaril’ĭ, teleftea. Aco iu dusirî s-bea apî ş-dzăsi iia: - Amŭ doi ańi di dzăli fandarŭ, dzăsi, mi adukitŭ văru dzăsi ţi estŭ? dzăsi. – Nu ti adukimŭ, dzăsirî el’ĭ aoaţi. – Mini estŭ featî, dzăsi. Sî aleabidî gudalaga fandaril’ĭ s-u ducî ndzeanî la luhaγolu (9) ndzeanî. Dzăsi: - Aua ţi aveai, fandari, adukişi ţiva? dzăsi. – Nu adukii, dzăsi. – Ma aua easti unî featî, dzăsi. – Cai li dzăţi aţeali? dzăsi. – Feata, dzăsi. U aducŭ aco, cănd u veadi luhaγolu spusi iia cî: - Estŭ featî. Şi u luarî şi u dusirî casî dapoia şi u siliģirî.


(1) icuγenii s.f. ‘’familie’’ < gr. οικογενεια
(2) stinuhursitŭ adj. m. ‘’supărat’’ < gr. στεναχωρημενος
(3) fandaru s.m. ‘’soldat’’ < gr. φανταρο
(4) prota num. ord. f. ‘’prima’’ < gr. πρωτη
(5) δeftera num. ord. f. ‘’a doua’’< gr. δευτερο
(6) tu iδγiu pron. ‘’acelaşi’’ < gr. το ιδιο
(7) Ipiriţeaşti vb. IV, ind. prez., pers. III sg.; ipiriţescu< gr. υπηρετεί
(8) Teleftea adj. f. ‘’ultima’’ < gr. τελευταια
(9) luhaγo ‘’sergent’’ < gr. λοχαγος


Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin editorilor. Notele de subsol explică grecismele din aromână. În locul literei ‘’d cu sedilă’’, pe care nu am găsit-o în fontul Arial, am folosit grupul de consoane ‘’dz’’: dzăsi.


Versiunea românească îmi aparţine:
‘’Era o familie cu cinci fete. Tatăl era supărat. Şi zise soră-sa: - De ce stai supărat? – Ei, voi  trimiteţi băieţi în armată, eu nu am. – De aceea stai supărat? – Ce să fac?
Merseră fetele şi ziseră: - De ce stai, tată, supărat? – Ei, lumea trimite băieţi în armată, fată, şi eu nu am băieţi să-i trimit în armată.
Se duse fata cea mare: - Ce vrei tu? zise. Mergem noi, zise. Ei, cine va merge dintre voi două? Şi începură să discute cele cinci fete cine să meargă, una, cealaltă. Ieşiră afară la soare. Ziceau: - Soare, soare, sprâncenat, care e mai frumoasă dintre noi? – Cea mică. Zise cea mare, zise a doua la fel, zise cea mică.  Se pregăti fata cea mică, merse în armată. Face armata, face doi ani, cum făceau militarii. Nu au reuşit să-şi dea seama că era fată. În cele din urmă, merseră la o fântână să bea apă, ultima dintre toţi soldaţii, ultima. Acolo unde se duseră să bea apă zise ea: - Au trecut doi ani de când sunt militar, şi-a dat seama cineva ce sunt? – Nu ne-am dat seama, ziseră ei aici. – Eu sunt fată, zise. Se repeziră iute soldaţii s-o ducă sus la sergent. Zise: - Ai observat ceva la soldaţi? – Nu, zise. – Dar aici este o fată, zise. – Cine zice asta? – Fata, zise. O duc acolo, când o văzu sergentul spuse ea că: - Sunt fată. Şi o luară şi o duseră acasă apoi şi o lăsară la vatră.‘’



SURSA
Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, p. 36.

Texte aromâne 18: KOLIŢA VANGHELA

Joi, 05 Ianuarie 2012 17:02

În 1986-1987, Maria Kokka, aromâncă originară din comuna Nea-Zoi din Grecia, a efectuat o cercetare ştiinţifică de teren în localitatea natală, în cadrul pregătirii lucrării de diplomă la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, supervizată de profesor Liliana Ionescu Ruxăndoiu.


Unul dintre subiecţi a fost Koliţa Vanghela, de 72 de ani, casnică, neştiutoare de carte, vorbitoare de aromână şi greacă (vocabular redus):
Mi scolŭ tahina, mi lau tu faţî, facŭ heamî ţeai, bem doili cu papu. Dapoia stăm, nidzem la soba; bagŭ dau ĺami n-focŭ, bagî nveasta mîcarea, mîcăm, stăm mpadi, nî ngîldzămŭ, luomŭ unŭ somŭ, nî bîgămŭ heamî. Ai, nî sculăm pali (1), ntuńaricî. Dapoia ini ţina, mîcăm, nîpoi nî bîgămŭ, stăm heamî di oarî.


(1)pali adv. ‘’iarăşi’’ < gr. Πάλι

Sublinierea din text şi nota de subsol aparţin editorilor. Nota de subsol explică grecismul din aromână.


Versiunea românească îmi aparţine:
‘’Mă scol dimineaţa, mă spăl pe faţă, fac puţin ceai, bem amândoicu bunicul. Apoi stăm, mergem la sobă; punem două lemne în foc, pune nora masa, mâncăm, stăm jos, ne încălzim, ne culcăm, dormim puţin. Hai, ne sculăm din nou, se întunecă. Apoi vine cine, mâncăm, ne culcăm din nou, stăm puţin.’’



SURSA
Maria Kokka, Liliana Ionescu Ruxăndoiu (editori), Texte aromâne din comuna Nea-Zoi, jud. Tricala (Grecia), Universitatea Bucureşti, Facultatea de Litere, Bucureşti, 1992, p. 37.


Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 1 din 3

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required