Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: academie
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Dimitrie I. Bolintineanu

Dimitrie I. Bolintineanu a fost fiul lui Ianachi Cosmad  (vezi biografie).


El s-a născut în satul Bolintin din Vale, în judeţul Ilfov, situat la 22 km vest de Bucureşti.


A purtat numele mamei sale, Anica Bolintineanu, născută şi ea în Bolintin, în grija căreia a rămas după despărţirea ei de soţ.

Ecaterina Vrana s-a născut la 18 iunie 1969, la Constanța.


Absolvă Academia de Artă, la clasa Sorin Ilfoveanu.


Participă la expoziții din 1994.


Expoziții personale: Universitatea Freiburg (Germania, 1993), Galeria Academiei de Artă (București, 1994), Institutul Francez (București, 1995 și 1997), ‘’Oameni de aproape’’ (Palatul Mogoșoaia, București, 2007).


Expoziții de grup în străinătate: Academia de Artă Budapesta (1994), Muzeul de Artă Durango (Spania, 2004), Bologna (Italia, 2006), Stedelijk Museum (Lier / Belgia, 2007), Druot Montaigne (Paris, 2009), Performance Art Institut (San Francisco / SUA, 2010-2011).


A realizat lucrări de artă monumentală în Parcul din Timișoara.


Lucrări ale sale se află în colecții publice (Muzeul Ludwig Budapesta și Muzeul Național de Artă Contemporană București) și particulare (România, Olanda, Elveția, Germania, SUA).

 


SURSA

Alice Dinculescu, Catalog de expoziție ‘’Buei di primuvearâ / Culori de primăvară’’. Artiști plastici aromâni, Proiectul Avdhela ‘’Pagini vii de cultură aromână’’, Constanța, 26-29 aprilie 2012, p. 22.

 

În almanahul pe anul 1979 al revistei ieșene ”Convorbiri literare”, cercetătorul Virginia Isac a publicat articolul Dedicații autografe pe cărți, în care a menționat și volume primite de folcloristul român Teodor Burada (1839 Iași*Moldova – 1923 Iași*România).


<(…) Cunoscând că se trage dintr-o veche familie de macedoneni, Frederic Dane îi trimite „în semn de înaltă prețuire” studiul său etnografic, în limba franceză, despre românii din Macedonia, Tesalia* și Albania, apărut în 1877.

Să-l fi determinat și acest studiu să pornească în faimoasele sale călătorii, pe unde locuiau românii, el și cu vioara lui, cîntîndu-le  doine și hore și ascultîndu-le cîntecele?

(…) În același an**, în Belgrad, la 15 decembrie, Lazăr a lu Dumi, în dedicația pe Evanghelia lui Matei (Vangheilu al Mattheu) tipărită în „dialectulu macedoromânu”, probabil cu ajutorul lui T. T. Burada, la București, în 1889, la tipografia Societății albaneze „Dituria”, își manifesta recunoștința: „Prea stimatului patriot (Domnului Theodoru Burada), spre semnu de respect și recunoscință. Autorulu”. Iar din Saraievo, la 20/10 1906, Isidor Ieșan îi trimitea „În semn de bună amintire, de respect și de adorațiune”,  comunicarea ținută în ședința Academiei Române din 19 noiembrie 1904 despre Românii din Bosnia și Herțegovina în trecut și present, pe care, cu „adăogiri și întregiri”, a tipărit-o la Arad în 1906.>

 

SURSA

Virginia Isac, Dedicații autografe pe cărți, Almanah ”Convorbiri literare”, Iași, 1979, p. 115.

 

 

NOTE M. T.

*Tesalia – Regiune din centrul Greciei, ce aparținea în acel moment Imperiului Otoman, ca și Albania și Macedonia.

**1890

<NO. 1 BUCUREȘTI,  IANUARIE 1921 ANUL LIII

În ziua de 13 ianuarie 1921 a încetat din viață bătrânul profesor de limba și literatura elină la Universitatea din Iași, Ioan Caragiani.

Născut în ziua de 11 fevruarie 1841 i-a lipsit numai o lună ca să împlinească vârsta de 80 de ani. Studiile secundare și superioare Caragiani le-a făcut la Atena și era un bun cunoscător al istoriei și literaturii vechi eline, pentru care avea o dragoste deosebită. Totuși el n-a voit să rămîie în Grecia, ci, bun Român de origine și sentimente, el a emigrat în 1864 în România unde i s-a încredințat catedra care a ocupat-o mai bine de jumătate de secol.

La înființarea Academiei Române în anul 1867, printre membrii din toate provinciile locuite de Români care aveau a reprezenta unitatea culturală și națională a României a fost numit și Caragiani, apoi, ultim supraviețuitor al celor ce compuseseră instituțiunea în 1867, a avut mulțumirea să asiste la serbarea solemnă pe care a organizat-o Academia la împlinirea unei jumătăți de secol.

Așezîndu-se în Iași în 1865, el făcu parte din membrii societății „Junimea”, frecventând regulat ședințele ei hebdomadare timp de 20 de ani; în „Convorbiri literare” Caragiani a publicat un șir de traduceri din Homer, Aristoteles și Theocrit, precum și articole originale despre Românii din Macedonia și poezia lor populară. El a făcut parte și dintre membrii societății „Junimea” care țineau prelegeri populare, filosofice, literare și istorice la Universitatea din Iași.

Caragiani avea un caracter egal, plăcut și totdeauna vesel. Vestit din cauza anecdotelor pe care le povestea cu o artă și un humor extraordinar, chiar pînă la bătrînețe. Caragiani era apreciat de toți cunoscuții săi și lasă o amintire dureroasă în cercul numeroșilor săi prieteni. >

 

SURSA

Al. Tzigara-Samurcaș, Necrologul unui junimist. Ioan Caragiani, Almanah „Convorbiri literare”, Iași, 1981, p. 16.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required