Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: Pleasa
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Celnici fărşeroţi din Albania

Sâmbătă, 30 Aprilie 2011 13:48

Una din cele două ocupaţii principale ale fărşeroţilor din Albania la începutul secolului XX era încă păstoritul. Majoritatea erau picurari ce lucrau pentru o elită de celnici, proprietari de mari turme de oi, visând bineînţeles ca prin muncă să ajungă şi ei celnici.

Colimitra Constantin - Fărşeroţii / 1986

Vineri, 22 Aprilie 2011 13:54

fărşeroţi

Discutam cu mătuşa mea Eugenia Pitu (născută Teja) despre cărţile având ca subiect aromânii pe care le are în bibliotecă  şi mi-a arătat ceea ce fusese o carte a lui Constantin Colimitra, scrisă în româneşte şi întitulată ’’Fărşeroţii’’. Cartea are o dedicaţie scrisă de mână a autorului pentru Nicolae (Coli) Pitu (’’unul din urmaşii vestitei familii de celnici fărşeroţi PITU’’)  şi a ajuns cândva în posesia regretatului Gheorghe (Geogia) Pitu, rudă cu Nicolae şi socrul mătuşii mele. Foarte interesat de referinţele din carte privind familia Pitu, bătrânul  Geogia a citit-o din scoarţă din scoarţă până i s-au dezlipit şi s-au amestecat o mare parte din foi. Mi-a luat oarece timp pentru a reconstitui cartea, mai ales că nu era paginată, deşi  are şi o erată în care se precizează numărul paginilor la care s-au făcut greşeli. Autorul explică erorile prin faptul că lucrarea a fost ’’operată la computer’’, pe prima pagină menţionânu-se (în loc de editură) că ’’regia’’ aparţine lui Andrei Colimitra, fiul scriitorului. Am găsit lipsă de pagină sau pagini în trei locuri, cartea având cel puţin 300 de pagini.

 

Constantin Colimitra (1912-2001) s-a născut în satul de fărşeroţi Pleasa din sudul Albaniei, a venit în 1928 în România şi a emigrat în SUA în 1977. Cartea a fost scrisă la bătrâneţe, în 1986, şi, deşi se precizează în subtitlu că este o monografie, ea are un caracter memorialistic. Autorul, care nu a folosit documente în redactarea lucrării, recunoaşte că s-a bazat pe buna sa memorie, care i-a furnizat 70% din ceea ce a scris.

 

Înainte de Cuprins a fost plasată poezia Vouă, fărşeroţii mei de C.C, prima strofă explicând şi scopul cărţii: ’’Vouă, Fărşeroţii mei vă-nchin această carte; Cu ea păşiţi de-a dreptul în lumea fără moarte.’’ (sublinierile aparţin lui C.C.)


De asemenea, textul de pe coperta spate, este sugestiv în acest sens: ’’Am scris această carte şi cu dorinţa ca ea să inspire unul, cinci, zece, chiar mai multe condeie de geniu, răsărind din generaţiile viitoare ale fărşeroţilor sau cele ale românilor macedoneni, în general, pentru a scrie cu litere de foc, cu litere ce ar putea să ardă, să transforme în cenuşă toate planurile celor ce încearcă dispariţia noastră ca neam cu identitate de non greci, non albanezi şi non slavi.’’ (sublinierea aparţine autorului)


Cartea este străbutută de la un cap la altul, indiferent de capitol, de ideea originii romanice a fărşeroţilor şi de ideea relaţiei de frăţietate între români şi aromâni, autorul preferând să folosească denumirea de ’’ români macedoneni’’, deşi fărşeroţii în majoritatea lor nu locuiesc în Macedonia. Pe parcurs autorul prezintă şi o teorie proprie privind locul de origine al formării neamului fărşeroţilor la nord de Dunăre, abordând şi problema ramurilor acestui neam.


În Cuprins găsim următoarele capitole: 1. Satul, oameni şi nume;2. Îndeletniciri şi averi;3. Trai şi obiceiuri;4.Ceilalţi fărşeroţi ;5.Fărşeroţii din America;6. Luptătorii-apărători, eroii şi poetul (ciubucachi);7.Notă finală;8.O Notă aparte. Deşi nu apare în Cuprins, în conţinutul cărţii se găseşte capitolul Fărşeroţii din România, intercalat între capitolele 5 şi 6.


De asemenea, lucrarea include un număr de 54 de fotografii alb-negru de la începutul secolului XX. Majoritatea pozelor prezintă persoane din familile Colimitra, Pitu, Babaiana, Nacea, Balamaci, Trandu, Ciufecu, Faţi, Vangheli, Ghiţă,Ţiculi, Baţu, Cipu, Babu, Custula, Bichi, Bileca, Caramitru, Zechiu, care trăiau în localităţile Pleasa, Dişniţa, Korce (’’Corceaua’’) din Albania, precum şi  în SUA. Aşa cum menţionează şi autorul în Notă aparte, fotografiile prezintă mai ales ’’MIREASA FĂRŞEROATĂ’’  în port naţional.


Capitolul I este dedicat satului Pleasa aşezat în apropierea satelor  Pleasa de Jos, Zumbleac, Cuci şi Biţca, locuite de ’’turci’’ sau ’’albanezi  turcizaţi’’, cum le spune autorul, deşi mai potrivit ar fi albanezi musulmani.

În peisajul montan care încadra Pleasa existau Şipotul Mare şi Şipotul Mic, pădurea de fag, de unde familia tăia lemne doar pentru o construcţie importantă, marea pădure de aluni, ale căror frunze, ca şi frunzele de fag, reprezentau hrană pentru turmele de capre ale fiecărei familii, turme care se reuneau primăvara, vara şi toamna pe pajiştea satului sub îngrijirea lui Gheorghe, căprarului satului.Hotarul satului era reprezentat de Fîntâna cea Mare (Izvorul cel Mare)şi sătucul Stropani, locuit de familia Pitu.La marginea satului exista o arie, unde se treiera grâul de pe mica parcelă a familiei Geambazi, una din cele două care deţineau teren agricol, pe această arie  încingându-se hore separate ale tinerilor şi tinerelor. La marginea satului era locul numit ’’Dârşteli’’, adică Dârstele, unde femeile duceau materialul din lână la piuă. Tot la râu femeile spălau rufele cântând în grup, vara la Şipotul mic (Şipotul lui Tegu), iar în celelalte anotimpuri la Şipotul mare, care era apărat de vremea rea de construcţii din trei părţi. Tot lângă sat erau Capul de Râu şi Izvorul lui Naşcă.

După ce încheie cu descrierea peisajului, scriitorul evocă două construcţii importante ce adăposteau instituţii ce defineau satul: biserica cu hramul Sfintei Fecioare şi şcoala primară românească.

 

C.C. trece apoi la prezentarea casă cu casă a familiilor satului: Popescu,Baţu ’’Idici’’, Ciufecu, Caramitru, Ghiţă, Vangheliu, Bichi, Măca, Bindela, Docu, Caceaveli, Paşia, Geavela, Dargati, Şuta, Mila, Nastu, Giti, Bileca, Ciacalioni, Memu, Corumi, Cuşticea, Dima, Teja, Pitaşu, Geambazi, Şanazu, Caleşu, Cocea, Puia, Şola, Dolu, Mizu, Zechiu, Babaiana (Pitu),Panu , Becali, Chiacu, Sota, Caciamaia (fost Nastu), Culeţu, Talabacu, Stilu, Cutina, Babaţili (Cuşticea), Bici, Statina şi în final familia sa. Ca reprezentanţi ai familiilor sunt nominalizaţi bărbaţii, cu ocupaţiile şi trăsăturile lor. Un spaţiu important este alocat personalităţii  tatălui lui Constantin Colimitra, Andrei (Chendra) Colimitra,  şi  rolului său important în migrarea majorităţii locuitorilor Pleasei în România în 1928.


Îndeletniciri şi averi cuprind cele două ocupaţii principale care aduceau venituri fărşeroţilor: oieritul şi caravanele cu cai şi ''mulări'' (catâri).C.C. precizează că albanezii le spun fărşeroţilor ’’ciobeni’’, denumirea aromână fiind ’’picurari’’. El evocă instituţia celnicatei cu multiplele sale dimensiuni, iar printre numele de celnici (proprietari de mari turme de oi care angajau ciobani) pe Nastu, Memu, Carabina, Ciufecu, Bardu, Gaci, Rigea, Spau, Teja, Celea, Fotu, Bichi, Zega, Zechiu, Nacea, Docu, Babu. Descrierii stânei îi este alocată un spaţiu larg.

În ceea ce priveşte caravanele ce transportau mărfuri cu cai şi catâri, autorul exemplifică cu propriul său tată şi amintirile sale din copilărie. Indiferent de anotimp, ’’cărvănarii’’ fărşeroţi  băteau drumurile din întreaga peninsulă Balcanică, fiind mereu sub ameninţarea albanezilor musulmani.Colimitra consideră important din punct de vedere politic să se scrie despre aceste două ocupaţii practicate exclusiv de români macedoneni,  explicând că ele au stat la baza economiei populaţiilor eterogene din Balcani. Ca urmare, acestea ar trebuie să fie azi recunoscătoare pentru binele făcut străbunilor lor de fărşeroţi , el solicitând ’’să acordaţi statut de minoritate, cu drepturi egale, cu drepturi ce le aveţi voi toţi: albanezi, greci, sârbi şi bulgari.’’(sublinierea aparţine autorului)


Capitolul  Trai şi obiceiuri tratează alimentaţia, în particular pita, şi relaţiile interumane, bazate pe moralitate şi respect. Un spaţiu foarte larg în restul capitolului acordă Colimitra obiceiurilor legate de nuntă, cu peţit, logodnă şi săptămâna de petreceri (de miercuri până miercuri), în care un rol important îl jucau muzicanţii, momentul definitoriu constituindu-l plecarea miresei din casa părintească spre noua sa familie.


În capitolul Ceilalţi fărşeroţi, după ce  menţionează localităţi aromâne din Grecia şi Macedonia Iugoslavă,  C.C. se ocupă de fărşeroţii din Corceaua, Dişniţa şi Stropani (Albania).Cu această ocazie, se relevă că în plan secundar, fărşeroţii au mai practicat meseriile de croitor şi pantofar, mai ales în oraşul Corceaua. Sunt menţionaţi membri ai familiilor Pitu, Babu, Nacea, Caramitru, Vriga, Balamaci, Teja, Cicani, Şanazu, Cocea, Talabacu, Nastu,Baţu, Rigea, Carabuzi,Becea, Mila, Uscatu, Gazuci (Balamaci), Celea, Spau. În ceea ce mă interesează, sunt menţionaţi patru dintre cei şapte fraţi Teja porecliţi ’’Guţi’’ din Dişniţa: ’’Toţi cei patru fraţi pe care i-am cunoscut , croiţi aproape pe acelaşi calapod:buni, omenoşi, prietenoşi şi galanţi. Vanghele, deci unul dintre fraţi, a fost încă din tinereţe un şofer de vază’’. Vanghele a venit în România,unde a fost de asemenea şofer şi şi –a întemeiat familia la Sibiu, unde a şi decedat. Este posibil ca unul din ceilalţi trei să fi fost bunicul meu, Virgil. Pentru autor o sursă de informaţii despre dişniţari a fost consăteanul lor Iana Babu. Un spaţiu important îl acordă scriitorul familiei Pitu şi sătucului acesteia Stropani.

Apoi trece la de rudele sale din Volos şi Caterina (Grecia). Tot în Caterina menţionează familiile Gaci, Pala, Nicola, Cresu,Grămosteanu, Baia, precizând că mulţi dintre ei vor migra în România.Alte localităţi din Grecia cu aromâni sunt Brazniţa şi Zâmârdeşi, la graniţa cu Albania.

Nu sunt uitaţi fărşeroţii din Macedonia iugoslavă, care au fondat aşezările Gramaticova, Cândrova, Paticina, Fetiţa în frunte cu celnicii Zega, Zdru, Cuşa, Fotu, Nasta etc

În fine o menţiune specială pentru fărşeroţii din Şescu, ale căror femei aveau veşminte ce-au ajuns să fie cântate de poetul anonim pentru frumuseţea lor.


Capitolul Fărşeroţii din America prezintă cele trei generaţii de fărşeroţi din SUA, primii ajungând acolo la începutul secolului XX. Mulţi erau absolvenţi ai şcolilor româneşti din imperiul otoman,  care nu îşi găseau un rost în provinciile nemodernizate ale Turciei. Ei s-au aşezat în oraşele de pe coasta Atlanticului, înfiinţând în 1903 Societatea de cultură şi ajutor ’’Fărşerotul’’. Au menţinut spiritul comunitar căsătorindu-se cu fete aduse de acasă şi au construit biserici şi săli de spectacole pentru reuniuni ale comunităţii. Generaţia a doua a urmat şcoli superioare, acomodânu-se cu noile profesii ale societăţii moderne. Trimeteau bani acasă, iar unii au revenit acasă. Printre familiile din SUA care au menţinut spiritul aromân autorul citează pe: Pitu, Balamaci, Faţi, Şola, Cipu, Ghiţă, Culeţu, Caceavali, Ciufecu, Coca, Adam, Costula, Ianelu, Cresu, Geambazi, Geavara, Dumitrescu (Vangheliu), Ceanaca, Becea, Bileca, Celea, Liti, Chiacu, Rigea, Lupu, Mara, Nastu, Nicola, Puci, Pândaru (Dragati), Morova, Babaiana, Şanazu, Şunda, Spau, Vangheli, Vasilescu (Gioga), Teja, Babu, Baţu, Belu, Colimitra etc. Cu regret scriitorul remarcă faptul că unii reprezentanţi ai celei de a treia generaţii nu a urmat exemplul înaintaşilor. O menţiune specială pentru Nacu Zdru care edita începând cu 1978 pe cheltuiala sa publicaţia ’’Frunza vlahă’’.


Fărşeroţii din România sunt evaluaţi de Colimitra la trei mii de familii din Albania şi trei mii din Grecia, aşezate în momentul scrierii cărţii în marea lor majoritate în judeţul Constanţa şi Bucureşti. În momentul venirii în România, în perioada interbelică, au fost colonizaţi în judeţele Durostor şi Caliacra, luate de la Bulgaria după războiul balcanic din 1913. Colimitra relevă că în procesul de colonizare un rol important l-a jucat Societatea Macedono-Română înfiinţată în Bucureşti, în 1879. În sudul Dobrogei, fărşeroţii şi-au schimbat ocupaţiile devenind agricultori. Dar în septembrie 1940 cele două judeţe au fost cedate Bulgariei şi fărşeroţii au migrat din nou, în localităţile în care sunt aşezaţi şi azi.


Luptătorii-apărători, eroii şi poetul este un capitol în care sunt prezentate personalităţi ale fărşeroţilor care s-au remarcat în lupta pentru fiinţa naţională cu antarţii greci şi albanezii musulmani: Caciandoni, Colocotroni, Custula Tanasacu cîntat de poetul Cola Ciubucachi, Coli Ghiza care şi-a răzbunat fratele ucis, preotul martir Haralambie Balamaci, locuitorii Republicii din munţii Suli,locuitorii Pleasei care s-au opus oficierii slujbei de episcopul grec (eveniment cântat în ’’Pleasa, hoară râmânească’’), Culicea Cicani şi Andrei Balamaci, Atanasie Nastu. Este nominalizat Ioan Fotu ca autor al lucrării ’’Românii Fărşeroţi’’, în care sunt expuse suferinţele fărşeroţilor sub dominaţia otomană în Albania, carte pentru care Colimitra a editat un sumar.


În Nota finală, C.C. închină lucrarea ’’tuturor Fărşeroţilor: străbuni, bunici şi părinţi’’ (sublinierea aparţine autorului), celor înmormântaţi în ruinele Fraşariului, Moscopolei şi Pleasei, celnicilor, ’’picurarilor’’, ’’cărvănarilor’’ şi apărătorilor de neam şi limbă care s-au sacrificat în luptele cu antarţii greci, başbuzucii, gheganii albanezi şi armata otomană.


Sursă:
Colimitra Constantin, Fărşeroţii, monografie, regia Andrei Colimitra, SUA, 54 foto alb negru, 300 p.

 

Stropani - cătunul familiei Pitu din Albania

Sâmbătă, 23 Aprilie 2011 14:09

Sătucul montan Stropani a fost înfiinţat de familia de celnici fărşeroţi Pitu la hotarul cu satul fărşerotesc  Pleasa, hotar marcat de Fântâna cea mare (Izvorul cel Mare). Întemeierea a avut loc în 1780, când sutele de familii din satele fărşeroteşti  Curteşi, Costreşi (sau Costreţi), Jarcani (sau Zărcani) şi Javaleni  sau (Zavalini) şi-au părăsit într-o singură noapte locurile natale cu toate turmele lor, de teama autorităţilor locale otomane. Ei s-au aşezat în sudul Albaniei otomane, în vilaetul Korce (Curceaua  sau Corcea în aromână), ale cărui autorităţi au acceptat înfiinţarea de către aceştia a localităţilor Pleasa, Dişniţa şi Stropani, situate la distanţe de maximum 10 km una de alta.

Satul fărşerot Pleasa este aşezat în sudul Albaniei, în apropierea oraşului Korce (’’Corcea’’ sau ’’Corceaua’’ în aromână) şi a graniţei cu Grecia.În mijlocul satului se ridica şcoala,  una din cele trei construcţii ale comunităţii alături de biserică şi de adăpostul de la Şipotul mare.

După Nicolae Pipa, şcoala a fost construită în 1881.

Conform unui document consular românesc din Ianina din 1925 ’’şcoala naţională’’ s-a deschis în 1883. Era o clădire mare cu etaj, realizată numai din piatră.


V.M. s-a născut la 15 martie 1895 în satul Pleasa din Albania otomană.


După absolvirea liceului românesc din Bitolia, Macedonia otomană, emigrează în România.


Se înrolează voluntar în armata română ce luptă în primul război mondial (1916-1918).


După război absolvă Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti şi profesează ca avocat.


Începând din 1924 activează în mişcarea culturală aromână prin colaborarea la publicaţia ’’Tribuna Românilor de peste Hotare’’.


De asemenea, este unul din promotorii colonizării aromânilor în judeţele Durostor şi Caliacra din Cadrilater în anii ’20-’30.A încetat din viaţă la 29 noiembrie 1961.


Cele cinci poezii ale sale au fost publicate în revistele epocii: Tru amurgiş (În amurg), Sclavlu (Prizonierul), Dzuă di sărbătoare (Zi de sărbătoare), Rufei cădzură (Fulgere căzură) şi Hurolu fărşerotesc (Hora fărşerotească).

În 1985 au fost incluse în antologia de poezie aromână publicată de poetul aromân Atanasie Nasta.

 

SURSA:

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 18-26.

Principalele ocupaţii ale bărbaţilor fărşeroţi din sudul Albaniei otomane la începutul secolului XX erau încă păstoritul şi cărvănăritul, adică transportul de mărfuri cu caravanele de cai şi catâri. Dar la acestea se adăugau, într-o mai mică măsură, diverse meşteşuguri şi negustoria.

Poezii de C. Colimitra în română

Vineri, 16 Septembrie 2011 14:54

În 1994 scriitorul aromân Constantin Colimitra publica în SUA volumul Mozaic cu 106 poezii în română, din care am selectat următoarele 30: Mozaic, Te caut, Sire Mihai, Eva, Părinte Sat, Prietenie, Statuia libertăţii, Americă, Venus, Galateia II, Prometeu, Iia, Smerită Tismană, Brâncuşi, Unire, Ţie, Ovidiu; Are papu, Hristos a înviat, Manol; Ţie, John Wayne; Crăciunul e, Prietene,Întâia temelie, Eu sunt Roşiorul, Plecat-am nouă, Mi-e Ţara cu mâinile- cătuşe, Ce-Ţi doresc, Cadrilaterul II, Frae Ioane, Balada Luceafărului.

 


Mozaic


Poezii – Mozaic, idei diferite

Aşa cum de muză au fost inspirate,

Apoi în cuvinte-n expresii î-mbrăcate

Şi-n stihuri cu rimă şi ritm, rânduite.

 

Poetul fiinţă de Domnul aleasă

Să umble cu capul prin nori, printre stele

S-asemuie-ndată cu una din ele

Iubita-i de suflet, iubita mireasă.

 

Tot lui hărăzit-îi să cânte din liră

Eroice fapte, viaţa în toate

Şi doruri şi vise, dar fără-a socoate

Că ei: muritorii l-admiră.

 

Păşeşte pe-o cale, pe-un drum care-ndreaptă

Spre cea ce se cheamă de mult veşnicie.

Divina scânteie din vreme, el ştie

Că e har şi e dată de-o minte-nţeleaptă.

 

Nu-i pasă de viaţă, nu-i pasă de soartă

La muza- icoană adesea se-nchină,

Să aibă în vers cât mai multă lumină

Ce şi-acest Mozaic cu fală o poartă.

(Sublinierea aparţine autorului – n. n.)

Transportul de mărfuri cu caravanele de cai şi mulări sau mule (catâri) era încă, alături de oierit, la începutul de secol XX ocupaţia de bază a fărşeroţilor din sudul Albaniei.

Constantin Colimitra s-a născut la 20 martie 1912 (cf. Atanasie Nasta) în satul fărşerot Pleasa din sudul Albaniei otomane, tatăl său fiind Chendra Colimitra. În prefaţa volumului Mozaic, apărut în 1994 în SUA, scriitorul precizează că are 82 de ani. Criticul Hristu Cândroveanu dă greşit 1910 ca an de naştere.


Pleasa este situată la extremitatea sudică a lacului Prespa, în apropierea râului Devoli, unde se întâlnesc munţii Morava, Gramos şi Tomor. Satul se află într-o zonă în care mai sunt situate localităţile aromâne Moscopoekl, Gramoste, Şipca, Gabrova, Niceaşi Deniscu. Despre impactul regiunii natale, pe care a străbătut-o în copilăriie cu oile şi caravanele,  asupra operei lui C. C., H. C. observa: ''Locuri măreţe, nu numai încîntătoare prin natură, ce i-au sădit şi lui Constantin Colimitra - prin însăşi istoria lor în furtună - sentimente patriotice sublime, ce transpar din belşug în poezia sa.''


C. C.a studiat la şcoala primară din Pleasa şi apoi la gimnaziul la Şcoala Superioară Română din Sărună/Sîrunî (Salonic, Grecia), ambele instituţii de învăţîmânt finanţate de statul român.


În 1928 a venit în România cu familia şi majoritatea locuitorilor satului. Aici a urmat liceul din Silistra, judeţul Durostor (Cadrilater) şi a freeventat, fără a absolvi, cursurile Academiei de Înalte Studii Comerciale.


Fiul său Andrei a emigrat în SUA în 1969, unde a fost urmat de C. C. în 1977. A încetat din viaţă în America în 2001.


În 1982 a publicat în SUA volumul Primveri cu soare (Primîveri cu soare), în prefaţa căruia îlşi face o autoprezentare.

În antologia publicată de H. C. şi Kira Iorgoveanu în1985 i-au fost selectate opt poezii din volumul american, cu transpuneri în româneşte de K. I.: Eraţi (Eraţi), Limba (Limba), Pistusesc (Cred), Şaptili oahti (Cele şapte coline), Vatră astimsă (Vatra pustie), Cînta un picurar (Cînta un păcurar), Stai drept! (Stai drept!) şi Eminescu, frate (Eminescu, frate).

În antologia publicată de A. N. în acelaşi an, i-au fost selectate nouă poezii: pe lângă Eminescu, frate, Stau şaptili oahti / Şaptili oahtii, Stai drept şi Cînta un picurar  , au mai fost incluse Stă paplu tu cohiu, Laclu mari, Nilioara, S-tind pădzili chilimuri, şi Cărvanea.

În anul următor publică în SUA monosgrafia Fărşeroţii.

Poeziile Stai drept şi Eraţi sunt postate pe saiturile ''Karavahos'' şi ''Giony''.


Saitul ''Aromanii'' îl include în categoria poeţilor aromâni moderni.


În ceea ce priveşte limba utilizată în creaţiile sale lirice, C. C. recomandă excluderea lexicului străin din aromână, cum ar fi grecescul caimo, tradus de H. C. cu mai multe sensuri prin ''dor, suferinţă, durere, frumuseţe fără pereche, care te face să pătimeşti cumplit''. În acest sens, H. C. îl caracterizează ca un ''poet pînă în măduva oaselor'', care dă lecţii altora, deşi el însusşi foloseşte ''străinisme'', cum ar fi pistusesc în loc de cred. Mai mult chiar, aceste prezumţii îl integrează pe deplin în lumea poeţilor, ''care nu pot să nu fie orgolioşi, şi naivi (uneori9, cum este şi Constantin Colimitra''.


Poezia sa este caracterizată de H. C. ca fiind ''copleşitoarea obsesie a unei lumi care a fost'' (subl. ed.), realizată, comparativ cu alţi poeţi aromâni, ''cu atîta ruinător caimo''. Mai mult, lumea liricii lui C. C. este ''o lume ce nu poate să moară, un univers aşadar agonizînd în perpetuitate în sufletul şi inima şi conştiinţa autorului''. H. C. concluziona astfel: ''El este bolnav de doruri-de-acasă de care nu se va vindeca niciodată, pentru că de asemenea doruri nu se vindecă, se moare cu ele. De aceea, poemele lui îmi par un plîns neîntrerupt, un bocet fără sfîrşit printre ruine. Ce ciudat însă: ruinele necontenit plînse, deplînse - par a învia, reînvia în versurile lui Constantin Colimitra, care ştie a melancoliza existenţial, sfîşietor existenţial! Aceste obsesionale stări din poezia lui, inculcate cititorului, sînt semnul neîndoielnic al harului scriitoricesc de excepţie, chiar dacă, acesta, mai mult nativ decît strunjit cumva prin cultură.''

 

Poetul aromân Atanasie Nasta i-a inclus înatologia sa lirică din 1985 nouă poezii: Eminescu, frate (Eminescu, frate), S-tind pădzili chilimuri, Cărvanea, Stau şaptili oahti, Stai drept (Stai drept), Stă paplu tu cohiu (Stă bunicul în ungherul casei), Laclu. A.N. îl considera pe C. C. ca ''darul fărşerotesc al iliriei străbune'', alături de Vasile Muşi şi Nicolae Babu. A. N. observa că poezia sa şi transpunerile din Eminescu dezvăluie ''un talent viguros în expresie, adînc în meditaţie''. Poeziile de ''o perfectă formă clasică'' sunt străbătute ''melodios'' de ''ecoul orfeic'' în pasteluri montane ''bucolice'', deoarece C.C. a purtat cu sine ‘’imaginea şi nostalgia’’ peregrinărilor cu turmele şi caravanele pe drumurile Balcanilor.. Pe de altă parte, adaptarea motivului mioritic în aromână relevă posibilităţile sale creatoare de inspiraţie populară.

 

 

SURSE

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Buucreşti, 1985, pp. 367-368, 482.

Atanasie Nasta (editor), Ecou de cîntec aromânesc, Litera, Bucureşti, 1985, p. 66.

Constantin Colimitra, Primveri cu soare, regia Andrei Colimitra, Bridgeport, SUA.

Constantin Colimitra, Fărşeroţii. Monografie, regia Andrei Colimitra, SUA, 1986.

***, Literatura, ''Aromanii'', http://www.aromanii.ro/arte/literatura.html

Aprovizionarea cu apă a familiei cădea în sarcina fetelor şi nevestelor, care luau apă de la Şipotul (izvor) cel Mic sau Izvorul lui Tegu din apropierea satului. Vara spălau aici rufele, în special pânzele, profitând de terenul întins. Se mergea în grup, rude, vecine şi prietene. Se făceau până la 20 de focuri, la care se încălzea apă în cazane cu leşie. Majoritatea erau fete, care, fiind mai tinere terminau mai repede, şi le ajutau pe femeile mai  în vârstă. Când terminau se odihneau sau mâncau ceva. Totul se petrecea într-o atmsoferă marcată de cântece şi de prezenţa copiilor, care ajutau cu lemne pentru foc. La întoarcere, femeile purtau majoritatea rufelor într-o copaie legată cu frânghi ape spatele lor, iar în coada coloanei copii purtau cazanele şi restul rufelor. În celelalte trei anotimpuri rufele se spălau la Şipotul cel Mare, care era apărat din laturi de ziduri, precum şi de un acoperiş.

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 1 din 2

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required