Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: Saramandu
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau lucrarea Folclor aromân grămostean.


Cele 20 de pagini ale lucrării numerotate cu cifre romane cuprind o Introducere, o Notă asupra ediţiei şi o Bibliografie.


În Introducere se explică faptul că grupul grămostenilor este originar din regiunea munţilor Gramos, o prelungire nordică a munţilor Pind, ocupaţia lor principală fiind păstoritul transhumant. Aici se află şi azi localitatea aromână Gramoste, înfloritoare în secolul XVIII, când a fost distrusă de Ali-paşa de Ianina. Conform savantului aromân Theodor Capidan (Aromânii. Dialectul aromân, 1932), grămostenii reprezintau grupul aromân cel mai numeros în Peninsula Balcanică, fiind întâlniţi în special în Grecia şi Macedonia iugoslavă, aşa cum arăta un alt savant aromân, Tache Papahagi (Dicţionarul dialectului aromân,general şi etimologic, 1974). De asemenea, ei erau grupul cel mai numeros în România, cei mai mulţi fiind stabiliţi în Dobrogea, conform lui N.S.(Cercetări asupra aromânei vorbite în Dobrogea, 1972; Die Aromune in der Dobrudscha und ihre Mundart, ’’Dacoromania’’, 1975). Variante ale materialului folcloric inedit cules de pe teren există şi la alte grupuri de aromâni.Acest material folcloric dezvăluia opiniei publice colectivităţi cu ’’un mod de viaţă specific’’, care până în momentul publicării erau ’’ închise şi conservatoare’’. Transmis oral de la o generaţie la alta, aceste producţii folclorice erau ’’<icoane> ale vieţii din trecut’’, dar şi un ’’fenomen viu’’ , ce reprezentau realităţi recente: stâpânirea otomană, convieţuirea în statele balcanice moderne şi aspecte din viaţa într-un spaţiu geografic nou cu este cel român dobrogean. Editorii remarcau în cazul ghicitorilor ingeniozitatea încifrării sensului, nota de umor, abstracţiunea, frumuseţea imaginii, structura binară conţinând un mic paradox. În cazul proverbelor era remarcată ironia fină sau caustică la adresa prostiei, lenei, lăudăroşeniei şi flecărelii, nota de umor,lauda cumpătării, concizia formulărilor,delicateţea exprimării şi din nou frumuseţea unor imagini. În legătură cu blestemele, se observa relevarea unor credinţe străvechi, a căror semnificaţie nu poate fi înţeleasă printr-o lectură obişnuită: Chicuta aţea laia/Picătura cea neagră. Poezia de dragoste este dominată de delicateţea simţirii, dragostea fetei fiind pusă la încercare în momentul în care tânărul trebuie să plece în străinătate. În relaţiile de familie se relevă autoritatea părinţilor faţă de copii şi rolul important al mamei. Lirica păstoritului şi a cărvănăritului descrie frumuseţea cadrului pastoral şi comuniunea cu natura. În lirica luptei naţionale un moment tragic evocat în diverse texte este distrugerea Gramostei. Obiceiurile care privesc ciclul vieţii evidenţiază ’’practici străvechi, conservat de grupurile izolate şi realativ închise,cum sunt cele constituite de grupurile de păstori’’. În ce priveşte naşterea, sunt subliniate credinţe şi practici legate atât de naşterea propriu-zisă, cât şi de perioadele anterioare şi posterioare, caracterizate de ’’discreţie şi sobrietate’’. Spre deosebire de naştere, se remarcă ’’amploarea ceremonialului nunţii’’. În acest sens este semnificativ faptul că în unele aşezări grămostene, cum este Livezi din Grecia, toate nunţile din an se organizau în aceeaşi zi, 15 august, ziua Sfintei Marii, creându-se ’’un sentiment de solidaritate şi de unitate, ca manifestare a forţei de conservare a grupului’’. În ce priveşte înmormântarea, rolul principal îl au femeile, manifestându-se şi elemente precreştine legate de protejarea celor rămaşi în viaţă, credinţa generală asupra morţii fiind de ’’fatalitate acceptată’’.


Notă asupra ediţiei arată că s-au realizat premiere prin publicarea Blestemelor, prin publicarea obiceiurilor din ciclul vieţii şi prin culegerea directă de la un grup unitar de aromâni, cei grămosteni. Culegerea materialului s-a făcut în două mari etape: N.C. în 1937-1943 în sate din Bulgaria şi N.S. în 1967-1980 în sate din Dobrogea. Într-o notă de subsol editorii arată că grămostenii s-au stabilit în Dobrogea între 1928-1943, provenind din Bulgaria (majoritatea), Grecia şi Macedonia iugoslavă. În anchetele de teren materialul a fost înregistrat pe bandă de magnetofon şi apoi transcris. În cazul în care pentru acelaşi text au fost culese mai multe variante, a fost selectată cea mai veche, care avea gradul mai mare de autenticitate, excepţie făcând situaţiile în care varianta nouă avea un nivel superior artistic. Chiar dacă multe din poezii datau dinaintea celui de-al doilea război mondial, ele continuau să circule şi în anii ’80. Obiceiurile au fost descrise şi prin observare directă. Materialul folcloric a fost grupat în 3 secţiuni (vezi mai jos) şi a fost redat de N.S. şi în română pentru a fi accesibil unui număr cât mai mare de cititori. În acest sens s-a urmărit redarea cât mai fidelă a conţinutului textelor, dar pentru valorificarea în română a calităţilor artistice ale textelor în aromână,în unele situaţii editorii s-au abătut de la transpunerea ’’literală’’. Din necesităţi de timă şi ritm sau din imposibilitatea de a găsi în română echivalentul termenului aromân, au fost păstrate unele forme din aromână precum: călivă (adăpost pentru păstori şi familie), cărvănar (chervangiu), celnic (proprietar de mari turme de oi), fălcare (grup de familii înrudite conduse de un celnic), mulă (catâr), Sărună (Salonic).În lipsa unei norme ortografice a aromânei, s-au folosit combinaţii de litere, semne grafice suplimentare şi litere din alfabetul grecesc: dz – italianul azzuro; l’ – italianul figlio; ń –francezul agneau,italianul Bologna; ŭ –u scurt final ca în termenii români capŭ şi voiŭ; γ – grecescul γ ρ ά μ μ α; θ – grecescul θ ά λ σ σ α.

 

Bibliografia cuprinde 12 antologii, din care una cu autor străin şi nouă cu autori aromâni, redate de editori în ordine cronologică a publicării lor:

Vangheliu Petrescu, Mostre de dialectul macedo-român, Bucureşti, vol. I 1880, vol. II 1882.

dr. M.G. Obedenaru, Texte macedo-române. Basme şi poezii popolare de la Cruşova, Bucureşti, 1891.

Gustav Weigand, Die Aromunen II. Volkslitteratur der Aromunen,Leipzig, 1894.

Pericle Papahagi, Din literatura poporană a aromânilor, Bucureşti, 1900.

Pericle Papahagi, Basme aromâne, Bucureşti, 1905.

Pericle Papahagi, Graie aromâne, Bucureşti, 1905.

Tache Papahagi, Antologie aromânească, Bucureşti, 1922.

Tache Papahagi, Poezie lirică populară, Bucureşti, 1967.

Tache Papahagi, Paralele folclorice greco-române, ediţia a doua augmentată, Bucureşti, 1970.

Hristu Cândroveanu, Antologie lirică aromână, Bucureşti, 1975.

Chiraţa Iorgoveanu Dumitru, Antologie de poezie populară aromână, Bucureşti, 1976. (Vezi cele 8 postări pe blog)

George Marcu, Folclor muzical aromân, Bucureşti, 1977.

 

Cele 512 pagini ale lucrării numerotate cu cifre arabe cuprind 3 secţiuni şi 2 anexe.

 

Cele trei secţiuni sunt: GHICITORI, PROVERBE ŞI ZICĂTORI, BLESTEME , EXPRESII; POEZII POPULARE; OBICEIURILE LA NAŞTERE, CĂSĂTORIE, MOARTE.


Prima parte cuprinde 136 de ghicitori despre 112 teme, 501 proverbe şi zicători, 621 blesteme şi 865 expresii. Au fost numerotate rândurile, iar ghicitorile au fost redate în ordinea alfabetică a titlului în original.


Partea doua cuprinde 145 de poezii de dragoste şi dor, 41 de poezii de despărţire şi înstrăinare, 20 de poezii umoristice, 25 de poezii de păstorit şi cărvănărit, 25 de poezii haiduceşti şi de lotri, 31 poezii sociale şi entice şi 26 de poezii de jale şi de război. Un total de 313 poezii fără titluri.


Partea a treia începe cu OBICEIURILE LA NAŞTERE: Naşterea, Botezul şi Obiceiuri, credinţe şi practice privind naşterea şi noul născut. Naşterea are ca moment special Obiceiul din a treia seară. Ursitoarele/’’Triseara.Mirili’’. Obiceiuri, credinţe şi practice privind naşterea şi noul născut cuprind: Practici împotriva sterilităţii, Semne prevestitoare şi practici privind sexul viitorului nou născut, Obiceiuri şi practice pentru protejarea vieţii copilului, Luatul ‘’manei laptelui’’şi Practică împotriva deochiului. Urmează OBICEIURILE LA CĂSĂTORIE: Înainte de nuntă, Nunta şi După nuntă.

 

Cele două anexe sunt: Lista persoanelor de la care a fost cules materialul folcloric şi Glosarul.


Lista persoanelor de la care a fost cules materialul folcloric cuprinde 98 de nume, care au ataşate şi numele în stil aromân (Adam Stere Adam: Dami alu Teia alu Adamu). Înregistrările au fost făcute în anii 1936-1943 în Bulgaria (Giumaia de Sus, Peştera, Dupniţa, Rila, Dorcova,Sufanlu, Cepino, Sofia, Costandova, Bachiţa) şi în anii 1943-1947, 1949, 1954, 1962, 1964-1968, 1972, 1973, 1980 în România (Bucureşti, Panduru/Tulcea, V.Alecsandri/Tulcea, Craiova, Piatra Neamţ, Sinoe/Constanţa, Cobadin/Constanţa). De precizat că înregistrările din 1980 de la Bucureşti au fost făcute cu persoane născute în localitatea Livezi din Grecia.


Glosarul cuprinde termeni care nu sunt incluşi în Dicţionarul dialectului aromân al lui Tache Papahagi sau sunt atestaţi în Dicţionar cu forme şi sensuri diferite, neprecizate sau greşite în ce priveşte graiul grămostean. De asemenea, glosarul cuprinde cuvinte atestate întocmai în lucrări lexicografice, dar al căror sens nu a putu fi redat întocmai în transpunerile în versuri. Grafia utilizată este cea din Dicţionar, deşi se deosebeşte puţin de cea din volum şi se apropie de trnascrierea fonetică. În fine, au fost introduse şi nume proprii, în special toponime. Glosarul conţine cuvinte care încep cu grecescul γ, cu l’, cu românescul ş şi curomânescul ţ. Glosarul 519 termeni.

 

Cele 20 de pagini nenumerotate cuprind 35 de fotografii alb-negru. Primele 18 fotografii au ca subiecţi bărbaţi şi femei îmbrăcaţi în costum popular. Celelalte 17 fotografii au ca subiecte piese ale costumului popular.

 

 

SURSA

 

Nicolae Gh. Caraiani şi Nicolae Saramandu, Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 512 p. + 20 p.cu 35 foto.

271

NICOLAE SARAMANDU, Studii aromâne si meglenoromâne, Constanţa,
Editura Ex Ponto, 2003, 258 p. + 2 h.
Autor si coautor a numeroase lucrări de referinţă din domeniul dialectologiei
si folclorului, Nicolae Saramandu a avut iniţiativa adunării în volum a unor studii
si articole (inedite sau apărute în publicaţii de specialitate din ţară si din
străinătate) consacrate dialectului aromân si, într-o măsură mai mică, celui
meglenoromân.
Volumul pe care îl prezentăm este structurat pe două secţiuni: în cea dintâi
sunt incluse, după cum precizează autorul însusi în Cuvânt înainte, “studii
referitoare, în general, la aspecte lingvistice (adăugându-se o lucrare din domeniul
folclorului: MIORIŢA la aromâni)” si altele în care este prezentată “contribuţia la
cercetarea aromânei (sau a meglenoromânei) a unor reprezentanţi de frunte din
trecut si de azi” (p. 7); cea de-a doua parte cuprinde prezentări ale unor lucrări
consacrate aromânei si meglenoromânei dar si ale unor lucrări de lingvistică
balcanică.
Studiul Aromânii din Dobrogea si graiul lor (p. 11-31), cu care debutează
prima parte, oferă informaţii importante privind numărul si răspândirea
aromânilor în Dobrogea, data colonizării acestora, precum si locul lor de
provenienţă. Pe baza materialului lingvistic înregistrat prin anchete la faţa locului,
autorul, preluând repartiţia pe ramuri, “în funcţie de regiuni sau centre regionale”,
efectuată de T. Papahagi (Aromânii. Grai, folklor, etnografie (curs litografiat),Bucuresti, 1932, p. 11), identifică în Dobrogea patru grupuri principale de

272
aromâni: grămostenii, fărseroţii, pindenii si moscopolenii. Acestora li se adaugă
muzăchearii, care, însă, “fiind foarte puţin numerosi, nu sunt consideraţi ca grup
aparte de către ceilalţi aromâni, care îi confundă fie cu fărseroţii, fie cu
moscopolenii” (p. 28).
Materialul lingvistic cercetat (în acest studiu nu sunt analizate decât
răspunsurile primite pentru termenii mamă (întrebarea 464), veri (496), veri
primari (498), veri al doilea (500), copil (509), băiat (515), gemeni (544), fin
(553) din Chestionarul NALR, capitolul Familia; pentru o prezentare mai
detaliată a aromânei din Dobrogea si a diferenţelor dintre graiuri vezi Nicolae
Saramandu, Cercetări asupra aromânei vorbite în Dobrogea. Fonetică.
Observaţii asupra sistemului fonologic, Bucuresti, Editura Academiei, 1972) îi
permite autorului să concluzioneze: “[…] graiurile aromânesti din Dobrogea nu
reprezintă o altă realitate faţă de cele vorbite de aromâni în ţările balcanice, de
unde acestia le-au adus, în urmă cu câteva decenii, în ţinuturile românesti dintre
Dunăre si mare. În Dobrogea, graiurile aromânesti reproduc într-un spaţiu restrâns
realitatea lingvistică întâlnită, în spaţii mult mai întinse, în Peninsula Balcanică”
(p. 31).
Si al doilea articol cuprins în acest volum – Influenţă a dacoromânei sau
evoluţie paralelă în aromâna din Dobrogea? (p. 33-35) – conţine observaţii
privind anumite particularităţi ale graiului aromânilor stabiliţi în Dobrogea, mai
precis, ale moscopolenilor. Este vorba de trecerea lui i neccentuat la ă, atât în
silabă protonică (băút), cât si în silabă posttonică (scápăr), realizarea diftongului
§a ca e (parţial, acest fenomen este întâlnit si la fărseroţii originari din Albania,
anchetaţi de autor în localitatea Palazu Mare, municipiul Constanţa), precum si
redarea consoanei ľ prin ¯ (care apoi dispare) în graiul grămostenilor curtuveáţ (p.
33). Analizând fenomenele fonetice amintite, N. Saramandu apreciază că avem a
face cu inovaţii paralele si, deci, nu cu o influenţă a dacoromânei, desi, “Contactul
direct între vorbitorii celor două dialecte, realizat pentru prima oară în Dobrogea,
a putut să favorizeze schimbările fonetice din graiurile aromânei. ‘Direcţia’,
modul specific în care se realizează aceste schimbări în aromâna din Dobrogea nu
au fost, însă, modificate în urma contactului cu dacoromâna” (p. 35).
În cadrul cercetărilor dialectale efectuate în Dobrogea, autorul a înregistrat
apariţia unui nou termen (mucánÉ, mucán (plural mucáţ)) cu care aromânii si
meglenoromânii stabiliţi aici îi numesc pe dacoromâni, cauzele si semnificaţiile
acestui fapt din punct de vedere etnolingvistic fiind expuse de autor în articolul
Arom., megl. mucán “dacoromân”. Câteva aspecte etnolingvistice (p. 37-42).
Alături de termenul în discuţie, care a înlocuit termenii mai vechi mglr. vla,
ar. român, vlăhút (p. 39), N. Saramandu a notat si următoarele derivate: mucánâ
(plural mucáni) “dacoromâncă”, adj. mucânéscu “dacoromânesc” (fem. mucâneáscâ),
adv. mucâneásti “dacoromâneste”, diminutivul mucâníĉÉ (fem. mucâníĉi).
Un alt articol este consacrat prezentării sistemului formelor verbale compuse
în aromână (p. 43-50) prin prisma “contactelor pe care acest dialect le-a avut cu
limbi ca neogreaca, albaneza, bulgara, slava macedoneană” (p. 43), perspectivă
indispensabilă studierii dialectelor românesti sud-dunărene, care, de la un moment
dat, si-au continuat evoluţia exclusiv în mediul balcanic, fapt ce a avut numeroase
urmări în plan lingvistic si nu numai.

273
Tot în prima secţiune a lucrării este inclus si un studiu de sintaxă
(Coordonarea cu conjuncţii a propoziţiilor în aromână) (p. 51-63) în care sunt
expuse modalităţile de realizare a raportului de coordonare copulativă, disjunctivă
si adversativă în aromână, cu precizarea similitudinilor, dar si a diferenţelor care
există, în această privinţă, între idiomul în discuţie si celelalte dialecte românesti.
Volumul de faţă cuprinde si două articole în care sunt abordate anumite
aspecte de ordin lexical: în primul, Note etimologice si lexicale (p. 65-66), autorul
analizează câţiva termeni înregistraţi în cursul cercetărilor efectuate în Dobrogea,
termeni care, fie nu sunt înregistraţi în dicţionare, sau, dacă sunt, apar cu alte
sensuri; cel de-al doilea, Câteva consideraţii privind raporturile lingvistice
româno-slave (p. 67-69), conţine “câteva observaţii cu caracter general” (p. 67)
privind împrumuturile slave comune celor patru dialecte românesti, precum si
“contactele româno-slave la nivelul fiecărui dialect” (pentru acest ultim aspect
N. Saramandu se opreste asupra aromânei, mai precis, asupra posibilităţilor de
delimitare a împrumuturilor “care se explică prin bulgară de cele care se explică
prin slava macedoneană” (p. 68)), observaţii în baza cărora autorul conchide: “În
ceea ce priveste vechile împrumuturi slave din limba română, trebuie să admitemun teritoriu vast pentru contactele lingvistice româno-slave. Dat fiind că asemenea
contacte există si astăzi în diferite regiuni, este necesar să stabilim o periodizare
mai nuanţată a împrumuturilor slave în română. La nivelul dialectelor, trebuie să
stabilim, pentru fiecare caz particular, idiomul (dialectul) slav din care provine
termenul împrumutat în română” (p. 69).
Tot în acest volum este inclus si Proiectul Atlasului lingvistic aromân
(AliA) (p. 71-76), realizat în colaborare cu Johannes Kramer. De fapt, elaborarea
unui atlas al dialectelor românesti sud-dunărene constituie un deziderat formulat
încă din 1958 în cadrul Conferinţei dialectologilor de la Bucuresti, deziderat care,
din păcate, nu a fost realizat nici azi. Cu toate acestea, dialectul aromân a fost
consemnat în atlasul romanistilor germani Johannes Kramer si Wolfgang Dahmen
si a colaboratorilor lor, Klaus-Jürgen Fiacre, Rainer Schlösser si Beate Wild,
Aromunischer Sprachatlas. Atlasul lingvistic aromân, din care au apărut două
volume, precum si de Micul atlas al dialectului aromân din Albania si din fosta
Republică Iugoslavă Macedonia, publicat în 1997 de P. Neiescu.
În momentul de faţă dispunem de un material deosebit de bogat –
monografii, studii mai mult sau mai puţin ample, dicţionare etc. – privind
dialectele românesti sud-dunărene, însă, după cum remarca si N. Saramandu,
cercetările, efectuate cu precădere în sec. al XX-lea, au avut în vedere aproapeexclusiv comunităţile rurale. Prin prisma acestui fapt, includerea articolului
Cercetarea aromânei vorbite în mediu orăsenesc (p. 77-81) în volumul pe care îl
prezentăm apare ca fiind dublu motivată: conţine, după cum sugerează si titlul, o
expunere a unor aspecte importante ale aromânei vorbite în mediul urban, “cu
referire specială la mediul românesc” (p. 81), reprezentând totodată si o
modalitate “de a atrage atenţia asupra utilităţii studierii aromânei din perspectiva
dialectologiei urbane si a sociolingvisticii” (ibidem).
Dintre populaţiile românesti sud-dunărene, doar aromânii au “un trecut
cultural” (Matilda Caragiu Marioţeanu, Stefan Giosu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu,
Romulus Todoran, Dialectologie română, Bucuresti, EDP, p. 173), dialectul

274
aromân fiind singurul care a fost fixat în scris. O expunere a sistemelor de scriere
a acestui idiom o găsim si în articolul lui Nicolae Saramandu, Sisteme de scriere a
aromânei (p. 83-88) (vezi în acest sens si Gh. Carageani, Reflecţii asupra
sistemelor ortografice cu litere latine în aromână, în “Buletinul Bibliotecii
române”, XVI (XX), Freiburg, 1990-1991, p. 47-95, apud Nicolae Saramandu,
Studii aromâne si meglenoromâne, p. 88, nota 12).
Tot în prima parte a acestui volum autorul a inclus studiul MIORIŢA la
aromâni (Elemente mioritice în poezia aromână) (p. 89-96), precum si articole în
care este prezentată activitatea stiinţifică a unor învăţaţi si lingvisti aromâni:
Gheorghe Constantin Roja (Gheorghe Constantin Roja si Scoala Normală a
Naţiei Românesti din Pesta, Ungaria (1808-1810) (p. 97-103)), Mihail G. Boiagi
(Gramatica aromână a lui Mihail G. Boiagi (începutul secolului al XIX-lea) (p.
105-110)), Theodor Capidan (p. 111-118), Tache Papahagi (p. 119-128), Matilda
Caragiu-Marioţeanu (p. 129-134).
Lucrările pe care le prezintă autorul în cea de-a doua parte a acestui volum(p. 135-224) (primul volum din revista “Balkan-Archiv. Neue Folge”,
herausgegeben von Johannes Kramer, Köln, I, 1976 (p. 137-140), Beate Wild,
Meglenorumänischer Sprachatlas. Mit 14 Fotos, Hamburg, 1983 (p. 141-146),
Gheorghe Carageani, La subordinazione circostanziale ipotattica nella frase del
dialetto aromeno (macedoromeno), Istituto Universitario Orientale, Napoli, 1982
(p. 147-152), H. Mihăescu, Influenţa grecească asupra limbii române până în
secolul al XV-lea, Bucuresti, EA, 1966 (p. 153-157), George G. Murnu,
Rumänische Lehnwörter im Neugriechischen, mit historischen Vorbemerkungen.
Mit einem Nachtrag herausgegeben von H. Mihăescu, Bucuresti, 1977 (p. 159-
162), Tache Papahagi, Paralele folclorice. Traduceri din poezia populară greacă,
Bucuresti, 1970 (p. 165-169), N. Kastanēs, K. Dinas, Grammatikē tēs Koinēs
Koutsovlahikēs [Gramatica aromânei comune], Salonic, 1990 (p. 171-173), Elena
Scărlătoiu, Relaţii lingvistice ale aromânilor cu slavii de sud, Bucuresti, 1980 (p.
175-177), Zbigniew GoŢąb, The Aromunian Dialect of Kruševo in SR Macedonia,
SFR Yugoslavia, Skopje, 1984 (p. 179-182), Iancu Ianachieschi-Vlahu,
Gramaticā armāneascā, simplā shi practicā, Crushova, 1993 (p. 183-185),
Božidar Nastev, Aromanski studii, Skopje, 1988 (volum îngrijit de Petar
Atanasov) (p. 187), Kleanti Liaku-Anovska, Socijalnata pripadnost na narodnite
raskažuvači Vlasi. The origin of the Vlach Folk Story Tellers, Skopje, 1995 (p.
189-191), Toma Kiurciev, Nicolai Kiurciev, Dictsionar armân-bulgar, Sofia,
1994 (p. 193-195), Emil Vrabie, An Englisch-Aromanian (Macedo-Romanian)
Dictionary, with two introductory sketches on Aromanian, Statford, 2000 (p. 197-
198), Gr.Brâncus, Vocabularul autohton al limbii române, Bucuresti, 1983 (p.
199-201), idem, Cercetări asupra fondului traco-dac al limbii române, Bucuresti,
Institutul Român de Tracologie, Bibliotheca Thracologica VIII, 1995 (p. 203-
205), Cătălina-Ioana Vătăsescu, Vocabularul de origine latină în albaneză în
comparaţie cu româna, Bucuresti, Institutul de Tracologie, 1997 (p. 207-211),
Helmut Wilhelm Schaller, Die Balkansprachen. Eine Einführung in die
Balkanphilologie, Heidelberg, 1975 (p. 213-217), Emanuele Banfi, Linguistica
balcanica, Bologna, 1985 (p. 217-221), Max Demeter Peyfuss, Die Aromunische
Frage (p. 223-224)), sunt, în cea mai mare parte, indispensabile cercetătorului

275
care este interesat de studiul anumitor aspecte privind dialectele românesti suddunărene,
istoria limbii române sau de evoluţia mult controversatei lingvistici
balcanice. Expunerea faptelor este permanent completată de observaţii si sugestii
valoroase care pot constitui puncte de plecare pentru cercetări ulterioare.
În Harta graiurilor aromâne si meglenoromâne din Peninsula Balcanică (p.
225-242) autorul realizează un scurt istoric al contribuţiilor aduse, prin întocmirea
unor hărţi, la cunoasterea asezărilor populaţiilor românesti din Peninsula
Balcanică, precum si o prezentare, “pe ţări [a] localităţi[lor] aromâne (cu aromâni)
si meglenoromâne (cu meglenoromâni), cuprinse în harta anexată, cu precizarea,
în ceea ce-i priveste pe aromâni, a grupurilor dialectale la care aparţin vorbitorii –
după denumirile cunoscute în literatura de specialitate: pindeni, grămosteni,
fărseroţi, moscopoleni – si delimitarea grupurilor izolate: a) din masivul Olimp
(Grecia); b) din Beala de Sus si Beala de Jos (R. Macedonia); c) din Gopes si
Muloviste (R. Macedonia)” (p. 229).
Volumul conţine si o bogată bibliografie (p. 243-256) în care autorul a
inclus, după cum însusi precizează, lucrări “consacrate dialectelor românesti suddunărene
apărute în străinătate în perioada 1939-1990 […], studii cu caracter mai
general care oferă date (material lingvistic) sau informaţii utile pentru cunoasterea
situaţiei actuale a dialectelor, […], reeditări [ale] unor opere importante din trecut, ca
si unele culegeri de literatură populară (ca surse de material dialectal)” (p. 243).
Sunt anexate si două hărţi: una a localităţilor din Dobrogea populate de
aromâni (situaţia existentă în anul 1968) si cealaltă, a localităţilor aromâne si
meglenoromâne din Peninsula Balcanică. Aceasta din urmă corectează sau
completează hărţile elaborate anterior.
Studii aromâne si meglenoromâne constituie o valoroasă contribuţie pentru
dialectologia românească sud-dunăreană, folcloristică si pentru istoria culturii
românesti (nord si sud-dunărene) si, totodată, o iniţiativă extrem de utilă, care,
sperăm, va fi preluată si de alţi lingvisti.

Ana-Maria POP

 

SURSA

Ana Maria Pop, Nicolae Saramandu, Studii aromâne şi meglenoromâne, Ex Ponto, Constanţa, 2003, 258 p., ''Analele Universităţii de Vest din Timişoara'', Seria Ştiinţe Filologice, XLI, 2003, pp. 271-275.



În 1982 Nicolaie Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau antologia Folclor popular grămostean.

 

Volumul cuprinde 20 de pagini nenumerotate cuprind 35 de fotografii vechi alb-negru, care au ataşate explicaţii.

 

Primele 18 fotografii au ca subiect bărbaţi şi femei grămosteni îmbrăcaţi în costume populare:

Costum de mireasă;

Port de tinere căsătorite (căciulă/cîciulî, ilic/libîde sau vestă/şcurtacî peste cămaşa brodată/cîmeaşi, şorţ/poalî peste rochie/fustani, şal de mătase/cîftani sau lanţ de argint/silivaru trecut pe sub cingătoarea de argint/bîrnu di asimi cu cataramă/toacî, ciorapi de lînă/pîrpodzî di lînî);

Costum de mire;

Mire (ornament de beteală pe căciulă) şi cavaleri de onoare (fîrtaţî);

Mire şi mireasă;

Fete în port de sărbătoare (broboadă /lîhurî pe cap cu legătură laterală/duvletî şi urechi descoperite); Tinere în port de sărbătoare (batic de mătase/duvale, vestă/şcurtacî şi şorţ/poalî peste rochie/fustani); port femeiesc (batic, salbă de monede de aur/ciuprăchi, şal de mătase/cîftani peste pieptar/chiptaru, cercei/mingîşi);

Port de tinere necăsătorite (capul descoperit, părul pieptănat cu cărare pe mijloc/creaştitu aleptu sau într-o parte/creaştitu nanîparti,şorţ/poalî de catifea încins cu curea de lac şi bogat ornament la poale); Tinere necăsătorite în port de sărbătoare (broboadă cu franjuri /lîhuri cu arîsi pe cap, pieptenătură modernă, cingătoare de argint la brîu/bîrnu di asimi şi brăţări de argint/biligiţ);

Port de fată;

Port de băiat (haină scurtă de dimie/dulumiciu peste vestă/giumidani, curea peste brâul de lînă/bîrnu); Port bărbătesc;

Port bărbătesc (căciulă, vestă de dimie peste fustanelă şi cămaşă/cîmeaşi, ciorapi de lînă);

Port bărbătesc (numeroase pliuri/cl’ini la spatele fustanelei);

Tineri în costum de sărbătoare (fustanelă cu pliuri în faţă şi spate);

În faţa casei (cîlivî) la locul de vărat;

Familie în faţa adăpostului provizoriu (tendî/cort) pe drumul de transhumanţă.

 

Celelalte 17 fotografii au ca subiect piese ale costumului naţional:

Rochie (fustani) cu găitane negre de lînă (γîitani) şi găitane de beteală albă (cilifacuri);

Rochie spate (trupu di fustani) cu pliuri (cl’ini) şi găitane de beteală albă la poale (ciupări);

Rochie-sarafan fără mîneci (cumauă fără mîniţ) din mătase de Damasc pentru costumul de mireasă; Bluză de catifea cu mîneci (mintanu) pentru rochia-sarafan a miresei;

Vestă de postav (şcurtacî di şiacu)pentru femei ornată în faţă cu găitane din beteală aurie în zig-zag (cîrînţî)şi cu bordură de găitan (mîscîlidî) la deschizătura mînecii;

Vestă de postav pentru femei – spate;

Ilic de postav pentru femei (libîde) ornat cu găitane de beteală (cilifacuri) cu bordură din fire de lînă (arîsi);

Bluză de catifea cu mîneci (mintanu) ornată cu găitane (γîitani);

Ciorapi de mireasă (pîrpodz di nveasti sau lamni);

Şorţ de lînă (poalî di lînî); şorţ de catifea (poalî di cadife) ornat cu şiruri de beteală albă (ciupări);

Pafta de argint (toacî di asimi);

Discuri de argint (tasuri di asimi) pentru căciula de femeie ornate cu monede mari de argint (ruchii); Piruşeană (găitan îmbrăcat în monede de argint) formată din două şiraguri (fîrfurii) folosită ca ornament la căciula de mireasă;

Ornament de argint (ciuprăchi sau lilici di asimi sau mirunicî) la căciula de mireasă.



SURSĂ:

Nicolae Gh. Caraiani şi Nicolae Saramandu, Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 512 p. + 20 p.cu 35 foto.

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folclor aromân grămostean. Antologia cuprinde o listă cu 98 de persoane de la care au fost culese poeziile populare şi obiceiurile vieţii.Poeziile au ca titlu primul vers şi versiunile lor româneşti aparţin lui Nicolae Saramandu. În paranteză sunt trecute numele în stil aromân.


 

ADAM Stere Adam (Dami alu Teia alu Adamu), 32 de ani, Panduru/Tulcea; înregistrare: Bucureşti, 1972 – Dzua n-ti mut eamu/Ziua te priveam (13), Di la Meciu pîn’ la meru/De la Minciu pîn’ la măr (61), S-ducu giuanamea la arîzboiu/Pleacă tinerii la război (309).

ADAM Stere Dan (Dimci alu Teia alu Adamu), 21 de ani, Panduru/Tulcea; înregistrare: Bucureşti, 1966 – O, ţi ni-u doru, lea dado,doru/Măiculiţă, cît mi-e dor (15), Tu trei dzîli di-avgustu/Într-o zi de august caldă (127), Pîduri di la hoarî/Pădure, Pădure (139).

ADAM D. Gheorghe (Ghiorghi alu Dima alu Adamu), 38 de ani, Lopova/Bulgaria; înregistrare: Panduru/Tulcea, 1943 – Dumnidzali-mu, cari ş-cîntî/Doamne, că frumos mai cîntă (34), Dada mea, ţi ni-adraşi/Măiculiţă, ce năpastă (110), Asîrnoaptea n-mi-anghisai/Astă noapte ce visam? (232), Alăi corbe dit nioru/Corbule, ce zbori prin nori (307).

ADAM Stere Gheorghe (Goga alu Teia alu Adamu), 18 ani, Panduru/Tulcea; înregistrare: Bucureşti, 1965 – Ţi ni-u doru, lea dado,doru/Măicuţă,tare mi-e drag (22), Na,na,na, Lena ali dadi /Lenă spune ce ispravă (128).

ADAM T. Mihai (Halciu alu Taşi alu Adamu),29 de ani, Lopova/Bulgaria; înregistrare: Panduru/Tulcea, 1949 – Dzî-l’i, mano, alu fendi/Tatii spune-i,mamă (24), Pri lunî, Mincă, pri lunî/Pe lună, Mincă,pe lună (118).

ADAM Gheorghe Stela (Stela alu Goga alu Adamu), 23 de ani, Stejaru/Tulcea; înregistrare: Bucureşti, 1967 – Gura ta,more lea feată/Gura-ţ dulce,dragă fată (57), S-arupsi steua di n-Searu/În Seres o stea (133).

ADAM Stere Stere (Teia alu Teia alu Adamu), 36 de ani, Lopova/Bulgaria; înregistrare: Panduru/Tulcea, 1943 – Nunta, Înmormântarea; O, lea Tană, scumpă featî/Tană dragă, scumpă fată (98), Du-ni-ti, gione, oarî bunî/Mergi, bărbate, cale bună (152), Tiniru cîpitane/De-unde vii, flăcău vestit (171), Ciudii, lai ciudii/Să vezi,tu, minunăţie (195),Ţinţi dzîli di marţu/Cinci zile de mărţişor (250), Alea, ni-amu pomlu tu uboru/Am în curte un pom frumos (277), Naparti di-Amarea lai/ Peste marea cu talaz (311).

ADAM Stere Teodora (Orcea alu Teia alu Adamu), 33 de ani, Papaceair/Bulgaria; înregistrare: Panduru/Tulcea, 1943 – Naşterea, Nunta, Înmormântarea; Scoal’,lea feată/Scoală, dragă, fată (85), Lele, Doamne, Dumnidzali-mu/Doamne, mi te-oi întreba (310).

ADAM Stere Zoiţa (Iţa alu Teiu alu Adamu), 18 ani, Panduru/Tulcea, înregistrare: Bucureşti, 1965 – Mi-alinai di n-vali ndzeanî/Din vale-n deal mă suii (59), Nî vini ciudii/Zi nenorocită (303).

ARAC Dumitru (Mitra alu Aracu), 67 de ani, Bachiţa/Bulgaria; înregistrare: Bucureşti, 1967 – Nunta, Înmormîntarea, Ntunearicî s-plîscîneascî/Abia că se-ntunecă (46).

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau antologia Folclor aromân grămostean, care cuprindea şi un glosar de termeni ai graiului grămostean.


a interj., în expr.a-ţ di capu – de cap să-ţi fie; cf. acna, ocna.

acaţu (mi) vb. refl. –mă prind; v. ghinghe-ghinghe.

acna interj., în expr. acna-ţ di capu-de cap să-ţi fie; cf. a, ocna.

adunu vb. – adun, strîng; v.Vedezda.

aflu vb., în expr. sî-l’î si-aflî – (referitor la cei decedaţi) să fie primit, să-i fie spre pomenire.

afumigî vb., pers. a III a – fumegă.

agîrleanî s.f., pl. agîrlei – merişor (arbust); cf. şimşiru.

agudescu vb. – lovesc; v. tizlari.

aγoγi s.f., pl. aγoγi – chirie; suma de bani pentru plata chiriei.

ahapsi s.f., pl. ahăpsi – închisoare; sin. cunachi.

ahurγeatî s.f., pl. ahurγeati – separare; punere de-o parte.

albasîmi s.f., fără pl. – beteală argintie.

alîxeari s.f., pl. alîxiri – schimb; cf. culacu.

alîxîmîntu s.n., pl. alîxîmînturi – ciclu menstrual, menstruaţie; sin. aradz (s.v. aradî), cusucîrl’i , lîγîi.

alutusescu vb. –greşesc; încurc lucrurile.

Amarea lai s.f. propriu – Marea Neagră.

amplatu,amplatî, pl. amplaţ, amplati adj. – doborît la pămînt, cu spatele la pămînt; (fig.) copleşit de griji.

anami s.f. , pl. anăni – faptă mare, de renume; faptă de pomină (în sens pozitiv; uneori, în sens negativ); ti anami –minunat.

ancutnîi s.f., pl. ancutnii – negustorie, afacere.

andartu s.m., pl. andarţi – comitagiu grec.

angucescu vb. – ghicesc.

anvîrliga adv., v. nvîrliga.

apirîtu s., fără pl. – zori de zi.

apî s.f., pl. api- apă; apa lihoanîl’ei- apa lăuzei; apă sfinţită, agheasmă; cf. ifcheiu; v. mîrdzeanî, tal’iu.

aradî s.f.pl. aradz-rînduială, ordine;arădz (pl)ciclu menstrual, menstruaţie;sin.alîxîmîntu, cucscîrl’i, lîγii.

araθimu, araθimî, pl. araθini, araθimi adj. –surpat, dărîmat.

arădz s.f. pl., v.aradî.

Ardealu s. propriu, art. Ardealu – Ardeal.

ardîrîchi (rîdîrîchi) s. f., pl. ardîrîchi (rîdîrîchi)- salbă.

arghile s.m., pl. arghileadz –herghelie.

arγîsescu vb.tăbăcesc; (fig.) perpelesc, chinuiesc.

arhiγo s.m., pl. arhiγadz – ofiţer superior în armata greacă.

arîzî s.f., pl. arîzi – prosop; sin. bîrbutî.

arîdîrîchi s.f. , v. ardîrîchi.

arîsi (rîsi) s.f., pl. arîsi (rîsi) – firul neţesut la extremitatea unei ţesături; ciucure; (pl.) franjuri.

arîvoani s.f., pl. arîvoani – salbă de aur oferită miresei, drept cadou, de către socri, sîmbătă, în ajunul nunţii.

arîzboiu s.n.,pl.arîzboai – război.

armatî s.f., pl. armati – armată.

arpatinu,arpatinî, pl. arpatini, arpatini adj. – frumos, chipeş.

arucu vb. – arunc; arucu unu zboru – arunc o vorbă, spun ceva într-o doară; cf.zboru.

aruguveanu, aruguveanî, pl.aruguveani, aruguveani adj. şi s. – originar din localitatea Irigoi (Bulgaria).

aruveli s.f. , pl. aruvel’i – revolver.

arvînitu, arvînitî, pl. arvâniţ,arvîniti adj. şi s. – albanez; (fig.) om rău.

asarnoaptea adv., v. asîrnoaptea.

aschinu vb.- înţep, împung.

asîrnoaptea adv – ieri seară, aseară; var. Asarnoaptea.

asprucuchitu, asprucuchitî, pl. asprucuchiţ, asprucuchiti adj. – stropit, împroşcat.

atacî s.f., pl. ataţi –atac.

aţă s.f., vocativ – termen cu care femeia căsătorită se adresează cumnatelor mai tinere necăsătorite (surorile soţului).

aţe s.m., vocativ –termen cu care femeia căsătorită se adresează cumnaţilor mai tineri necăsătoriţi (fraţii soţului).

Aţelu-di –Analtu s. propriu – Cel de Sus; Dumnezeu.

aurlatu, aurlatî, pl. aurlaţ,aurlati adj. şi s.- deocheat.

avlachi s.f., pl. avlachi, avlăchiuri – şanţ pentru apă, canal.

avracu s.n., pl. avracurî – mlaştină.

avrapa adv., v. vrapa.

axinu interj., în expr. axinu-ţ – de-ai crăpa.

azvarna (zvarna) adv. – tîrîş.

 

În 1982 filologii aromâni Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau antologia Folclor aromân grămostean, care cuprinde o secţiune întitulată Angucitori/Ghicitori, ale cărei versiuni româneşti aparţin editorilor.



 

I) Aclu - Acul

 

1.N’icu ni-earamu, ciuficu ni-earamu / Tutî oastea ni-anvişteamu. - Mic eram,mărunt eram. / Toată oastea îmbrăcam.

 

2.Nicu ňi-escu, dracu ňi-escu, / Tutî hoara u nvescu. – Mic sînt, drac sînt, / Tot satul îl înveşmînt.

 

 

 

II) Aclu cu hirlu – Acul cu aţa

 

1.Unu pul’iu cu maţîli azvarna. – O pasăre care îşi tîrîie maţele.

 

 

 

III) Advela - Lipitoarea

 

1.N-vali, lai, di tinu sudzi. – În apă, neagră, din tine suge.

 

 

 

IV) Afrandza – Fraga

 

1.N’icî şi-aroşi ňi-earamu, / Vîsîl’elu di n-cali l-turnamu. – Mică, roşie eram, / Din drum regale înturnam.

 

 

 

V) Ailu – Usturoiul

 

1.Şedu nîuntru nauî fraţ, / Tu unî cîmeaşi bîgaţ. – Stau alături nouă fraţi, / Într-o cămaşă băgaţi.

 

 

 

VI) Arcoatărli – Roţile

 

1.Patru fraţ s-avinî dzuî ş-noapti / Ş-nu poa’ s-s-agiungî. – Patru fraţi zi şi noapte se alungă / Şi nu pot să se ajungă.

 

 

 

VII) Arîzboilu – Războiul de ţesut

 

1.Unî iapă durdurî, / Car’ da di s-ascuturî, / Tutî amarea treamburî. - O iapă bezmetică, / Cînd dă de se scutură, / Marea se cutremură.

 

 

 

VIII) Aroida – Rodia

 

1.Unu cîrnuciu mplinu cu mîrdzeali aroşi. – O covăţică plină cu mărgele roşii.

 

 

 

IX) Aua – Strugurii

 

1.Lai ca araplu ş-dulţi ca ňearea. – Negri ca arapul şi dulci ca mierea.

 

 

 

X) Avlachea cu ciirea – Valea şi fîneaţa

 

1.- Iu ti duţ, lea lungî-lungî? / - Ţi mi-antreghi, lea tumtî-tumtî? - - Unde te duci,lungo-lungo? / - De ce mă-ntrebi, tunso-tunso?


 

XI) Bîrgîdanlu - Mămăliga

1.Unu stogu cu iarbî / Tu mesi di-amari şeadi / Anvîrliga focu ardi / Ş-ni s-neacî, ni s-aprindi – Căpiţă de fîn /Drept în mare şade / În juru-i foc arde /Nu se îneacă, nici se-aprinde.

 

XII) Broasca di avracu – Broasca ţestoasă

1.Unî nveastî mpiticatî pisti mpiticatî / Ş-pisti preaspî nitricutî. – O nevastă peticită / Peste prispă netrecută.

 

XIII) Bucl’iţa – Fedeleşul

1.Tini u başi, ea ti blastimî. – Tu îl săruţi, el te blestemă.

 

XIV) Bureclu – Ciuperca

1.Unî bîsearicî pi-unu cicioru. – Biserică-ntr-un picior.

2. Unî casî pi-unu sturu s-aţîni. – O casă pe un stîlp se ţine.

 

 

XV) Calea - Calea

1.Cîtu escu lungî, cara s-hiu şi-analtî / Pîn’ di Dumniză va s-dau. - Pe cît sînt de lungă,de-aşi fi înaltă / Pînă la Dumnezeu aş ajunge.

2. Unî funi di-aua n-Poli. – O funie de-aici pînă-n Stambul.

 

XVI) Calu – Calul

1.Unu auşu di Bucova / Poartî pal’i Tutova. – Un bătrîn din Bucova / Duce paie-n Tutova.

 

XVII) Cartea – Hîrtia

1.Di n-ţeru cadi, ţiva nu-ari / Cadi tu apî, s-frîndzi. – Din cer cade, nimic n-are, / Cade-n apă şi se fringe.


XVIII) Casa - Casa

1.Tu sfinduchi oamini bîneadzî. – Într-o ladă trăiesc oameni.

2.Buvalî arcatî n-plaiu / Şi-l’I batu plîmînl’I nuntru. – Bivol aruncat pe plai / Şi plămînii îi bat înăuntru.

 

XIX) Ciciorlu tu pîrpodi – Piciorul în ciorap

1.Cascî mplititu, / S-intrî bilitlu. – Cască gura împletitul, / Ca să intre jupuitul.

XX) Cinuşa, fumlu ş-foclu – Cenuşa, fumul şi focul

1.Amu trei boi: unlu doarmi ti cripari, / Alantu fudzi di nu s-toarnî / Şi-unlu mîcî di nu s-saturî. – Am trei boi: unul doarme de-o să crape, / Unul pleacă şi nu se întoarce, / Altul mănîncă de nu se mai satură.

 

XXI) Cireaplu – Cuptor

1.Unu buvalu tu mesi di uboru / Cîrţîneaşti pîrnări. – Un bivol în mijlocul curţii / Crengi uscate rumegă.

2. Unu arapu şi-angl’iti leamni. – Un arap ce-nghite lemne.

XXII) Cîciula – Căciula

1.Ma mari di omu, ma ňicî di gîl’inî. – Mai mare decît omul, / Mai mică decît găina.

 

XXIII) Cîndila – Candela

1.Tu mesi di-amari unu focu apresu. – Foc aprins în largul mării.

 

XXIV) Cîrlidzili – Andrelele

1.Ţinţi fraţ s-avinî ş-nu poa’ s-s-acaţî. – Sînt cinci fraţi: se tot alungă / Şi nu pot să se ajungă.

 

XXV) Cîrlidzili cu pîrpodea – Andrelele cu ciorapul

1.Ţinţi fraţ unu apuţu adarî. – Cinci fraţi sapă o fîntînă.

 

XXVI) Cîtuşea – Pisica

1.Unî nveastî grendî tradzi. – Nevasta care, prin casă, / Tîrîie o bîrnă groasă.

 

XXVII) Cl’eaia cu dişcl’itoarea – Lacătul şi cheia

1.Lali s-cîrteaşti, teata greaşti. – Unchiul o stîrneşte, / Mătuşa crîcneşte.

 

XXVIII) Coacîza – Măceaşa

1.Unî caprî aroşi cu perlu nuntru. – O capră roşie cu blana pe dos.

 

XXIX) Cucotlu – Cocoşul

1.Nu hiu vîsîl’e, ma cîrunî portu. – Împărat nu sînt, dar coroană port.

 

XXX) Cundiilu anamisa di dzeaditi – Creionul între degete

1.Unu gioni, trei nveasti ş-ţînu / Ş-ditu nări cîtrăňi l’-curî. – Trei neveste ţin flăcăul, / Lui, din nări, catran îi curge.

 

XXXI) Curcubeta – Dovleacul

1.Funi tindi, gl’eami adunî. – Funie întinde şi adună gheme.

2.Ni mîcu, ni beau / Ş-ţinţi pălňi carni amu. – Nu mănînc şi nici nu beau, / Dar am carne de cinci palme.

 

XXXII) Cusurafea – Briciul

1.Unî liγunicî / Alagî pisti dzinicî. – Tot aleargă un copoi / Peste culme şi-napoi.

 


XXXIII) Dzeaditlu tu nelu - Degetul în inel

1. Carni γii bati tu guvî. -  Într-o gaură se zbate, / Bucată de carne vie.


XXXIV) Dzua cu noaptea - Ziua cu noaptea

1. Dauî surări / Tutu s-caftî ş-nu s-aflî. - Două surori / Se tot caută şi nu se găsesc.

 


XXXV) Fîrina tu cupani - Făina în copaie

 

1.Di-aua pragu,di-aclo praglu / Tu mesi neauî albî - Un prag ici, un prag colea / Nuntru pulbere de nea.

 

 

 

XXXVI) Foalili – Burduful

 

1.Grosu, grosu ş-fîrî osu. – Gros, gros şi fără os.

 

 

 

XXXVII) Foartiţili – Foarfecele

 

1.Dauî surări cafi dzuî s-mîşcî / Ş-canî oarî nu s-ambuneadzî. – Două surori se tot muşcă, / Niciodată nu se împacă.

 

2.Dauî surări s-mîşcî, s-mîşcî. – Două surori se muşcă, se tot muşcă.

 

 

 

XXXVIII) Foclu – Focul

 

1.Unu calu aroşu, / Iu s-cutuvuleaşti, / Iarba nu creaşti. – Un cal roş se nărăveşte / Şi unde se tăvăleşte, / Deloc iarba nu mai creşte.

 

 

 

XXXIX) Fumlu – Fumul

 

1.Analtu pîn’ la Dumnidză escu / Ma oasi nu-amu. - Pîn’ la Dumnezeu ajung / Şi n-am oase cînd mă-ntind.

 

 

 

XL) Fumlu cu foclu – Fumul şi focul

 

1.Pîrîntili nica nifaptu, / Hiilu s-anvîrteaşti stri casî. – Tata încă nu-i născut, / Eu în jurul lui mă învîrt.

 

2.- Iu nedz, lea guşi lungî? / - Ţi mi-antreghi, lăi curu apresu? - - Unde mergi, măi gît întins? / - De ce-ntrebi, măi fund aprins?

 

 

 

XLI) Furca cu fuslu – Furca şi fusul

 

1.Capra nsusu, / Iedlu nghiosu sudzi. – Capra sus o mulge, / Iedul jos o suge.

 

 

 

 

 

XLII) Gepea - Buzunarul

 

1.Unî guvî arcatî n-plaiu. – Gaură zvîrlită-n plai.

 

2.Unî sfinduchiţî mplinî / Aspindzuratî di omu/ - Cufăraş plin fel de fel / Îl poartă omul cu el.

 

 

 

XLIII) Ghiritlu – Fulgerul

 

1.Unî iapă buturî, / Car’ da di s-ascuturî, / Tutu loclu l-cutreamburî. – Iapa se înverşună / Şi mai tare se scutură: / Tot locu-l cutremură.

 

 

 

XLIV) Ghiumlu – Cofa cu toarte

 

1.Unu gioni cu mînli n-gechi. - Stă flăcăul în picioare, / Cu mîinile-n buzunare.

 

 

 

XLV) Gîl’ina – Găina

 

1.Unî mlîrici / Ncîrcatî cu scîndurici. – O catîrcă înfoiată, / Cu scîndurele încărcată.

 

 

 

XLVI) Gl’eţlu – Gheaţa

 

1.Trîcî-trîcî pitu amari / Treaţi asimea, ncl’eagî amarea. – Ca argintul viu prin apă / Trece şi pe loc o-ncheagă.

 

 

 

XLVII) Gugoşlu - Glonţul

 

1.Suflitu nu-ari, suflitu l’ea. – Sufletul n-are, suflet ia.

 

 

 

XLVIII) Gura – Gura

 

1.Unî moarî dzuî ş-noapti maţinî / Ş-pute nu dînîseaşti. - Moară care macină / Şi nu se mai satură.

 

 

 

XLIX) Gura cu dinţîl’i – Gura cu dinţii

 

1.Unu cîrnicu mplinu cu chitriţeali. – O covăţică plină de pietricele.

 

2. Unî bîsearicî mplinî cu cal’i cil’i. – O biserică plină cu cai albi.

 

L) Gura, limba ş-dinţîl’i – Gura, limba şi dinţii

 

1.Unu mînîstiru / Cu nîpîrticî tu mesi / Ş-cu cal’I alghi anvîrliga. – Şade într-un schit / Şarpe tolănit, / Decai albi păzit.

 


 

LI) Γilia - Oglinda

1.Tini treţ, io ti vedu. - Tu treci, eu te văd

 

 


LII) Hiumuniclu - Pepenele verde

1.Unî mlîrici veardi / Mplinî cu cîlugîri alghi. - O catîrcă verde / Plină cu călugări albi.

 

 

LIII) Iarba - Iarba

1. Di-aoa n-Poli / Hiri-hiri. - Pînă în Stambul, de-acum, / /Fire-fire vezi pe drum.

LIV) Icoana - Icoana

1. Tu pîduri mi-adra, / Tu pîduri mi plichisea, / Cîndu mi-aduţea acasî, /Pi tinii mari mia-avea. - În pădure mă dura, / În pădure mă cioplea, / Iar acasă cînd veneam, / La mare cinste eram.

 


 

LV) Lamba - Lampa

 

1.Unî nveastî noaptea s-adarî / Ş-dzua s-aspardzi. - Pentru noapte se găteşte / Ziua se despodobeşte.

 

 

 

LVI) Lamba cu pirî – Lampa cu flacără

 

1.Unu arapu cu chitca n-capu. – Un arap cu floare-n cap.

 

 

 

LVII) Leagînlu – Leagănul

 

1.Trapu încoa, trapu înclo / Ş- γiu omu tu mesi. – Hopa-n sus şi-n jos: nu cade / Omul care-n mijloc şade.

 


LVIII) Limba – Limba

 

1.Oasi nu-ari, oasi frândzi. – Oase nu are, oase frînge.

 

2.Tu unî dulapi cîni aroşu alatrî. – Cîine roşu-ntr-un dulap / Latră şi–şi face de cap.

 

3.Dzuî ş-noapti şeadi tu-apî / Ş-nu putrîdzaşti. - Zi şi noapte-n apă stă / Şi tot nu e putredă.

 


LIX) Lingura-n gurî – Lingura în gură

 

1.Unî vulpi cu caplu tu-ahuri / Ş-cu coada nafoarî. – Vulpe cu capul în şură / Şi cu coada-n bătătură.

 


LX) Lingura ş-gura – Lingura şi gura

 

1.- Iu ti duţ, featî ancărcatî? / - La tini, s-mi discarcu. - - Unde mergi, fată-ncărcată (gravidă)? / - La tine, să fiudescărcată.

 

 

 

LXI) Luna – Luna

 

1.Unu cîlduşu cu lupti / Şeadi pi dinţî ş-nu s-vearsî. – Blid cu lapte: întors / Stau şi nu mă vărs.

 

2. Unu misuru cu lapti / Şeadi arcatu pi casî. – Blid cu faţa-ntoarsă, / Aruncat pe casă.

 

 

 

LXII) Luna cu soarli – Luna cu soarele

 

1.Soru cu frati / S-avinî dzuî ş-noapti / Ş-canî oarî nu poa’ s-s-agiungî. – Soră după frate / Umblă zi şi noapte, / Dar rămîn departe.



LXIII) Mailu cu cîldarea - Maiul şi căldarea

1.- Iu ti duţ, lea coadî lungî? / -Ţi mi-antreghi, lăi curu apresu? - Coadă lungă, un’ te duci? / – Fund aprins, de ce mă-ntrebi?

 

LXIV) Mandalu di la uşi – Zăvorul de la uşă

1.Dzua şedu ascumtu, / Noaptea esu tu migdani. – Ziua mă pitesc, / Noaptea vă păzesc.

 

LXV) Metura – Mătura

1.Pşit încoa, pşit înclo / Şi-eara dupî uşi γini. – După ce trebăluieşte, / După uşă se-odihneşte.

2.Unî nveastî nauî / Maşi dupî uşi şeadi. – Nevestică jucăuşă / Şade numai după uşă.

 

LXVI) Minduirea – Gîndul

1.Dusi n-Poli / Ş-vini. – Umblă prin tot locul, / Din loc nu se mişcă.

 

LXVII) Mintea – Mintea

1.Tutu loclu lu-alagî, / Ma ditu locu nu s-da. – Umblă prin tot locul, / Din loc nu se mişcă.

 

LXVIII) Muldzearea – Mulsul oii

1.Curu pi cheatrî, capu pi curu, / Dzaţi astringu ş-dauî plîngu. – Fund pe piatră, cap pe fund, / Zece string şi două plîng.

 

 

LXIX) Negura - Ceaţa

1.Unî doagî pisti casî - O cergă miţoasă,/ Întinsă peste casă.

2.Treaţi pitu hori / Ş-cînl’i nu-alatrî. – Ce trece prin sat / Şi cîinii nu bat? 

3. Ţi treaţi pitu hoarî, / Ş-cînl’I nu-l’I bagî oarî? – Prin sat trecu, nu mai este, / Şi cîinii n-au prins de veste.


LXX) Nuca – Nuca

1.Dulţi ca ňearea, amarî ca hearea. – Dulce ca mierea, amară ca fierea.

2.Patru fraţ tu unî cîmeaşî. – Patru fraţi într-o cămaşă.

 

 

 

LXXI) Ocl’il’I - Ochii

1.Doi fraţ,unu munti l’-disparti / Ş-canî oarî nu poa’ s-s-veadî - Un munte pe fraţi desparte / Şi rămîn pe veci departe.

 

LXXII) Omlu – Omul

1.Unu cîciubu γirminosu, / Sumu cîciubu, dauî adveli, / Sumu adveli, doi pîrunghi, /

Sumu pîrunghi, şulinarlu, / Sumu şulinarlu, moara. / Sumu moarî, cioclu, / Sumu ciocu, vearga, / Sumu veargî, scîndura, / Sumu scîndurî, ful’ina, / Sumu ful’inî, doi direţ. / Tiugă viermănoasă, / Sub ea – două lipitori, / Sub ele – doi porumbei, / Iar ei sub ei e o cişmea, / Sub cişmea e moara / Şi sub moara / Şi sub moară – ciocul, / Iar sub el – o vargă, / Sub vargă e scîndura / Şi sub ea – burduful, /

Sub burduf – doi pari.

2.Tahina imnî pi patru cicioari, / Ti prîndzu pi dauî ş-dixearî pi trei. – Cine umblă dimineaţa pe patru picioare, / La prînz pe două şi seara pe trei?

 

LXXIII) Omlu cu caplu – Omul şi capul

1.Easti nî tîpoli, / Pi tîpoli nî curcubetî, / Aladz, imni ş-nu cadi. – Dovleac în copac, / În vîrf de plop şade, / Scuturi şi nu cade.

 

LXXIV) Oulu – Oul

1.Arîchii ş- γinu t-unî vulerî suntu / Ş-pute nu s-measticî. – Vin şi ţuică-n poloboc / Nu se-amestecă deloc.

 


 

 

LXXV) Penura - Cuiul

 

1.Osman-bei tutu tu cîtrani / Maşi caplu l’i-easti nafoarî. - Osman-bei vîrît în smoală . /Doar capul rămas afară.

 

 

 

LXXVI) Piducl’iulu – Păduchele

 

1.Cîtu hiu ňicu / Ş-tuţ l’i-arşunedzu. – Cît e de mic, cin’ să crează / Că pe toţi îi ruşinează.

 

 

 

LXXVII) Pipoňlu – Pepenele galben

 

1.Unî sculii mplinî di fciori, / Ţi voru s-easî ş-nu-au pri iu. – Şcoală plină cu copii, / Afară nu pot ieşi.

 

 

 

LXXVIII) Pirustia – Pirostria

 

1.Unî moaşi pi trei cicioari. – O cunoşti pe mama mare, / Sprijinită-n trei picioare?

 

 

 

LXXIX) Pita tu ciriche – Plăcinta în ţest

 

1.Arapu pisuprî, arapu pirghiosu / Ş-chirauî mşeatî tu mesi. – Arapi o ţin de-aproape şi cine să mai crează, / Că frageda domniţă între ei doi oftează?

 

 

 

LXXX) Pîdimata cu ciciorlu – Cizma şi piciorul

 

1.Tu-ambari unu sulu. – Vîrît sul / Într-un pătul.

 

 

 

LXXXI) Pîpuţili – Pantofii

 

1.Amu doi cal’i, / Cîndu-l’i dizlegu, pi locu şedu, / Cîndu-l’i legu, tutî lumea u-alagî. – Am doi cai, dacă-i dezleg, / Nu aleargă, pe loc şed, / dar de-i leg, umblă cu spor, / Toată lumea e a lor.

 

 

 

LXXXII) Pîtlîgeana – Roşia

 

1.Unu gl’emu aroşu împlinu di lindini. – Roşu ghem, / De lindini plin.

 

 

 

LXXXIII) Praglu – Pragul

 

1.Unu gioni, dzuî ş-noapti, / Di bîgatu nu s-ascoalî. – De cînd pe lume-a venit, / Stă culcat, nu s-a clintit.

 

 

 

LXXXIV) Praşlu – Prazul

 

1.Nveastî nauî cu caplu nghiosu / Ş-cu cicioarli nsusu. – Capu-n brazdă vîrît l-are, / Deasupra – două picioare.

 

2.Unu auşu cu barba n-locu. – Un bătrân cu barba-n brazdă.

 

 

 

LXXXV) Puriclu – Puricele

 

1.N’icu ňi-earamu, dracu ňi-earamu, / Vîsîl’elu ditu somnu lu-asculamu. – Mic sînt, dar şi pe împărat / Îl fac să sară din pat.


 

LXXXVI) Raclu - Racul

1.N-vali laiu, tu focu –aroşu. - Negru-i cînd îl scoţi din baltă, / Roşu în tigaie saltă.

 


LXXXVII) Scamnulu - Scaunul

1.Unu auşu cu patru peri.- A rămas la bătrâneţe, / Sprijinit în patru beţe.

 

LXXXVIII) Scîntel’ea – Scînteia

1.Ea-mi, ea-mi ş-nu mi vedz. – Flăcăruie şuie, / Uite că-I, şi nu e.

 

LXXXIX) Sihatea – Ceasul

1.Fîrî suflitu hiu, / Ma cari anchiseaşti, / Pi mini mutreaşti. – La mine priveşti, / Cînd te hotărăşti, / La drum s-o porneşti.

2. Unî nveastî dzuî ş-noapti lucreadzî / Ş-tutî lumea pi ea pistipseaşti. – Oricine mă vede / Pe cuvînt mă crede.

 

XC) Sita – Sita

1.Nsusu batu tîmpînli, / Nghiosu cadu negurli. – Sus bat tobele, / Jos cad negurile.

2. Unî iapă cilî tu-amari s-ascuturî. – Sprijinită să nu cadă, / Scutură albă zăpadă.

 

XCI) Stamna - Ulcica

1.Unî nveastî cu mînli n-gechi. – Stă nevasta în picioare, / Cu mîinile-n buzunare.

 

XCII) Stoglu – Aşternutul strîns

1.Dzua s-adarî, / Noaptea s-aspardzi. – Eu în zori mă fac, / În zori mă desfac.

 

XCIII) Strozma – Aşternutul

1.Dixearî mi-andregu / Tahina mi-aspargu. – Spre seară mă fac, / Noaptea mă desfac.

 

XCIV) Suflitlu –Sufletul

1.Ni ocl’iulu îlu veadi, / Ni mina lu-acaţî, / Ni ziγa l-γixeaşti. – Ochiul nu-l vede, /Mîna nu-l cuprinde, / Cîntarul nu-l cîntăreşte.

 

XCV) Sulurli di-arîzboiu – Sulurile de la războiul de ţesut

1.Doi fraţ: / Unu s-tindi, alantu s-adunî. – În doi treaba merge strună: / Unu-ntinde, altu-adună.

 

XCVI) Suvalniţa – Suveica

1.Treaţi, s-şuţî, ancl’eagî amarea. – Se suceşte, aleargă / Şi marea încheagă.

 


XCVII) Şopatlu - Şipotul

1.Unu auşu / Dzuî ş-noapti s-chişî. - Colo-n vale un bătrînel / Tot udul îl dă pe el.

2. Unu gioni bîlosu, bîlosu, / Cari treaţi l-hirtiseaşti. / Flăcău bălos, cin’ să crează, / Toţi îl binecuvântează.

3.Unu fcioru (auşu) mixosu, / Cari treaţi l-başi. – Fecior (bătrân) nespălat, / De toţi sărutat.

 

XCVIII) Şpirtulu – Cutia de chibrituri

Unî bîsearicî mplinî di turţî cu fesuri. – Buluciţi stau în geamie / Turci cu fesuri pe chelie.

 

XCIX) Şţala – Sucitorul

Tu pîduri mi-adra, / Tu pîduri mi plichisea, / Cîndu mi-aduţea acasî, / Maşi pita ş-turtî mîcamu. – În pădure mă dura, / În pădure mă cioplea, / Iar acasă cînd veneam, / Plăcintă şi turtă mîncam.


 

 

C) Tiγanea - Tigaia

1.Unî cîlugriţî / Cu unî cusiţî - O călugăriţă / Cu neagră cosiţă.

CI) Tisădzli – Desagii

1.Doi auşi di barbî s-tragu. – Doi bătrâni muncesc cu drag / Şi de barbă se tot trag.
2.Dauî surări tu unî guşî. – Gemene, două surori, / Sprijinite-n subsuori.

 

CII) Tîpoara – Toporul

1.Dzua tu pîduri alatrî, / Noaptea doarmi ningî vatrî. – Ziua în pădure latră, / Noaptea doarme lîngă vatră.

 

CIII) Tufechea – Puşca

1.Ari gurî ňică,ma boaţi mari. – Gură mică are, / Dar voce răsunătoare.

 

 

 


CIV) Ţeapa - Ceapa

 

Unî moaşî cu-araua tu locu - Babă cu păr ciufulit, În brazdă adăpostit.

 

CV) Ţerlu cu stealili - Cerul cu stelele

 

Unî ciiri mplinî cu lilici galbini. - Plaiul cu miori / Şi galbene flori.

 

 

 


CVI) Ureacl’ea cu minghiuşea - Urechea şi cercelul

 

1.Unî plîrii cu unu cucuticiu - Pîlnie nesmălţuită, / Cu aur împodobită.

 

 

 

CVII) Urma di calu – Urma copitei calului

 

1.Di-aoa n-Poli, / Scafi-scafi. – Pînă în Stambul, de-acum, / O să tot vezi pe drum.

 

 

 

CVIII) Uşa – Uşa

 

1.Unî nveastî, ni di padi da, / Ni di Dumnidză giundzi. - Pămîntul n-atinge, / Pîn’ la cer n-ajunge.

 


CIX) Verdzulu - Varza

1. Unu auşu tu patrudzăţ di cîmeşi. - Îmbrăcat e bietul, / Cu patruzeci de cămăşi.

 


CX) Zmelciulu - Melcul

1. Bou nu escu, coarni amu - Coarne am sus şi bou nu-s

2. Γumaru nu escu, sîmaru amu - Port samar, nu-s măgar.

 

CXI) Zmelciulu cu casî - Melcul cu casă

1. Ţi-alagî cu casa pi trupu? - Umblă dar n-are picioare / Şi-i cu casa în spinare.

 

 

 

SURSA

 

Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori), Folclor aromân grămostean, editura Minerva, 1982, pp. 2-25.

 

În 1982 filologii aromâni Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu au publicat antologia Folclor aromân grămostean, în care au inclus 501 Proverbe şi zicători, ale căror versiuni româneşti aparţin editorilor.


1. A preftului sî-l'dai, ma s-nu-l'i cafţî. - Preotului să-i dai,dar să nu-i ceri.

2. Acaţă orblu, ş-ma s-poţ, ascoati-l’I ocl’il’i. – Prinde orbul şi,dacă poţi, scoate-i ochii.

3. Adu-mi aminti, ta s-mi cedz dininti. – Adu-mă aminte, ca să mă ai dinainte. (Aminteşte-ţi de mine, ca să mă vezi aievea).

4. Adună, adună, pînî s-adună. – A adunat, a adunat pînă s-a făcut ghem (pînă s-a închircit; se spune despre zgîrciţi, care string toată viaţa).

5. Adunî ca furnica. – Adună ca furnica.

6. Adunî paradz alghi ti dzîli lăi. – Strînge bani albi pentru zile negre.

7. Adunî veara ta s-ai iarna. – Adună vara ca să ai iarna.

8. Afirea-mi di soţ, cî di duşmańi mi-avegl’iu singuru.- Fereşte-mă de prieteni, că de duşmani mă păzesc singur.

9. Agiunlu nu-anvîrligheadzî hoara, a treaţi pitu mesi di ea. – Flămîndul nu ocoleşte satul, dă de-a dreptul.

10. Agiunlu nu ştii şi ducheaşti mîcatlu. – Flămîndul nu ştie ce simte sătulul (nu ştie cum e cînd eşti sătul). (Sătulul nu crede flămîndului).

11. Agudea pi curu, s-duchească caplu. – Loveşte fundul să priceapă capul.

12. Agudea sumarlu, s-ducheascî γumarlu. – Loveşte samarul să priceapă măgarul.

13. Aγonea γini bileaua,ma greu fudzi. – Repede vine necazul şi greu pleacă.

14. Aγunisea-ti, ma pi-anarga. – Grăbeşte-te, dar încet.

15. Ahtari capu, ahtari cîciulî. – La aşa cap, aşa căciulă.

16. Ahurγeatî, di Dumnidză-I datî. – Să trăieşti separate ( de părinţi, de neamuri), d ela Dumnezeu e dat.

17. Ai paradz, Evropa u-aladz, nu-ai paradz, tu cîlivi ti badz. – Ai bani, colinzi Europa, n-ai bani, te culci în bordei.

18. Ai urtacu, ai dracu. – Ai ortac, ai drac. (Ţi-ai luat ortac, ţi-ai luat un drac).

19. Alatrî ca cînli pi şcheazmî. – Latră ca cîinele la sperietoare (ca cîinele la lună).

20. Alîgarî ş-s-aflarî. – Umblară (se căutară) şi se găsiră. (Şi-a găsit sacul peticul).

21. Amalma spîstritî nu-acaţî arudzinî. – Aurul curat nu prinde rugină.

22. Ananghea nomlu alîxeaşti. – Nevoia schimbă legea.

23. Apa treaţi, arina armîni. – Apa trece, nisipul rămâne. (Apa trece, pietrele rămîn).

24. Apunti s-feaţi. – S-a făcut luntre şi punte.

25. Arana di la inimî nu-ari vindicari. – Rana de la inimă nu are vindecare.

26. Ardi ş-nu-afumigî. – Arde şi nu fumegă. (Mocneşte şi nu fumegă, nu se dă învileag).

27. Ari caplu ca di şinicu. – Are capul cît o baniţă. (E căpăţînos).

28. Ari pînticu largu. – Are pîntecul larg (Nu se sinchiseşte de nimic).

29. Arîdi mixoslu di bîloslu. – Rîde muciosul de cel bălos. (Rîde ciob de oală spartă).

30. Arînea l-mîcî ş-di pirifani nu s-alasî. – Rîia îl mănîncă şi de fudulie nu se lasă. (Capră rîioasă, coada pe sus).

31. Arînioslu ş-pizueaşti di pidicl’ioslu. – Îşi ride rîiosul de păduchios. (Rîde ciob de oală spartă).

32. Armasi singuru ca cucu. – A rămas singur ca cucul.

33. Armânli s-buni ca chiperlu tu mîcari.- Aromânii sînt buni cît piperul în mîncare (atît cît ‘’să pigmenteze’’, nu în cantitate mare).

34. Ascachi di oarî, bînedz ani. – Ai scăpat deceasul rău, trăieşti ani.

35. Ascumtu ca ghionlu. – Stă ascuns precum ghionoaia.

36. Astîl’eaşi preftu, arău va ţî si ducî lucurlu. – Ţi-a ieşit popa în drum, teaba o să-ţi meargă prost.

37. Auşlu, cîtu-i auşu, ma tutu va meru aroşu. – Bătrînul cît e de bătrîn, şi tot vrea măr roşu.

38. Azburîmu armâneaşti şi-n-achîchisimu înturţeaşti. – Vorbim aromâneşte şi ne înţelegem turceşte. (Una vorbim şi alta ne înţelegem).

 

1. Bagî mîşcîturî n-gurî ş-nu grea zboru mari. - Ia o muşcătură-n gură şi nu zi vorbă mare.

2. Bana omului easti calea ţi duţi la groapî. – Viaţa omului este calea ce duce spre groapă.

3. Bana şi-u da, ma inatea pute. – La viaţă renunţă, la ambiţie – niciodată.

4. Banî ca cîtuşea cu şoariclu. – Trăiesc ca pisica cu şoarecele.

5. Bineclu bunu s-vindi ditu ahuri. – Calul de sosi se vinde din grajd.

6. Bîgă apa tu avlachiu. – A tras apa în şanţ. (A pus treaba la cale.)

7. Bîrbatlu-i γumarlu a casil’ei. – Bărbatul e măgarul casei (duce gruel casei).

8. Bîrbatlu s-poartî cu saclu, m’learea s-ascoatî cu aclu, ş-tutu va s-bitiseascî. – Bărbatul s-aducă cu sacul, femeia să scoată cu acul, şi tot o să se isprăvească.

9. Boulu s-leagî di coarni, omlu di limbî. – E ca boul cu o singură piele. (Se spunedespre cei săraci.)

 

 

1. Ca belu tu-amari. - Ca pietricica în mare.(Ca firul de nisip pe plaja nării; pierdut în marea de oameni.)

2. Ca boulu c-unî cheali. – E ca boul cu o singură piele. (Se spune despre cei săraci)

3. Ca gepea dupî curu. – Ca buzunarul pus la spate. (Se spune despre un lucru făcut anapoda).

4. Ca vîrculaclu pi soi. – (E pornit) ca vîrcolacul împotriva neamului (a rudelor).

5. Cafi cîni şi-alindzi rana. – Orice cîine îşi linge rana.

6. Cafi gai puilu a l’ei şi-alavdî. – Orice cioară îşi laudă puiul.

7. Cafi lucru s-faţi tu chirolu a lui. – Orice lucru se face la vremea lui.

8. Cafi nunu şi-ari nunu. – Orice naş îşi are naşul.

9. Cafi omu s-ari ma multu di cîtu easti. – Fiecare se ţine mai sus decît este. (Orice om se consideră mai sus decât este.)

10. Cafi pul’iu pi limba lui cheari. – Orice pasăre pe limba ei piere.

11. Cafi sacu şi-aflî peaticlu. (Ca saclu ş-peaticlu) – Orice sac îşi găseşte peticul. (Cum e sacul, aşa-i şi peticul).

12. Calu di doarî nu s-mutreaşti pi dinţî. – Calul de căpătat nu se caută la dinţi.

13. Calu, ma-l’i dal’i ordzu, ti-agudeaşti. – Calul, dacă-i dai orz, te loveşte.

14. Cal’i nu moru cîndu vor cînl’i. – Caii nu mor cînd vor cîinii.

15. Caplu faţi, caplu tradzi. – Capul face, capul trage.

16. Caplu l’-frîndzi, chefea nu l’i-u frîndzi. – Capul i-l despică (zdrobeşte), dar cheful nu-i strică.

17. Capu tu hoarî, coada tu cîsîbă. – Fruntea-n sat, codaş în tîrg.

18. Capra beasi, oaia s-arşuneadzî. – Capra bese, oaia se ruşinează.

19. Cara s-ai tihi, lumea u-ascuturi. – Dacă ai noroc, dai lumea peste cap.

20. Cara s-aibî umtu, ş-maia ştii s-adarî pitî. – Cu unt, şi baba ştie să facă plăcintă.

21. Cari alagî di paru-paru, pînă dinîpoi va-l’I intrî n-curu. – Cine umblă din par în par, pînă la urmăîiintră în fund. (Cine umblă cu focul).

22. Cari alagî dupî doi l’epuri nu-acaţî niţi unu. – Cine aleargă după doi iepuri nu prinde nici unul.

23. Cari ari urecl’i ti-avdzari, s-avdî. – Cine are urechi de auzit să audă.

24. Cari arîdi tu soni arîdi ma ghini. – Cine ride l aurmă rînde mai bine.

25. Cari ascoati cîţutu di cîţutu va s-chearî. - Cine scoate cuţit de cuţit o să piară.

26. Cari s-aγnuseaşti alutuseaşti. – Cine se grăbeşte greşeşte. (Graba strică treaba).

27. Cari s-ascoalî tahina alargu agiundzi. – Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge.

28. Cari ş-bati ml’earea ş-bati caplu. – Cine îşi loveşte nevasta îşi loveşte capul.

29. Cari tindi mîna nu s-aneacî. – Cine întinde mina nu se îneacă. (Cine cere nu piere).

30. Carnea ciurucî ş-cînl’i u mîcî. – Carnea proastă mănîncă şi cîinii. (Nuoricine are parte de lucruri alese).

31. Caşu bunu tu foali di cîni. – Brînză bună în burduf de cîine.

32. Cata cumu ş-aşterni, aşi va ti badz. – Cum îşi aşterni aşa ai să te culci (ai să dormi).

33. Cata-ţ inima şi-chirolu. – După cum ţi-e inima aşa-i şi vremea.

34. Cheatra n-locu angreacî. – Piatra are greutate la locul ei.

35. Cheatra ţi s-arcuteaşti muşcl’iu nu-acaţî.- Piatra care se rostogoleşte nu prinde muşchi.

36. Chirolu aduţi totna altu chiro. – Vremea rea aduce vreme rea. (Necazul nu vine nicodată singur).

37. Chiru ca γumarlu tu negurî. – A pierit ca măgarul în ceaţă. (S-a dat la fund).

38. Chiru verlu, chiru soia. – A murit vărul, s-a dus rudenia.

39. Ciubana halelui easti. – Este de nimic, este de ruşinea lumii.

40. Cîmeaşa-i ma aproape de truplu. – Mai aproape de corp e cămaşa.

41. Cîndu nu-ai, niţi Dumnidză nu ţî caftî. – Cînd n-ai, nici Dumnezeu nu-ţi cere. (D unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere).

42. Cîndu sî-ni vedu ureacl’ea. – Cînd mi-oi vedea urechea. (Cînd mi-oi vedea cheafa; la paştele cailor).

43. Cînli ţi alatrî nu mîşcî. – Cîinele care latră nu muşcă.

44. Cînl’i alatrî, ursa treaţi. – Cîinii latră, ursul trece. (Cîinii latră, caravana trece).

45. Cîtî iu l-pindzi vimtulu, aclo fitruseaşti. – Unde-l aruncă vântul, acolo încolţeşte.

46. Cîtu ţî-i iambula, ahîtu s-ti tindzî. – Cît ţi-e plapuma, atît să te întinzi. (Nu te întind emaimult decît ţi-e plapuma).

47. Cîtu-i mari, minti nu-ari. – Cît îi de mare şi minte nu are.

48. Cîţ fciori, ahîti guvojdzî. – Câţi copii, atîtea cuie (atîtea necazuri).

49. Cîţaua pînî s-nu mutî coada, cînli nu s-aproachi. – Căţeaua pînă nu ridică coada, cîinele nu se apropie.

50. Cîţălu di cîţauă nu-şi easi nafoarî. – Căţelul nu poate scăpa de căţea (nu poate trece înaintea ei).

51. Coaji di hiumunicu nu s-alicheaşti di bîricu. – Coaja de pepene nimănui nu-i place. (Nimeni nu se mulţumeşte cu resturi).

52. Creapî ca nuca. – Crapă de ciudă.

53. Criparea ti-ambeatî ma multu di arîchia. – Necazul te anmeţeşte mai tare decît rachiul.

54. Cripă gîrnulu di cheanţî. – Crăpă grîul din cauza neghinei.

55. Cu antribarea ş-la Dumnidză agiundzî. – Cu întrebatul ajungi şi la Dumnezeu. (Întrebarea moarte n-are).

56. Cu chiriu s-amparti ş-mîşcîtura. – Cu înţelegere (armonie) împarţi şi îmbucătura de pîine.

57. Cu darea treţ şi-amarea. – Cu darea (peşcheşul) treci şi marea.

58. Cu draclu nu poţ s-faţ urtîclîchi. – Cu dracul nu poţi să faci tovărăşie.

59. Cu γermu ńicu s-acaţî pescu mari. – Cu vierme mic se prinde peşte mare.

60. Cu omu arău s-nu ti-acaţ ginghé-ginghé. – Cu omul rău să nu te pui împotrivă.

61. Cu paradz banî nu poţ s-ancupiri. – Viaţa nu poţi s-o cumperi cu bani.

62. Cu porţî stani nu s-faţi. – Cu porci nu se face stînă.

63. Cu unî lilici nu γini prumveara. – Cu o floare nu vine primăvara. (Cu o floare nu se face primăvară).

64. Cu unî tîpoarî nu s-tal’I lemnulu. – Nu tai lemnul cu o lovitură de topor.

65. Cu unu ocl’iu s-hiu, ma s-amu tihi. – Cu un ochi să fiu, dar să am noroc.

66. Cumu ţî cîntî, aşi gioacî. – Cum îţi cîntă, aşa joacă.

67. Cumu ţî diniţ, aşi va s-mîţ. – Cum îţi dumici, aşa ai să mănînci.

68. Cumu ţî easti ti anu nău, aşi va ţî hibî tut anlu. – Cum îţi este de anul nou, aşa o să-ţi fie tot anul. (Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă).

69. Cundrugî cu pîpuţî nali nu s-ari vidzutî. – Pantofar cu încălţări noi nu s-a văzut.


1. Da cu mînli şi-alagî cu cicioarli. - Dî cu mîinile şi aleargă cu picioarele. (Unde nu-i cap e vai de picioare.)

2. Dadî nu s-aflî, mea ml’eri cîti s-vrei. – Mamă nu găseşti, femei – cîte vrei.

3. Dă’l-i mîndzîli şi-alasî-lu. – Dă-l încolo şi lasă-l. (Leapădă-te de el).

4. Dă-l’i ţi-l’i si mîcî. – Dă-i să mănînce ce- i place. (Cîntă-I în strună).

5. Deadi neaua, s-anvîli torlu. – Zăpada a căzut, urma s-a acoperit.

6. Deadi tu mintea fciorloru. – A dat în mintea copiilor.

7. Di albu faţi laiu şi-di laiu albu. – Face din alb negru şi din negru alb.

8. Di baligî nu s-faţi cîmşichi. – Din baligă nu poţi face bici.

9. Di cheali di porcu şi-adră cîciulî. – Din piele de porc şi-a făcut căciulă. (De sărăcie, s-a făcut de rîs).

10. Di furnigî nu s –ascoati umtu. – Din furnică n-ai să scoţi unt. (Nu scoţi lapte din piatră seacă).

11. Di la dzîcî pîn’ la facî s-feaţi bubuliga vacî. – De cînd zise pîn’ să facă, se făcu furnica vacă.

12. Di laiu strańiu s-fudz largu. – De haină neagră (om cu haine negre) să fugi departe.

13. Di mari lucru va ti-acaţ, omu mari va ti faţ. – Te-apuci de lucru mare, om mare te faci.

14. Di omu cu zîvali s-ti-afireşţî. – Să te fereşti de omul cu infirmitate.

15. Di pal’iu nu s-faţi mal’iu. – Din pai nu se face mai. (Din coadă de cîine nu faci sită de mătase).

16. Di ţi-i anγrîpsitu, canu nu-ascapî. De ce-i scris nimeni nu scapă. (Ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus).

17. Di ţi ti-afireşţî nu-ari s-ascachi. – De ce te fereşti n-ai să scapi.

18. Di xeri mari ş-grîdina-i bunî (şi-araua-I bunî). – La secetă mare e bună şi grindina (şi roua).

19. Di zurlu ş-ml’eari arauî dă ş-fudz. – Dă şi fugi de nebun şi de femeia rea.

20. Dinti ti dinti ş-sîndzi ti sîndzi. – Dinte pentru dinte şi sînge pentru singe.

21. Dipu lişoru easti, nu lu-acaţî ziγa. – E tare ‘’uşurel’’, nici cîntarul nu-l cîntăreşte.

22. Doarmi, ma mintea l’-featî. – Doarme, dar mintea-i umblă.

23. Doi armâńi – unî pîzari. – Doi aromâni fac cît un tîrg!

24. Draclu s-lu-ai frati pînî s-treţ apuntea. – Fă-te frate cu dracul pînă treci puntea.

25. Dumnidză da, ma tu trastu nu vearsî. – Dumnezeu dă, dar nu toarnă în traistă.

26. Dumnidză nu bati cu ciumaga, a cu fulgulu, ma fulgulu ţ-ascoati ocl’il’i. – Dumnezeu nu bate cu băţul, ci cu fulgul, dar fulgul îţi scoate ochii.

27. Dupî ploai cîciulî. – După ploaie, căciula!

28. Dupî ploai γini oarî bunî. – După ploaie vien vreme bună.

29. Dupî polimu mulţî giońi esu tu migdani. – După război mulţi vitej se arată.

30. Dusi ti sari ş-vini cu meari. – Se duse pentru sare şi veni cu mere.

31. Dzinirli di hil’i, ca suflitlu ditu il’i; dzinirli di nipoatî, ca cînli di la poartî. – Ginerele de fiică e ca sufletul de la lingurică, ginerele de nepoată e precum cîinele de la poartă.

32. Dzîsi greclu: armânlu ma s-lu-aalîvdămu, trei piti va s-mîcămu. – Zise grecul: pe armân de-l lăudăm, trei plăcinte îi mîncăm.

33. Dzua albî doari. – Ziua fericită doare (e dureroasă).

34. Dzua bună di tahina s-aleadzi. – Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă.


1.Easi ca untulemnulu pisti apî. - Iese ca untdelemnul deasupra apei. (Îi place să fie deasupra, să iasă în evidenţă.)

2.Easti bunu ti gurî, ma arău ti lucru. - E bun de gură, dar rău la treabă.

3.Emu îlu mîcî, emu îlu doari. – Ba s-ar scărpina, ba că l-ar durea. (Nici în car, nic în căruţă; se spune despre cei indecişi.)

4.Erγu ari, nacrî nu-ari. – Noroc are, şansă n-are.

 

 

1.Fă ghineţ s-afli lîieţ. – Fă bine ca să-ţi găseşti rău.

2.Fă-mi cu tihi şi-arucî-mi tu-amari. – Fă-mă cu noroc şi aruncă-mă în mare. (Fă-mă mamă cu noroc şi aruncă-mă în foc.)

3.Fă-ti soţu cu draclu pînî s-treţ apuntea. – Fă-te tovarăş cu dracul pînă treci puntea.

4.Fciorlu di ňicu s-veadi ţi va s-agiungî. – Copilul de mic se vede ce o să ajungă. (Ziua de bună se cunoaşte de dimineaţă).

5.Feata nialîvdatî ari ma multî hari. – Fata nelăudată are mai mult har.

6.Fîrî cîni casa nu s-aveagl’i. – Fără cîine casa nu-i păzită.

7.Fîrî vimtu moara nu poati s-maţinî. – Fără vînt moara nu poate să macine.

8.Foclu, pînî nu lu-aduni, nu s-faţi. – Focul, pînă nu-l stîrneşti, nu se-aprinde.

9.Foclu s-aprindi, nus-astindzi cu pal’i. - Cu paie focul se aprinde, nu se stinge.

10.Foclu ş-pi omu lu-ardi. – Focul şi peom îl arde.

11.Frati, frati, ma caşlu-i pi paradz. – Frate, frate, dar brînza-i pe bani.

12.Frica aveagl’i aγiňea. – Frica păzeşte via. (Frica păzeşte bostănăria).

13.Frica-I ma mari di lîhtara. – Frica e mai mare decît sperietura.

14.Fucîrlichea, ma s-intrî n-casî, greu u-ascoţ. – Sărăcia, dacă intră în casă, greu să o scoţi.

15.Fudzi ca draclu di timňeamî. – Fuge ca dracul de tămîie.

16.Fudzi ca şoariclu di cîtuşi. – Fuge ca şoarecele de pisică.

17.Fudzi ca Mişa di buvăl’i: dzua s-aspîrea, noaptea li fura. – Fuge ca Mişu de bivoliţe: ziua se speria, noaptea le fura.

18.Fudzi di la numtî s-s-ducî la pîl’iuru. – Pleacă de la nuntă ca să se ducă la sărăcie.

19.Fudzi pi lişurata. – E uşuratic. (Nu i-a venit mintea la cap).

20.Furlu di furi nu s-aspari. – Hoţul nu se sperie de hoţ.

21.Furlu naicîţatu – prîmîteftu tiňisitu. – Hoţul nedovedit – negustor cinstit.

22.Furl’i fîrî cîlîuzu n-hoarî nu intrî. – Fără călăuză hoţii nu intră (nu ajung) în sat.

23.Furu fîrî tufechi. – Hoţ fără puşcă. (Se spune despre cei care fură prin mijloace indirecte).


1.Gai la gai nu-ascoati ocl'il'i. - Corb la corb nu scoate ochii.

2. Gailelu alghea;ti perlu. – Grija albeşte părul.

3. Ghifta ş-tu sirňi s-u badz, tutu cu tîrγîcica va şi-alagî. – Ţiganca, chiar şi în mătăsuri dacă o s-o pui, tot cu traistă o să umble.

4.Ghiftulu, cîndu agiumsi vîsîl’e, prota pi fendu-su l-vîtîmă. – Ţiganul cînd a ajuns împărat, mai întîi pe taică-su l-a omorît.

5. Ghiftulu di ghifţî nu s-disparti. – Ţiganul nu se desparte de ţigani.

6. Ghiftulu, pînî s-featî vaca, arîvdă, pînî s-hearbî laptili, cripă. – Pînă să fete vaca.ţiganul răbdă, dar pînă să fiarbă laptele – crăpă.

7. Ghifţîl’I ş-adrarî bîsearicî di caşu ş-tu soni u mîcarî. – Şi-au făcut ţiganii biserică din brînză şi pînă la urmă au mîncat-o.

8. Ghineaţa-i nicuchira casil’ei. – Bunăstarea e stăpîna casei.

9. Ghineaţa s-agîşeaşti, ma arăulu puté. – Binele se uită, răul – niciodată.

10. Gifă s-faţ, ma cu isapi. – Petrece, dar cu măsură.

11. Gioacî preftulu di bileauî. – Joacă popa de nevoie.

12. Gîl’ina, cîndu l’γini oulu la curu, atumţea alagî ti cubairu. – Găina, cînd îi vine să ouă, atunci umblă după cuibar.

13. Gîl’ina, di-u arîmî, di-aclo mîcî. – Găina, de unde scurmă, de acolo mănîncă.

14. Gîrnulu nu s-arucî, cî s-mîcî. – Coliva nu se aruncă, se mănîncă.

15. Glarlu aγoňea cu moari. – Prostul nu moare repede (curînd).

16. Glarl’i nu-au coarni. – Proştii n-au coarne (n-au vreun semn exterior distinctiv).

17. Gl’eţlu apa arîţeaşti. – Gheaţa răceşte apa.

18. Gorţulu sumu gorţu cadi i ningî elu. – Para cade sub păr, sau lîngă el.

19. Greclu nu-avu paradz s-ancupîrî pîni ti fumeal’I, cî nu vindu peşţîl’I tu pizari. – Grecul peştii-n piaţă nu-i vîndu, bani de pîine nu avu.

20. Grîmusteanlu-I di Hristolu pîtidzatu. – Grămosteanul e de Hristos botezat.

21. Grîmusteanul nu lu-arîdi niţi uvreulu, niţi armeanlu. – Pe grămostean nu-l înşeală nici evreul, nici armeanul.

22. Gulişanlu anvîrligheazî hoara. –Zdrenţărosul ocoleşte satul (de ruşine).

23. Gura nu-ascultî ţi dzîţi caplu. – Gura nu ascultă ce zice capul.

24. Gurî s-nu-aibî ş-gurî va-l’i ascoatî. – Chiar dacă nu deschizi gura, tot o să-ţi iasă vorbe

 

1.Γeaspea ti-avinî ta s-ti mîşcî. – Viespea te fugăreşte ca să te înţepe.

2. Γeaturlu bunu ş-prăvdzîli l-caftî. – Doctorul bun este căutat şi de dobitoace.

3. Γinlu ti-ambeatî, a apa nu. – Vinul te îmbată, apa – nu.

4. Γinu furl’I, hoara treamburî. – Vin hoţii, tremură satul.

5. Γiţălu s-dusi, bou s-turnă. – S-a dus viţel, s-a întors bou.

6. Γumaru psohiu, di zulapi (di lupu) nu l’i-u fricî. – Măgarului mort nu îi e frică de fiară (lup).


1.Hanea prucupseaşti. - Prăvălia te îmbogăţeşte.

2.Hearbi ca fisuilu fîrî apî. – Fierbe ca fasolea fără apă.

3.Hearbi ca oala fîrî apî. – Fierbe ca oala fără apă. (Fierbe în suc propriu.)

4.Heavra γini cu saclu ş-fudzi pitu guva aclui. – Boal vine ca sacul şi pleacă prin gaură de ac.

5.Herlu s-bati pînî-I caldu. – Fierul se bate pînă-I cald.

6.Hoara ardi ş-maia s-cheaptinî. – Satul arde şi baba se piaptănă.

7.Hoara fîrî cîňi furl’I u calcî. – Satul fără cîini îl pradă hoţii.


1.Inima la ml'eari s-nu ţ-u spuni. - Nu-ţi dezvălui inima (secretele) femeii (nevestii).

2.Inşi ca piducl’iulu pi frîmti. - A ieşit (în faţă) ca păduchiul pe frunte.

3.Intraşi n-coru, lipseaşti s-gioţ. – Ai intrat în horă, trebui să joci.

4.Io biui γinu şi-elu s-ambită di apî. – Eu am băut vin şi el s-a îmbătat cu apă.

5.Isapi curatî di Dumnidză-i datî. – Socoteala curată de Dumnezeu e dată.

6.Îţi lucru zorlea adratu aγonea s-aspardzi. – Orice lucru făcut în grabă repede se strică.

7.Iu ascuchi s-nu-alindzî. – Unde scuipi să nu lingi.

8.Iu ascuchi unî hoarî maţinî nî moarî. – Toţi sătenii au scuipta şi moara a măcinat. (Unde-s mulţi puterea creşte).

9.Iu bagî elu cîmeaşa, io bagu zmeana. – Unde pune el cămaşa eu pun izmana (îl desconsider).

10.Iu-i multî minti, aclo–i ş-multî glîrimi. – Unde-i minte multă este şi prostie.

11.Iu ntuneariţ, aclo s-armîňi. – Unde te-a prins noaptea, acilo să rămîi (să faci popas).

12.Iu nu-lu seamini, aclo fitruseaşti. – Unde nu-l semeni, acolo răsare. (Apare acolo unde nu te aştepţi, unde nu-l doreşti).

13.Iu paşti, oaia alasî ş-baligî ş-lînî. – Oaia, unde paşte, lasă şi baligă şi lînă.

14.Iu-su dauî cumnati, vasili armînu nilati. – Unde sînt două cumnate, vasele rămîn nespălate.


1.Îlu criscui cu ocl'i alghi. - L-am crescut cu ochi neadormit (ca ochii din cap).

2.Îlu mîcî faţa şi-elu s-ascarchinî pi curu. – Îl mănîncă faţa şi el se scarpină la fund.

3.Îlu mutreaşti ca ou arufitu. –Îl păzeşte (îngrijeşte) ca pe un ou moale.

4.Îlu va cîtu neaua n-sinu. – Îi e drag ca zăpada în sîn.

5.Îl’I cripă peaţa, nu-ari arşini. – I-a crăpat obrazul, nu mai are ruşine.

6.Îl’i si duţi gura ca moara. – Îi umblă gura ca moara.

7.Îl’i si umplură dinţîl’i di pîni. – I s-au umplut dinţii cu pîine (cu mîncare). (S-a ajuns).

8.Îndrugî ş-verdzî şi-uscati. – Îndrugă şi verzi şi uscate.

9.Întreabă cari vrei, ma di minti s-nu ţî eşi. – Întreabă pe cine vrei, dar nu-ţi schimba horărârea.
10.Înţapî-lu cu aclu, s-ansarî ca draclu. – Împunge-l cu acul, să sară ca dracul.

11.Înveţlu ari ş-dizveţu. – Învăţul are şi dezvăţ.


1.L-u ndreapsi lucurlu. – A aranjat treaba.

2.La Dumnidză ti tuţ ari locu. - La Dumnezeu este loc pentru toţi.

3. La frati nu-s duţi, cî-i alargu, ma s-duţi la viţinu. – La frate nu se duce, că-I departe, dar se duce la vecin.

4.La gorţulu alîvdatu s-nunedz cu sacu. – La părul lăudat să nu te duci cu sacul.

5. La hani, ma s-nu curî, va s-chicî. – La prăvălie, dacă nu curge, pică.

6. La moarî s-amţinî cu –aradî. – La moară se macină cu rînduială.

7. – Lali Giogi, cal’i calcî pi ploci. – Unchiule Gheorghe, caii-n curte au intrat.

- Di iu ştii tini cî-l’I luai fîrî groşi? – De-unde ştii că-s de furat.?

8. Laptili anvîlitu cîtuşea nu-lu mîcî. – Laptele acoperit nu-l mănîncă pisica.

9.Laptili virsatu cu şil’i s-adunî. – Laptele vărsat îl aduni cu greutate.

10. Lati straňi cafi omu va s-poartî. – Haine curat eoricine vrea să poarte.

11. Leagînlu ghini ligatu puté nu cadi.- Leagănul bine legat niciodată nu cade.

12. Li-arcă tu pîltări. – A dat-o la spate. (Le-a dat uitării, nu le maid ă importanţă).

13. Liγda anvîlitî şoariţl’I nu u calcî.Untura, dacă-i acoperită, şoarecii nu dau peste ea.

14. Lilicili aroşi pii cheptu s-poartî. – Florile roşii pe piept se poartă.

15. Limba li-adarî,limba li-aspardzi. – Limba face, limba strică.

16. Limba s-u duţ la dintili ţi tidoari. – Pune limba pe dintele ce te doare.

17. Lî intră ‘’aţea cu furca’’ n-casî. Le-a intrat gîlceava în casă.

18. Lîngoarea γeaţîrloru – sînîtatea oamiňiloru. – Sănătatea oamenilor – boala doctorilor.

19. Lîngoarea ta s-ibî sînîtatea mea. – Boala ta să fie sănătatea mea.

20. Lu-acîţai cînli tu cireapu. Am prins cîinele în cuptor. (L-am prins la înghesuială).

21. Lu-acîţai tu praşu. – L-am prins în grădina cu praz (în neregulă).

22. Lu-acîţă (u-acîţă) cîruna. – I-au priit (lui, ei) cununile de nuntă. (Se spune despre cei cărora le merge bine în căsnicie).

23. Lucru anvîlitu easi aňiurdzitu. – Lucrul acoperit iese împuţit.

24. Luγuria furatî aγonea s-cheari. – Lucrul furat repede se pierde.

25. Lupata lui nica nu ţîni apî. – Lopta lui nu ţine încă apă.(N-a prins încă cheag).

26. Luplu l-veadi ş-torlu l’-caftî. – Vede lupul în faţă şi el îi caută urma.

27. Luplu mîcî oi ş-misurati ş-nimisurati. – Lupul mănîncă oi şi dintre cele numărat eşi dintre cele nenumărate.

28. Luplu nu poa’ s-s-facî oai. Lupul nu se poate face oaie. (Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba).

29. Luplu tu negurî mîcî oi. – Pe vreme de ceaţă mănîncă lupul oi.

30. L’ea cu unî mînî ş-da cu dauî. – Ia cu o mînă şi dă cu două (este risipitor).

31. L’ea di minti ş-du-ti n-Poli. – Minte dacă aveai, în Stambul ajungeai.

32. L’i-alichirî peaticu. – I-au lipit petic. (Au muşamalizat neregula).

1. Ma aγonea unî dadî hîrneaşti şapti fciori.Mai degrabă o mamă hrăneşte şapte feciori, decît şapte feciori o să hrănească o mamă.

2. Ma ai capu, ţi ţ-lipseaşti minti? – Dacă ai cap minte ce-ţi mai trebuie?

3. Ma ghini aspardzi unî bîsearicî ş-nu-aspardzi unî isozmatî. – Mai bine sparge o biserică decît să strici o logodnă.

4. Ma ghini oarfînu tiňisitu di cîtu avutu bîtîcci. – Mai bine sărac cinstit decît bogat vinovat.

5. Ma ghini s-lu nveşţî, di cîtu sî-lu hîrneşţî. – Mai bine să-l înveşti (îmbraci), decît să-l hrăneşti.

6. Ma ghini s-taţ, ma s-faţ. - Mai bine să taci şi să faci.

7. Ma nu ari polimu, va s-s-şuţî eta. – Dacă nu-i război, se schimbă lumea.

8. Ma nu ti doari caplu, nu-lu leagî. Nu te lega la cap dacă nu te doare.

9. Ma s-meşţî ‘’nveasta’’, lucurlu sî ndreadzi. – Dacă dăruieşti ‘’mireasa’’ cu bani (dacă dai mită), treaba se aranjează.

10. Ma s-mi-alavdzî, va ti-alavdu. – Laudă-mă, ca să te laud.

11. Ma s-nu-ai arşini di oamiňi, nu-ai arşini ni di Dumnidză. – Cine nu se ruşinează de oameni, nu se ruşinează nici de Dumnezeu.

12. Ma s-nu-ai capu, cavai di cicioari. – Dacă nu e cap, e vai de picioare. (Unde nu-I cap e vai de picioare).

13. Ma s-nu vrei s-dişclidz punga, dişcl’idi-ţ ocl’il’I.  – Dacă nu vrei să deschizi punga, deschide-ţi ochii.

14. Ma s-sachi groapa ti altu, tini va s-inţrî tu ea. – Cine sapă groapa altuia intră singur în ea.

15. Ma s-taţ, va s-aminţî ma multu. – Dacă taci ai să cîştigi mai mult. (Tăcerea e de aur).

16. Ma s-ti-gioţ cu focu, va ti ardzî. – Dacă te joci cu focul, ai să te arzi.

17. Ma s-ti laşi moali, va ti bagî tu foali. – Dacă te laşi moale, te bagă în burduf.

18. Ma s-ti minteşţî tu tîrţi, porţîl’i va ti mîcî. – Dacă te amesteci în tărîţe, te mănîncă porcii.

19. Ma ti-acîţaşi în coru, gioacî. Dacă te-ai prins în horă, joacă (trebuie să joci).

20. Marli mîcî dulţeamea, ňiclu mîcî amîreaţa. – Cel mare mănîncă dulceaţa, cel mic doar doar amărăciunea. (Pentru unul mumă, pentru altul ciumă).

21. Marli pescu s-acaţî cu γermu ňicu. – Peştele cel mare se prinde cu vierme mic.
22. Mi duţi cu fifîrlica. – Mă duce cu fofîrlica. (Mă duce cu zăhărelu).

23. Mi facu apunti, ma nu mi calcî. – Mă fac punte , dar nu mă călca. (Mă fac luntre şi punte pentru tine, dar nu mă călca în picioare).

24. Minduea di dzaţi ori  şi-azbura unî oarî.Gîndeşte-te de zece ori şi vorbeşte o dată.

25. Mini frigu, altu mîcî. – Eu prăjesc, altul personae.

26. Misurî di trei ori cu cotlu ş-tal’i unî oarî. – Măsoară cu cotlu de trei ori şi  taie o dată.

27. Mîcatlu nu pistipseaşti agiunlu. -  Sătulul nu crede flămîndului.

28. Mîcă, s-adră ca elu di şutî. – S-a ghiftuit ca iedul şutei (caprei şute).

29. Mîcă unî masinî şi-umplu unu talaru di untulemnu. – A mîncat o măslină şi a umplut un butoi cu untdelemn.

30. ňi hrisusiti, guri afurisiti. – Mîini aurite, guri afurisite (spurcate, care spun vorbe rele).

31. Ml’earea ari perlu lungu ş-mintea şcurtî. – Femeia are părul lung şi  mintea scurtă.

32. Ml’earea-i alghina casîl’ei. – Femeia este albina casei.

33. Ml’earea-i ma dracu ş-di draclu. – Femeia-i mai drac decît draul.

34. Ml’earea s-nu u-agudeşţî niţi cu lilici. – Pe femeie să nu o atingi nici cu o floare.

35. Ml’earea stearpî nu-i mplinî. – Femeia stearpă-i nefericită.

36. Ml’earea ţi nu va s-frimitî tutî dzua nţearnî. – Femeia care nu vrea să frămînte cerne toată ziua.

37. Morţîl’I nu esu dit groapî s-nu intrî γiil’i. – Morţii nu ies din groapă ca să nu intre cei vii.

38. Mpiticarî saclu cu cheadinu albu. – Peticiră (cusură) sacul cu aţă albă. (E cusut cu aţă albă).

39. Mşeată, s-u beai tu scafî. – E frumoasă, s-o bei din potir (s-o sorbi din ochi).

40. Mşeatî, sî-l’i l’eai caplu şi s-fudz. – E frumoasă, să-i iei capul şi să te duci.

41. Muri niccuchirlu, s-ancl’isi casa. – A murit stăpînul, casa a rămas pustie.

42. Mutrea-mi cu cu nu ocl’iu, s-ti mutrescu cu doi. – Veghează-mă (îngrijeşte-mă) cu un ochi, ca să te veghez  cu amîndoi.



1.Na pîrălu, dă-ňi cîvgălu. – Ţi-am dat banul, ca să-mi dai scandalul. (Fă bine ca să-ţi găseşti rău.

2.Ni sî-lu vedz, ni cruţea s-ţî faţ. – Nici să-l vezi, nici crucea să-ţi faci. (Nici să-l vezi, nici să-I doreşti sfârşitul).

3. Ni sî-ni γinî, ni s-mi ducu. – Nici să-mi vină, nic să mă duc. (Se spune cînd nu vrei să ai relaţii cu cineva).

4. Nica cu noatiňl’i s-tundi. – Încă se tunde cu noatenii. (E încă în mintea copiilor; nu poţi încă să pui bază pe el).

5. Nicuchira s-cunoaşti dupu cumu-i casa ndreaptî. - Gospodina se cunoaşte după rînduiala din casă.

6. Nicuchirlu easti direclu a casîl’ei. – Gospodarul este stîlpul casei.

7. Nîpîrtica, anda u doari caplu, easi n-cali. – Vipera, cînd o doare capul, iese în drum. (Şarpele, cînd i se face de măciucă, iese în drum).

8. Nivol’ea ti-anveaţî s-aravdzî. – Nevoia te face să rabzi.

9. Nu aduţi anlu ţi-aduţi oara. – Nu aduce anul ce aduce ceasul.

10. Nu-alasî gai fîrî coadî. – Nu lasă cioară fără coadă. (Se spune despre persoanele bîrfitoare, care îi încondeiază pe toţi).

11. Nu-ari arîu fîrî fimo ş-niţi omu fîrî caimo. – Nu-i mare fără talaz şi nici om fără necaz.

12. Nu-ari bela videla*. – Nu mai există zi luminoasă. (Nu mai există vreo perspectivă). (slav. Maced.: bela videla – lumină albă).

13. Nu-ari marţu fîrî preasini. Nu-i martie fără post.

14. Nu-ari pîduri fîrî uscîturi. – Nu există pădure fără uscături.

15. Nu-ari treacî cu elu. – Nu te poţi înţelege cu el.

16. Nu bati parlu iuva. – Nu bate nicăieri ţăruşul. (Nu se fixează într-un loc).

17. Nu da di dîvani, ni di pragu. – Nu atinge nici tavanul, nici pragul.

18. Nu easi fumu pînî nu faţ focu. – Pînă nu faci foc, nu iese fum.

19. Nu lomu oi, cî nu-ari cari s-da tu cutaru. Nu luăm oi, că nu-i cine să le dea la strung.

20. Nu l-acaţî loclu. – Nu stă locului. (N-are astîmpăr).

21. Nu-l’i si-alicheaşti cîmeaşa di curu.Nu i se lipeşte cămaşa de fund. (N-are astîmpăr, nu stă locului).

22. Nu mutrea pailu ditu ocl’iulua viţinlui, vedz-ţî parlu ditu ocl’il’i a tăi. – Nu te uita la paiul dinochiul vecinului, vezi-ţi de parul din ochiul tău).

23. Nu ştii sî ş-da giueapea la beiu.Nu ştie să dea răspuns beiului. (Nu ştie să-şi apere dreptul).

24. Nu tutî lumea poati s-poartî cloputu.Nu oricine poate să poarte clopot (să fie în frunte).

25. Nu ţî dă dzeaditlu, cî va ţî furî tutî mîna. – Nu-I da degetul, că o să-ţi ia toată mina.

26. Nu ţî pizuea di altu, cî şi-alţî va ş-pizueascî di tini. – Nu ride de altul, că şi alţii o să rîdă de tine.

27. Nu ţîni preasini. – Nu ţine post. (Nu are Dumnezeu, nu are frică de Dumnezeu).

28. Nunil’ea s-ţîni pîn’ tu nauli bîrni. – Năşia se ţine pînă în a noua spiţă.

29. N'iclu nu s-faţi cu punga di guşi. - Copilul nu se naşte cu punga de banii la gît.

30. N’iclu omu nu-i ti banî. – Omul mic (neînsemnat) nu merită să trăiască.

31. N’i-easti ňilî di tini, ma di mini suflitlu ň-si-arupi. – Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe sufletul.



1.Oaia ari maţlu lungu. – Oaia are maţul lung (obţii multe bunuri de la ea).

2.Oaia cari nu-şi ţîni lîna, u mîcî luplu. – Oaia care nu-şi păzeşte lîna o mănîncă lupul.

3. Oaia cîvgălu lu-ari n-coadî. – Oaia are scandalul în coadă.

4. Oaia ditu sadinî tu xeri sî ngraşi. – Oaia crescută cu iarbă proastă se îngraşă pe secetă.
5.Oaia este şopatlu di-amalmî. - Oaia este izvor de aur.

6. Oaia ţi fudzi ditu cutaru luplu u mîcî. – Oaia care fuge din ţarc o mănîncă lupul.

7. Oaia ţi fudzi nanîparti nu-I bunî. – Oaia care umblă pe de lături nu-i bună.

8. Oarfînlu ňeari anghiseadzî. – Săracul visează miere. (Vrabia mălai visează).

9. Oarfînlu easti l’epurlu, cî nu-ari casî. – Sărac este iepurele pentru că n-are casă.

10. Oarfînu s-feaţi, oarfănu arcă topea. – Sărac s-a născut, sărac şi-a dat duhul.

11. Oaspili, unî searî, faţi cîtu dauî liri; dauî seri – ţinţi paradz.- Oaspetele, dacă stă o seară, face cît doi galbeni; dacă stă două seri, nu face două parale.

12. Ocl’il’I s-ţî easî ş-numî s-nu ţi easî. – Decît să-ţi iasă nume rău,mai bines ă-ţi iasă ochii.

13. Omlu anviţatu dauî capiti ari. – Omul învăţat are două capete.

14. Omlu arîspînditu – ca cîni udîrnitu. – Omul înstrăinat e precum cîinele hăituit.

15. Omlu cu γramî patru ocl’i ari. – Omul cu carti are patru ochi.

16. Omlu cu zînîiati di foami nu moari. – Omul cu meserie nu ajunge cerşetor. (Meseria e brăţară de aur).

17. Omlu ma sî ştibă cîndu moari, singuru va şi-adarî groapa. – Dacă ar şti omul cînd moare, şi-ar face singur groapa.

18. Omlu mintimenu imnî pi-andreapta cali. – Omul înţelept ţine drumul drept.

19. Omlu s-bati cu zborlu, pravda cu ciumaga. – Pe om îl baţi cu vorba, pe vită cu bîta.

20. Oulu pri iu easi pri-aclo intrî. – Oul pe unde iese, pe acolo intră. (Du-te de unde ai venit).


1. Palili cu foclu t-unu locu nu bîneadzî. – Paiele şi focul n-au viaţă împreună.

2. Perlu l’i-alghi, ma mintea nul’i vini. – În cap părul i-a albit şi mintea nu i-a venit.

3. Pesculu di la capu s-amputi. – Peştele de la cap se impute.

4. Pesculu tu-amari, tiγanea pi focu. – Peştele în mare, tigaia pe foc. (Vinde blana ursului din pădure).

5. Pi iu easi zborlu easi ş-suflitul. - Pe unde iese vorba iese şi sufletul.

6. Picurarlu ţi doarmi fîr’ di oi armîni. – Ciobanul care doarme rămîne fără oi.

7. Pitu unî ureacl’I l’-intrî, pitu alantî l’i-easi. Printr-o ureche îi intră, prin cealaltă îi iese.

8. Pîltitu, nipîltitu, la Dumnidză să ştii. – Plătit, neplătit, la Dumnezeu se ştie.

9. Pînî la Dumnidză aγili ti mîcî. – Pînă la Dumnezeu te mănîncă sfinţii.

10. Pînî s-minduiascî iturlu, glarlu tricu arîulu. – Pînă să se gîndească deşteptul, prostul trecu rîul.

11. Pînî s-nu faţ focu nu easi fumu. – Pînă nu faci foc nu iese fum.

12. Pîrălu pîră aduţi. – Banul aduce bani.(Ban la ban trage).

13. Pîrălu tal’i, pîrălu aspindzurî. – Banul taie, banul spânzură.

14. Ploai cu sari, ghifţîl’I n-pîzari. – Plouă cu gheaţă, ţiganii-s în piaţă.

15. Ploai da şi elu cîciulî nu va. – Îl plouă în bătătură, dar pe cap nu vrea căciulă.

16. Poartî γinu, ma bea apî. – Poartă (transportă) vin, dar bea apă.

17. Pocilu s-duţi multi ori la apî şi-unî oarî s-frîndzi. – Ulcioru se duce de multe ori la apă şi o dată se sparge.

18. Porculu, cîndu lu-ascuchi, dzîţi cî da ploai. – Porcul, cînd îl scuipi, zice că plouă.

19. Porculu, ş-tu bîsearicî sî-lu badz, tutu va s-arîmî. – Porcul, oriunde l-oi duce, tot o să rîme.

20. Preftulu mîcî la nauî misăl’I şi-acasî tot agiunu easti. – Popa mănîncă la nouă parastase şi acasă e flămînd.

21. Prota minduea ş-dapoia azbura. – Mai întîi gîndeşte şi apoi vorbeşte.

22. Pţînu cîti pţînu s-adunî multu. – Puţin cite puţin se adună mult. (Bob cu bob se umple sacul).

 

Ruvelea aspartî ş-puriclu nu-aspari. (Pistolul stricat nici pe purice nu-l sperie.)


1.S-acîţă cu tut laolu. - S-a pus în cîră cu toată lumea. (Şi-a ridicat tot satul în cap.)

2. S-adari ţi dzîţi preftulu, nu ţi faţi. – Să faci ce spune popa, nu ce face popa.

3. S-adră ca pita di seu. – S-a făcut ca turta (ca plăcinta) de seu. (L-a dat învileag).

4. S-afireaşti ca draclu di bîsearicî. – Se fereşte ca dracul de biserică. (Fuge ca dracul de tămîie).

5. S-agîrseaşti di la mînî pîn’ la gură. – Uită de la mînă pîn’ la gură.

6. S-aleapsirî oili di căpri. – S-au separat oile de capre. (S-a ales orzul de neghină).

7. S-alîxi ca di sumu cîruňi. – S-a îmbrăcat ca pentru cununie (de parcă ar fi mire).

8. S-ansurarî di ňiţ ta s-l’ea aburli. – S-au luat de mici ca să facă avere.

9. S-antreaţi urfaňea cu pirifaňea. – Se întrece sărăcia cu fudulia.

10. S-anviţă ca cînli la hîsîphio. – S-a învăţat la bine precum câinele la măcelărie.

11. S-anvîrteaşti ca bişina n-cioaricu. – Se învîrteşte ca vîntul prin cioareci (fără rost).

12. S-ascumsi ca şoariclu tu guvî. – S-a ascuns ca şoarecele în gaură. (S-a dat ca peştele la fund).

13. S-bîgă pi cicioari. – S-a pus pe picioare. (A aranjat treaba).

14. S-ducheaşti ş-γumarlu discîntiori. – Uneori e şi măgarul simţit.

15. S-faţi ca nacî. – Se preface.

16. S-mi fţeamu nica nî oarî nveastî, va sî şteamu cumu s-mi ncl’inu. – Mireasă din nou de-aş fi, să fac plecăciuni aş şti. (Este vorba de supunerea şi buna cuviinţă prin care nurorile cîştigau bunăvoinţa socrilor, putînd profita din asta).

17. S-nu ti badz iu nu ţî hearbi dzama. – Nu te băga unde nu-ţi fierbe oala.

18. S-ti-aveagl’I Dumnidză di omlu (ml’earea) cu budzî subţîri. – Să te fereasă Dumnezeu de omul (femeia) cu buze subţiri.

19. S-ti başu pi guşi, s-chicuseşţî dupî uşî. – O să te sărut în prag, să te ruşinezi de drag.

20. S-tradzi mari. – Se ţine mare (e fudul,îşi dă aere, îşi dă importanţă).

21. S-tuchi neaua şi s-dizvîli loclu. – S-a topit neaua şi s-a descoperit pămîntul (au ieşit toate la iveală).

22. S-virsă (s-arcuti) tingirelu şi şi-află cîpachea. – Se răsturnă (se rotogoli) cratiţa şi-şi găsi capacul.

23. Scafa, ma s-umpli, curî. – Paharul, cînd se umple, curge.

24. Scl’incea aduţi amîrtii. – Zgîrcenia aduce nenorocire.

25. Scrumatu lu-ari lucurlu. – Îi merg prost treburile.

26. Scuseşi ţinţi drahmadz, doi bagî-l’I di-unî parti. – Ai cîştigat cinci lei, doi pune-i deoparte.

27. Sî şţî γumarlu şi-l’i dzîsi a cucotlui: ‘’capu grosu’’. - Se întoarse măgaruk spre cocoş şi-i zise: ’’cap gros’’.

28. Sîndza (sîndzulu) apî nu s-faţi. – Sîngele apă nu se face.

29. Soacra arauî – tihea norîl’ei. – Soacră rea – ‘’norocul’’ nurorii.

30. Soţlu s-veadi la ananghi. – Prietenul la nevoie se cunoaşte.

31. Sta fronimu ca γrambo vîrγîrescu. – Stă cuminte (docil) ca mire bulgar.

 

 

1.Ş-deadi pîltarea cu elu. - Şi-a frecat spinarea cu el. (S-a înhăitat cu el la lucruri rele.)

2. Ş-dzua di paşti ghiftulu tutu dicuňearu armîni. – Şi în ziua de paşti, ţiganul rămîne tot cerşetor,

3. Ş-fîrî s-cîntî cucotlu, soarli tut easi. – Soarele răsare şi fără să cînte cocoşul.

4. Ş-ghifţîli au paradz, ma nu ştiu să-I’i-aveagl’i. – Şi ţiganii au bani, dar nu ştiu să-i păstreze.

5.Ş-lo tîimea. – Şi-a luat ce i se cuvenea.

6.Ş-merlu easti aroşu, ma γermulu îlu mîcî.Şi mărul este roşu, dar îl mănîncă viermele.

7. Ş-mintimenu s-hii, mas-nu-ai paradz, lumea glaru ti faţi. – Chiar deştept să fii, dacă nu ai bani, lumea te socoteşte prost.

8. Ş-mîcî casa cu gura. – Îşi mănîncă cu gura casa (cheltuieşte mult pentru plăcerea mîncării, e risipitor).

9. Ş-neaua-I albî, mau chişi cîňl’i. – Şi zăpada-i albă, dar o murdăresc cîinii. (Se spune despre fetele care şi-au pierdut cinstea.)

10. Ş-paradz s-ai, na s-nu-ai minti, doi paradz nu faţ. – Chiar bani să ai, dacă nu ai minte, nu faci două parale.

11. Şedz strîmbu, ma azbura ndreptu. – Şezi strîmb, dar vorbeşte drept. (Să stăm strîmb şi să judecăm drept.)

12. Şi-aspuni nipîrtica cicioarli? – Îşi arată şopîrla picioarele? (Se spune despre persoanele ascunse, închise).

13. Şidearea nu aduţi ni pîni, ni mîcari. – Şederea nu aduce nici pine, nici mîncare. (Lenea e cucoană mare, care n-are de mîncare).


1.Ta s-ti voiu, va s-mi vrei. - Ca să te vreau, trebuie să mă vrei.

2.Taifî mari, gaile mari. – Familie mare, grijă mare.

3.Talarlu, am asunî, easti golu. – Butoiul, dacă sună, este gol.

4.Ti beiu suma, ti chihîie lîna ş-ti picurari ňiţîli. – Pentru bei suma*, pentru stăpîn lîna, iar pentru ciobani miţele. (*suma – Lînă albă, cu firul ung, de cea mai bună calitate.)

5.Ti creapî tu cheali. – Te fierbe fără foc.

6.Ti crescui ca meru aroşu. – Te-am crescut ca pe un măr roşu (cu mult grijă).

7.Ti discînţî mă, ti alţî nîiarcî. – Pentru unii mamă bună, pentru alţii mamă vitregă. (Pentru unii mumă, alţii mamă ciumă).

8.Ti elu iuva nu-ari mîxuli. – Pentru el nicăieri nu-i rodnicie.

9.Ti ţi s-ardî dauî casi, ma ghini unî. – De ce să ardă două case, mai bine una (mai bine un divorţ decît două).

10.Ti upîrişi tu culeaşu, suflî ş-tu mîrcatu. – Te-ai opărit în mămăligă (cu terci), suflă şi în iaurt.

11.Tihea cînd γini şi-uşa frîndzi. – Norocul, cînd vine, sparge şi uşa.

12.Tihea omlu şi-u faţi. – Norocul şi-l face omul.

13.Toamna s-alegu pal’iuoili. – Toamna se aleg oile bătrîne (sînt separate de restul turmei).

14.Tora ‘’dumba-dumba’’, divîroarî ‘’nani-nani’’. – Acum îţi cîntă lăutarii,la anu’ cînţi tu ‘’nani-nani’’. (Este vorba de ciclul căsătorie-naştere).

15.Totna viţina-i ma mşeatî ca nicuchira. – Întotdeauna vecin ae mai frumoasă decît nevasta.

16.Tradzi boulu ş-plîndzi amaxea. – Trage boul şi se vaită carul.

17.Tricu ş-pitu guvî di acu, ma inşi tu migdani. – A trecut şi prin gaura acului, dar a ieşit la iveală (a izbutit).

18.Tu hoarî pîrălu s-adunî, tu cîsîbă s-aspardzi. – Banii se adună în sat şi se cheltuiesc la oraş.

19.Tu lumi sî spuni aγiusiî şi-ea easti pragu di bîsearicî. – (Pe dinafară pom înflorit, pe dinăuntru lac împuţit).

20.Tu mîna lui easti ş-pînea ş-cuţîtlu. – În mina lui sunt pîinea şi cuţitul.

21.Tutu ţi-azboairî nu-i bunu ti mîcari.- Nu tot ce zboară se mănîncă


1.Ţaplu totna ninti imnî. – Ţapul merge totdeauna în frunte.

2.Ţeara cîndu s-astindzi adarî pira ma mari. – Ceara, cînd se stinge, face flacăra mai mare.

3.Ţi-adarî. ţi faţi, tutu pi cicioare cadi. – Face ce face şi cade tot în picioare.

4.Ţi-adarî ml’earea niţi draclu nu disfaţi. – Ce face femeia nici dracul nu desface.
5.Ţi-ai tu mînî nu-i arîdeari. - Ce-i în mînă nu-i minciună.

6.Ţi dzîţi caplu, aţea faţi gura. – Cum zice capul aşa face gura.

7.Ţi easi di cîtuşi şoariţ mîcî. – Ce naşte din pisică şoareci mănîncă.

8.Ţi faţ, aţea va s-tradz. – Ce faci, aceea ai să tragi. (După faptă şi răsplată.)

9.Ţi-i di harami, halali nu s-faţi. – Ce-i de haram (obţinut pe nemeritate, pe nedrept, prin furt) nu te pricopseşte.

10.Ţi nu-ai, nu poţ s-vindzî. – Nu poţi vinde ce nu ai.

11.Ţi s-facî cicioarli cîndu caplu nu faţi? – Ce să facă picioarele cînd capul nu e bun?

12.Ţi siminaşi, aţea va s-aduňi. – Ce-ai semănat, aceea ai să culegi.

13.Ţi veadi ocl’iulu, aţea caftî suflitlu. – Ce vede ochiul, aceea cere sufletul.

14.Ţinţi paradz nu da. – Nu dă nici două parale. (Nu dă importanţă).

15.Ţinţi paradz nu faţi. – Nu face două parale. (E lipsit de valoare, nu are calităţi).

16.Ţiva nu scuseşi tu migdani. – N-ai dat nimic la iveală. (N-ai făcut nici o ispravă).

17.Ţi caftî trei, dă-l’I ţinţi şi-ascapî. – Îţi cere trei, dă-I cinci şi scapă (de el).

18.Ţî da cu lingura ţ-ţî l’ea cu ciubana. – Îţi dă cu lingura şi îţi ia cu polonicul.

19. Ţ-u cunuscu cîtu grîndina pi broascî. – Recunoştinţa lui s-a văzut precum grindina pe broască.



1.U-acîţă n-cheari. – O ţine morţiş în minciună. (Nici usturoi n-a mîncat, nici gura nu-i miroase.)

2. U-adră gura pîn’ di urcl’i (ca di cireapu). – Gura i-a ajuns pînă la urechi ( e mare cît cuptorul). (Urlă ca un apucat.)

3.Uboru fîrî gardu, ca omu fîrî strani. – Curtea fără gard e ca omul fără haine.

4. Udzîrlu nisuptu psohiu s-faţi. – Uferul nesupt se stîrpeşte (seacă).

5. Umpli volea armânlui şi -umpluşi vrearea alu Dumnidză. - Fă voia aromânului şi ai îndeplinit vrerea lui Dumnezeu.

6.Unî azburîmu şi-altî achichisimu. – Una vorbim şi alta ne înţelegem.

7.Urdzîca ţi nu-anţapî nu-I bunî. – Urzica, dacă nu urzică,nu-i bună.

8.Urnipsea pi mintimenu şi-alasî glaru. – Ia povaţă de la cel deştept şi lasă-l pe cel prost.


1.Va s-bînămu ş-va s-videmu. – Om trăi şi om vedea.

2.Va s-paţ, ta sî ştii s-ti-avegl’i. – Trebuie să o păţeşti ca să ştii să te fereşti.

3.Vearî mari, gaileadz pţîňi. – Vară lungă, necazuri puţine.

4.Vedz-ţî gaileadzl’I a tăi, n ua viţinlui. – Vezi-ţi de grijile (necazurile tale), nu de-ale vecinului.

5.Vizdu multi, ma ş-pîţă multi. - Multe a văzut, dar şi multe a pătimit. (E trecut prin ciur şi prin dîrmon).

6.Vini ca vimtu ş-fudzi ca vimtu. – Ca vîntul a venit, ca vîntul s-a dus.

7.Vîcarlu nău văţli ş-cheari. – Văcarul nou îşi pierde vacile.

8.Vrei minti, nu poalî dininti. – Îţi trebuie minte, nu şorţ dinainte.

9.Vulpea vulpi ti faţi. – Vulpea vulpe te face.(Te-ai înhăitat cu lupii, urli ca ei.)


1. Xeanili suntu greali. - Străinătăţile sunt grele


1.Zboarî multi, urfaňi mari. – Vorbe multe, sărăcie mare. (Vorbă multă sărăcia omului.)

2.Zborlu azboairî ca vimtlu. – Vorba zboară ca vîntul.

3.Zborlu dulţi zboru dulţi aduţi. - Vorba dulce  aduce vorbă dulce. (Vorba dulce mult aduce.)

4.Zburaşti ca avucatu di Fuşteani. – Vorbeşte (mult) ca un avocet din Fuşteani.

5.Ziγi aspartî, omu cu gaileadz. – Omul necăjit – cîntar rablagit.

6.Zmelciu fîrî casî, omu fîrî ghineaţî. – Melc fără casă, om fără noroc.
7.Zorea-i bunî cîndu-i ňicî. – Nevoai e bună cînd e mică.

8.Zorea ş-herlu frîndzi. – Nevoia fringe chiar şi fierul.

9.Zvestri fîrî zaciu, casî fîrî nicuchiru. – Casa fîrî stăpîn e ca varul nestins.



SURSA:

Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori), Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp.26-59.

 

În 1982 filologii aromâni Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folclor aromân grămostean, antologie în care au inclus 621 de Blesteme, pe care le-au dublat cu versiuni proprii româneşti.


 

1.A, mur’ lai stease! – Ah, păcătosule!

2. Acasî s-nu calţî. – Pe-acasă să nu calci.

3. Acîtîrîsite! – Afurisitule!

4. Aclo s-armîni. – Acolo să rămîi.

5. Aclo s-baţ lupăţli. – Acolo să baţi lopeţile (acolo să-ţi sapi groapa).

6. Aclo s-putridzăşti. – Acolo să putrezeşti.

7. Aclo s-ţî hibî. – Acolo să-ţi fie (acolo să-ţi fie sfîrşitul).

8. Acna-ţ (a-ţ) di capu! – De cap să-ţi fie.

9. Agiunu ca cîni s-ti vedu.- Flămînd ca un cîine să te văd.

10. Agiutoru ş-di la ghifţî s-cafţî. – Să ceri ajutor şi de la ţigani.

11. Aγiu Γeani s-ti-adunî (s-nu ti-aflî, s-ţî pîlteascî). – Sfîntul Ion să tea dune (să nu-l apuci, să-ţi plătească).

12. Ahîtu s-apuţ. – Atît s-apuci (să nu mai apuci zile multe de trăit).

13. Ahîtu s-ti-amu. – Atît să te am (să nu te mai am).

14. Alargu di lumi s-cheri. – Departe de lume să mori.

15. Amarea s-ti-adunî. – Marea să te adune(să te înece).

16. Anapuda s-ţî fugî tuti. – Anapoda să-ţi meargă toate.

17. Anda s-ti vedu mortu, va s-giocu. – Cînd te-oi vedea mort, am să joc.

18. Anlu nău s-nu ti aflî. – Anoul nou să nu te găsească (anoul nou să nu-l apuci).

19. Anvîlitu pi faţî s-ti torńi (s-ti vedu). – Acoperit pe faţă să te întorci (să te văd mort).

20. Apa (arîulu) s-ti-aneacî. – Apa (rîul) să te înece.

21. Apî ditu scafî s-nu beai. – Apană din cană smălţuită să nu bei.

22. Arami s-ţî hibî bana (giuneaţa, pînea ţi u mîţ). – De haram să-ţi fie viaţa (tinereţea, pîinea ce o mănînci).

23. Araţi s-ti başu. – Rece să te sărut.

24. Arcatu pi grendî s-ti vedu. – Întins pe grindă să te văd ( să te văd mort).

25. Arcatu pi pîltări s-ti vedu. – Întins pe spate să te văd (să te văd mort).

26. Arcoatîru pitu mesi s-ţî treacî. – Roată pest emijloc să-ţi treacă.

27. Arinî s-ti faţ. – Nisip să te faci (praful să se aleagă de tine).

28. Arizili s-ti faţ. – Să te faci de batjocură.

29. Arîńi vruşi, di-arîńi s-nu-ascachi. – Rîie ai vrut, de rîie să nu scapi (răul pe care l-ai dorit să fie la tine).

30. Armânia cu ocl’il’i s-nu u vedz. – România să nu o vezi cu ochii.

31. Aruptu ca ghiftu s-imńi. – Rupt (zdrenţăros) ca un ţigan să umbli.

32. Ascîrchinatu s-nu mori. – Să mori nemîngîiat.

33. Aspindzuratu s-avdu cî cripaşi. – Spînzurat să aud că ai crăpat (ai murit).

34. Astal’i cîni ta s-mori. – Un cîine să-ţi taie calea, ca să mori.

35. Astrindzi mortulu ta s-nedz dupî elu. – Îmbrăţişează mortul ca să mergi după el.

36. Aţea ţi cafţî s-nu u-afli. – Ceea ce cauţi să nu găseşti.

37. Aţeali să ai şi-alti nu. – Acelea să ai şi altele nu (de cap să-ţi fie).

38. Avlachea s-ti ducî iu lipseaşti. – Gîrla să te ducă unde trebuie.

39. Axinu-ţ! – De-ai pocni!

40. Azgrîmatu di cîtuşi s-ti vedu. - Zgîriat de pisică să te văd.

41. Azgrumatu cu pînea n-gurî s-ti vedu. – Înecat cu pîinea în gură să te văd.

 

1.Babuγearu s-ti l’ea. – Sperietoarea să te ia.

2.Baligî noaptea s-calţî. – Baligă noaptea să calci.

3.Bana fîrmacu s-ţî hibă. - Viaţa otravă să-ţi fie.

4. Bana s-nu ţ-u vrei. – Viaţa să nu ţi-o doreşti.

5. Banî di cîni s-ai. – Viaţă de cîine să ai.

6. Banî lungî s-nu-ai. – Viaţă lungă să n-ai.

7. Bańi tu bana ta s-nu faţ. – Scăldă (îmbăiere) să nu faci în viaţa ta.

8. Barba tu locu s-ţ-u vedu. – Barba în pămînt să ţi-o văd.

9. Binălu s-ţî si-aprindî. – Bineaua (casa) să ţi se aprindă.

10. Bişiţ s-ţî si facî gura. – Să ţi se umple gura cu băşici.

11. Bîgatu pi dinţî s-ti vedu. – Întins pe burtă să te văd (vedea-te-aş mort).

12. Bîrgaci di guşi s-porţî. – Căldăruşă (de cerşetor) să porţi la gît.

13. Bîrgîdanlu s-ti upîrascî. – Mămăliga să te opărască.

14. Bîrnu di guşi s-ţ-arucu. – Să-ţi arunc ştreangul de gît.

15. Bîsearica s-nu ti-ancurunî. – Să nu te cununi la biserică.

16. Blîsteamili s-ti-agiungî. – Blestemele să te ajungă.

17. Boaţea s-nu ţ-u-avdu. – Să nu-ţi aud glasul.

18. Boaţea s-ţî chearî. – Să-ţi piară glasul.

19. Boaţi di γumaru s-ai. – Voce de măgar să ai.

20. Borgea s-ti mîcî. – Datoriile să te mănînce.

21. Braţlu s-ţî seacî.- Braţul să-ţi sece.

22. Brava di mîńi s-ţî si-acaţî. – Broasca de la uşă să ţi se prindă de mîini (să paralizezi).

23. Budza s-ţî cadî. – Buza să-ţi cadă.

24. Buneaţî di la canu s-nu vedz. – Bunătate de la nimeni să nu vezi (să n-ai parte de bine).

25. Bunela ocl’il’i s-ţ-ascoatî. – Furculiţa sî-ţi scoată ochii.

26. Bunî-ţ oara cîtî groapî. – Ceas bun (drum bun) către groapă.

27. Bunlu s-ti-adunî. – Buba rea (dalacul) să te omoare.

28. Bunluchi fciori s-nu-ai. – Să n-ai parte de copii mulţi.

29. Burbunarica s-ţî parî dulţi. – Măcrişul să-ţi pară dulce.

30. Burduvali ti tini s-avdu. – Veşti rele să aud despre tine.

31. Butea cu γinu s-nu ti-ambeatî. – Butea cu vin să nu te îmbete.

32. Buturlu s-ti mîcî. – Răpciuga să te mănînce.

33. Buzălu s-ti creapî. – Braga să te otrăvească.


 

1.Ca chicuta di-apî s-cheri. - Ca picătura de apă să pieri.

2.Ca cirichelu s-ti vedu. – Ca ţestul să te văd.

3.Ca foclu s-ti-astindzî. – Ca focul să te stingi.

4. Ca ghiftu s-imńi. – Ca un ţigan să umbli.

5. Ca γumarŭ s-ti vedu ancîrcatu. – Să te văd încărcat ca un măgar.

6. Ca harlu s-ti vedu. – Să te văd ca dracul.

7. Ca lilici s-amuţ. – Ca floarea să amuţeşti.

8. Ca loclu s-ti vedu. – Ca pămîntul să te văd.

9. Ca lumbarî s-ti tucheşţî. – Ca lumînarea să te topeşti.

10. Ca pînea cuclui s-ti faţ. - Ca ciuboţica-cucului să te faci.

11. Ca seu s-ti tucheşti. – Ca seul să te topeşti.

12. Ca tîtumi s-ti usuţ. – Ca tutunul să te usuci.

13. Ca turbatŭ s-aladz. – Ca turbat să alergi.

14. Ca ţeara s-ardzî. – Ca lumînarea să arzi.

15. Calu maţilî s-ţ-ascoatî. – Calul maţele să-ţi scoată.

16. Caplu s-ţî frîndzî. – Capul să ţi-l frîngi.

17. Caplu ş-cicioarli s-ţî mîţ. – Mînca-ţi-ai capul şi picioarele.

18. Caplu tu halé s-ţî-lu bagu. – Băga-ţi-aş capul în privată.

19. Caplu ţ-va stulcinari. – Crăpa-ţi-aş capul.

20. Casa focŭ ş-pulbiri s-ţî si facî. – Casa foc şi pulbere să ţi se facă.

21. Casa s-nu ti-ancapî. – Casa să nu te încapă.

22. Chealea s-ţ-arγîsescu. – Tăbăci-ţi-aş pielea.

23. Cheatrî chindisitî s-ţî bagŭ la capŭ. – Piatră scrisă (cruce) să-ţi pun la cap.

24. Cheatrî s-ti fţeai. – Să te fi făcut piatră.

25. Cheţari tu locŭ di pîni s-mîţ. – Pietre în loc de pîine să mănînci.

26. Cheţarli a tali pi caplu a tău. – Pietrele tale pe capul tău.

27. Chicuta aţa laia! – Picătura cea neagră!

28. Chicuta s-ţî chicî. – Picătura (cea neagră) să te pice.

29. Chiperŭ laiŭ limba s-ţ-ardî. – Piper negru să-ţi ardă limba.

30. Chirutŭ s-ti vedŭ. – Pierdu (dispărut) să te văd.

31. Cicioarli s-ţî frîndzî. – Picioarele să-ţi frîngi.

32. Cinghiné lai ş-corbî. – Ţigancă (femeie) nenoroctă.

33. Cingulŭ pi capŭ s-ţî cadî. - Cana de smalţ în cap săi-ţi cadă.

34. Cinuşi s-ti fţeai. - Cenuşe să te fi făcut.

35. Ciofcî s-ţ-aurlî la uşi. – Corbul să-ţi urle la uşă.

36. Cirńidî s-ti-agudeascî. – Cărămidă să te lovească.

37. Citacŭ stesŭ! – Diavol nenorocit!

38. Ciupulica s-ti mîcî. – Dezastrul să te mănînce.

39. Cîndila la capu s-ţî ardî. – Candela la cap să-ţi ardă.

40. Cîndu s-featî mlarea, atumţea s-faţ ş-tini. – Cînd o făta catîrca atunci să naşti şi tu.

41. Cîni alŭ chirîtă. – Cîine ticălos.

42. Cîni ambitatŭ. – Cîine îmbătat.

43. Cîni arîńiosŭ s-ti vedŭ. – Cîine rîios să te văd.

44. Cîni turbatŭ s-ti mîşcî. – Cîine turbat să te muşte.

45. Cîrciunlu s-nu ti-aflî. – Crăciunul să nu te găsească (în viaţă).

46. Cîsuri s-ti faţ. – Schilod să ajungi.

47. Cîsutŭ di strańi s-ti facî Aţelŭ-di-Analtu. – Cusut de haine (imobil, ţeapăn) să te facă Cel-de-Sus.

48. Cîti lilici tu-amari, ahîtî hîiri s-ai. – Cîte flori pe mare atîta bunăstare să ai.

49. Cîtî aumbrî faţi aclu, ahîtî aveari s-ai. – Cîtă umbră face acul atîta avere să strîngi.

50. Cîtranea cîtrani s-ti facî. – Catranul catran să te facă.

51. Cîtŭ carpó di mlari, ahîtu s-ai ş-di fciori. – Cîtă prăsilă ai de la catîrcă, atîta să ai şi de la copii.

52. Cîtŭ perŭ pi palmî, ahîtî pruruchii s-ai. – Cît păr în palmă, atîta pricopseală să ai.

53. Cîtŭ ti voiŭ, ahîtu s-ti-amu. – Cît te vreau, atît să te am.

54. Cîţauî lai ş-corbî. – Femeie nenorocită.

55. Corbu s-ti vedu. – Nenorocit să te văd.

56. Cripatlu s-ţî da. - Moartea să dea peste tine.

57. Cu cinuşi gura s-ţî si umplî. – Cu cenuşă să ţi se umplă gura.

58. Cu mîńli pi cheptu s-ti vedŭ. – Cu mîinile pe piept să te văd.

59. Cu oamińi arada s-nu imńi. – Să nu umbli în rind cu oamenii.

60. Cu patru cicioari s-ti vedŭ. – În patru picioare să te văd.

61. Cu unŭ ciciorŭ s-avdu cî hii. – Cu un picior să aud că eşti.

62. Cucotlu la uşi s-ţî cîntî.- Cocoşul să-ţi cînte la uşă.

63. Cucuveaua s-ti blastimî. – Cucuveaua să te blesteme.

64. Cucuveaua s-ti blastimî. – Cucuveaua să-ţi cînte pe casă.

65. Cufoarea s-ti mîcî. – Boala să te mănînce.

66. Cumăţ s-ti faţ. – Bucăţi să te faci.

67. Cumnicîturî s-nu ţî da Dumnidză. – Cuminecătură să nu-ţi dea Dumnezeu.

 

1.Dă-l’i-u cu dzaţili. – Dă-i-o înzecit (Dă-l dracului).

2. Deadunu cu fumeal’ea s-ti-angropu. - Împreună cu familia să te îngrop.

3. Defi s-ti faţ. – Praful să se aleagă de tine.

4. Demunlu di peri s-ti tragic. – Satana de păr să te tragă.

5. Di-acasî la groapî s-ti-aducu. – De-acasă la groapă să te duc.

6. Di bîgatu s-nu ti-ascol’i. – Să nu te scoli de unde eşti culcat.

7. Di capu s-ţî hibî. – De cap să-ţi fie.

8. Di cuţîtu s-ti-astindzî. – De cuţit să nu scapi.

9. Di ehţrî s-nu-ascachi. – De duşmani să nu scapi.

10. Di focu s-nu-ascachi. – De foc să nu scapi.

11. Di fumeal’i hîiri s-nu-ai. – De la copii să nu ai folos.

12. Di furi s-ţî hibî bitisita. – De la hoţi să-ţi fie sfîrşitul.

13. Di la fciori harauî s-nu-ai. – De la copii bucurie să nu ai.

14. Di la oi s-nu ti torńi. – De la oi să nu te (mai) întorci.

15. Di mprostu s-ti tucheştî. – Din picioare să te topeşti.

16. Di ocl’i s-ti-acaţî. – De ochi să tea puce.

17. Di ocl’i s-ţî hibî. – De ochi să-ţi fie (Luate-ar dracu).

18. Di poartî-poartî s-ţî hibî. – Din poartă în poartă să umbli.

19. Di pragu s-ti aspindzuri. – De prag să te spînzuri.

20. Di strańi s-ţî plîndzî. – De haine să te plîngi.

21. Di tufechi s-cheri. – De puşcă să mori.

22. Di ţiva s-nu prucpuseşţî. – De nimic să nu te pricopseşti.

23. Dicuńeari fciorl’i s-ţ-agiungî. – Cerşetori să-ţi ajungă copiii.

24. Diparti di casî s-mori. – Departe de casă să mori.

25. Distimeli lai pi capu s-ţî vedu. – Să te văd cu basma neagră pe cap.

26. Dişcl’itoarea s-ţ-ancl’idî gura. – Lacătul să-ţi închidă gura.

27. Ditu arîdîţinî s-ti usuţ. – Din rădăcină să te usuci.

28. Ditu cunachi s-nu-ascachi. – Din închisoare să nu scapi.

29. Dîmarî lai ş-corbî. – Neam blestemat şi nenorocit.

30. Dîmlaia s-ti-agudeascî. – Damblaua să te lovească.

31. Dorńi ca nidurńitu. – Dormi ca nedormit.

32. Draţl’i s-ti mutî. – Dracii să te ia.

33. Ducheanea di γerńi s-ţî si umplî. – Prăvălia să ţi se umple de viermi.

34. Dulumălu s-ţî vindzî ş-hîiri tutu s-nu vedz. – Dulama să-ţi vinzi şi pricopseală să nu vezi.

35. Dumnidză s-ţ-astingî casa. – Dumnezeu să-ţi stingă casa (să-ţi distrugă) casa.

36. Duńeaua s-ti criseascî. – Lumea (mulţimea) să te judece.

37. Dupî capu s-ţî-lu bagu. – Să te speli pe cap cu el. (Să-ţi fie de cap)

38. Dupî capu s-ţ-u da. – Să te lovească boala la cap (Lovi-te-ar damblaua.)

39. Dupî soari s-nedz. – După soare să mergi (să mergi spre asfinţit, să te stingi, să mori).

40. Durilu s-ţî psuseascî. – Roibul să-ţi crape.

41. Du-ti şi s-nu ti torńi. – Du-te şi să nu te întorci.

42. Du-ti tu neclu. – Du-te la naiba.

43. Duvalé laiu pi capu s-porţî. – Maramă neagră să porţi pe cap.

44. Dzandza s-ti-agudeascî. – Furiile să te lovescă.

45. Dzua s-ti mîcî. – Ziua să te mănînce.


1. Efcula s-ti-acaţî blîsteamili. – Blestemele să te prindă uşor.

2. Ehle s-faţ iuţido. – Înşelătorie să faci pretutindeni.

3. Ehtru n-cali s-ti-astrîvuseascî. – Duşmanul în cale să te întîlnească.

4. Ermî ş-pustî s-ţî hibî bana. – Deşartă şi pustie să-ţi fie viaţa.

5. Ermu s-ti vedu. – Pustnic să te văd.

6. Ermulu s-ti mîcî. – Pustia să te mănînce.

7. Eta tutî s-ai maşi cripări. – Toată viaţa să ai necazuri.

8. Etuslu ţi γini s-nu ti-aflî. – Anul care vine să nu te afle (în viaţă).

9. Evî tu locu! – Vedea-te-aş în pămînt!

 

1.Faţa mplinî di gîrnuţî s-u-ai. – Faţa să ao ai plină de bube.

2. Feaminî s-nu ţî da Dumnidză. – Fiică să nu-ţi dea Dumnezeu.

3. Feata s-nu ti mutreascî. – Fiica să nu te îngrijească.

4. Featili s-ţî cîrleadzî. – Fiicele să cîrtească.

5. Ferari s-nu ţî hibî zborlu. – Vorba să nu-ţi fie ascultată.

6. Filcu puté s-nu hii. – Liniştit să nu fii niciodată.

7. Filii-filii s-ti faţ. – Felii-felii să te faci.

8. Fiscu s-hii tutî bana. – Singur să fii toată viaţa.

9. Fisul’ilu s-ti mîcî. – Fasolea să te otrăvească.

10. Fituru s-nu-armînî di tini. – Nici o fărîmă să nu rămînă di tine.

11. Fîrina s-ti creapî. – Făina să te omoare.

12. Fîrî mini unî dzuî s-nu bînedz. – Fără mine o zi să nu trăieşti.

13. Fîrmaclu s-nu ti-anfarmîcî. – Otrava să nu te otrăvească.

14. Fîrnulu pondu s-ţî-lu vedu. – Frîul calului să-l văd fără tine.

15. Fluria ţi u-ai , hîirea s-nu-l’i vedz. – Să n-ai parte de galbenul pe care-l ai.

16. Foamea s-ti tucheascî. – Foamea să te topească.

17. Foartica pi dauî s-ti facî. – Foarfecele pe din două să te facă.

18. Foclu s-ti-ardî. - Focul să te ardă.

19. Frica s-ti-aprindî. – Frica să te omoare.

20. Friptu s-ti mîcu. – Mînca-te-aş fript.

21. Frîndzi-ţ caplu (zverca). – Frînge-ţi capul. (Frînge-ţi gîtul).

22. Fudulu di urecl’i s-ti vedu. – Fudul de urechi să te văd.

23. Fumeal’ea tutî s-ţî creapî. – Familia toată să-ţi crape.

24. Fumlu s-ti-ambeatî. – Fumul să te ameţească.

25. Funea di guşi s-ţ-u vedu. – Funia de gît să ţi-o lege.

26. Fustanea pustî s-ţ-armînî. – Rochia să-ţi rămînă neîmbrăcată

 

1.Gaia s-ţî bea mintea. – Gaia să-ţi bea mintea.

2. Gaia s-ţî cîntî pi casî. – Gaia să-ţi cînte pe casă.

3. Gaileadz mări s-ţî da Dumnidză. – Griji mari să-ţi dea Dumnezeu.

4.Gardulu s-ti surpî. – Gardul să te doboare.

5.Gîitani pi tini s-nu-alîxeşti. – Haină cu găitan să nu îmbraci.

6. Gîl’ina s-ti-anfarmîcî. - .Găina să te otrăvească.

7.Gîmila s-ti calcî. – Cămila să te calce.

8. Gîrnu ti tini s-dau. – Colivă pentru tine să dau.

9. Gîrnuţlu s-ti-adunî. – Buba să te omoare.

10. Geadeea s-ti chearî. – Drumul să te piardă.

11. Ghideri di capu s-ai. - Nenorocire să ai pe cap.

12. Ghideri s-ti faţ. – Nenorocit să ajungi.

13. Ghiftu s-ti faţ. – Ţigan să ajungi.

14. Ghinuitu di can s-nu hii. – Nimeni să nu-ţi dea bineţe.

15. Ghiritu pi tini s-cadî. – Trăsnetul să cadă pe tine.

16. Ghizintia s-ti curmî. – Curticica să te curme (să te omoare).

17. Gioni ca alanţî gioni s-nu-agiundzî. – Flăcău ca ceilalţi să nu ajungi.

18. Giulî tu inimî s-ţî iasî. – Păs la inimă să faci.

19. Giumitati omu s-ti faţ. – Jumătate de om să ajungi.

20. Giunaticu mari s-ai. – Tinereţe mare să ai. (Să fii burlac multă vreme, să nu te însori curînd).

21. Gl’emlu s-ti tragî. – Ghemul să te tragă. (Să te aduni ca pe ghem).

22. Gl-eţlu s-ti-arîseascî. – Gheaţa să te răcească.

23. Golu ca ghiftu s-ti vedu. – Gol ca ţigan să te văd.

24. Grailu s-ţî chearî. – Să-ţi piară graiul.

25. Grendî pi capu s-ţî cadî. – Grindă în cap să-ţi cadă.

26. Grîmusteanu s-ti dińicî. – Un grămostean să te facă bucăţi.

27. Grîsimea s-ti tucheascî. – Grăsimea să te topească.

28. Groapa s-ti-anvileascî. – Groapa să te acopere.

29. Grundzî di cheţari pi capu s-ţî cadî. – Bolovani de piatră să-ţi cadă pe cap.

30. Gugoşlu s-ti-adunî (s-ti-agudescî, s-ti mîcî). – Glontele să te omoare (să te lovească, să te mănînce).

31. Gulişanu s-aladz pitu cîsîbă. – Despuiat de haine să umbli prin tîrg.

32. Gura la urecl’i s-ţî γinî. – Gura să-ţi ajungă pînă la urechi.

33. Gura s-ţ-amurtî (s-ţî cadî, s-ţî seacî). – Gura să-ţi amorţească (să-ţi cadă, să-ţi sece).

34. Gurbia s-ţî si-acaţî. – Scovarda să-ţi rămînă în gît.

35. Gurmadzlu s-ţî si-astupî (s-ţî si umflî). – Grumazul să ţi se astupe (să ţi se umfle).

36. Guva s-ti-apridunî. – Groapa să te primească.


1.Γerńil’i s-nuti mîcî. – Viermii să nu te mănînce (să nu putrezeşti în mormînt).

2.Γîrγîriciu la groapî s-ţî bagu. – Clopoţel să-ţi pun la groapă.

3.Γîrmari s-nu-ai puté. – Firifirici (bani) să nu ai niciodată.

4.Γora ţea urîta s-ti-avinî. – Să te fugărească Gora cea urîtă.

5.Γrambo s-nu ti faţ.- Mire să nu te faci.

6.Γramî lai di tini s-agiungî. – Slova neagră de la tine sa ajungă.

7.Γumaru ghiftescu s-ti faţ. – Măgarr ţigănesc să te faci.

8.Γuneaua s-nu ti-aproachi. – Odaia de dormit să nu te primească.

9.Γunusaru orbu s-agiundzî. – Spoitor orb să ajungi.

 

1.Haftu pisti hafţî s-agiundzî. -Prostul proştilor să ajungi.

2.Hanea s-ţî si ardî. – Prăvălia să ţie se ardă.

3.Harauî di la fciori s-nu-ai. – Bucurie de la copii să nu ai.

4.Harauî n-casî s-nu-ai. – Bucurie să nu ai în casă.

5. Harei s-nu faţ tu bana ta. – Nuntă să nu faci în viaţa ta.

6. Harişu fcioru s-nu ţî da Dumnidză. – Copil dărăgălaş să nu-ţi dea Dumnezeu.

7. Harlu s-ti-adunî (s-ti-angroapî, s-ti mîcî, s-ţî greascî). – Talpa iadului să te primească (să te îngroape, să te mănînce, să te cheme)

8. Hasu omu s-nu hii canî oarî. – Om adevărat să nu fii niciodată.

9. Hatrî pţînî s-ai di partea fciorloru. – Mîngîiere puţină să ai din partea copiilor.

10. Hearea s-ţî creapî. – Fierea să-ţi crape.

11. Heavrea s-ti-acaţî (s-ti mîcî, s-nu ţî treacî). – Frigurile să te apuce (să te mînînce, să nu-ţi treacă).

12. Hicatlu s-ţ-adunî. – Să faci puroi la ficat.


1. Ianina s-ti-ardzî. – În Ianina să te ardă.

2.Ianomatli s-nu ti-ariseascî. – Drobul să nu-ţi placă.

3. Iarbî pi faţî s-ţî creascî. – Iarbă pe faţă să-ţi crească.

4. Iγuri s-nu-ai tu ţiva. – Succes să nu ai la nimic.

5. Ihtibari canu s-nu ţî da. - Cinstire să nu-ţi dea nimeni.

6. Ilechea s-ţî vindzî ş-tutu s-mori di foami. – Vesta să-ţi vinzi şi tot să mori de foame.

7. Inima s-ti-acaţî (s-ti doarî, s-ti mîcî). – Să te apuce dureri de inimă (inima să te doară, să mori de inimă).

8. Iocu s-ti faţ. – Să piei de pe faţa pămîntului.

9. Irbapi iuva s-nu hii. – Să nu fii bun de nimic.

10. Isnafi s-nu-aanvîrteşti. – Să n-ai parte de meserie.

11. Iu ti duţ s-nu ti torńi. – De unde te duci să nu te întorci.

12. Iu va ti frîndzî s-ti duţ. – Să te duci acolo unde o să-ţi frîngi gîtul.

13. Iuvá s-nu ti-aproachi. – Nicăieri să nu fii primit.

14. Izmîciunea s-nu ti aflî. – Culesul viilor să nu te găsească (în viaţă).

 

1.Jalea tutî bana s-ti ţînî. - Jalea să nu te părăsească toată viaţa.

2. Jali mari pi tuţ s-v-acaţî. – Jalea mare pe toţi să vă apuce.

3. Jarlu s-ti-ardî. – Jarul să te ardă.

4. Jgl’ioatî s-ţî da cafi omu. – Fiecare om să-ţidea un picior în spate.

5. Jumbu s-apiri. – Să te trezeşti ştirb.

 

 

1.La amarea a’ea laia s-ti duţ. – Să te duci la marea cea neagră.

2.La mirminţî s-ti portu. – La cimitir să te duc.

3. Lamba s-ti-aprindî. – Lampa să te aprindă.

4. Laptili n-focu s-ţî da. – Laptele-n foc să-ţi dea.

5. Larea s-ţî hibî tu-alantî etî. – Spălarea să-ţi fie pe lumea cealaltă.

6. Laolu s-ti blastimî. - Poporul să te blesteme.

7. Lăschi s-ti-anvileascî. – Noroaie să te acopere.

8. Lemnu secu s-ti faţ. – Lemn sec să te faci.

9. Licińi di la mirminţî s-nu-ai. – De la cimitir să nu te întorci.

10. Ligatu cu funi s-ti vedu. – Legat cu funia să te văd.

11. Lihoanî ml’eari-ta s-nu-agiungî. – Lăuză nevastă-ta să nu ajungă.

12. Lilinghi s-nu-ańiurdzeşti. – Brînduşe să nu miroşi.

13. Lima s-ţ-u da. – Lăcomia să te apuce.

14. Limba s-ţî mîşţî. – Limba să-ţi muşti.

15. Limbidî s-hii ca arîulu mintitu. – Limpede să fii ca rîul tulburat.

16. Lindina s-ti mîcî. – Lindina să te mănînce.

17. Linguricea s-ti-adunî. – Lingureaua să te mănînce. (Să mori de dureri la lingurea).

18. Livendu s-nu ti faţ. – Voinic să nu te faci.

19. Lîhtîrsitu s-hii tutî bana. – Speriat să fii toată viaţa.

20. Lîngoarea s-ti bitisească. – Boala să-ţi aducă sfîrşitul.

21. Lînî n-gurî s-ţî creascî. – Lînă-n gură să-ţi crească.

22. Lîturi tu nări s-ai. – Lături în nări să ai.

23. Lîvosu cîni ţi eşţî! – Cîine mîrşav ce eşti!

24 Loclu s-ti-adunî (s-ti mîcî, s-ti-anvîlescî). – Pămîntul să te înghită (să te mănînce, să te acopere)

25. Locu s-mîşţî. – Pămînt să muşti.

26. Luchii (luplu) s-ti mîcî. – Mînca-te-ar lupii (lupul).

27. Luna ntr-ocl’i s-ţî da. – Luna în ochi să-ţi dea.

28. Lunea s-nu-apiri. – Ziua de luni să n-o apuci.

29. Luńinî s-nu vedz cu ocl’il’i. – Lumină să nu vezi cu ochii.

30. Luschida ocl’il’I s-ţ-ascoatî. – Aşchia ochii să-ţi scoată.

 

 

1. L‘epuru di nări s-ti tragî. – Iepure să te tragă de nas.

2.L’irtatu s-nu hii di vîrnu.- Iertat să nu fii de nimeni.

 

 

1.Ma ghini s-plîngî mă-ta di cîtu mana. – Mai bine să plîngă maică-ta decît mama.

2.Macaroni s-ţî si facî perlu. – Să ţi se ridice părul măciucă în cap.

3. Marţa s-nu ti află. – Ziua de marţi să nu te găsească în viaţă.

4. Marţulu s-ti-adunî. – Luna martie să-ţi aducă sfîrşitul.

5. Maţîli azvarna s-li tradz. – Maţele tîrîş să le tragic.

6. Măndzîlia meali pi tini s-cadî. – Batjocura mea pe tine să cadă.

7. Milăńi ş-cîtrăńi s-ai tutî bana. – Supărări şi necazuri să ai toată viaţa.

8. Milii s-ţî cadî. – Leşin să-ţi vină.

9. Minghiuşi pi nari s-porţî. – Să porţi belciug la nas.

10. Mirahunî s-ţî hibî gura. – Blestemată să-ţi fie gura.

11. Misali ti tini s-tindu. – Parastas să fac pentru tine.

12. Mixosu cîni ţi eşti! – Cîine mucos ce eşti!

13. Mîcarea s-ti-anfarmîcî. – Mîncarea să te otrăvească.

14. Mîhîlălu cu cheţări s-ti-avinî. – Mahalaua să tea lunge cu pietre.

15. Mîna s-ţî seacî. – Mîna să-ţi sece.

16. Mîndîlîchi pţînî s-ţî facî fciorl’i – Supărare puţină să ai de la copii. (Să nu ai parte de copii).

17. Mîńli ş-cicioarli s-ţî si usucî. – Mîinile şi picioarele să ţi se usuce.

18. Mîrazea s-ti-acaţî. – Melancolia să te cuprindă.

19. Mîrγitu s-imńi tutî bana. – Murdar să umbli toată viaţa.

20. Mîrîturi multi s-ti-agiungî. – Necazuri multe să te ajungă.

21. Mîrtiili s-ti-acaţî. – Păcatele să se răzbune pe tine.

22. Mlarea s-ti-arcutească. – Catîrul să te trîntească.

23. Ml’earea s-tia-vinî. – Nevasta să tea lunge.

24. Mnatî s-ti faţî. – Să te chirceşti cât un pumn.

25. Moartea s-ti curî. – Moartea să te cureţe.

26. Mortu niangrupatu! – Mort neîngropat!

27. Mplinu di prońi s-ti vedu. – Plin de puroi să te văd.

28. Mprostu s-dorńi. – Să dormi de-a-n-picioarelea.

29. Muhla s-ti mîcî. – Mucegaiul să te mănînce.

30. Mul’iţa s-ti mîcî. – Molia să te mănînce.

31. Muntili s-ti-angl’itî. – Muntele să te înghită.

 

1.Naca crèchi tu-aestă oarî! – De-ai crăpa în clipa asta!

2.Nafima-ţ tat-tu ţi ti-ari. – Blestemat să fie taică-tu ce te are.

3.Nafoarî di hoarî s-cheri. - Afară din sat să pieri.

4. Nahti s-nu hii pute. – Să nu fii niciodată pe pace.

5. Naltî şi-uscatî, laia turbatî! – Naltă şi uscată, nenorocită turbată.

6. Namisa di morţî s-ti bagu. – Între morţi să te pun.

7. Narea s-ţî si usucî. – Nasul să ţi se usuce.

8. Natu tu leagînu s-nu nfaşi. – Prunc în leagăn să nu înfaşi.

9. Naua s-nu u-ai. – Să n-ai parte de nora cea mică.

10. Năulu anu s-ti pitreacî iu va elu. – Noul an să te trimită unde vrea el.

11. N-capu s-ţ-u da. – Damblaua să te loveascî.

12. N-cicioari s-plîscîneşţî. – Din picioare să te lovească.

13. Neaua s-ti batî. – Zăpada să te bată.

14. Nelu tu dzeaditu s-nu badz. – Inel în deget să nu pui.

15. Niapucate, s-nu ti-amu! – Blestemate, nu te-aş mai avea!

16. Niaveari mari s-ai. – Sărăcie mare să ai.

17. Nica aestî noapti s-ţî hibî. – Numai noaptea asta s-o mai apuci.

18. Nifapte, ti ţi ti-amu? – Ne-născutule (nenorocitule), de ce te am?

19. Nilatî inimî s-ai. – Necurată inimă să ai.

20. Niori pi capu s-ţî si vearsî. – Nori pe cap să ţi se verse.

21. Nipîrtica s-ti mîşcî. – Vipera să te muşte.

22. Nipîtidzatu s-armîni. – Nebotezat să rămâi.

23. Niputearea s-nu ti-alasî. – Boal să nu te lase.

24. Nisîturatu s-hii totna. – Nesăturat să fii totdeauna.

25. Nitutu tu minti ţi hii! – Netot la minte ce eşti!

26. Niţi soţl’i s-nu ti-angroapî. – Nici tovarăşii să nu te îngroape.

27. Nîpoi s-ţî fugî tuti. – De-a-ndărătelea să-ţi meargă toate.

28. Nîrîitu s-imni tutî eta. – Mînios să umbli toată viaţa.

29. Notlu s-ti batî. – Austrul să te bată.

30. Ntregu s-ti-aflu. – Întreg să te găsesc (în mormînt).

31. Nuca s-ţ-astupî gurmadzlu. – Nuca (nodul gîtului) să-ţi astupe grumazul.

32. Numa s-ţî creapî. – Numele să-ţi crape (să ţi se stingă).

33. Nuntru s-ti mîcî. – Să te roadăpe dinăuntru.

34. N’eara s-ţî parî amarî. - Mierea să-ţi pară amară.

35. N’icî ti fţeşi, aşi s-crechi. – Mică te-ai născut, aşa să crăpi.

36. N’iclu ţi va lu-ai, sicatu s-s-facî. – Copil ce-o să-l ai, schilod să se nască.

37.N’ilî canu s-nu ţî aibî. –.Nimeni să-ţi arate milă.

38. N’iluitu s-nu hii di canu. - Nimănui să nu-i fie milă de tine.

39. N’irî-ţ, lăi cîne! – Mirarea-ţi cîine! (Cîine buimac!)

40. N’irlu pi tini s-nu-alîxeşţî. – Haine ca toată lumea să nu îmbraci

 

1.Oarfînu di strain s-hii. – Sărac de haine să fii.

2.Oarî-ţ bunî cîtî tu necu. – Drum bun spre pierzanie.

3. Oasili tu hîpsînă s-ţî putridzascî. – Oasele în închisoare să-ţi putrezească.

4.Oaspiţ n-casî s-nu ţî calcî. - Prieteni în casă să nu-ţi calce.

5. Ocl’il’I s-ţ-ansarî (s-ţ-ascoatî, s-ţî iasă). – Ochii să-ţi sară (să ţi-i scoată, să-ţi iasă).

6. Ocl’i-ţ şi-urbarea-ţ. – Ochii-ţi şi orbirea-ţi!

7. Ocna-ţ ca di pucna. – Sări-ţi-ar ochii.

8. Ocna-ţ ş-di capu. – De cap să-ţi fie.

9. Ohtulu tu ohtu s-ti pingî. – Din dâmb în dîmb să te izbeşti.

10. Ondusu s-ai pi inimî. – Să ai păs la inimă.

11. Opistaru di guşi s-ţî vedu. – Vedea-te-aş oblînc la gît.

12. Orbu s-ti vedu. – Orb să te văd.

13. Ornili s-ti mîcî. – Vulturii să te mănînce.

14. Oslu-a tat-tui! – Osul lui taică-tu!

15. Oslu di carni s-ţî da. – Osul să ţi se atingă de carne (Os prin os să-ţi treacă).

 

1.Panî s-ti faţ. – Nurdar ca funinginea să fii.

2. Paracripatu s-hii tutî bana. – Necăjit să fii toată viaţa.

3.Parafta ţi-agiundzî, hîbărli s-ţi γinî. – De îndată ce ajungi, să vină veşti că ai murit.

4. Paştili s-nu ti-aflî. – Paştele să nu te găsească în viaţă.

5.Perlu s-ţî cadî. – Părul să-ţi cadă.

6. Peru pi limbî s-ţî creascî. – Păr pe limbă să-ţi crească.

7. Pi pînticî s-ti tradz. - Să te tîrîi pe burtă.

8. Pi sulî s-ti frigu. – Să te frig în frigare.

9. Piducl’i s-ti mîcî. – Păduchii să te mănînce.

10. Pija s-armîńi. – Nebotezat să rămâi.

11. Piscuri ti tini s-adaru. – Prescuri pentru tine să fac.

12. Pisti canu s-nu ţ-aibî. – Încredere nimeni să nu aibă în tine.

13. Pişniclu să-ti ardî. – Cuptorul să te ardă.

14. Piştireauî s-ti fţeai. – Împietrit ca o stîncă să te fi născut.

15. Pîltărli s-ti-acaţî. – Durerile de spate să te apuce.

16. Pîltîniţa s-ţî cadî. – Cosiţa să-ţi cadă.

17. Pînea s-nu ţî hibî bunî. – Pîinea să nu-ţi pară bună.

18. Pînî ti Sumchetru s-nu ti-amu. – Pînă la Sînpetru să nu te mai am.

19. Pîrînţîl’i s-ti-avinî di n-casî. – Părinţii să te alunge din casă.

20. Pîrîpusitu s-crechi. – Paraponisit (supărt, mîhnit) să crăpi.

21. Plîmînl’i s-ţî si usucî. – Plămînii să ţi se usuce.

22. Ploaci la capu să-ţî bagu. – Lespede la cap să-ţi pun.

23. Ploaia s-ti batî. – Ploaia să te bată.

24. Polimlu s-ti chearî. – Războiul să te piardă.

25. Pondu s-ti vedu. – Pustiit (sihăstrit) să te văd. (Blestemat să fii).

26. Pondu s-ţî ved fîrnulu. – Fără stăpîn să-ţi văd frîul (calului).

27. Porcu surdu s-ti faţ. – Porc surd să te faci.

28. Pravdî pisti locu s-ti faţ. – Vită să ajungi pe faţa pămîntului.

29. Preasinli s-nu ti-agiungî. – Păresimile (postul paştelui) să nu te găsească în viaţă.

30. Preftu la capu s-ţî cîntî. – Preot la cap să-ţi cînte.

31. Psoflu s-ti mîcî. – Moartea să te mănînce.

32. Psohiu ca cîni s-ti vedu. – Mort ca un cîine să te văd.

33. Puhondru laiu ş-corbu! – Nenorocit blestemat!

34. Pustî şi-ermî s-ţî hibî bana. – Pustie să-ţi fie viaţa.

35. Puşcl’ea s-ti-adunî. – Puşcheaua să te cureţe (să te mănînce).

36. Putanî s-ti vedu. – Femeie de nimic să te văd.

37. Puté s-nu ti torńi di iu hii. – De unde eşti să nu te întorci niciodată.

.

1. Rauli s-ţî si-arupî. – Zulufii să ţi se rupă.

2. Renda s-ti-arîndiseascî. – Rindeaua să te strunjească.           

3. Riza di pi trupu s-ţî vindzî şi s-nu-ai ti mîcari. – Cămaşa să-ţi vinzi şi să nu ai de mîncare.

4. Rizili s-ti faţ. - De batjocură să te faci.

5. Rîsadini s-ti vedu. – Răsad (în pămînt) să te văd.

6. Ruvelea s-ti mîcî. – Revolverul să te mănînce ( să te omoare).


1.Sacu di guşi s-ţî badz. – Sac (de cerşetor) să-ţi pui de gît.

2.S-ai prucuchii cîţ peri pi limbî. – Să ai pricopseală cît păr pe limbă.

3. S-aladz ca cîni turbatu. - Să umbli ca cîine turbat.

4. S-aladz di paru-paru. S-aladz ca pîrălu. – Să umbli din par în par. Să umbli precum banul. (Să nu stai locului).

5.Samuvilu laiu ş-corbu! – Vîrcolac (strigoi) nenorocit!

6. S-apustuseşţî la mirminţi. – Să te odihneşti la cimitir.

7. Sarchi di gaileadz s-porţî. – Potop de griji să duci.

8. S-armînî cîţ pîtidzai io. – Să rămînă cîţi am botezat eu.

9. S-aruţ topea. – Să dai ortu popii.

10. S-aurl’i ca cîni turbatu. – Să urli ca cîine turbat.

11. Scami pitu ocl’i s-ţî iasî. – Să-ţiiasă scame prin ochi.

12. Schińi ocl’il’i s-ţ-ascoatî. – Spinii ochii să-ţi scoată.

13. S-crechi. – Să crăpi.

14. S-crechi şi s-plîscîneşţî. – Să crăpi şi să pocneşti.

15. Sfulgulu s-ti-agudeascî. – Trăsnetul să te lovească.

16. Sicatu di mîńi ş-di cicioari s-ti fţeai. – Schilod de mîini şi de picioare să te fi născut.

17. Sicatu s-ti vedu. – Schilod să te văd.

18. Sihati lai cîndu ti fţeşi! – Ceasul rău cînd te-ai născut.

19. Singuru s-hii tutî bana. – Singur să fii toată viaţa.

20. S-mori aγońea. – Să mori curînd.

21. S-nedz la draţ ş-la piramadz. – Să mergi la draci şi la Satana. (Du-te la toţi dracii).

22. S-nedz tu pînîvrăchi. – Să te pierzi în şalvari.

23. S-nu-ai fîrinî tu trastu. – Să n-ai făină în traistă.

24. S-nu-apiri. – Să n-apuci zorile.

25. S-nu-apuţ. – Să n-apuci!

26. S-nu hii tu duńeauî. – Să nu exişti pe lume.

27. S-nu ti-aflî altî dzuî. – Altă zi să nu t egăsesc (în viaţă).

28. S-nu ti-amu. – Să nu te am.

29. S-nu ti –ascol’i di bîgatu. – De unde eşti culcat să nu te scoli.

30. S-nu ti mîcî loclu. – Să nu te mănînce pămîntul. (Să nu putrezeşti în pămînt).

31. Soţl’i s-nu ti va. – Tovarăşii să nu te iubească.

32. S-plîscîneşţî. – Să plesneşti.

33. S-taţ ca porcu surdu. – Să taci ca porcul surd.

34. S-ti adunî şi s-ti mîcî. – Să te adune (să pieri) şi să te mănînce.

35. S-ti-aspindzuru di limbî. – Spînzura-te-aş de limbă.

36. S-ti-astindzî. – Să te stingi (din viaţă).

37. S-ti curî Dumnidză. – Să te cureţe Dumnezeu.

38. S-ti doarî bîrîclu. – Să ai dureri de burtă.

39. S-ti frîndzî pi patru. – Să te frîngi în patru.

40. S-ti mîcî inima cu sîndzi şi prońi. – Inima să te omoare (să te mănînce) cu singe şi puroi.

41. S-ti plîndzî di ocl’i. – Să te plîngi de ochi (din cauza ochilor).

42 S-ti spulbiri di-aua. – Să piei de aici.

43. S-ti tal’i Stîmăria. – Sfînta Maria să te taie.

44. S-ti usuţ ca lilicea. – Să te usuci ca floarea.

45. S-ti vedu cu lingura di bîrnu. – Să te văd cu lingura (de cerşetor) la brîu.

46. Stogu di oasi s-ti faţ. – Grămadă de oase să te faci.

47. Stogu s-ti-aduńi. – Să te strîngi grămadă.

48. S-turbedz, nihite! – Să turbezi, blestematule!

49. S-turghi ca luplu. – Să turbezi ca lupul.

50. S-ţ-algheascî perlu. – Să-ţi albească părul.

51. S-ţiuri ca cîni. - Să scheuni ca cîine.

52. S-ţî cadî dinţîl’i. - Să-ţi cadă dinţii.

53. S-ţî cadî mîna. – Să-ţi cadă mîna.

54. S-ţî γinî gura la ureacl’i. – Gura să-ţi vină la ureche.

55. S-ţî l’eai perl’i. – Du-te învîrtindu-te.

56. S-ţî mîcu gîrnulu. – Mîncaţi-aş coliva.

57. S-ţî muţ pol’ili n-capu. – Să-ţi ridici poalele în cap.

58. S-u-ascoţ pi limbî. – Să scoţi bubă rea pe limbă.

59. Suflitlu pi l acuru s-ţî iasî. – Sufletul să-ţi iasă prin fund.


1.Şahulu corbî! – Neroadă nenorocită!

2. Şapşalu laiu ş-corbu! – Prost nenorocit!

3. Şcurtulu s-ti curî. – Luna februarie să te cureţe.

4. Şeati pisti locu s-hii. – Haimana să fii pe faţa pămîntului.

5. Şineaclu s-ti mîcî. – Gerul să te omoare.

6. Şiripatu s-hii de Dumnidză. - Dumnezeu să te otrăvească.

7. Şoaricu ocl’il’i s-ţ-ascoatî. – Şoarecele să-ţi scoată ochii.

8. Şpirtulu s-ti-aprindî. – Chibritul să te aprindă.

9. Şpirtusea-ti di-aua! – Ia-ţi tălpăşiţa de aici!

10. Ş-tu locu s-nu-ai izini. – Nici în pămînt să nu fii primit.

11. Şumuroańi s-ti-avinî. – Cîrtiţele să te fugărească.

12. Şupla s-nu ti-ariseascî. – Plăcinta de dovleac să nu-ţi placă.


 

1.Tahina s-nu-apiri. – Dimineaţa să no apuci.

2.Taifa s-ţî chearî. – Familia să-ţi piară.

3.Tarta s-mori. – Pe loc să mori!

4.Tat ţi ti-ari! – la naiba cu taică-tu ce te are!

5.Ti ligarî hii, corbe! – Eşti bun de legat, nenorocitule!

6.Ti-apî s-crechi. – Să crăpi de sete.

7. Ti fîţeşi cu limbî di nipîrticî. – Te-ai născut cu limbă de viperă.

8. Tihi s-nu-ai la nsurari. – Noroc să n-ai la însurătoare.

9. Tihilaiu cîni! – Cîine nenorocit.

10. Tilefi s-ti faţ. – Praful să se aleagă de tine.

11. Timńitorlu la capu s-ţ-anvîrtescu. – Să-ţi cădelniţez cădelniţa la cap.

12. Timtu s-ti-aflu. – Întins (lat) să te găsesc.

13. Tirtipi n-casî s-nu-ai. – Rînduială să n-ai în casă.

14. Tizlarea s-ti l’ea. – Moartea să te ia.

15. Tîmîhearî s-ţî hibî fumeal’ea. – Lacomă să-ţi fie familia.

16. Torlu s-ţî chearî. – Să-ţi piară urma.

17. Trastu di guşi s-porţî. – Traistă (de cerşetor) să porţi la gît.

18. Treacî cu canu s-nu-ai. - Înţelegere să n-ai cu nimeni.

19. Trimiru nî banî s-ţîńi. – Să ţii post toată viaţă.

20. Trisal’iu s-ţ-arucu. – Să împart colivă pentru tine.

21. Trîpîlicu s-ti-aneacî. – Gîrla să te înece.

22. Tu bana-ţ cîruni s-nu başi. – În viaţa ta să nu săruţi cununiile.

23. Tu banî budza s-nu ţ-arîdî. – Să n-ai parte de bucurii în viaţă.

24. Tu cheali scheri. – Să crăpi în piele. (Să fierbi în suc propriu).

25. Tu hicati s-ti-agudeascî. – Să te lovească durerea la ficat.

26. Ti lăi s-ti vedu. – Să te văd în doliu.

27. Tu leagînu s-nu leadzîńi. – Să nu legeni (copil) în leagăn.

28. Tu locu s-ti-aurlu (s-ti bagu). – În pămînt să te arunc (să te bag).

29. Tu strańi s-nu-ai cîmeaşi. – În haine (hainele de înmormîntare) să n-ai cămaşă.

30. Tu strańi s-nu ţî hii. – Hainele să nu te primească.

31. Tu ţarî s-ti bagu. – În pămînt să te bag.

32. Tufechea s-ti curî. Puşca să te cureţe.

33. Turbişia s-ti-acaţî. – Pandaliile să te apuce.

34. Turbulu s-ţî da. – Turbarea să dea peste tine.

35. Tusea s-nu ţî treacî. – Tusea să nu-ţi treacă.

36. Tuti ml’erli s-ti blastimî. – Toate femeile să te blesteme.


1.Ţaplu s-ti-ambutî. – Ţapul să te împungă.

2. Ţara s-nu ti va. – Ţărîna să nu te primească.

3. Ţasi ca niţîsutî. – Să ţeşi ca apucata (de parcă n-ai mai ţesut).

4. Ţerlu s-nu ti-aproachi. - Cerul să nu te primească.

5. Ţigîrsitu pi heari s-ti vedu. – Fript pe grătar să te văd.

6. Ţinî puté s-nu ţińi. – Cină niciodată să nu cinezi.

7. Ţirlu s-ti-anţearnî. – Ciurul să te cearnă.

8. Ţiva di tini s-nu-armînî. – Nimic să nu rămînă din tine.

9. Ţîruhili s-nu ţî vrei. – Opincile să le suporţi.

10. Ţîţa s-ţî si usucî. – Ţîţa să ţi se usuce.

 

1.Udophiu n-casî s-nu-ai. – Ordine în casă să nu ai.

2. Udu ca cîni s-hii. – Ud ca un cîine să fii.

3. Ugeaclu s-ţî si-astingî. - Hogeacul să ţi se stingă. (Casa să ţi se risipească).

3. Umtu cu cîtrani s-ti vedu. – Uns cu catran să te văd.

4. Unu eşţî, s-nu ti aveamu. – Unul eşti, să nute fi avut.

5. Urbarea s-ţ-u da. – Orbirea să dea peste tine.

6. Urdzîcî pi cheptu s-ţî creascî. – Urzică pe piept să-ţi crească.

7.Urγia s-ti-acaţî (s-ti-agiungî, s-ti mîcî). Urgia să tea puce (să te ajungă, să te mănînce).

8. Urîtî mutrită s-ai. – Urîtă înfăţişare să ai.

9. Ursa pitu mesi s-ti calcî. – Ursul peste mijloc să te calce.

10. Uşa iuţido s-ţî hibî ncl’isî. – Pretutndeni uşa să-ţi fie închisă.


1.Va ti-arupu! – O să te rup!

2. Va ti disicu! – O să te despic!

3. Va ti tuchescu! – O să te topesc!

4. Valé s-nu poţ s-ti faţ. – Înstărit să nufii nicidată.

5. Valea s-ti-angl’itî – Rîul să te înghită (să te înece).

6. Varvara s-nu u-aştepţî. – Sărbătoarea Sfintei Varvara să n-o apuci.

7. Videalî s-nu-ai. – Să n-ai lumina ochilor.

8. Viţinl’i cu leamni s-ti-avinî. - Vecinii să tea lunge cu lemne.

9. Vîcaru a hoarîl’ei s-agiundzî. – Să ajungi văcarul satului.

10. Voina s-ti mîcî. – Armata să te mănînce.

11. Vulpi pi pîltări s-ti tragî. – Să te tragă vulpea pe spate. (Vedea-te-aş mort).


1. Xichi s-ţî hibî bana (pînea).Lipsită să-ţi fie viaţa (pîinea).

2. Xinitu s-hii ti casî.- Străin să fii pentru casă.

3. Xodγi mări ti fciori s-faţ. – Cheltuieli mari să faci pentru copii.

 

1.Zacatili (zîgurli) s-ti mîcî. - Bolile să te mănînce.

2. Zborlu mutu s-ţî hibî. – Vorba să-şi fie mută.

3. Zboru s-hii la duńeauî. – Să intri în gura lumii.

4. Zbuldzulu s-ţî si-acaţî. – Bulzul să ţi se oprească în gît

5. Zdurmintau s-tia-aflu. – Zdrobit să te găsesc.

6. Ziγa s-nu ti γixeascî. – Cîntarul să nu te cîntărească.

7. Zîndanea s-ţî l’ea bana. – Închisoarea să-ţi ia viaţa.

8. Zîăvonlu s-ti –anvîleascî. – Volaul de mireasă să te acopere. (Să mori tînără, nemăritată).

9. Zmeanî pi curu s-nu-ai. - Să n-ai izmanăpe fund.

10. Zmeanî s-hii ti tutî lumea.Ca o izmană (de batjocură) să fii pentru toată lumea.

11. Zmelciu s-ti-anfarmicî. – Melcul să te otrăvească.

12. Zori mari s-vedz tu banî. – Nevoi mari să ai în viaţă.

13. Zulapea s-ti mîcî. - Sălbăticiunile să te mănînce.

14. Zurleaţa s-ţî γinî. – Nebunia să-ţi vină.

15. Zvacu s-ti faţ. – Praful să se aleagă de tine.

16. Zvarna s-ti tradz tutî eta. – Să te tîrăşti toată viaţa.

17. Zverca pi dauî s-ţî si facî. - Ceafa pe din două să ţi se facă.

18. Zvolu s-ti mîcî. – Bulgărele de pămînt să te mănînce.

 

 

SURSA

Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori), Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 60-93.

 

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folclor aromân grămostean. În secţiunea Expresii şi sensuri figurate a antologiei, editorii au inclus 865 de elemente, dublate de versiuni proprii româneşti şi ordonate alfabetic după prima literă. Am selectat câte o expresie pentru fiecare litră a alfabetului.


1. Acîtîrîsitŭ omŭ – afurisit om.

2. Acîţai mîiauî – am prins cheag.

3. Acîţai oaspiţ – mi-am făcut cunoştinţe, am relaţii.

4. Acru puscî – acru ţuţui.

5. Adarî aumbrî a locului – face umbră pămîntului.

6. Adil’I vimturi – spune vrute şi nevrute.

7. Adnatŭ stogŭ – strîns grămadă, înfricoşat.

8. Adrai unŭ somnu – am tras un pui de somn.

9. Adunî-l’i pîndzîli – nu-i da apă la moară, potoleşte-l.

10. Adunî nărli – face mofturi; se supără.

11. Agiumsi cuprii – a ajuns de nimic, a decăzut.

12. Agîrşii di durńii – m-a furat somnul, am aţipit.

13. Aguditŭ cu lîpuda (cu pîrpodea, tu minti) – lovit cu leuca, atins la cap, ţăcănit.

14. Aguditŭ ş-pliguitŭ – rănit grav.

15. Aγiu l-feciŭ – m-am rugat de el ca la un sfînt, l-am implorat, l-am conjurat.

16. Aγiusitŭ – binecuvîntat, dăruit de Domnul.

17. Ahulea ureacl’ea – ciuleşte urechea.

18. Alagî di parŭ-parŭ – umblă lelea, nu stă la casa lui.

19. Alichitŭ di casî – om de casă, devotat familiei, gospodar.

20. Alîxea-lŭ – mituieşte-l, ‘’unge’’-l.

21. Alîxeari ditŭ fundu – schimbare din temelie.

22. Alîxitŭ şi-armîtusitŭ – dichisit, împodobit, bine îmbrăcat.

23. Ampartu – impart, dau de pomană.

24. Analtu ca tîpolî – înalt ca plopul, înalt ca bradul.

25. Anapuda omŭ – om anapoda, om sucit, dificil, al dracului.

26. Andreadzi-ţ gura – drege-ţi gura, drege-ţi gustul.

27. Anγearî multi arali – au apărut multe răutăţi.

28. Ansari ca lîndurî – ţopăie ca o rîndunică.

29. Ansîratŭ lisî – sărat potroacă.

30. Anţîpatŭ pi sulî – înţepat, (fig.) obraznic.

31. Anŭ di anŭ – an de an, în fiecare an.

32. Ańiurdzeaşti leşi – miroase a hoit.

33. Apî γilii – apă ca oglinda (limpede ca cristalul).

34. Aprindunî-lŭ – potoleşte-l, linişteşte-l.

35. Apruche chirolu – s-a apropiat timpul, momentul.

36. Arădzli anγearî – au reînviat obiceiurile.

37. Arbineşŭ apresŭ – om încăpăţînat.

38. Arcai zborŭ – am aruncat o vorbă, am adus vorba.

39. Arcatŭ pi dinţî – trîntit cu faţa la pămînt.

40. Arcatŭ pi pîltări – întins lat pe spate, lat mort.

41. Arcă bói – s-a înălţat, a crescut.

42. Arcă fciuriclu (fitica) n-cali (arcă tecnulŭ) – femeia a născut.

43. Arcă petala (topea) – şi-a dat duhul, a murit.

44. Ari aburii – are avere, (fig.) îşi dă aere.

45. Ari chealea pi ciumagî – e bătut măr.

46. Ari dzîli – are zile, îi e dat să mai trăiască.

47. Ari γerńi la curŭ – are viermi la fund, n-are astîmpăr.

48. Ari ocl’i pi zvercî – are ochi la ceafă, vede tot.

49. Ari schinŭ tu inimî – are un cui la inimă, e îndurerat.

50. Ari strucŭ (ari hari) – are pe vino-ncoa’, e atrăgător.

51. Ari vidzutî (ari mutritî) – e arătos, are înfăţişare plăcută.

52. Arîdi ca ghiftu – rîde prosteşte; minte ca un ţigan.

53. Arîdi pi sumŭ nări – rîde pe sub mustăţi.

54. Arîndzî lai – soi rău, neam prost.

55. Arîsimŭ şi-aestî dzuî – am mai păcălit o zi,a trecut şi ziua de azi, am mai trăit o zi.

56. Arîţi chirolu – s-a răcit vremea.

57. Armasi ca cuclu – a rămas singur cuc.

58. Armasi ca upîritŭ – a rămas ca plouat.

59. Armasi ca tihilaiŭ – a rămas ca vai de el.

60. Arneari fîrî pîrγurii (arneari di bîrbatŭ) – curăţenie făcută de mîntuială, făcută de bărbat.

61. Arşini mari – mare ruşine.

62. Arucî doarîli – dau (oferă) cadourile de nuntă.

63. Arucî-l’i unŭ zborŭ – bgă-i un cui în inimă.

64. Arupsi eta – şi-a făcut veacul, are viaţă lungă.

65. Aruptu di lucru – spetit de muncă, frînt de osteneală.

66. Ascîpitai di nimîcari – sînt sleit de foame.

67. Ascîpită – a tulit-o, s-a făcut nevăzut, a murit.

68. Ascotŭ doarîli – expun zestrea.

69. Aseara unî, azî dauî – treabă făcută în pripă.

70. Asparsi adetea. - a stricat datina, obiceiul.

71. Aspartî luγurii – proastă treabă.

72. Aspuni-l’i-u ntr-ocl’i – spune-i-o verde în faţă, spune-i-o de la obraz.

73. Astringu curaua (astringu fîrnulŭ) – string cureaua.

74. Aşil’-fu scriatî (γrama, γrapsea) – aşa i-a fost scris.

75. Aua himŭ pi cicioari – sîntem la locul potrivit, acesta este locul prielnic.

76. Aumbra li-aroamigî – individual pricepe ce vorbim.

77. Aurlî ca cîni turbatŭ – urlă ca un cîine turbat.

78. Avdzîi niavdzîtili – am auzit vorbele cele mai rele.

79. Avu metri di fudzi – a fost deştept (inspirit) că a plecat.

80. Azburaşti ca tu mîhîlă – vorbeşte ca la mahala, vorbeşte urît.

81. Azghearî ca luplu tu pîduri – urlă ca lupul în pădure, zbiară, ţipă.


1.Bagă ş-nu minduea – dă-i înainte fără grijă.
2.Bagî-lŭ tu trastu – mituieşte-l.
3. Bagî-l’i cîpachea – astupă-i gura.
4. Bagî misali – face parastas.
5. Bambaşca omŭ – om sucit.
6. Bana banîl’ei – trai pe vătrai.
7. Bana u-amŭ chilipuri  - de-abia îmi trag zilele.
8. Banî di cîni – viaţă de cîine.
9. Banî di hirŭ aspindzuratî – viaţă atîrnată de un fir de aţă, pe muchie de cuţit.
10. Banî di pîşé – viaţă de paşă, viaţă de huzur.
11. Banî hurγineascî – viaţă de la ţară, viaţă de mizerie.
12. Bană ş-irini – viaţă şi pace, viaţă tihnită.
13. Banî ti iocŭ – viaţă fără sens, viaţă la întîmplare.
14. Bati barabanea – bate toba, nu e discret.
15. Bea pi inimî agiunî – bea pe inima goală, pe nemîncate.
16. Besa omŭ – om ferm în convingeri, om de încredere.
17. Besa, besa –jurămîntul e jurămînt, cuvîntul dat e sfînt.
18. Bichirlîchi – pîşilîchi – burlăcie – boierie, burlăcie – trai de paşă.
19. Birbecu aleptu. - om mîndru şi plin de calităţi.
20. Bişińi tu hîvani – vorbe în vînt, fleacuri, prostii.
21.Bîgatu pi dînţî – culcat cu faţa la pămînt.
22. Bîgă boaţea – a ridicat tonul, a început să ţipe.
23. Bîneadzî bimbaşa – trăieşte ca un paşă.
24. Boaţi di chipurŭ – glas de clopoţel, voce plăcută auzului.
25. Borgi pîn’ di guşi – înglodat în datorii.
26. Budza l’i-arîdi – zîmbeşte pe sub mustăţi, e satisfăcut.
27. Bufŭ ditŭ cheari – om ursuz, ursuz ca bufniţa.
28. Bunŭ ca arîulu limpidŭ – bun de pus la rană.
29. Bunŭ ca pînea alŭ Dumnidză – bun ca pîinea lui Dumnezeu.


1.Ca aţelŭ ţi nu adγisea s-sî nsoarî – ca acela care nu prididea să se însoare; neisprăvit.

2. Ca aumbra ditŭ ahapsi – ca umbra închisorii, întuneric beznă.

3. Ca bîtutŭ di grîndinî – parcă-i bătut de grindină, bătut cu maiul.

4. Ca bou ţi ńi strînghi – om îndărătnic, ţîfnos, om sucit, anapoda.

5. Ca calŭ cu fîrnu – om mîndru şi arătos.

6. Ca cioară – subţiat ca o aţă, slab, jigărit.

7. Ca cîtuşea (gîl’ina) udî – ca un cîine plouat.

8. Ca curlu cu zmeana – ca izmana lipită de fund, ca sacul cu peticul, nedespărţiţi.

9. Ca γrambó di ńercuri – ca mirele miercuri după nuntă, fericit, mulţumit.

10. Ca γumarlu pi apunti – ca măgarul pe punte, încăpăţînat.

11. Ca harŭ (ca duşmanŭ) nu voiŭ sî-lŭ vedu – nu vreau să-l văd în ochi, l-am scos de la inimă.

12. Ca lupŭ manoleacŭ – ca lupul singuratic, sihastru.
13. Ca maia n-coru - ca baba prinsă-n horă, nepotrivit, nelalocul lui, fără noimă.

14. Ca oaia alŭ Dumnidză – blind ca oaia.

15. Ca ocl’iulŭ di pîrpodi – ca ochiul din împletitură, din ciorap, mărunt, neînsemnat.

16. Ca pi cheatrî – vorbă să fie, pe dracu’.

17. Ca preftulŭ cu cruţea – ca popa cînd umblă cu crucea, iute, grăbit.

18. Ca turta di sicarî – ca turta de secară, fără gust.

19. Ca turţîl’i tu groapî – ca turcii în groapă, haos, harababură.

20. Ca ţaγi – ca ţeava din suveică, umflat cu ţeava, rotofei, îndesat.

21. Ca vîrî pantalonî – femeie zveltă şi arătoasă.

22. Ca vîrî gîgufcî – ca o porumbiţă.

23. Cacî va ţî hibî – o să-ţi priască.

24. Cadi di mprostu – cade din picioare (de oboseală).

25. Cadi di nafoarî – e epileptic.

26. Cafi omŭ nu-ari steauî – nu toţi oamenii sînt vrednici (nu toate muştele fac miere).

27. Caftî-l’I mintea – iscodeşte-l, vezi în ce ape se scaldă.

28. Calcî multu lucru – munceşte foarte mult (este foarte harnic).

29. Calea aduţi – se cade, se cuvine.

30. Canda l’-fită γumara (cîţaua) – parcă i-a fătat măgăriţa (căţeaua); e foarte bucuros.

31. Canda l’i-u feaţi (canda l’i-ari faptî) – parcă l-a fermecat, parcă i-a făcut farmece.

32. Caplu dalî ń-lu feaţi – mi-a făcut capul calendar, mi-a împuiat capul.

33. Caplu focŭ ńi-ardi – am mare bătaie de cap.

34. Caplu ń-creapî – îmi plesneşte capul (de griji, de necazuri).

35. Caplu tîmpînî ń-lu-adră – m-a bătut la cap, mi-a făcut capul calendar.

36. Capŭ cufchiu – cap prost.

37. Capŭ di furŭ – cap de haiduc, pui de hoţ.

38. Capŭ di mecanŭ (di ocanŭ, di zdanganŭ) – încăpăţînat, bătut în cap.

39. Capŭ di mesi – prima zi a lunii.

40. Capŭ di vanghel’iŭ – literă de evanghelie.

41. Capŭ grosŭ – cap gros, greu de cap.

42. Cari-i aumbra? – cine-i individul?

43. Carti albî, γramî lai – veste de moarte.

44. Casî aspartî – gospodărie fără socoteală.

45. Casî ca cioarî (ca di la colońi, ca di la hirizmó, ca moarî) – casă dezordonată, gospodărie fără socoteală.

46. Casî dirinatî – casă grea.

47. Casî nauî – casă nouă, gospodărie nouă.

48. Casî pi ciumagîî (pi parŭ) – casă fără pricopseală.

49. Casî ţi s-şuţî dupî soari – casă binecuvîntată, gospodărie aşezată.

50. Cărnurli ń-cîdzurî – m-am spetit de muncă.

51. Cheţari ş-gîrguńi – minciuni, gogoşi.

52. Chicî di apî – transpirat pînă la piele.

53. Chipru tu mîcari – om manierat, bine crescut.

54. Chirchinedzŭ – vesel, bine dispus.

55. Chirîturi – nimicuri, prostii.

56. Chiró cripatŭ (tihilaiŭ) – vreme nenorocită, timp urît.

57. Chiró slabŭ – vremea rea.

58. Chiru di isapi – a pierdut socoteala, e în pierdere.

59. Chiru pandilosŭ (catacratus) – a ajuns falit, a dat faliment.

60. Chirui torlu - am pierdut urma.

61. Chirutî luγurii – treabă proastă, cauză pierdută.

62. Chirutî mileti – lume pierdută (decăzută).

63. Chirutŭ chiró – timp pierdut.

64. Chirutŭ tu somnu – cufundat într-un somn adînc.

65. Chisî cîtrani – întuneric beznă.

66. Cicîrdîsitŭ (ciucutitŭ) tu minti – atins la cap, scrîntit.

67. Cicioari ca fluearî – picioare subţiri ca fusul.

68. Cioamin-li (cîlea-u) – şterge-o, spală putina, plimbă ursul.

69. Cioarî (andralî, scutidi, uteanţî) ń-γini – îmi vine ameţeală, mă ia cu ameţeală.

70. Ciubanî ca lupatî – are lingura cît lopata, e lacom.

71. Ciurucî luγurii – proastă treabă.

72. Cîciulî arudzinatî – om învechit în concepţii, depăşit de vremuri.

73. Cîlcă anapuda – a călcat strîmb, a pornit-o pe un drum greşit.

74. Cîlcă calea – a parcurs drumul.

75. Cîlcă somnu greu – a avut un somn adînc.

76. Cîlcîturî – pas greşit, a călcat strîmb.

77. Cîlpusea-lŭ – mituieşte-l.

78. Cîndu l-vedŭ, heavra mi-acaţî – cînd îl văd, mă trec fiori.

79. Cîndu va ţî vedz zverca – cînd o să-ţi vezi ceafa.

80. Cîni arîńosŭ – jigodie.

81. Cîni lîvosŭ – cîine nenorocit, om păcătos.

82. Cîti ari sumŭ cîciulî! – cite ascunde sub pălărie! (Are multe dedesubturi).

83. Cîti ştii! – cîte ştie!

84. Cîtî iu s-arcă? – cu cine o fi semănînd?

85. Cîtŭ dedŭ di gurî – abia am gustat.

86. Cîţutlu la osŭ ńi-agiumsi – mi-a ajuns cuţitul la os.

87. Corba-ńi di mini! – biata de mine!

88. Crepŭ ca nuca – crăp de supărare, de necaz.

89. Cripărli a neclui – necazuri grele, supărări mari.

90. Cu budza nghiosŭ – bosumflat, supărat.

91. Cu giumitati gurî – cu gura pe jumătate, pe şoptite.

92. Cu nărli aplicati (cu nărli nghiosŭ) – desumflat, lovit în pălărie, cu fesul turtit, umilit.

93. Cu ţeara ţ-u cîftaşi – ai căutat-o cu lumînarea.

94. Cu ziγa n-bîrnu – om socotit, care cîntăreşte totul.

95. Curcubeti hearti – minciuni, gogoşi.

96. Curŭ apresŭ – om fără astîmpăr, care nu stă locului.

97. Curŭ dizvilitŭ – fund descoperit, om lipsit de discreţie.

98. Curŭ împlinŭ – om îndestulat.

99. Curŭ upîritŭ – om de nimic.

1.Ca aţelŭ ţi nu adγisea s-sî nsoarî – ca acela care nu prididea să se însoare; neisprăvit.

2. Ca aumbra ditŭ ahapsi – ca umbra închisorii, întuneric beznă.

3. Ca bîtutŭ di grîndinî – parcă-i bătut de grindină, bătut cu maiul.

4. Ca bou ţi ńi strînghi – om îndărătnic, ţîfnos, om sucit, anapoda.

5. Ca calŭ cu fîrnu – om mîndru şi arătos.

6. Ca cioară – subţiat ca o aţă, slab, jigărit.

7. Ca cîtuşea (gîl’ina) udî – ca un cîine plouat.

8. Ca curlu cu zmeana – ca izmana lipită de fund, ca sacul cu peticul, nedespărţiţi.

9. Ca γrambó di ńercuri – ca mirele miercuri după nuntă, fericit, mulţumit.

10. Ca γumarlu pi apunti – ca măgarul pe punte, încăpăţînat.

11. Ca harŭ (ca duşmanŭ) nu voiŭ sî-lŭ vedu – nu vreau să-l văd în ochi, l-am scos de la inimă.

12. Ca lupŭ manoleacŭ – ca lupul singuratic, sihastru.
13. Ca maia n-coru - ca baba prinsă-n horă, nepotrivit, nelalocul lui, fără noimă.

14. Ca oaia alŭ Dumnidză – blind ca oaia.

15. Ca ocl’iulŭ di pîrpodi – ca ochiul din împletitură, din ciorap, mărunt, neînsemnat.

16. Ca pi cheatrî – vorbă să fie, pe dracu’.

17. Ca preftulŭ cu cruţea – ca popa cînd umblă cu crucea, iute, grăbit.

18. Ca turta di sicarî – ca turta de secară, fără gust.

19. Ca turţîl’i tu groapî – ca turcii în groapă, haos, harababură.

20. Ca ţaγi – ca ţeava din suveică, umflat cu ţeava, rotofei, îndesat.

21. Ca vîrî pantalonî – femeie zveltă şi arătoasă.

22. Ca vîrî gîgufcî – ca o porumbiţă.

23. Cacî va ţî hibî – o să-ţi priască.

24. Cadi di mprostu – cade din picioare (de oboseală).

25. Cadi di nafoarî – e epileptic.

26. Cafi omŭ nu-ari steauî – nu toţi oamenii sînt vrednici (nu toate muştele fac miere).

27. Caftî-l’I mintea – iscodeşte-l, vezi în ce ape se scaldă.

28. Calcî multu lucru – munceşte foarte mult (este foarte harnic).

29. Calea aduţi – se cade, se cuvine.

30. Canda l’-fită γumara (cîţaua) – parcă i-a fătat măgăriţa (căţeaua); e foarte bucuros.

31. Canda l’i-u feaţi (canda l’i-ari faptî) – parcă l-a fermecat, parcă i-a făcut farmece.

32. Caplu dalî ń-lu feaţi – mi-a făcut capul calendar, mi-a împuiat capul.

33. Caplu focŭ ńi-ardi – am mare bătaie de cap.

34. Caplu ń-creapî – îmi plesneşte capul (de griji, de necazuri).

35. Caplu tîmpînî ń-lu-adră – m-a bătut la cap, mi-a făcut capul calendar.

36. Capŭ cufchiu – cap prost.

37. Capŭ di furŭ – cap de haiduc, pui de hoţ.

38. Capŭ di mecanŭ (di ocanŭ, di zdanganŭ) – încăpăţînat, bătut în cap.

39. Capŭ di mesi – prima zi a lunii.

40. Capŭ di vanghel’iŭ – literă de evanghelie.

41. Capŭ grosŭ – cap gros, greu de cap.

42. Cari-i aumbra? – cine-i individul?

43. Carti albî, γramî lai – veste de moarte.

44. Casî aspartî – gospodărie fără socoteală.

45. Casî ca cioarî (ca di la colońi, ca di la hirizmó, ca moarî) – casă dezordonată, gospodărie fără socoteală.

46. Casî dirinatî – casă grea.

47. Casî nauî – casă nouă, gospodărie nouă.

48. Casî pi ciumagîî (pi parŭ) – casă fără pricopseală.

49. Casî ţi s-şuţî dupî soari – casă binecuvîntată, gospodărie aşezată.

50. Cărnurli ń-cîdzurî – m-am spetit de muncă.

51. Cheţari ş-gîrguńi – minciuni, gogoşi.

52. Chicî di apî – transpirat pînă la piele.

53. Chipru tu mîcari – om manierat, bine crescut.

54. Chirchinedzŭ – vesel, bine dispus.

55. Chirîturi – nimicuri, prostii.

56. Chiró cripatŭ (tihilaiŭ) – vreme nenorocită, timp urît.

57. Chiró slabŭ – vremea rea.

58. Chiru di isapi – a pierdut socoteala, e în pierdere.

59. Chiru pandilosŭ (catacratus) – a ajuns falit, a dat faliment.

60. Chirui torlu - am pierdut urma.

61. Chirutî luγurii – treabă proastă, cauză pierdută.

62. Chirutî mileti – lume pierdută (decăzută).

63. Chirutŭ chiró – timp pierdut.

64. Chirutŭ tu somnu – cufundat într-un somn adînc.

65. Chisî cîtrani – întuneric beznă.

66. Cicîrdîsitŭ (ciucutitŭ) tu minti – atins la cap, scrîntit.

67. Cicioari ca fluearî – picioare subţiri ca fusul.

68. Cioamin-li (cîlea-u) – şterge-o, spală putina, plimbă ursul.

69. Cioarî (andralî, scutidi, uteanţî) ń-γini – îmi vine ameţeală, mă ia cu ameţeală.

70. Ciubanî ca lupatî – are lingura cît lopata, e lacom.

71. Ciurucî luγurii – proastă treabă.

72. Cîciulî arudzinatî – om învechit în concepţii, depăşit de vremuri.

73. Cîlcă anapuda – a călcat strîmb, a pornit-o pe un drum greşit.

74. Cîlcă calea – a parcurs drumul.

75. Cîlcă somnu greu – a avut un somn adînc.

76. Cîlcîturî – pas greşit, a călcat strîmb.

77. Cîlpusea-lŭ – mituieşte-l.

78. Cîndu l-vedŭ, heavra mi-acaţî – cînd îl văd, mă trec fiori.

79. Cîndu va ţî vedz zverca – cînd o să-ţi vezi ceafa.

80. Cîni arîńosŭ – jigodie.

81. Cîni lîvosŭ – cîine nenorocit, om păcătos.

82. Cîti ari sumŭ cîciulî! – cite ascunde sub pălărie! (Are multe dedesubturi).

83. Cîti ştii! – cîte ştie!

84. Cîtî iu s-arcă? – cu cine o fi semănînd?

85. Cîtŭ dedŭ di gurî – abia am gustat.

86. Cîţutlu la osŭ ńi-agiumsi – mi-a ajuns cuţitul la os.

87. Corba-ńi di mini! – biata de mine!

88. Crepŭ ca nuca – crăp de supărare, de necaz.

89. Cripărli a neclui – necazuri grele, supărări mari.

90. Cu budza nghiosŭ – bosumflat, supărat.

91. Cu giumitati gurî – cu gura pe jumătate, pe şoptite.

92. Cu nărli aplicati (cu nărli nghiosŭ) – desumflat, lovit în pălărie, cu fesul turtit, umilit.

93. Cu ţeara ţ-u cîftaşi – ai căutat-o cu lumînarea.

94. Cu ziγa n-bîrnu – om socotit, care cîntăreşte totul.

95. Curcubeti hearti – minciuni, gogoşi.

96. Curŭ apresŭ – om fără astîmpăr, care nu stă locului.

97. Curŭ dizvilitŭ – fund descoperit, om lipsit de discreţie.

98. Curŭ împlinŭ – om îndestulat.

99. Curŭ upîritŭ – om de nimic.


1.Da boaţi (bagî boaţi) – dă glas, începe să vorbească.

2.Da din coadî.- umblă cu coada pe sus, e fudul, e încrezut.

3.Dă-lŭ dupî soari – dă-l încolo, lasă-l în pace.

4.Dă-l’i-u fora - dă-i înainte, dă-i bătaie.

5. Dă-l’i-u psiti capŭ – dă-i peste nas, atinge-l.

6. Dă-ńi calea – dă-mi drumul, dă-mi voie, eliberează-mă.

7.Deadi capŭ – a apărut, s-a ivit.

8.Deadi hîrγia – s-a crăpat de ziuă.

9.Deadi oara munţîlorŭ – s-a înserat.

10.Deadi sorli – a răsărit soarli.

11. Di capŭ tradzi – capul face, capul trage.

12. Di Dumnidză hulitî – de Dumnezeu dată, trimisă.

13.Di laiŭ ma laiŭ – din rău în mai rău.

14. Di multu multu – foarte mult, peste aşteptări.

15. Di n-andaulea – spetit, deşelat (de muncă).

16. Di nafoarî – din afara familiei, din afara colectivităţii.

17. Di noaptea noaptea – din zori pînă în noapte.

18. Di papŭ stri papŭ – din moşi-strămoşi.

19.Di ploai nu s-aspari – este curajos.

20. Di primansusŭ – de prisos, surplus.

21.Di tutî eta (di unî etî) – din totodeauna, de-o veşnicie.

22. Di unî, di altî – de unde, de altele.

23.Di unŭ chiro (di vîrî chiro) – de odinioară, de pe vremuri.

24.Di vîrî oarî – altă dată, cine ştie cînd.

25. Di zîmani – din bătrîni, din moşi-strămoşi.

26. Di zori – de nevoie.

27. Di-aclo ş-ma nclo – pînă aici ţi-a fost.

28. Di-aua, di-aclo – de ici, de colo.

29. Di-aua şi nclo – de aici înainte, de acum înainte.

30. Dipŭ cîdzu – s-a trecut de tot, a îmbătrînit tare, e grav bolnav.

31. Dipŭ ţiva (canŭ ţiva, ici ţiva) – chiar nimic, absolute nimic.

32. Disfeaţi ocl’i – a făcut ochi, s-a trezit.

33.Dişcl’isi casî nauî – a întemeiat o gospodărie nouă.

34. Ditŭ datî pîn’ tu ascîpitatî – de al răsăritul soarelui pînă la asfinţit.

35.Ditŭ soarti pîn’ tu moarti – de la naştere pînă la moarte.

36. Doarmi ca arbineşŭ (ca cuţarŭ) – doarme buştean, doarme neîntors.

37. Doarmi ca l’epurŭ – doarme iepureşte.

38. Doxî alŭ Dumnidză – slavă Domnului.

39. Drîculii mul’ereşţî – drăcii femeieşti.

40. Duhuri urîti – vorbe rele, bîrfe.

41. Dumbî pisti locŭ – om care face umbră pămîntului degeaba.

42. Dumnidzali-mŭ! – Dumnezeule!

43. Dumnidză s-ţî pîlteascî – Dumnezeu să te răsplătească după fapte.

44. Dzardzalimati – zile numărate.

45. Dzîli misurati – zile numărate.

46. Dzîlili trecŭ ca apa – zilele trec ca apa.

47. Dzîlili trecŭ canda intrî tu sacŭ – zilele trec repede, de parcă intră în sac.

48. Dzîsi nidzîsili – a spus vorbe urîte, care nu trebuie spuse.

49. Dzuî albî – zi fericită.

50. Dzuî lai – zi nenorocită.

51. Dzuî lîlîtoarî – zi de lucru.

52. Dzuî pisimî (dzuî masinî) – zi de post.

53. Dzuî purintî – zi care nu e de post.

54. Dzuî zilii – zi cu bucurie.


1.Easti amîrtii. – e păcat.
2. Easti arîchitu. – e repezit, pripit.
3. Easti aspartu. – e stricat, e bolnav.
4. Easti avigl’eatu. – se supraveghează, îşi controlează comportarea.
5. Easti bunŭ – e sănătos.
6. Easti chirutu – e un terchea-berchea, un neisprăvit.
7. Easti dzîndzîvosu – e cîrcotaş, certăreţ, scandalagiu.
8. Easti lişorŭ – e uşurel la minte.
9. Easti pi chefi.- E în dispoziţie bună.
10. Easti pi mutate (pi spulbirata) -  e gata de ceartă, e pus pe harţă.

 

1.Facŭ bircheti (facŭ gaireti) – mă rostuiesc, fac faţă.
2.Facŭ gimbuşi. - mă amuz, mă distrez.
3. Facŭ mităńi – mă închin (de somn).
4. Facu tropŭ – fac rost.
5. Faţa l’i-arîdi – e satisfăcut, e bine dispus, e bucuros.
6. Faţi cu-anoima – dă de înţeles, face semn disret.
7. Fă cu draclu urtîclîchi – fă-te prieten prieten cu dracul.
8. Fă-l’I pi apî (fă-l’I lafea) – fă-I pe plac, cîntă-i în strună, ţine-I hangul.
9. Featî ca lumachi – fată ca un lujer.
10. Featî (fciorŭ) di ugeacŭ – fată (băiat) de familie bună.
11. Featî di zîmani – fată de neam vechi.
12. Feaţimŭ numta – ne-am certat.
13. Fe-mŭ, Dumnidzali-mŭ! – fereşte-mă, Doamne!
14. Fciorŭ aflatŭ – copil din flori.
15. Fciorŭ (featî) di-adusŭ – fiu (fiică) vitregă.
16. Fciorŭ di vulî – băiat dichisit, băiat ‘’spălat’’.
17. Fciorŭ di suflitŭ – copil de suflet, copil înfiat.
18. Fîrî altu – nu încape vorbă, nici vorbă.
19. Fîrî hîbari – fără veste, pe neaşteptate.
20. Focŭ pi focŭ – repede, în pripă.
21. Freadzi – a îmbătrînit, e grav bolnlav.
22.Fricosŭ-tîrtîrosŭ – fricos, face pe e de frică.
23. Fricosŭ di duńeauî – rişinos nevoie mare, ruşinos şi de umbra lui.
24. Frîmsi pîhălu – preţul a scăzut.
25. Frîndzi oasi  - îndrugă minciuni.
26. Fureascî mutritî – privire de hoţ, privire fioroasă.
27. Furnidz ńi-alagî pi trupŭ – mă furnică tot corpul, n-am astîmpăr.
28. Furŭ cu pudimati – hoţ cu cizme, hoţ calificat.

 


1.Gai fîrî coadî – cioară fără coadă; fată bătrînă.
2.Gaileadzl’i l-mîcarî – grijile l-au doborît, l-au băgat în mormînt.
3.Galbinŭ ca ţeara – galben ca ceara, palid, bolnav.
4.Gioacî ca ursî – joacă precum ursul, joacă după cumîi cîntă.
5. Gioni ca pilisterŭ. - flăcău chipeş, frumos ca un porumbel.
6. Giumitati omŭ – pe jumătate om, bolnav.
7. Golŭ ca chicuta (golŭ gulişanŭ) – sărac lipit pământului, cu fundul gol.
8. Gura fîrmacŭ (gura ca di fîrmacŭ) – amar ca fierea în gură.
9. Gura pungî (puscî) ń-si-adră – mi s-a făcut gura amară (acră).
10. Gura s-ţî hrisuseascî – să-ţi fie gura aurită.
11.Gurî di asimi (gurî tińisitî) – gură binecuvîntată; om care vorbeşte cu respect, politicos.
12. Guva tu-apî – gaură în cer (gaură în apă), nimicnicie.

 

 

1.Γini anvîrliga – dă tîrcoale.
2. Γrambό di Dumnidză pîtidzatu – mire botezat de Dumnezeu, om binecuvîntat.
3. Γramî lai ş-corbî – ursită nenorocită.
4. Γumîreascî luγurii – treabă de măgar, treabă proastă.


1.Halea-hulea – hahaleră, haimana.
2.Halî lai ş-corbî (halî nibunî, halî dirigé) – stare proastă, situaţie nenorocită.
3.Hări dumneşti – comportare (atitudine) de domn.
4. Hearbi ca apa (dzama) – fierbe în suc propriu, e gata să-i sară muştarul.
5. Heavra ńi-intră (heavra mi-acîţă) – m–am înspăimîntat, m-au trecut fiorii.
6.Hicatlu ńi-ardi – îmi arde buza, sînt disperat.
7. Hicatlu ńi-arîţi – m-am speriat de moarte.
8. Himŭ ca numta mpadi – sîntem în toiul nunţii.
9. Hirisi – s-a uscat (de bătrîneţe).
10. Hirlu l-faţi pi patru. - Despică firul în patru.
11. Hiu apî γii (hiu muceali) – sînt ud leoarcă.
12. Hiu pi guşa fciorlui – sînt în grija băiatului, sînt întreţinut de băiatul meu.
13. Hîbari nu şi-ari – habar n-are.
14. Hîrîcopŭ ca di n-corŭ - e vesel ca la horă.
15. Hoarî fîrî cîńi – sat fără cîini, sat rămas de izbelişte.
16. Hrisusitŭ – binecuvîntat, dăruit de Dumnezeu, cumsecade.
17. Huiliticŭ – mofturos, cusurgiu.


1.Iarbî ninvirdzîtî – tînăr crud, tînăr nevinovat.
2. Imnî ca la ngrupari – merge încet ca după mort.
3. Imnî ca ńelu dupî oai – umblă ca mielul după oaie, se ţine scai.
4. Imnî ca zvraca – umblă îmbrăcat dezordonat.
5. Imnî canda calcî oauî – merge de parcă ar călca pe ouă.
6. Inati armâneascî – supărare aromânească, supărare trecătoare.
7. Inati γumîreascî – supărare de măgar, încăpăţînare.
8. Inima ńi-arîdi di harauî – îmi saltă inima de bucurie.
9. Inima ńi-easti tamamu. - inima îmi este satisfăcută, am mulţumire sufletească.
10. Inimî ambarî (inimî ca ambari) – inimă plină de bucurii, inima satisfăcută.
11. Inimî amplati – inimă îndoită, copleşită de griji.
12. Inimî ciurucî – inmă rea, inimă bolnavă.
13. Inimî cîtŭ hîrarŭ (inimî largî) – inimă largă; altruist.
14. Inimî cîtu puricŭ – inimă cît un purice, om fricos.
15. Inimî di-amalmî – inimă de aur.
16. Inimî lai – inimă cătrănită.
17. Inimî mîcatî (stuhinatî) – inimă necăjită (zdrobită).
18. Inşi curlu capŭ – s-a făcut curul cap.
19. Inşi niaspilatŭ – nu  aieşit cu faţa curată.
20. Inşi tu miγdani (inşi tu padi) – a ieşit la iveală, s-a dat de gol.
21. Intră tu locŭ - a intrat în pămînt de ruşine.
22. Intrî tu focŭ – intră în foc, se aruncă în foc.
23. Istreţ mul’ireşţî – marafeturi femeieşti.
24. Iţi pasî (iţi s-ibî) – orice ar fi.
25. Iţi s-va Dumnidză – ce-o vrea Dumnezeu.
26. Iuva nu inşiră – nu s-au înţeles, nu s-au potrivit.
27. Iuva nu lu-ari (ti ţiva nu lu-ari) – nu dă doi bani pe el, îl desconsideră.

 


Îlu criscui cu ocl'i alghi. - L-am crescut cu ochi neadormit (ca ochii din cap).


1.La mini s-arupsi cioara – pe mine a căzut beleaua.
2.La paştili a cal’ilorŭ ş-la crîciunlu a γiţăl’ilorŭ – la paştele cailor şi la crăciunlu viţeilor, la sfîntu-aşteaptă.
3.La tuti easti cucotŭ – e cocoş la toate, o face pe cocoşul, se grozăveşte.
4. Laia-ńi di mini! – nenorocita de mine!
5.Laiŭ cîtrani – negru ca smoala, negru pana corbului.
6.L-bîgai pi fîrinî – l-am adus la ordine, l-am pus cu botul pe labe.
7.L-ciucutii – l-am ‘’atins’’, l-am bătut.8. L-criscui ca soari. - l-am îngrijit ca ochii din cap.
9. L-dedŭ tu miγdani (l-dedŭ tu padi) – l-am dat de gol, l-am demascat.
10. L-luai pi guşi – i-am făcut de petrecanie, mi-am încărcat conştiinţa cu el.
11.L-mîcă di mprostu – l-a omorît cu zile.
12. L-mîcî limba – îl mănîncă limba, e gata să divulge secretul.
13. L-tal’i caplu – îl duce caplu, e deştept.
14.L-teasirî pi leamni – l-au lăsat lat, l-au omorît.
15.L-tricui tu mînî – îl am la mînă, l-am prins în laţ.
16. L-voiŭ ca neaua n-sinŭ, l-voiŭ ca sarea ntr-ocl’i – mi-e drag ca sarea-n ochi.
17. Li tradzi groasi – îndrugă minciuni gogonate.
18. Li-ascîrminai – am spălat putina, am şters-o.
19. Limnusii – am înţepenit de frig.
20. Lî intră ngrîńea (lî intră mîcîtura) – a intrat hîra (zîzania, discordia) între ei.
21. Lîndzitŭ cioarî – grav bolnav.
22. Loai carti – am primit scrisoare.
23. Loai hîbari – am primit veste, am înţeles.
24. Loai ţîruhili – m-am ales cu nimic, m-am ales cu praful de pe tobă.
25. Loari-dari cu tini nu voiŭ s-amŭ – nu vreau să am de-a face cu tine.
26. Loclu lu-aminî (lu-arucî) – se zbate în chinuri, în dureri, este foarte grav bolnav.
27. Loclu nu lu-aravdî – n-are răbdare, nu stă locului.
28. Loclu s-mută – s-a sculat ţara, s-a făcut revoltă.
29. Lu nţapŭ – bag intrigi.
30. Lu-acîţarî pandaliili – l-au apucat pandaliile.
31. Lu-acîţă di ocl’i – l-a fermecat, l-au prins farmecele.
32. Lu-acîţă urbarea – are orbul găinillor, parcă-i orb, nu observă nimic.
33. Lu-anvîli – îl acoperi (îi ascunse vina).
34. Lu-arnii – i-am făcut vînt, l-am gonit.
35. Lu-arnisii – i-am retezat-o, i-am luat apa de la moară.
36. Lu-aştirnui – l-am adus la ordine, l-am potolit.
37. Lu-aurlai – l-am deocheat; l-am certat.
38. Lucri asudati – lucruri obţinute prin trudă, prin sudoarea frunţii.
39. Lucru cînescu – treabă de cîine, muncă grea.
40. Lucru di zîmani – lucru din vechime (rezistent, bine făcut).
41. Lucurlu l-faţi sîlîmbîchi – munceşte cu drag, munceşte cu spor.
42. Lucurlu s-duţi ţaγi – treaba merge strună.
43. Luna ari gurî – luna (de pe cer) e în creştere.
44. Luna s-mîcî – luna (de pe cer) e în descreştere.


1.L’-bîgai hîlcă tu nari – l-am pus cu botul pe labe.
2. L’chică – i-a picat prost, s-a indispus.
3. L’-deadi unda – e gata să-i sară muştarul, e gatq de ceartă; mîncarea este gata, apa este fiartă.
4. L’-dedŭ cu narea – am încurcat treaba, am scrîntit-o.
5. L'-featî mintea. - e isteţ, are imaginaţie.
6. L’-frîmşu oasili – i-am frînt oasele, l-a bătut măr.
7. L’-fudzi bîriclu (l’-fudzi inima) – s-a speriat foarte tare, inima i s-a făcut cît un purice.
8.L’-mîcă dichea – i-a mîncat dreptul, l-a nedreptăţit.
9. L’-si-acaţî zborlu – vorbeşte împleticit, se bîlbie.
10. L’-si-anicarî pîmporli – i s-au înecat corăbiile.
11. L’-si l’ea zborlu, l’-si-acaţî boaţea – e gîngav.
12. L’-tricu chirolu – a trecut vremea lui.
13. L’-vini mintea – i-a venit mintea la cap.
14. L’-vini oara – a venit vremea lui, i s-a împlinit sorocul.
15. L’-vini oulu la curŭ – i-a venit momentul, nu se mai poate abţine.
16. L’-vinirî căpîrli – a priceput.
17. L’-vinirî orli – l-au apucat pandaliile, e în toane rele.
18. L’-acaţî mina – e îndemînatic.
19. L’i-adră inima ploaci – inima îi e făcută praf (de necazuri, de mîhnire).
20. L’i-aflai murafetea – i-am dat de rost.
21. L’i-alagî mintea – îi umblă mintea, e deştept.
22. L’i-arîdi prosuplu – zîmbeşte de mulţumire, e deştept.
23. L’i-armasi mirachea (hîtîrea, mîzarea) – a rămas cu dorinţa (pofta, plăcerea).
24. L’i-arucî niorl’i – te fulgeră cu privirea, se uită încruntat.
25. L’i-avrai unî (l’i-aşuirai unî, l’i-asunai unî) – i-am tras una (i-am ars o palmă).
26. L’i-aduţi – ţi ţine hangul, îi ţine isonul, se aseamănă.
27. L’i-u putui – l-am biruit, l-am dovedit.


1.Manda poşta – persoană care poartă vorba, ţaţă.

2.Maţîli ń-gurleadzî – îmi chiorăie maţele.

3.Mbitatŭ di apî – bine dispus, în bună dispoziţie.

4.Mi bîgai pi cicioari – mi-am revenit, m-am însănătoşit.

5.Mi chindurii – m-am tolănit.

6.Mi curmai di mesi – m-am frînt din şale (de oboseală).

7. Mi curmai sumŭ ocl’i – am făcut cearcăne la ochi.

8. Mi dedŭ di-arşini – m-am făcut de ruşine.

9.Mi dirinai – am ostenit, sînt epuizat.

10. Mi doari tu hicatŭ – mă doare sufletul.

11. Mi facŭ mucaeti – mă decid.

12. Mi furai di-aclo – m-am furişat de acolo, am şters-o tiptil.

13. Mi fură somnulŭ, mi lo somnulŭ – m-a furat somnul, am aţipit.

14. Mi lo azvarna – m-a repezit, m-a luat peste picior.

15. Mi lo di ocl’i – m-a deocheat, m-a bătut Dumnezeu.

16. Mi lo foamea (seatea) – mi s-a făcut foame (sete).

17. Mi mîcî palma – mă mănîncă palma, presimt că o să bat pe cineva.

18. Mi mîşcî bîriclu – mă doare burta.

19. Mi murişi cu dzîli – m-ai omorît cu zile.

20. Mi ngucinai – am înţepenit de frig.

21. Mi ngurdusii,mi mbirdusii – sînt răcit cobză.

22. Mi strîbati – am diaree.

23. Mi şţîi, mi-anvîrtii - m-am sucit, m-am învîrtit.

24. Mi tradzi strozma – nu mă simt bine cu sănătatea, sînt bolnav.

25. Mi ţîni – am un junghi.

26. Mi upîrii ca uvreu – am păţit-o, m-am ars, am dat de dracu.

27. Mi-adrai tîpcî (timpani, fuşechi) – m-am ghiftuit cu mîncare.

28. Mi-adunai stogŭ – m-am strîns grămadă, m-am chircit.

29. Mi-agudi (ńi-u deadi) tu hicatŭ – m-a lovit în inimă (durerea, supărarea, necazul).

30. Mi-agudi (ńi-u deadi) tu mîduî – m-a lovit drept în moalele capului.

31. Mi-angricai – m-am îndatorat (la cineva).

32. Mi-angrupatŭ γiu – m-aţi îngropat de viu.

33. Mi-asparsi – mi-am deranjat stomacul.

34. Mini dzîcŭ, mini avdu – eu spun, eu aud.

35. Mintea u-ari pi pomŭ – e uşurel la minte.

36. Mintitî luγurii – lucru neclar, situaţie confuză.

37. Minţîl’i ń-γinŭ, miliili ń-γinŭ – mă ia cu ameţeală, mă apucă ameţeala.

38. Mirindi oarî – la chindii, spre seară.

39. Mîcarea s-duţi tu pîltări – n-am chef de nimic, nu-mi prieşte nimic, nu se prinde nimic de mine.

40. Mîcarea apruché – mîncarea e aproape gata.

41. Mîcari fîrî stîmîtii – mîncare fără gust.

42. Mîcî cheţari – îndrugă minciuni.

43. Mîcŭ di etimŭ – mănînc de-a gata, trăiesc pe spinarea altora.

44. Mîcŭ pîni – mănînc pîine, iau masa.

45. Mînî aspartî – mînă spartă, cheltuitor.

46. Mînî di omŭ – o mînă de om.

47. Mîńi hrisusiti – mîini de aur.

48. Mîńli leamni l’-si feaţirî – a dat ortul popii.

49. Mîrata-ńi di mini – biata de mine.

50. Mîşcî locŭ – aleargă de înghite pămîntul.

51. Ml’earea-I ca lilicea – femeia-i ca floarea.

52. Ml’eari ca piştireauî – femeie voinică şi sănătoasă.

53. Moarî aspartî – moară stricată, moară hodorogită; spune vrute şi nevrute.

54. Moarti trunduitî – moarte chinuită.

55. Mortu ningrupatŭ – mort viu; cu înfăţişare cadaverică.

56. Mplinŭ di-arauî – om cu har, înzestrat, chipeş.

57. Mşeatî ca steauî – frumoasă ca o stea, frumoasă de pică.

58. Mşeatŭ ca birbil’iŭ (ca soarli) – frumuşel ca un porumbel (ca soarele).

59. Mul’ireascî luγurii – treabă femeiască.

60. Muri aţea ţi şteamŭ – ce-a fost verde s-a uscat, a înţărcat bălaia.

61. Muri ca ti pirmitŭ – a murit ca într-o poveste, să te minunezi de aşa moarte.

62. Muri di mprostu – a murit din picioare, a murit cu zile.

63. Mutî capŭ – înalţă capul, arată trufie, are pretenţii.

64. Mutî cicioarli – merge ţanţoş.

65. Mutî-lŭ di coadî – cîntă-i în strună, flatează-l.

66. Mutreaşti ca nî vacî – priveşte ca o vacă, se uită ca un bleg.

67. Mutreaşti pi sumŭ peanili di ocl’i – se uită printre gene, trage cu coada ochiului.

68. Mutrea-ţ calea – vezi-ţi de drum, vezi-ţi de treabă.

69. Mutrea-ţ lucurlu – vezi-ţi de treaba ta.

70. Muzîvîrlîchi aspartî – casă în dezordine.


1.N-asparsi zborlu – ne-a stricat vorba.

2.N-gura loclui – la o aruncătură de băţ, aproape.

3.Nalima ńi-acoasi – sufletul mi-a scos.

4.Nări di cîtuşi. - nas de pisică, nas fin.

5.N-capŭ ńi-u deadi – m-a izbit în moalele capului.

6. Ndreptu ca pîşé – se ţine drept ca un paşă.

7. Nfîrmîcatŭ – cătrănit (de durere, de necazuri, de mîhnire).

8. Ngîldzî chirolu – s-a încălzit vremea.

9. Ngîrditŭ tu leamni – mort.

10. Ngrupatŭ tu borgi – înglodat în datorii.

11. Ni mortu, ni γiu (ni mortu, ni ngrupatŭ) – nici viu, nici mort; între viaţă şi moarte.

12. Nibunî minti – idée nenorocită, sfat prost.

13. Nicuchiratî lai ş-corbî – gospodărie nenorocită, casă fără pricopseală.

14. Niheamî di niheamî – cît de cît, cît de puţin.

15. Nipîrtiţ mi mîcî - mă ia cu fiori, mă îngrozesc.

16. Niţi ţipitî di omŭ – nici ţipenie de om.

17. Nîrîitŭ pirî – supărat foc.

18. Nţîpîturî – intrigă.

19. Nu aşi, ma aşi – nu ca tine, ca mine.

20. Nu bagî tu cocŭ – nu bagă la cap, nu pricepe, e prost.

21. Nu calcî mpadi – e fudul, e fălos, se ţine cu nasul pe sus.

22. Nu cîrteaşti – nu-i nimic, nu-I nici o supărare.

23. Nu da di mînî (nu da di culai) – nu-i la îndemînă, nu vine la îndemînă, nu e realizabil.

24. Nu easi nafoarî – e constipat.

25. Nu faţi – nu se face, nu se cuvine; nu-i bun (de nimic), e bolnav.

26. Nu faţi cîşeari – nu prinde cheag, nu-i merg afacerile.

27. Nu l-dau di mînarŭ – nu-l bag în seamă.

28. Nu l-facŭ lafi – nu stau de vorbă cu el, nu-l bag în seamă.

29. Nu lu-acaţî loclu – n-are astîmpăr, nu stă locului.

30. Nu lu-aprochiŭ n-casî – nu-l bag în seamă, îl ţin la distanţă.

31. Nu l’ea di hîbari – nu pricepe, nu bagă la cap.

32. Nu l’i sta canŭ dininti – nu-i stă nimeni înainte, este cel dintîi.

33. Nu l’i-agiundzi bişina – nu-i ajungi nici cu prăjina la nas.

34. Nu nî grimŭ – nu ne vorbim, sîntem certaţi.

35. Nu ńi-easti – nu este genul meu, nu mă caracterizează.

36. Nu ńi-u voiŭ bana – decît aşa viaţă, mai bine lipsă.

37. Nu potŭ (hiu nipututŭ) – sînt suferind, sînt bolnav.

38. Nu potŭ sî-lŭ hunipsescu – nu pot să-l sufăr.

39. Nu potŭ s-mi ţînŭ – nu pot să mă abţin.

40. Nu potŭ s-ţ-avdu hahali a tali – n-am timp de prostiile tale.

41. Nu s-achicîseaşti – nu te poţi înţelege cu el, nu-i om de înţeles.

42. Nu s-duţi – nu se face.

43. Nu sta (şeadi) arihati – nu stă liniştit, n-are astîmpăr.

44. Nu ţ-amŭ chefea – n-am chef de tine.

45. Nu ţî lipseaşti multî minti – n-ai prea multă minte în cap.

46. Nu ţî ţîni curlu – nu cutezi, nu îndrăzneşti, nu te ţin balamalele.

47. Nu u fă ti lafi – nu purta vorba, fii discret.

48. Nu undzeaşti – nu şade bine, nu se cuvine.

49. Nu va ţî cadî coada – n-o să-ţi cadă coada.

50. Nu va-l’i dai s-mîcî – nu cere de mîncare.

51. Nu-acaţî locŭ – degeaba, în zadar.

52. Nu-amŭ axi – n-am poftă, nu sînt în bună dispoziţie.

53. Nu-amŭ cuveti – n-am forţă, n-am putere.

54. Nu-amŭ ocl’i – n-am ştiinţă de carte.

55. Nu-amŭ zori – n-am grijă, nu-mi pasă.

56. Nu-ancapi zborŭ – nu încape vorbă.

57. Nu-ari altî videari – nu ne vom revedea.

58. Nu-ari ascîpari – nu există scăpare.

59. Nu-ari culai – nu există soluţie.

60. Nu-ari gurî – nu-i auzi glasul; e taciturn.

61. Nu-ari hîiri – nu-i pricopseală.

62. Nu-ari nicuchiratî – n-are chiverniseală, nu e gospodar.

63. Nu-ari pirdé (nu-ari acupiriri) – n-are ruşine, e fără perdea.

64. Nu-ari pitî tu trastu – e sărăntoc.

65. Nu-ari prosopŭ – n-are obraz, e nesimţit.

66. Nu-ari scuteari – nu există profit, afacerea merge prost.

67. Nu-i culai lucru – nu-i la îndemînă, nu-i treabă uşoară, nu-i uşor de făcut.

68. Nu-i ti banî – nu merită să trăiască, degeaba face umbră pămîntului.

69. Nu-i ti hîbari – nu-i om de înţeles, nu te poţi înţelege cu el.

70. Nu-i ti hîiri – nu-i zdravăn (cu sănătatea, la minte).

71. Nu-i uşi di bîsearicî – nu-i uşă de biserică.

72. Nu-l’i bagî mîna – nu-l poate linişti, nu-l poate supune.

73. Nu-l’i da di mînî – nu-i vine la îndemînă.

74. Nu-l’i da di capŭ – nu-i dau de cap.

75. Nu-l’i faţi lafea – nu-i bun de vorbă.

76. Nu-l’i frîndzi zborlu – nu-i tăia cheful (elanul, avîntul).

77. Nu-l’i mîcî zborlu – nu-l înghite, nu-l suportă.

78. Nu-l’i si-aspari ocl’iulŭ – este curajos.

79. Nu-l’i tindi pîndzîli – nu-i da de nas, nu-i cînta în strună.

80. Nu l’i-u ţîni – e fricos; laş.

81. Nu-ńi γini – nu pot, nu sînt în stare.

82. Nu-ńi lu-acaţî ocl’iulŭ (nu-ńi si umpli ocl’iulŭ) – nu mă satisface, nu-mi e pe plac.

83. Nu-ńi si-alicheaşti bîriclŭ – nu-mi merge la inimă, nu-mi e pe plac.

84. Nveasta nauî nî fu cu faţa albî (tińisitî) – nora a fost cinstită.

85. Nvupsitî ca Stîmîria – zugrăvită ca Sf. Maria; foarte frumoasă.


1. N’-bîgai mirachea – am o dorinţă arzătoare.
2. N’-bîgai tu naieti – mi-am pus în gînd, am intenţia, am de gînd.
3.N'deadi Dumnidză numî armâneascî. - mi-a dat Dumnezeu nume aromânesc, sînt binecuvîntat de Domnul.
4. N’-deadi punga – mi-a pus traista în spate, m-a trimis la treabă.
5. N’-facŭ apa – urinez.
6. N’-freadzi chefea – mi-a stricat cheful (buna dispoziţie).
7.N’ţ-fudzi somnulŭ (ń-si lo somnulŭ) – mi-a pierit somnul.
8. N’-γini scutidi – mă ia cu leşin.
9. N’-γini zori – îmi vine greu, mi-e necaz.
10. N’-luai limba tu dinţî – mi-am luat inima în dinţi, mi-am făcut curaj.
11. N’-luai naetea – mi-am luat nădejdea.
12. N’-mîcă suflitlu – mi-a mîncat sufletul.
13. N’-mîcă tihea – mi-a mîncat norocul.
14. N’-mută mintea – m-a zăpăcit de cap.
15. N’-plîngu ocl’il’i – îmi lăcrimează ochii (de durere, de supărare).
16.N’-si acri hicatlu – mi s-a umplut sufletul de amărăciune.
17. N’-si aplică – mi s-a aplecat, m-am scîrbit.
18. N’-si asparsi (ń-si freadzi) chefea – mi-a pierit cheful, m-am indispus.
19. N’-si lîi (bana) – mi s-a urît (cu viaţa).
20. N’-si mîcă mîduua – mi-am tocit creierii, m-am zăpăcit de cap.
21. N’-ti loaşi di pisti inimî – mi te-ai dus de la inimă, nu te mai pot suferi.
22. N’-vini inima la locŭ  - mi-a venit inima la loc.
23. N’eatî ascîpiratî – tinereţe trăită din plin.
24. N’eatî ninchirdîsitî (ńeati nitricuti) – tinereţe neîmplinită (tinereţe netrăită).
25. N’i-acîţai bileaua – mi-am găsit beleaua.
26. N’i-alghirî ocl’il’i di-aştiptari – mi-au intrat ochii în orbite de atîta aşteptare.
27. N’i-alghirî perl’i di gaileadz – mi-a albit părul de griji.
30. N’i-angreacî – îmi vine greu, mi-e lene, n-am chef.
31. N’i-arsi hicatili – mi-a mîncat sufletul, m-a nenorocit, m-a distrus.
32. N’i-asparsi orixea – mi-a tăiat cheful


1.Oai lişinată – oaie leşinată; slăbănog, pieritură.
2. Oarfînu alichitŭ di oasi – sărac lipit pămîntului.
3. Oarfînu di minti – puţin la minte, prost.
4. Ocl’il’i l’i-alagî - îi joacă ochii în cap.
5. Ocl’il’i ş-lo – s-a dus învîrtindu-se.
6. Ocl’il’i patru l’faţi – e cu ochii în patru.
7. Ocl’iu mplinŭ – ochi îndestulat, satisfăcut.
8. Ocl’iu nisîturatŭ -  ochi nesăturat, lacom.
9. Ocl’iulŭ ń-gioacî – mi se bate ochiul, am o presimţire.
10. Oili l-mîcarî – oile l-au băgat în mormînt, şi-a găsit sfîrşitul zilelor la oi.
11. Omŭ alŭ Dumnidză – omul lui Dumnezeu.
12. Omŭ aspartu – om stricat, immoral; om bolnav.
13. Omŭ cu dauî prosupi – om cu două feţe.
14. Omŭ cu undi – om cu toane.
15. Omŭ fîrî Dumnidză – om fără nici un Dumnezeu (fără frica lui Dumnezeu).
16. Omŭ sî-lu badz pi-aranî – om bun de pus pe rană.
17. Omŭ tesŭ – om mort.
18. Omŭ ti hîvă – om bun de petrecere, bun de glume.
19. Optu di-azî – peste o săptămînă, de azi într-o săptămînă.
20. Orixea nu ţ-amŭ – n-am chef de tine.


1.Paradzl’i jirŭ l’faţi (l’-tucheaşti) – banii îi face praf.
2.Paradzl’i l’mîcî cu ciubana – mănîncă banii cu polonicul,e foarte cheltuitor.
3.Paradzl’i s-ducŭ vira – banii se duc fără socoteală; arucă banii pe fereastră.
4.Parŭ tu hicatŭ – cui la inimă, mare durere.
5.Perl’i ţî si mutî – ţi se face păruul măciucă, te îngrozeşti.
6.Pesculŭ easti ligatŭ  - peştele este frupt (este interzis); e postul paştelui.
7. Pi ciplu di limbî ńi sta (lu-amŭ) – îl am pe vîrful llimbii, îmi stă pe limbă.
8. Pi dinţî – cu faţa în jos, cu faţa la pămînt, cu gura în jos.
9. Pi inati analtŭ – în culmea supărării.
10. Pi oara ţi himŭ – în clipa de faţă.
11. Pi ţinţi cîńi cuşi nu s-ţîni – umblă cu nasul pe sus, nu mai poate de fudulie, nu-i ajungi cu prăjina la nas.
12. Pindzemŭ dzîli – abia ne ducem zilele, trăim de pe o zi pe alta.
13. Pitricui (dedŭ) hîbari – am trimis vorbă, am dat de veste.
14. Pitŭ nări va ţî iasî – o să-ţi iasă pe nas.
15. Pîdγiseaşti – zburdă, n-are astîmpăr.
16. Pîn di Dumnidzî agiumsi. - a ajuns cu jalba pînă la Dumnnezeu.
17. Pîn’ tu banî – toată viaţa, pînă-n pînzele albe.
18. Pîn’ tu perŭ – pînă la ban, pînă la centimă.
19. Pînîγirŭ armânescu – sărbătoare aromânească, petrecere cu zarvă mare.
20. Pîrălu fudzi – banii se duc.
21. Pîrnea-lŭ nclo – dă-i papucii, arată-i drumul.
22. Pîţîi nipîţîtili – ce-am pătimit eu nu-i doresc nici duşmanului.
23. Plîndzi ca veduvî – plînge ca o văduvă, e foarte nenorocit.
24. Porculŭ lo pal’iŭ n-gurî – porcul a luat pai în gură; se schimbă vremea.
25. Pravdî – dobitoc, prost.
26. Pungî groasî – pungă doldora de bani.


1.Rendî nintruγipsitî – nesimţit, prost crescut.
2.Rumigî zboarîli - spune vorbe gândite, vorbeşte cu judecată.

 


1.S-adră focŭ ş-pirî – s-a făcut foc şi pară, s-a făcut foc de supărare.

2.S-adunarî ca la Vedezda – s-au adunat ca la sfintele moaşte.

3.S-alavdî ca ghiftu nifaptu – se laudă ca un ţigan nenăscut.

4.S-alichi n-corŭ – s-a prins în horă.

5.S-ancaci ca ghifţî – se ceartă ca ţiganii.

6.S-anţapî – se împung (cu vorbe), îşi bagă intrigi.

7. S-arcă – s-a înălţat, a crescut.

8. S-arcă (s-bîgă, cîdzu) pi dinţî – s-a trîntit (s-a pus, a căzut) cu faţa la pămînt.

9. S-arcă (s-arcuti) tu strozmî – s-a băgat în aşternut.

10.S-arupsi nî steauî – a căzut o stea, a murit cineva.

11.S-ascarchinî ca porcu – se scarpină ca porcul, e nesimţit.

12. S-asculă cu curlu n-susŭ – s-a sculat cu fundul în sus.

13. S-asculă vimtu – s-a stîrnit vîntul.

14. S-ascundi ca feata di survî (di babuγearŭ) – se ascunde ca fata de oaspeţi, e ruşinos nevoie mare.

15. S-asparsi gardulŭ – s-a stricat ordinea (rînduiala).

16.S-asparsi hoara – satul s-a risipit.

17. S-asparsi zborlu – s-a stricat înţelegerea.

18. S-astîl’e – s-a speriat, i s-au muiat picioarele.

19. S-aştearsi torlu – s-a şters urma, s-a pierdut urma.

20. S-aurlă n-casî – a dat buzna în casă, a dat năvală.

21. S-bagî cu gîl’ińl’i – se culcă odată cu găinile.

22. S-bubui – s-a umplut de bube.

23. S-deadi di-arşini – s-a făcut de ruşine.

24. S-deapirî – se prăpădeşte de durere.

25. S-dusi adica – a murit pe nedrept.

26. S-dusi chirutŭ – s-a dus pe apa sîmbetei.

27. S-dusi vîtîmatŭ – a murit ucis.

28. S-feaţi ca di fîrmaŭ – s-a supărat foc.

29. S-feaţi cîbuli – s-a lăsat convins, a căzut de acord.

30. S-feaţi dzadî – e beat criţă.

31. S-feaţi ti pezî – s-a făcut de batjocură, s-a făcut de rîs.

32. S-feaţi pişmanŭ – regretă.

33. S-feaţi zborŭ – s-a făcut de ocară.

34. S-freadzi tihea – s-a dus norocul.

35. S-lo – a paralizat.

36. S-mîcî ca cîńl’i – se mănîncă (se hărţuiesc).

37. S-nu ńi-alagî foamea – bag ceva în gură, ca să nu-mi ‘’umble’’ foamea prin stomac.

38. S-nu ţî hibî di ocl’iu – nu-ţi fie deochi.

39. S-ńirî – se mocăieşte.

40. S-şuţî ca vimtulŭ (s-şuţî ca chirolu) – se schimbă după cum bate vîntul, se schimbă ca vremea.

41. S-şuţî vimtulŭ – se schimbă vremea.

42. S-ti avdî Dumnidză. - să te audă Dumnezeu.

43. S-ti curmî ńila – ţi-e mai mare mila.

44. Stizma ari urecl’i (stizma azburaşti) – pereţii au urechi, pereţii vorbesc; supraveghează-ţi vorba.

45. S-tradzi azvarna – se tîrîie pe burtă, merge de-a buşilea.

46. S-treacî oara – să treacă timpul, să ne omorîm timpul.

47. S-ţ-aspunŭ unî nauî – să-ţi spun una nouă, să-ţi dau o veste.

48. S-ţî şedz pi zborŭ – să te ţii de cuvînt.

49. S-umflî ca misircî – se umflă în pene.

50. S-urdinî – sînt în vizite, sînt prieteni.

51. Sacŭ aruptu – sărăntoc.

52. Scotŭ mîcarea – îmi cîştig existenţa.

53. Seama-ngheama – techea-berchea.

54. Semnu mari – minune, grozăvie.

55. Si-apîrî Dumnidză! – ferească Dumnezeu!

56. Siγisi greauî – mare grabă.

57. Sihati lai ş-corbî – ceas nenorocit.

58. Silicŭ-mitilicŭ – piază rea.

59. Sî mpîrţî – s-a separate cu averea de părinţi.

60. Sî şţî eta – s-au schimbat timpurile.

61. Sî-lŭ badz pi-aranî – bun de pus rană.

62. Sî-ńi tragŭ adil’eatlu – să-mi trag răsuflarea, să-mi trag răsuflarea.

63. Soarli lo s-chearî – soarele e gata să asfinţească.

64. Somnulŭ nu lu-acaţî – nu-l prinde somnul, n-are somn (de griji).

65. Sprunî n-casî – armonie în casă.

66. Steasi zboarî – vorbe urîte, vorbe nenorocite, vorbe rele.

67. Stogŭ di oasi – numai pielea şi osul.

68. Suli ń-da (ponŭ ń-da) – am junghiuri, mă ţine un junghi.


1.Ş-bîgă mirachea (şi-arcă mirachea). - are o mare dorinţă.
2.Ş-feaţi mama – şi-a pus burta la cale.
3.Ş-freadzi zverca (ş-mîcî zverca) – şi-a rupt gîtul, i s-a înfundat.
4.Ş-lo perl’i (ş-lo vimtulŭ, ş-lo pita) – s-a dus învîrtindu-se, a plecat cu coada între picioare.
5. Ş-lo pîrta – a plecat cu coada între picioare.
6. Ş-mîcî inima -  îl roade la inimă, se consumă.
7. Şcreti zboarî (şturi zboarî) – vorbe fără perdea, vorbe spuse de la obraz.
8. Şcurti zboarî – pe scurt, scurtează vorba.
9. Şeadi ca lemnu (şeadi ca pomŭ) – stă ca un butuc, stă proţap.
10. Şeadi ca nî stizmî – stă ca un bolovan.
11. Şeadi ca nveastî nauî – e ruşinos nevoie mare.
12. Şeadi pi schińi – stă ca pe ghimpi.
13. Şedz-ţî pi curŭ – stai la locul tău.
14. Şi-arupsi perl’i di n-capu – şi-a smuls părul din cap.
15. Şi-avdi ca porcu surdu – aude ca porcul surd, e surd de tot.
16. Şi-u-aduţi – seamănă cu cineva.


 

1.Tal’i ghiza – face urdă.
2. Tal'i zboarî - vorbeşte mult, îndrugă vrute şi nevrute.
3.Tal’i-l’i pita – suflă-I în borş, calcă-l pe coadă.
4. Tal’i-l’i zborlu – ia-i vorba, întrerupe-l.
5. Tamamŭ-tamamŭ – taman pe taman, exact.
6. Tartaperata – zăpăcit, aiurit.
7. Teasi zborlu – s-a dus vestea, s-a răspîndit vorba.
8. Ti hîiri – minunat.
9. Ti hîtîri – de hatîr, de plăcere.
10. Ti inati – în necaz.
11. Ti leagî tu muabeti – e vorbă lungă.
12. Ti l’ea haraua – ţi-e mai mare dragul, ţi se umple inima de bucurie.
13. Ti l’ea lîhtara – te ia groaza.
14. Ti mirachi – minunat.
15. Ti mîcî chealea – te mănîncă pielea, o să primeşti bătaie.
16. Ti niheamî (pţînî) oarî – pentru scurtă vreme, în scurt timp.
17. Ti nişani – o frumuseţe.
18. Ti ţiva; ti ici ţiva – din nimic, pentru nimic; pentru nimica toată.
19. Ti ţiva nu easti – nu-i bun de nimic.
20. Ti ţiva nu lu-amŭ – îl desconsider, nu-l consider bun de nimic.
21. Ti-acîţai tu praşi – te-am prins asupra faptului.
22. Ti-ancupîrî ş-ti vindi – te cumpără şi te vinde.
23. Tihea u-ari dinîpoi (la curŭ) – e fără noroc, lipsit de noroc.
24. Timtu ca lemnu secŭ – nesimţit, puturos.
25. Tindi zboarî – poartă vorba, duce vorba.
26. Tirani mari – chin mare.
27. Tîl’eai arîzboilu – am terminat lucrul la războiul de ţesut.
28. Tîl’eai preasinli – am întrerupt postul.
29. Tîmpînî aruptî – gură spartă, gură bogată.
30. Tîrtîbicŭ ńi-alagî – mă mănîncă pielea, n-am astîmpăr.
31. Toarnî zborŭ – întoarce vorba, răspunde obraznic.
32. Tora di oarî – în acest moment, în clipa de faţă.
33. Tora di tora – deocamdată.
34. Tradzi s-moarî – trage să moară.
35. Tradzi vimturi – îndrugă minciuni.
36. Tradzi zboarî – lungeşte vorba, e vorba lungă.
37. Trapsi mîna – s-a dat în lături, a renunţat, s-a retras.
38. Trapsi nitrapili – a îndurat suferinţe de neînchipuit.
39. Tricu oara – a trecut timpul.
40. Tricurî zboarî – şi-au adresat cuvinte urîte, s-au certat.
41. Trimuximŭ la ghineţ – tînjim la vremuri bune.
42. Tu bîgata dzeanîl’ei – la poalele dealului.
43. Tu dzua di-azî – în ziua de azi.
44. Tu coaji di nucî s-adunî – încape într-o coajă de nucă, e mic.
45. Tu datî-ascîpitatî – între răsărit şi apus, într-o direcţie nedeterminată.
46. Tu işita meslui – la sfîrşitul lunii.
47. Tu ntunicatî – pe înserate.
48. Tu pîltări ń-si duţi mîcarea – n-am poftă de nimic, nu-mi prieşte nimic.
49. Tu strańi nu-ńi hiu – nu sînt în apele mele, sînt foarte îngrijorat.
50. Tu ţi ori easti? – în ce toane este?
51. Tumtî ca oai stearpî – tunsă ca oaie stearpă, tunsă foarte scurt.
52. Tundi-ti – şterge-o, spală putina.
53. Tutŭ agiunŭ easti – nu se mai satură, e lacom.
54. Tutŭ ghibi – ca şi cum.



1.Ţeapa – şeful.
2. Ţeapa arcatî tu cuprii (tu bucluchi) – om de nimic; nu valorează nici cît o ceapă degerată.
3. Ţi u vrei (ţi u cafţî)? – ce vrei, ce doreşti? Ai găsit ce-ai căutat.
4. Ţi va, s-ibî – ce-o fi să fie.
5. Ţi, va-l’i cadî nărli? – ce, o să-i cadă nasul?
6. Ţi vimtu ti-aduţi? - Ce vînt te aduce?
7. Ţi-ari, ţi nu-ari? (ţi hîbări?)  - ce mai e nou? ce noutăţi? ce veşti?
8. Ţinţi dzîli, ţinţi liri – ziua şi banul; muncesc cu folos (cu cîştig).


1. U bîgă tu mînicî – a băgat-o pe mînecă.
2. U chiru pusula (ipotisea) – a pierdut busola, e dezorientat.
3. U feaţirî periei (di pezî) – au făcut-o de ruşine (de batjocură).
4. U lo pi-asparta – a pornit-o pe drum greşit.
5. U lomŭ harea – ne-am făcut de ruşine.
6. U ştiu ca pi apî – o ştiu ca pe apă,o ştiu pe dinafară.
7. U-ampiticai -  am cîrpit-o, am scos-o la capăt.
8. U-arnisi – s-a lecuit.
9. U-arupşu eta – mi-am trăit traiul.
10. Udî-ţ gura – udă-ţi gura, cinsteşte-te.
11. Umflatŭ ca ţaγi – umflat ca ţeava de suveică; rotofei, îndesat.
12. Umplu (ncl’isi) dzaţi ańi – a împlinit zece ani.
13. Umplu zmeanili – a făcut pe el de frică.
14. Undzeaşti ca nveastî nauî – e ascultător şi supus ca o tînără măritată.
15. Unî oarî ş-duri. - O dată şi bine.
16. Unŭ-alantu – de la unul la altul.

17. Un' chiro - odinioară, pe vremuri.

18. Urfańea nu s-binduseaşti - sărăcia e greu de îndurat.

19. Urfańea-i ńilî - vai de cei sărmani.

20. Uşili sunŭ la stizmî - casă primitoare, deschisă pentru toţi.

 


1.Va s-bagŭ cîtuşea s-plîngî – o să plîng cu lacrimi de crocodil.
2.Va u faţ (va ti duţ) ca preftu – ai s-o faci (ai să te duci) ca popa.
3. Vearsî lăcrîńi ca pulmulŭ – varsă lacrimi cu pumnul.
4. Vimturi tu hîvani – vorbe în vînt, fleacuri, prostii, minciuni.
5. Vini baş pi zborŭ – a picat pe vorba mea, sîntem într-un gînd.
6. Vini chirolŭ -  a sosit timpul.
7.Vini oara – a sosit momentul.
8. Vini şi-a noastî oarî – a venit şi vremea noastră.
9. Vinimŭ pi steali - am venit la drum de seară.
10. Vira li duţi – acţionează fără socoteală, la întâmplare.
11. Vîrnî nauî? - vreo noutate? vreo veste?
12. Vîrvurî ca moarî aspartî – vorbeşte ca o moară stricată.
13. Vîtîmatŭ di lucru – sleit, epuizat de muncă.
14. Vulpi di pi coşŭ – şiret ca vulpea.

 


1. Zboarî slabi - veşti proaste.
2. Zburaşti nal’iurea – vorbeşte aiurea, aiurează.
3. Zghearî ca uvreu – urlă ca din gură de şarpe.
4.Zgrîmî –ţ-li – las-o baltă.
5. Zori mari – nevoie mare, grijă mare.
6. Zorlea – cu sila, din greu.
7. Zorlea bînămu – trăim din greu.




SURSA:
Nicolae Caraiani şi Nicolae  Caraiani (editori) Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp.94-123.

 

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu au publicat Folclor aromân grămostean. În secţiunea Poezii de dragoste şi dor au fost incluse 145 de poezii, cu versiuni româneşti ale editorilor. Am selectat poezii personalizate, titlurile poeziilor fiind reprezentate de primul vers.

Naparti di-amari,
Treaţi nî cîrvani:
Coli alu Capsali,
 Elu gioni ma mari, 
Ncîlaru pi mulari,
Nvîrtitu tu tîmbari;
Dustumeli arcatî,
Sî-l'i ţînî aumbrati;
Ploscî aspindzuratî,
Fîr' nî chici di-apî
Ş-cu gura uscatî.
(Trece lin pe mare
Corabia-n zare.
Mîndru flăcăiaş,
Pe un cal călare,
Merge la oraş;
Pe frunte-o basma
De soare-l ferea;
Plosca la centură,
N-are o picătură,
Arşiţă-i în gură.)

Moi Maruşe, nveastî nică,
Ţi-ţ tradz cîciula aşa mîritî,
Ca di featî isusită,
Ca di nveastî tînisită?
(Măi Maruşă,măi mireasă,
Mîndră eşti, ca o crăiasă,
Ca o fată logodită,
Şi-o nevastă preacinstită.)

Seara ş-tahina (Seara, dimineaţa) are ca personaj pe Mia, care cu orice s-ar fi îmbrăcat (caftan, rochie, zulufi, conduri, salbă) era unică pentru iubitul ei: Seara ş-tahina, La mini s-minduia, Obiru, ţi l'i-undzea.Io l'dzîşu maşala! Ca tini, Mie nu-ari aua. (Seara, dimineaţa, La se gândea, Şi ce bine-i sta! I-am zis maşala, Ca tine, Mie, nu-i alta). Conform glosarului din antologie termenul maşala este o interjecţie care înseamnă ''să nu-ţi fie deochi!''.

În poezia Scoal', lea feată, scoal', lea Iţă (Scoală, fată, scoală Iţă) tânărul îndrăgostit o cheamă pe Iţa (Zoia) la portiţă, dar aceasta este împiedicată de mama ei. Deşi Iţa îl avertizează că este răsfăţată de părinţi, tânărul îşi dezvăluie puternicele sentimente faţă de aceasta: - Cara eşţî ageamitî, Ţi-su zurleţlî ţi-ai sîlghitî? Ca lumbara nituchitî, Hiu lea Iţă hîidîpsitî. (De eşti mică, dezmierdată, Cum de m-ai fermecat fată? Galben, ca o lumînare, Ard, tot ard, fără-ncetare.)

În poezia La pomlu di ningî amari (Dinspre casa lui Griva), în familia Griva mama şi fiica se ceartă pentru vorbe spuse în sat. Pentru a pune capăt certei care risca să fie auzită de tot satul, mama îi spune fiicei: - Ia intrî-ţ, hil'e, tu-arîzboiu, Hil'e, s-nî ţîsemu fusta, S-nu nî avdî cuscra; Ia intrî-ţ, hil'e, la arîzboiu, Hil'e, s-nî ţîsemu doaga, S-nu nî avdî hoara. (Intră, fiică, în război, Să ţeşi fustă-n patru foi, Să nu ne audă cuscra; Intră, să ţesem cerga, Să nu ne audă lumea.)

În poezia Dă-ni-mi, dado, dă-ni-mi (Dă-mă, mamă, de eşti bună), tânăra îndrăgostită îi cere mamei să o mărite la casa dinspre stână cu mărul spre Sărună. Într-o notă de subsol editorii precizează că Sîrunî-Sărună este numele aromân al oraşului gerecesc Salonic. Fata îl vede pe tînărul aromân cu sarică şi flintă cum îi scrie iubitei sale bulgăroaice. Poezia se încheie cu următorul îndemn pentru tânăr: - Vîrgarî nu ţ-undzeaşti, Cî nu-ari armatî bunî, S-ţî l'eai hil'i di-armânî, Nî hil'i di prifteasî. (- Bulgarcă să nu iei, Nu-i mare averea ei, Armâncă ia, bogată, A preotesei fată.)

În poezia Nî featî di n-Sîrunî (Fată din Sîrunî)  frumoasa Lena din Sîrunî (Salonic) merge la râu să spele rufe: S-dusi ş-Coli acloţi, Şeadi şi-u-azburaşti, Lena nu-l'i si greaşti. (Flăcău se iveşte, Vine şi-i vorbeşte, Fata îl ascultă, Fără să-i răspundă.)

În Mini grescu ş-vruta nu-avdi (Eu strig şi nimeni n-ascultă) tânărul căruia îi venise vremea de însurătoare este atât de îndrăgostit de Haida âncât este gata să o răpească noaptea: Cîndu dau di ti mutrescu, Ca fluria ngîlbinescu, Şi ca ţeara mi tuchescu. (Iar la tine cînd privesc, Parcă tot îngălbenesc, Şi ca ceara mă topesc.)

În Lea Maruşe, featî nicî (Maruşă, odor iubit) tânărul îşi mărturiseşte dragostea veche din copilărie pentru Maruşa: Lea Maruşe, di-a ta vreari, N'i-u frică di niputeari, Lea Maruşe, di-a tău doru, Io duchescu cî va-ni moru. (Mai mult de te-oi îndrăgi, Mi-e că m-oi îmbolnăvi, Maruşă, de al tău dor, Teamă mi-e că am să mor.)

În Tana mea, Tana ali dadi (Tana mamii, fata mea) personajul principal este tânăra Tana, lăudată de mama sa pentru priceperea în treburile casnice: Tana treaţi pitu livadi, Cu fustanea pîn' di padi, Tana treaţi pitu cirşii, Gionl'i tuţ u facu ciudii. (Tana trece prin livadă, Toţi flăcăii ies s-o vadă, Tana trece pe islaz, Mor flăcăii de necaz.)

În Strieana, featî armânî (Striana, suflet curat) personajul principal este Striana, fată iubită şi cinstită în sat: Gionl'i pitu uboru triţea, Naca l'i-avdu vîrnu zboru, Nu mutî ocl'il'i s-mutreascî, Cî şi-ari harea l'ei. (Trec flăcăi pe lîngă casă, Nu se uită să-i privească, Glasu-i flăcăii l-adastă, Striana, har de crăiasă.)

În Di pi avdzîtî ni-avdzîi (Auzii vorbind de tine) tânăra nepoată a bogatului Migea din Turcia se întâlneşte în munţi cu celnicul Paris ale cărei rude Puşu şi Naşu posedă hanuri în Bulgaria: - Va-ni ti l'eau, lea nică, Cu mini s-bînedz. (- Fată mică, te fac soaţă, Pentru casă, pentru viaţă.)

În Di la Minciu pîn' la meru (De la Aminciu pînă la meru) un tânăr aromân doreşte să se însoare fără a avea o situaţie financiară, dar nu dezarmează: Ia, nî sapu şi-unu tîporu, Va li vindu ş-va mi-ansoru, Lele-mu le, Budica mea. (Am o sapă şi-un topor, De le vînd, bani oi avea, Şi te-oi lua, Budica mea.)

În poezia La arîulu di Novo Selo (Rîu-i mare, apa trece) Lenca lui Nagnosti şi Muşa lui Colci sunt salvate de la înecul în rîul Novo Selo de Cola şi Stere: - Rucî, Muşe, nî curbani. - Arcai, Sterio, nî ghiurdani. - Rucî, Lencă, nî curbani. - Arcai, Cola, cipî adratî, Cipî adratî cu mîrdzeali. (- Să-mi dai, Muşă, un sărut. - Ba gherdanul de la gît. - Lencă, ce-mi dai ca răsplată? - Batista frumos lucrată, Şi cu mărgele brodată.)

În Gîmbă, lăi Gîmbă (Gîmbă, măi Gîmbă), cele două nurori ale lui Gîmbă au plecat să culeagă ştevii în vale, unde se întîlnesc cu ciobănaşul Dina: - Aspuni-nî, cîşeare, Nani iu s-adnămu. - Nani ti adunari, Io va v-aspunu, Cara s-vreţ sî-ni daţ, Cîti nî bîşeari. - Bîşearea ţ-u dîmu, Anda s-mî turnămu. Tu turnata loru, Di la pal'iustani, Dina alu Ţîni-Chealea, Nveastili bîşe. (- Voinice, ne-oi spune, Unde-s ştevii bune? - Eu am să vă spun, Locul cel mai bun, Dar să-mi daţi pe dat', Cîte un sărutat. - Sărutat ţi-om da, Cînd se-ntorc din vale, Le aşteaptă-n cale, Dina, şi pe dat', Le-a şi sărutat.)

Maruşea ş-inşea la coru,
Cu a l'ei frati ş-cu a l'ei noru,
Pruxiniţl'i şi-u mutrescu,
Ehţîrl'i şi-u-agnînghipsescu.
Şi nchisi Maruşea ntreapî,
Ehturlu Iani alu Mitruşu,
Ţi-l'i virsă bîrgăcili goali.
Şeadi mă-sa di şi-u ntreabî:
-Ţi-ai, Maruşe, ţi-ai, lea hil'e?
-Alea mană, cumu s-ţ-aspunu,
Di ehturlu Iani alu Mitruşu?
(Maruşea ieşea la horă,
Cu-al ei frate şi-a ei noră,
Peţitorii o privesc
Dar duşmanii o zăresc.
Mergea Maruşa la apă,
Duşmanul în cale aşteaptă.
Iani Mitruş în drum pîndeşte,
Găleţile-i le goleşte,
Plînge fata cu glas tare,
Că găleţile-i sînt goale.
Maică-sa atunci o-ntreabă:
- Ce-i, Maruşă, fată dragă?
- Măiculiţă, cum să-ţi spun,
Iani Mitruş îmi ieşi în drum.)

La arîulu di la sălţî,
Bilea Tinca alba pîndzî,
Pi-alba cheatrî şi-u bîtea,
Cu maiu şimşiru şi-u-agudea.
Tricurî trei chirageadz:
- Bun'-ţî dzua, alea Tincă.
- Ghini vinitu, chiarageadz.
- Dă-nî, Tincă, di-alba pîndzî,
Cî va-ţ dămu di-aroşlu inu.
- Di aroşlu inu nu voiu mini,
Cî-ni voiu niclu chiragi,
Cî-i analtu şi mavrumatu,
Cu cîciula pi urecl'i,
Ca elu altu nu ma şi-ari.
(Lîngă sălcii, unde-n vale,
Tinca pînza înălbeşte,
Pe-o piatră o-mpătureşte
Şi cu maiul o loveşte,
Trec trei chirigii călare.
- Tu, Tincuţă, bun găsit.
- Călători, bine-aţi venit.
- De ni-i da pînză nălbită,
Cu vin roşu eşti plătită.
- Nu vreau vin; poftesc anume,
Dintre voi, pe cel mai june,
Nalt, cu ochii de tăciune,
Cu căciula pe-o ureche,
N-are în lume pereche.)

Unî vearî mari, mari,
Zborlu a tău şi-avea la stani,
Ditu cîrări pîn' tu muldzeari,
Piha s-feaţi ti mîrtari,
Ş-ti ea, laia, gioni nu-ari.
Easi Piha la sirgeani,
Ta şi-aleagî unu gioni-aleptu,
Aleptu, aleptu ş-prîmîteftu.
- Pihă, Giogilu ţi-lo hari,
Di trei ani nidusu acasî,
Di trei meşi nilatu tu faţî?
- Va-ni lu l'eau ti sîltînati, 
Cî şi-ari percea chiptinatî.
Anda s-neamu la dada oaspiţ,
S-easî dada şi s-n-aşteaptî,
Elu cu percea chiptinatî,
Nîpoi pi pîltărî arcatî.
(Într-o vară lungă, lungă
Se zvonise pe la strungă,
La tîrle vorba s-ajungă,
Că Piha-i de măritat,
Dar nu i-au găsit bărbat.
Iese Piha pe tăpşan,
Să-şi aleagă un cioban,
Cică fiu de marchidan.
- Pihă, mi te duci mireasă
După Giorgi, barbă deasă,
De trei ani nedus acasă?
- Drag mi-e să mă duc la el,
C-are părul frumuşel,
Mama, cînd o să ne vadă,
De minune-o să ne şadă,
El cu plete pieptănate
Şi pe spate aruncate.)

Zborlu-a tău şi-avea la stani,
La cîrări ş-la muldzeari.
- Tană-ni, ţi-ţ lo Giogilu hari?
Giogilu nu-ari ni oi, ni căpri.
- Oili ş-căpîrli psusescu,
Lumea neata n-zilipsescu.
La dada anda nchisescu,
N'icu ş-mari mi mutrescu,
Ari gioni ţi mi zilipsescu
Şi-alţî ţi mi nchizmusescu.
(Se-ntinse vorba la strungă
Şi pe la stîni, cale lungă.
- Tană, tu pe George-l vrei?
N-are capre, n-are miei.
- De capre şi oi nu-mi pasă,
E destul că-s eu frumoasă.
La mama cînd mă pornesc,
Toţi flăcăii mă privesc,
Sînt unii care tînjesc
Şi norocu-mi jinduiesc.)

N'i-alîvdarî nî muşeatî,
Cumu s-facă s-mi ducu s-u vedu?
Ncîlică gionli bineclu.
Inşi ndzeanî la Aiu Ghiorghi,
Şi-află mşeata tu gîrdinî.
- Bun'-ţî dzua, tini mşeată.
- Ghini vinişi, tini gione.
- Va ti ntrebu, feată, ti mă-ta,
Va ti ntrebu ş-voiu ta s-ni-dipuni.
- Cara sî ştiu, va ţ-aspunu.
- Iu easti mă-ta cu fen'-tu?
- Ma ş-si dusi la nî numtî,
S-facî nunî, sî ncîrunî,
Cu cîrunli di-albasimi,
Ş-cu ordzulu mîrgîritaru,
Ş-cu ţerli di Grailu mari;
Ş-fendi ş-si dusi Sîrunî,
Cî şi-ari nî crisi mari,
Ta s-curmî crisea pîşelu.
(Frumoasă şi lîudată,
Cum să fac să te văd, fată?
Mîndrul calu-ncăleca,
Pîn' la fată alerga,
Frumoasa-n grădină sta.
- Fată mîndră, bun sosit.
- Tu, flăcău, bine-ai venit.
- Frumoaso, să-mi spui aş vrea,
Unde este maică-ta.
- Am să-ţi spun, că grabă nu-i.
- Şi de taică-tu să-mi spui.
- Mama este naşă-n sat
Şi s-a dus la cununat:
Cununii de-argint curat,
Lumînări de chihlimbar
Şi orzul - mărgăritar.
Tata-n tîrg se cobora,
Acolo s-o judeca,
Paşa dreptul să i-l dea.)

Di tuţ fraţl'i, cama nicu
Easti Halciulu alu Iurticu,
Halciulu şi-ari featî mari,
Featî mari ti mîrtari.
Aidi Sirmă, feată nică,
La pîrinţî hîidipsitî.
Avdzîţ, voi la mini, fraţ,
Voi la mini asculta:
N'icu gioni şi mşeată ca soari,
Elu Sirma şi-u-ari tu vreari.
Aidi Sirmă, featî nicî,
La  pîrinţî hîidipsitî,
Ma s-mi ai tu vrearea ta,
Aidi s-hii nveasta mea.
Ceamurlia, mşeatî hoarî,
Armânamea s-adunarî,
S-adunarî mari şi-nicu,
Tuţ la Halciulu alu Iurticu.
(Din toţi fraţii, cel mai mic
E Halciu al lui Iurtic,
Halciu are fată mare,
Gata e de măritare.
Haide, Sirmă, mică fată,
De părinţi prea dezmierdată.
Veniţi aproape, măi fraţi,
Şi la mine ascultaţi:
Flăcăiaş ca din poveste
Pe Sirma tare o iubeşte.
Haide, Sirmă, mică fată,
De părinţi prea dezmierdată,
Dacă şi eu ţi-oi plăcea,
Hai să fii nevasta mea.
Ceamurlia, sat vestit,
Toţi armânii au venit,
Au venit cu mic, cu mare,
La Halciu, că-i sărbătoare.)


SURSA
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori) Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp.126-227.

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 1 din 2

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required