Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: Zagori
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

În 1976 Chiraţa Iorgoveanu Dumitru a publicat o antologie de poezie populară aromână, în care a ataşat fiecărei creaţii populare o versiune proprie în româneşte. Cele 31 de poezii selectate din categoria lirica înstrăinării au, în majoritatea lor, ca titlu primul vers: Cîntic di Beala (Cîntec din Beala) (titlu); Cîntic di Beala di Sus (Cîntec din Beala-de-Sus) (titlu); Cînticlu a xiniţilor (Cîntecul emigranţilor) (titlu); Şcreta di Pisuderi (Pisuderi, rămîi pustie); Maruşe, gură di cuc (Maruşe, gură de cuc); Mori tine disti cirdachi (Fată, fată din balcon); Toamnă, laie toamnă (Toamnă,toamnă-nnegurată); Multu-ni pari,vrută, arău (Ah, iubito, rău îmi pare); Nică ni-eram, nică mi loaşi,gione (Mică-am fost, mică mă luaşi); Cînd va s-fudzi, gione, to-xeani (În streini de pleci, voinice); Vine oara si nchisescu (Veni ceasul să pornesc); Cîntic di Zagori (Cîntec din Zagori) (titlu)/T.P.-1922; Şapte gioni ună turlie (Şapte tineri, toţi de-o seamă); ’Ngălbiniră fadzl’i toţi (Fagii toţi îngălbeniră); Natima cari scoasi xeana (Cine-a dat străinătatea); Lîndurle ma v’in şi fug (Vin şi pleacă rîndunele); Toamnă, laie toamnă (Toamnă, neagră toamnă); Laea tu cari deadi xeana (Cine-a dat străinătatea); Moi pul’iu-a meu (Puiul meu)/T.P.-1922; Feată ţe-ni eşti afumată (Fată, ce-mi eşti întristată); Cînticlu a xinitlui (Cîntecul înstrăinatului) (titlu)/T.P.-1922; Cari feaţi sibepe xeana (Cine-a dat străinătatea); Frundză veardi di sicară (Frunză verde de secară); Chirigi, mi fac curbani (Cărăuş, îţi dau odoare); Munte-analtu j-dipărtatu (Munte-nalt şi depărtat); Pul’iu, lai pul’iu, cari s-nierdzi acasă (Pui, biet pui, de mergi spre casă); Voi lai soţi, ah! voi lai fraţi (Voi prieteni, ah, voi fraţi); Xinitlu ţi-l si mîrtă vruta (Emigrantul a cărui iubită s-a măritat)(titlu)/M.G.O.-1891; Ntunicai Anadolie (Se-nnopta-n Anadolie); Dorlu a xeanilor (Suferinţa în străinătate)(titlu)/M.G.O.-1891 şi Dorlu a patridhal’ei (Dorul de patrie)(titlu)/M.G.O.-1891.


Cîntic di Beala a fost preluat din Antologia aromânească publicată de Tache Papahagi în 1922. Tema poeziei este reprezentată de sentimentele de bucurie şi tristeţe ale fetelor, când vin sărbătorile, respectiv când pleacă iubiţii în străinătate: Ţi-s virnate featili,/Featili şi nveastile,/Cîndu agiungu xeanili/Di lî fugu gionl’i./Gionl’i fug şi nîse plîngu,/Ş’palmile ma-şi li frîngu./Pondi suntu xeanili,/Bati, Doamne, bati-le. (Cît de triste-s fetele,/Fetele, nevestele,/Cînd vin străinătăţile,/Cînd pleacă iubiţii lor./Pleacă ei şi ele plîng/Mîinile şi le tot frîng./Negrele străinătăţi/Doamne, bate-le cît poţi!)Într-o notă de subsol , editorul precizează că Beala este un sat aromânesc la nord de lacul Ohrid, în Macedonia ex-iugoslavă.


Cîntic di Beala di Sus a fost preluat din Antologia aromânească publicată de Tache Papahagi în 1922. Tema poeziei este prelungirea dincolo de moarte a legăturii dintre soţi, în situaţia în care bărbatul pleacă înarmat la un drum în care îşi presimte moartea: Si-ni amin ună piştoală/S’trunduescu ntreaga hoară/Si-ni u-amin di doaua ori/Si-ni mi-avdă munţî ş-niori; Si-ni u-amin şi-an treia oară,/Si-ni plîngă tuţ din hoară./- Umplu-ţ-lu ,ali gione-aleptu,/Si-ni disfac muşatlu cheptu,/Ta s’ni-amini ună piştoală,/S’nu-ni armîn fîr’tine-n hoară. (Doar un glonte de-am să trag,/Să trezesc întregul sat,/Şi să trag de două ori,/Să m-audă munţi şi nori;/Şi-ncă-ooară eu să trag/Să mă plîngă toţi din sat./-Umple-le, iubite, drept/Să-mi arăt frumosul piept,/Să-mi arunci un plumb în sîn/Fără tine nu-mi rămân.)


Cînticlu a xiniţilor a fost preluat din culegerea Texte macedo-române a lui M.G. Obedenaru, publicată în 1891. Tema poeziei este plecarea toamna în străinătate cu afaceri a tinerilor aromâni care se căsătoriseră în cursul primăverii şi verii:Toamna cara da di-şi v’ine,/A vîrnui nu-i pare ghine.Xeniţil’i intră tu mirache,/Că a lor oară lî s-aproache,/Ti nchisire ti tu xeane, /Di lă v’ine jale mare./Mumînile-şi plîng ficiorl’i,/Niveastile-şi plîngu gionil’i. (Toamna dacă dă de vine,/Nimănui nu-i pare bine,/Inima li se-amăreşte,/Ceasu-aproape se vesteşte,/În străini să-şi afle cale,/De-i apucă jale mare./Mamele îşi plîng feciorii,/Nevestele soţiorii.)


Şcreta di Pisuderi a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este plângerea nevestelor aromânce din satul Pisuderi după soţii lor plecaţi în străinătate: Şcreta di Pisuderi,/Cari va-ni ti ţănă?/Gionl’i va s-fugă,/Nveastili va s-plîngă,/Ună cîte ună,/Cu lăcrini ca purnă; Doauă cîte doauă,/Lăcrinili ca’aroauă. (Pisuderi, rămîi pustie/Cine grija o să-ţi ţie?/Căci flăcăii se vor duce/Iar nevestelor vor plînge,/Una cîte una,/Cu lacrimi cît pruna;/Două cîte două,/Cu lacrimi de rouă.)


Maruşe, gură di cuc a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor.Tema poeziei este despărţirea tânărului de iubita sa, cu promisiunea aducerii din călătorie a unui brâu cu bijuterii pentru sărbătoarea Sfintei Marii: Maruşe, gură di cuc,/V’inu nculea pe dup-arug,/Ca s-ti baş, că va si-ni fug,/Că va s-nierg tu xinitie, S-ţ-aduc bărnu di flurie,/Ta s-ul porţi tă Stămărie.(Maruşe, gură de cuc, /Vino-ncoa pe după rug,/Să mi te sărut, că fug,/În străinătăţi mă duc,/Săţi aduc brîu de flurie, / Ca să-l porţi la Sîn-Marie.) Într-o notă de subsol, editorul precizează că Maruşa sau Muşa sunt diminituve ale numelui Maria.


Mori tine disti cirdachi a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor. Tema este despărţirea de iubită a tânărului aromân care pleacă în călătorie în străinătate: -Scoati-ţi cundil’lu curat/Să-ni semni truplu a neu;/Truplu a neu ca di sirvil’u,/Frîmţeaua ca di birbil’u;/Se-aflari altă ca mine,/Se u l’ai, gione, tine. (Cu condeiu-ţi aurit/Să-mi însemni trupul iubit,/Trupul meu de chiparoasă/Şi sprînceana me afrumoasă,/Gura-mi de privighetoare!/Alta, de-oi afla ca mine,/S-o iei, dragule, cu tine!)


Toamnă, laie toamnă a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor.Tema poeziei este despărţirea tinerei aromânce de iubitul care pleacă toamna în călătorie în străinătate: ’’Du-ni-ti, gione, calea mare,/Si-ni pitreţi carte cu vreare;/Cîndu z-v’ini si-ni dai tru şteare,/S-ungu porţile cu niare;/S-es la poartă si-ni te-aşteptu/S-ţî acaţ calu di căpestru;/Si-ni ti baş tru daole faţă,/Ş-anamisa di mustaţă.’’ (’’Te duci, dragule, departe,/Tu trimite-mi cu dor carte./Cînd te-ntorci să-mi dai de ştire/Să ung uşile cu miere/şi să mi te-aştept la poartă,/Să-ţi prind calul de căpăstru./Să mi te sărut pe faţă/Şi alături de mustaţă.’’


Multu-ni pari,vrută, arău a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor.Tema poeziei este părerea de rău a tânărului că s-a căsătorit timpuriu, în timp ce tânăra nevastă regretă doar plecarea acestuia în străinătate: Ma-ni pari ară’u şi-ni v’ine greu,/Că-ni me-alaşi singură./Toarnă-te, lai vrutlu a neu,/Ş-armîni-ţî tu loclu a tău,/Loclo-a tău i hrisusit,/Hrisusit şi neahîrzit. (Rău îmi pare şi mi-e greu/Că tu singură mă laşi./Te întoarnă, dragul meu,/Rămâi pe pământul tău,/ Pe pământu-ţi aurit,/Aurit, nepreţuit.)


Nică ni-eram, nică mi loaşi,gione a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor. Tema acestei poezii mai lungi decât celelalte este dorinţa foarte tinerei neveste de a-şi însoţi soţul care pleacă în călătorie în străinătate: Gione, fă-ni-me nă piturnicl’e,/Ca s-mi badzî pi timbiliche,/Pi timbiliche şi pi furtie/S-mi duţî l-a ta mîgîzie/-Nică, ari furi şi-ni te-arăchescu./-gione, fă-ni-mimer, bagă-me-n giepe./-Nică, va mi agîrşescu şi va-ni ti-aspargu./-Ah!mi tuchii,mi feciu tilefe,/Gione,cî-ni te-am mult tu chefe;/Mituchii, mi feciu finere,/Căl’iurle-s mpline de-aschiere./-Nică, lea ti uhtărle-a tale,/Va-ni mi tornu, lailu, din cali./-Du-ni-te, bre gione, calea bună/Şi-cu trandafirlu-ntru-mînă./Du-ni- te, gione, calea-mbar,/Şi-cu lilicea de-argavan./Ma avdză, gione,avdză, curbane,/S-nu te-amîni multu t uxeane,/Di-ni ncl’idzi niatile-a meale,/Di me-alaşi fără fumeal’e. (Dragă, fă-mă potârniche,/Să mă urci apoi pe cal,/Sus pe cal lîngă samar,/Să mă duci la prăvălia-ţi!/-Dragă,-s hoţi şi te răpesc!-Fă-mă măr în buzunar!/-Am să uit şi-am să te muşc!/-gură am şi-am să-ţi grăiesc!/Pune-mă flurie-n pungă!/-Am să uit şi-am să te schimb!/-Mă topii,mă prăpădii,/Fiindcă mult te mai plăcui;/Felinar eu mă făcui,/Drumurile-s de armii pline./-Dragă, de oftatul tău,/Mă întorc din drumul meu!/-mergi iubite, cale bună,/Şi cu trandafiru-n mînă./mergi, iubite, drum pe plac,/Ca floarea de liliac./Dar ascultă-mă iubite,/Mult să nu stai printre străini,/Să-mi frîngi tinereţile,/Să mă laşi făr’ de copii.)


Cînd va s-fudzi, gione, to-xeani a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor.Tema poeziei este prevestirea sumbră a nevestei aromânce asupra destinului său în cazul în care soţul va întârzia mai mult de un an în călătoria la Sofia: S-no-amîni, gione, mult tu-axeani,/Că z-duc tinereţli ameali./După un tu turnată,/Va s-mi afli ma muşată./Ca s-nu v’ini trei ani acasă,/S-mi ştii că escu lînguroasă,/După nao ani diturnată,/Va s-mi afli îngrupată. (Prin streini nuamîna,/Trece tinereţea mea!/După-unan dacă ai să vii,/Mai frumoasă m-oi găsi!/De nu vii trei ani acasă/Află că-s de boală roasă,/Şi ani nouă de s egată/Mă găseşti gata-ngropată!)


Vine oara si nchisescu a fost preluată din culegerea folclorică publicată de Pericle Papahagi în 1900: Din literatura poporană a aromânilor. Tema poeziei este reprezentată de momentele dureroase de despărţire de iubită a tânărului aromân care pleacă în străinătate. Spre deosebire de celelalte poezii, aceasta este formată din 5 strofe cu refren, ce descriu jalea tânărului, şi o strofă de încheiere, cu mesajul de drum bun plin de tristeţe al iubitei: Ninga oara istă ţi-grescu,/Ş-apoi va s-mi dispîrţăscu,/Cumu si-ni mi dispartu/Cumu si-ni te-alasu,/acaţă-me di mînă/Dzî-ni, vrută, oară bună,/Dumnidzău-imare,/Ştie a mea turnare,/Ţi-i arău, lea vrută, ţi-i arău!//Oară bună, gione,/Vrute, oară bună,/Va s-fudzî di va s-me-alaşi,/Vrute, ţi-ni adraşi?/Diparti di mini,/Bana mea la tini,/ Bana laie ş-coarbă/Tihia ni-easti oarbă,/Oară bună, vrute, oară bună! (Încă-o dată îţi grăiesc/Şi paoi mă despărţesc,/ah, dar cum să mă despart,/Ah, dar cum să mi te las,/Hai şi prinde-mă de mînă, /Zi-mi, iubito, cale bună./Dumnezeu car e e mare/Ştie clipa-mi de-nturnare;/Rău e, dragă, tare rău!//Mergi, voinicule, cu bine,/Mergi iubitule, cu bine,/Ai să pleci, mă laşi acuş’/Dragul meu, ce îmi făcuşi?/Departe de mine,/Viaţa mea-i cu tine,/Viaţa neagră, corb,/Mi-e norocul orb, /Mergi iubite, mergi cu bine!)

 

SURSA

Chiraţa Iorgoveanu Dumitru (editor), Antologie de poezie populară aromână, editura Minerva, Bucureşti, 1976, pp.201-275

Dinu Barbu – Țara lui Tache Culina

Duminică, 12 Februarie 2012 10:59

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu din Timișoara am intrat în posesia articolului său Țara lui Tache Culina, în care se referă la serbarea zilei Sfintei Marii de către aromâni în anul 2010 la Moscopole, în Albania, și în anul 2011 la Livadia, în Grecia.

 


15 August 2010. De Sfânta Maria Mare, la Moscopole, străveche așezare armânească aflată nu departe de orașul Korcea, în munții Albaniei, mii de oameni s-au strâns într-o Mare Adunare a Consiliului Armânilor din Balcani pentru a-și revendica identitatea pe cale de a se pierde în următoarele generații. Au venit atunci la Moscopole armâni din Grecia, Serbia, Bulgaria, România, Macedonia (Skopjie), urmași ai grămoștenilor din Munții Gramosta, ai fărșeroților cu rădăcini în satul Frașari, dacă nu cumva din orașul grecesc Farsala, acolo unde Caius iulius Cezar l-a învins pe Pompei. Ai megleniților din munții Megleniei, Pajik și Caraciov (după războiul civil din Grecia 1946-1949 ’’unele comune meglenoromâne au fost incendiate, o bună parte din populația meglenoromână a luat drumul exilului, stabilindu-se în aproape toate fostele țăroi socialiste europene, ba chiar și în fosta Uniune Sovietică’’).

Să nu-i uităm pe urmașii olimpianilor din Săruna (Salonic), Veria, Pretori, Caterino-Cochinoplo, care locuiau ’’pe plaiurile muntelui Olimp și ramurile sale’’, despre care munte Olimp istoricul D. Nenițescu scria la anul 1912 că ’’a încetat de mult de a mai fi lăcașul zeilor mitologiei grecești’’, asta poate și datorită faptului că acolo armânii erau pe atunci tare mulți, cu toții creștini, nu păgâni închinători la chip cioplit.

Ori descendenți ai arnăuchenilor (arvaniților) de pe coasta albaneză a Adriaticii, din Tirana, Scutari, Kavaia (așezare altădată pur armânească), Niucastru (Elbasan), Valona (Avlona), Vilardi (Berat). Apoi cei ai epiriaților, armânii din Epir, din Albania de Sud, din Zagori, ori din munții Pindului, din Ianina, Metzovo, Săracu, Furca, Privoli, Cuci etc.

Cei mai mulți au fost urmașii voscopolenilor, ai celor plecați din Moscopole, 60 000 de armâni răsfirați prin Balcani și în tot restul Europei , aceasta dup distrugerea marelui oraș armânesc de hoardele pașei din Ioanina, Ali Tebelin, în veacul al XVIII lea. Moscopole, mare oraș armânesc care ni l-a dat pe Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului, cel de la care ’’ne-au rămas școli răspândite în toată Transilvania, societatea Astra, gândirea că unirea poporului român se face prin cultură și educație’’. Marele Andrei Șaguna, canonizat de BOR la 29 octombrie 2011 la Catedrala Mitropolitană din Sibiu. Sfântul Andrei Șaguna!

S-au adunat în marginea satului Moscopole, de Sfânta Maria anului 2010 descendenții voscopolenilor ajunși la Scopia (Skopje), Bitule (Monastir), Gheorghea, Kornița, Ohrida, Crușova, Magarova etc. Iar din Banatul românesc, din județul Timiș, a făcut cale lungă pînă la Moscopole (Voscopole) o delegație condusă de Steriu Toza, președintele Comunității Armâne din Fălcarea Banat, delegație în care s-au aflat, printre alții, grămoștenii Gheorghe Duma și Stere Duma din Sânandrei, fărșeroții Caxi Veronica, Mihaela Sabău și Atanase Muși din Dudeștii Noi, megleniții Marius Manca, Ștefan Poța și familia Ferestrăoaru (mamă și fiu) din Jimbolia.

 

15 august 2011. Satul armânesc Livadia, la câțiva kilometri de orășelul grecesc Polikastro, nu departe de granița Republicii Macedonia de la Gevgelja cu cea a Republicii Elene de la Evzoni). Livadia se află așezată pe un platou întins, la peste 1500 de metri altitudine. E slujbă la biserica ’’Sfântul Nicolae’’ din sat și se află acolo numeroși credincioși. De altfel, de la Polikastro, aflat la poalele muntelui, și până sus, la Livadia, zeci de autoturisme și autobuze pline ochi au urcat pantele abrupte dis-de dimineață. A fost una din acele zile frumoase când fiii satului grămoștean se adună la biserică, apoi, spre prânz, petrec în centrul așezării cu cântece și dansuri tradiționale, cu batal la proțap, cu uzo, rezina și cafe în fața tavernei ’’Moskopole’’, cea mai veche clădire din sat.

Iar cel mai important fiu al Livadiei este vărul lui Gheorghe Duma din Sânandreiul timișan: Take Culina. Născut la 18 aprilie 1947 la Livadia (Kăliva, cum îi spune satului grămoștean Steriu Toza), Take Culina, un bărbat nu prea înalt, smead, liniștit, a făcut carieră politică. La 41 de ani, în 1978, a fost ales primar al orășelului Polikastro (oraș în care s-a născut și Anton Tanev Dontcho Yugov, prim-ministru al Bulgariei între anii 1956-1962). Municipiul Polykastro, cu cele 23 de sate aparținătoare acestuia, are 12 000 de locuitori dintre care doar câteva sute sunt armâni (grămoșteni și megleniți). Tuturora, greci și armâni, le-a fost primar Tache Culina mulți ani, iar în vara anului 2011 l-am găsit viceprimar la Polikastro.

Viceprimarul Culina e invitat să vorbească la ceremonia din centrul satului Livadia, satul său natal. El, dar și alte oficialități, unele venite în creierul munților taman de la Salonic, de pe malul Mării Egee, pentru a onora sărbătoarea Livadiei. Discursurile sunt ținute în limba greacă. Doar în greacă... Abia mai târziu, când s-a terminat falnicul dans al junilor armâni, la mesele de pe terasa restaurantului Moscopole se aud gratulări între băștinași ’’La mulți ani! Sânteți ghini?’’ Acolo, la masa din taverna cea bătrână, Take Culina începe, încet-încet, să vorbească cu noi armânește, uneori vorbele lui fiind aproape românești, așa că le înțelegi ’’din prima’’. Altele sunt mai greu de priceput, dar reușim cu răbdare să ghicim sensul cuvântului atât de vechi. Nevasta domnului Tache, Elena, o armâncă mândră, și eleganta fiică a viceprimarului, domnișoara Gheorghia, se așează la o masă învecinată, alături de alte doamne grămoștene. Conversează în grecește, așa că renunți să tragi cu urechea la cele ce vorbesc și asculți povestea loculu rostită de viceprimarul Culina. Ce a auzit de la părinți, și anume faptul că în anul 1944, cu doar trei ani înainte ca el să se nască, satul Livadia a fost bombardat cumplit de nemți. ’’Au dat cu bombe! Din Stukasuri!’’, povestește Tache Culina. Satul a fost distrus, au fost morți și răniți și lumea, grămoștenii, adică, s-a risipit care încotro, așa au mai rămas în picioare două sau trei case...

’’Apoi...’’, dă să povestească mai departe viceprimarul din Polikastro, însă e întrerupt de prieteni, neamuri, de consăteni care țin să dea mâna cu cel mai important fiu al Livadiei din acel moment. Se oprește la masa noastră și părintele Mihail, născut și el la Livadia, dar cu casa la Polikastro și parohie la... Livadia. Se bucură sincer când aude că suntem din România și că venim din partea lui Steriu Toza care, iată, aflăm că e nepotul său de sânge! ’’Eu sunt armân!’’ se mândrește pe față părintele Mihail.

Părintele ne binecuvântează și ne lasă mai departe în grija viceprimarului Tache Culina. Care își amintește de anul 1970, atunci când satul a renăscut. Cu bani adunați cu trudă și cu sprijin de la trapeza, banca grecească, au fost înălțate în Livadia 60 de case, făcute din piatră și lemn. Apoi numărul lor a crescut. Nu a stat elsă numere averea celor din Livadia și împrejurimi, dar crede că în urmă cu 30-40 de ani pe culmile munților de acolo pășteau peste 250 000 de oi de-ale grămoștenilor. Se ținea pe atunci la Livadia târg mare de două oriu pe săptămână și se vindeau de toate: caș, telemea, lână, fructe, mai ales cireșe.

Acum, lucrurile stau altfel. Oamenii rămân la Livadia cam ține școala copiilor, din 15 martie și pînă la 15 octombrie. ’’Iarna cade neauă multă’’, continuă domnul Culina și ne bucurăm că am reușit să pricepem așa de bine armâneasca grămoștenului. Iar peste iarnă rămân la Livadia doar trei-patru palicari, înarmați cu puști, nu că s-ar teme ei de lotri, ci ca să oprească mistreții să facă prăpăd prin gospodăriile sătenilor lăsate în grija lor...

Pe scurt, fragmente din povestea Țării lui Tache Culina, viceprimarul din Policastro, vărul grămoșteanului Gheorghe Duma din satul timișan Sânandrei...

 

SURSA

Dinu Barbu, Țara lui Tache Culina, Agora, Timișoara, nr. 3 / 2011, pp. 77-79.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required