Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: atlas
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
ATLASUL LINGVISTIC AL DIALECTULUI MEGLENOROMÂN
Autor PETAR ATANASOV, Editura Academiei Române, 2009

 

dr. Emil Tircomnicu


După şapte decenii de când au apărut primele volume din Atlasul lingvistic român (ALR), având ca iniţiator pe Sextil Puşcariu şi ca autori pe Sever Pop şi Emil Petrovici, rod al cercetărilor şcolii lingvistice din Cluj şi al Muzeului Limbii Române, lingvistul meglenoromân, Petar Atanasov, din Scopje, R. Macedonia, a realizat Atlasul Lingvistic al Dialectului Meglenoromân (ALDM), lucrare apărută la Editura Academiei Române, 2008, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, Departamentul Relaţiilor cu Românii de Pretutindeni. Atlasul aduce o contribuţie însemnată la cunoaşterea dialectului meglenoromân, dialect care astăzi este pe cale de disparitie, datorită numarului mic de vorbitori şi a imposibilităţii cultivării în şcoli sau centre culturale care să ajute la pastrarea lui.

În Cuvântul-Înainte, acad. Marius Sala apreciază că „autorul, de origine meglenoromân,este cel mai bun cunoscător al acestei variante dialectale româneşti. A facut cercetari în toate localităţile în care se vorbeşte meglenoromâna şi a mai publicat o monografie a meglenoromânei (Meglenoromâna astăzi, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2002). Îi mulţumim şi îl felicităm pentru că a salvat ce se mai putea din acest idiom pe cale de dispariţie”.

Peninsula Istria este exponenta unui conglomerat de naŃionalităŃi si
grupuri etnice care interferează lingvistic si cultural, între acestea
remarcându-se în mod deosebit, de mai bine de un mileniu si jumătate,
elementul slav si cel romanic. Aceste două componente ale unui spaŃiu
intercultural prin excelenŃă, grefate pe gene autohtone, si-au disputat cu
asiduitate arealul, graniŃa dintre acestea modificându-se de foarte multe ori.
În acest spaŃiu, lingvistica romanică si slavistica au găsit de multe ori
puncte comune în ceea ce priveste obiectul de studiu, în apanajul
cercetărilor acestora fiind cuprinse si enclavele lingvistice de mici
dimensiuni. În această situaŃie se află dialectul istroromân, într-o perioadă
în care filologia slavă meridională marchează un moment de răscruce prin
formarea unor noi scoli naŃionale, ca urmare a schimbărilor politice
profunde ce au avut loc în această zonă a Europei în ultimul deceniu al
secolului al XX-lea.
Presiunile exercitate de idiomurile cu influenŃă în zonă au fost preluate
si de micul idiom românesc care s-a manifestat, încă de la stabilirea
grupului de români sud-dunăreni pe aceste meleaguri, ca un barograf al
tuturor schimbărilor istorice, politice, economice, sociale, culturale
petrecute în regiune înregistrându-le, normal, în lexic. Mai puŃinprestigioasă, istroromâna a manifestat o influenŃă extrem de redusă printre
limbile istriote, fiind în schimb deosebit de receptivă (în contextul actual
geo-politic, la croată) mai ales de când numărul celor care o utilizează s-a
redus drastic în ultimele decenii.
Pe măsură ce numărul vorbitorilor de istroromână se reduce într-un
ritm terifiant, am putea spune, mica insulă lingvistică stârneste interesul,
parcă mai viu ca oricând. Cercetători neobosiŃi ai romanităŃii balcanice,
români si străini, îsi concentrează, si chiar îsi unesc eforturile în salvarea,
măcar în formă scrisă, a acestui idiom, printre acestia numărându-se
Richard Sârbu si Vasile FrăŃilă2, dintre români, sau August Kovačec3 dintre

158
cei croaŃi, ilustrând în paginile lor microuniversul românesc din Peninsula
Istria, surprinzând aspectele esenŃiale ale vieŃii si spiritualităŃii localnicilor,
dovezi incontestabile ale originii noastre comune.
Goran Filipi, profesor la Universitatea din Pola, CroaŃia, a închinat o
serie de studii ornitonimiei din arealul istriot, fără a omite nici una din
limbile vorbite în zonă4. Pe lângă unele lucrări care îsi propun să apropie
limbile română si croată5, acestuia îi datorăm Atlasul lingvistic istroromân6
publicat anul trecut, lucrare care oferă noi perspective de cercetare, fiind în
esenŃă, după afirmaŃia lui Petru Neiescu, semnatarul prefeŃei în limba
română, „cel mai complet material comparabil asupra dialectului
istroromân”7, acesta fiind redactat în limbile croată, română si italiană. Tot
în această parte a lucrării sunt amintiŃi o serie de cercetători care au avut
contribuŃii majore în domeniul studierii idiomului istroromân: Iosif
Popovici, Sextil Puscariu, Leca Morariu, Traian Cantemir, Emil Petrovici,
Gustav Weigand, Artur Byhan, Matteo Bartoli, Petar Skok, Richard Sârbu,
Vasile FrăŃilă, August Kovačec, Goran Filipi si, evident, Petru Neiescu
care ne anunŃă că se pregăteste să publice un DicŃionar al dialectului
istroromân8.
Structura lucrării scoate la iveală încă o prefaŃă, în croată, semnată de
August Kovačec, si următoarele secŃiuni trilingve: Cuvânt înainte (cu
probleme legate de chestionar, transcriere, structura întrebărilor si a
răspunsurilor, observaŃii asupra informaŃiilor obŃinute, mulŃumiri), Hartă,

159
Abrevieri, Informatori, Câteva observaŃii asupra istroromânei actuale,
după care urmează chestionarul si răspunsurile consemnate.
Atlasul, pe care ni-l dăruieste cu generozitate autorul, printre puŃinii,
dacă nu chiar singurul cercetător croat care întreprinde eforturi reale pentru
salvarea istroromânei, constituie un nou punct de plecare în cercetarea
acestui dialect supus astăzi unor presiuni tot mai mari, dar normale, din
partea graiurilor croate cu care acesta intră în contact zi de zi datorită
relaŃiilor sociale, economice si culturale care devin inevitabile într-o lume
din ce în ce mai activă sub toate aspectele ei.
Bogatul material furnizat se referă la realităŃi lingvistice istroromâne
(din 11 localităŃi), croate (din două localităŃi) si românesti (localitatea
Rudna Glava din Serbia în care se vorbeste un grai dacoromân) strânse cu
ajutorul unui chestionar care are 1898 de poziŃii, pe care cercetătorul croat
l-a clasificat onomasiologic în 23 de secŃiuni9: fenomene atmosferice;
configuraŃia terenului; tradiŃii si instituŃii; corpul si simŃurile; calitatea si
cantitatea percepŃiei; scurgerea timpului si calendarul; viaŃa, căsnicia si
familia; casa si averea; îmbrăcăminte si accesorii; hrană si băuturi;
animale: mamifere, reptile si amfibieni, păsări, insecte; agricultură: lucrări
si unelte, viticultură, cresterea animalelor, apicultură, cultivarea măslinelor,pomi fructiferi, plante cultivate; floră spontană: copaci si tufisuri, plante;
ciuperci.
Un studiu mai atent al chestionarului ne conduce la ideea că
cercetătorul croat, din dorinŃa de a publica materialul si a-l pune la
dispoziŃia tuturor celor interesaŃi, a optat pentru un mod de structurare mai
simplu si l-a redat aparent într-o ordine aleatorie. Putem observa că Goran
Filipi pune în prim-plan fenomenele meteorologice, abordare care Ńine, în
bună măsură, chiar dacă autorul a constientizat sau nu, de una din
dimensiunile existenŃei si ale spiritului uman: dorinŃa de cunoastere a unor
noi arealuri, specifică tânărului care acumulează experienŃă si, nu în
ultimul rând, contemplarea si uimirea permanentă în faŃa miracolelor
prezentate de natură, care l-au preocupat pe om încă de la crearea sa.
În articolul de faŃă nu ne-am propus efectuarea expresă a unei recenzii
a Atlasului, care s-a bucurat de o primire foarte bună în rândul
specialistilor, dar având în vedere importanŃa acesteia am remarcat, la o
parcurgere mai atentă, că în ceea ce priveste consilierea pentru limba
română, aceasta nu s-a ridicat la nivelul asteptat, dorind să tragem un
semnal de alarmă în acest sens. Lucrarea prezintă numeroase erori de
tehnoredactare, si nu numai, în ceea ce priveste unii termeni ai căror
corespondenŃi au fost redaŃi în limba română literară (nu consecvent) si pe
care îi însirăm mai jos cu numărul de ordine al poziŃiei ocupate în Atlas,

160
redând în paranteze drepte formele corecte sau inexistente, care ar fi trebuit
să apară în textul original. MenŃionăm că pentru cuvintele redate în alfabet
fonetic, am înlocuit doar semnul grafic folosit de Goran Filipi pentru
fonemul român ă (!).
1 zråka soreluj Raza [rază] de soare. 2 Vedrε se. Vremea se
însenineaza [înseninează]. 5 plira lura Luna plina [Lună plină]. 6 mlåj,
nova lura Luna noua [Lună nouă]. 9 micu vuoz Ursa mica [mică]. 10 stεla
Danitsa Luceafarul [Luceafărul]. 12 Sverńåča Steaua polara [polară]. 13
stεla de sεrε Luceafar [Luceafăr]. 15 stεla če kadavε Stea cazatoare
[căzătoare]. 17 Zija se lukrε. Lura jεše. Se face ziua [ziuă]. Rasare [răsare]
luna. 18 domarεca, podne, de la podne, sεra, nopte Perioade (părŃi) de [ale]
zilei. 19 grumbε vreme Astazi [astăzi] este o vreme urâtă. 22 måre măγla
Vreme ceŃtoasă [ceŃoasă]. 26 Livε ka ši din kăbăl. Plouă ca [cu] găleata.
125 o kropilnica Acheasmatar [agheasmatar]. 137 ăn kărst Batez [botez].
140 sveto uľe Malu [maslu]. 133 bărsica SaculeŃ [săculeŃ] pentru a aduna
de pomană. 161 Križu me dore. Lumbagă [lumbago]. 236 o supåzuha
Axilă, subŃioară [subsuoară]. 254 ăn boš Testicol [testicul]. 246 părdi - vb.,
jo părdes Vânt, Băsimă [băsină]. 251 ăn bok Latură [latura] stângă sau
dreaptă a corpului. 265 ăn žerunkľu Gerunchi [genunchi]. 271 o peta
Câlcăi [călcâi]. 290 Verit-a samo ăn fečor. A venit numai un baiat [băiat].
312 narančast Portocalui [portocaliu]. 349 ľut Astringent, aspru (ca un
frupt [fruct] necopt). 379 novo leto Perioada dintre Craciun [Crăciun] si
Babotează [Bobotează], Sveta tri kraľa Babotează [Bobotează]. 395 Telova
Corpu [Corpul, Trupul] Domnului. 406 o rodiľa Lănză [lăuză]. 420 ăn
lεγer Cos penru [pentru] nou-născut [leagăn]. 482 ăn rod Familia mai largă
[lărgită]. 496 ăn rejăc Infiat [înfiat], adoptat. 509 o teta Sora [soră] a
mamei. 542 o sutla NaŃă [nasă]. 555 kanåle Îgheab (jgheab). 567 o kućica
[lipsă corespondent în limba română literară a), căsuŃă n.n.]. 575 o štåńada
Oală, cazană [cazan]. 669 raskuc DescalŃ [desculŃ]. 672 ăn firtuh SorŃ
[sorŃ]. 680 o kotula Furon [furou]. 686 o kărpa Petec [petic]. 691 ăn kăbăl
Cadă pentru spălatur [spălatul] rufelor. 697 kopań a) Capaie [copaie]; b)
Partea superioară a căpăii [copăii]. 719 un ńoketo Un fel de găluscă pentru
supa [supă]. 751 o žaba Broatec [brotac]. 772 o guska Gâska
[gâscă]sălbatică. 777 o patka RăŃoi sâlbatic [sălbatic]. 801 ăn bekačin
BecaŃina [becaŃină]. 802 ăn γaleb Pescăr [pescărus]. 809 o gugutka
Gugustine (gugustiuc). 813 ăn ćuk Cucuveia [cucuvea]. 833 o råtovica
Codobatără [codobatură] albă. 834 o råtovica Codobatatură [codobatură].
837 un sarakoc Sfrancioc [sfrâncioc] rosu. 881 o ćorina Cioacă [cioară].
Cioară gulerată, 884 o vråna Cioră [cioară] vânătă. 900 ăn čvărčăk Greiere
[greier]. 915 muska de kå Muscă [musca] calului. 923 ăn čvărčăk Greiere
[greier] de câmp. 924 ăn skakavăc Lâcustă [lăcustă]. 936 o dăska Carmană
[cormană]. 939 kolicele de pluγ CăruŃă [căruŃa] plugului. 953 kåpu de voz

161
Partea din faŃă si cea din spatele căruŃii [căruŃei]. 956 kåpicele SpiŃele asiei
[osiei] carului. 975 o kľuka Stegar subŃire pentru acordul de strâns cu laoru
[laorul]. 978 Kum ăj nekărcęjt cesta brižan åsir. Ce încărcat e amărâtal
[amărâtul] de măgar. 987 γărni ku lopata A sapa [săpa] cu lopata. 1007
škårele de obrižui Foerfecă [foarfece] de altoit. 1011 prijuvi A îngropa
butacii [butucii] de viŃă de vie [viŃă-de-vie]. 1038 b) o sita [sită pentru
făină n.n.]. 1041 vijεj a plivi, a curăŃa gâul [grâul] de pleavă. 1050 o
sinokošε O grâmăjoară [grămăjoară] [de] fân abia cosit. 1068 mica semna
U [un] semn mic, 1100 ăn grunăt Gospodărie pe lângă casa sateanului
[săteanului]. 1135 o stεva Claie (snopuri sprijinite [snopi sprijiniŃi] vertical
unul de altul după seceris pentru a se usca. 1148 måc de fεrmentin Legătura
[legătură] de porumb. 1151 muli fεrmentinu A curaŃa [curăŃa] (dezghioca)
boabele de pe cocean. 1163 tuči grăvu A îmblăci [îmblăti] cerealele
[grâul]. 1185 hitεj ku lopåta A arunca cu lopată [lopata]. 1202 Obreźite
loźε plănźe. Lăstări tăiat [lăstarii tăiaŃi] plâng. 1203 Mladicele se ovijeskuokloli de kolăc. MladiŃele [mlădiŃele] se încolăcesc în jurul araculi
[aracului]. 1219 o cărhuľe Strugure aproape fără boabe care rămâne pe
butac [butuc] după cules. 1231 pobiruj A spicui (a strănge [strânge]
resturile după cules). 1233 očisti A curaŃa [curăŃa] ciorchinele de boabele
putrde [putrede]. 1235 o måkina Tease [teasc] manual. 1251 o băčva Butoi,
butie [bute]. 1295 ăn kăbăl DoriŃă [doniŃă], putină. 1298 bocun Damigeană
împletita [împletită]. 1317 o polica BeŃe pe care stau găinule [găinile] în
coteŃ. 1319 o γajba Cuscă pentu claponii [claponi]. 1347 čofεj A cinguli
[ciuguli]. 1350 kakå A caca [se căca]. 1360 cikε łâfnâ [Ńâfnă] (boală a
găinilor). 1361 Gaľira šľapakε. Găina scliopătă [schioapătă]. 1366 puľću
čiokε Piul [puiul] piuie, 1367 guska gregurε Gáscă [gâsca] gâgâie. 1369
Golubu gragurε. Porumbelul gângure [gângureste]. 1370 purmanu scapkε
Curcanu [curcanul] ciurâe [cârâie]. 1374 ăn părkat Loc îngradit [îngrădit]
pentru porci în grajdulm [grajdul] de vite. 1379 ăn rilăc Răt [rât]. 1397
părkåtu de oj Loc îngrădit pentru oi ín [în] grajdul de vite. 1047 škårele de
oj Foarfeci [foarfece] de tuns oi. 1448 o škuta Colastră [coraslă] primul
lapte după fătat. 1450 ăn vicelić ViŃel care înca [încă] suge. 1479 kanalu de
γnojnica Cnalul [canalul] prin care se scurge pisatul vitelor. 1515 o sårčira
Povară, somar [samar]. 1525 ăn štriγăľ łesală (perie de metal pentru a
Ńesălat [Ńesăla] calul). 1532 ăn šimeľ Cal cenusin [cenusiu]. 1552 åsiri tules
Măgari [măgarii] rag. 1553 o tarnica Seana [seaua] măgarului. 1582
skorca de ulika Coajă [coaja] măslinii [măslinei]. 1583 kårna de ulikε
Carnea măslinii [măslinei]. 1590 o våskε PorŃiunea vasului pentru olive
[măsline]. 1603 o lodricε Vas de piatră pentru păstrarea oleiului [uleiului].
1628 divľa čerešńa Cires sâlbatic [sălbatic]. 1636 o kuńε a) Gututi [gutui].
1663 b) batica b) Căpătână [căpăŃână] de usturoi. 1681 kopa Capere
[caper]. 1694 o rukola Planta [plantă] din familia cruciferelor. 1697

162
glavåta de salåta O căpătână [căpăŃână] de salată. 1713 o žalfija Salbie
[salvie], iales [jales]. 1718 ăn koren Ridicini [rădăcină]. 1734 pupki
Mugure [mugur]. 1739 otseči ši oγoli γråna A tăia [o] ramură si a o coji.
1743 Stăbile cvetes. Copaci [copacii] înfloresc. 1748 ăn gråbru Carpin
[carpen]. 1779 o vărba Rachită [răchită]. 1785 un stolisnik Coadă [coada]
soricelului. 1815 ăn šafran Safrănas [sofrănas], brândusă de toamnă. 1816
ăn šafran Safran [sofran]. 1820 ăn karanfil Garoafă sălbatica [sălbatică].
1823 [lipsă corespondent în limba română literară]. 1825 ăn zvončić [lipsă
corespondent în limba română literară], 1841 o urzika [lipsă corespondent
în limba română literară]. 1852 γåbile rožice Ciubotica-cucului [ciuboŃicacucului].
1859 o bucvica Dragavel [dragavei]. 1866 [lipsă corespondent în
limba română literară]. 1869 o kiselica Fluerătoare [fluierătoare]. 1880 o
lepreńa Stirigoaie [stirigoaie]. P.739 floră spontanee [spontană]. La
acestea se adaugă si alte câteva erori strecurate în prima parte până la
consultarea materialului lingvistic supus anchetei.
Goran Filipi nu este însă singurul cercetător din spaŃiul fostei
Iugoslavii care si-a propus să realizeze o lucrare de acest gen, cercetătorul
belgrădean Radu Flora redactând Micul atlas lingvistic al graiurilor
istroromâne, conceput pentru 274 de realităŃi lingvistice10, scriere care va
apărea postum sub egida Academiei Române.
Lexicul istroromân în ansamblul său a mai constituit un segment
important al studiilor legate de o anumită limbă, fiind încorporat în atlase
lingvistice de mare anvergură, anchetele iniŃiate fiind rezultatul unei
revigorări a cercetării lingvistice în contexte geo-politice propice acestui
gen de activitate. Astfel, pe lângă mai noul Atlas, amintit mai sus, au văzut
lumina tiparului Atlasul lingvistic Român I11 si II12 si Atlante Linguistico
Italiano (al cărui chestionar a fost de asemenea publicat13), lucrări care
conŃin fiecare 2160, 4800, respectiv 7659 de poziŃii (mai bogat cu 699 de
circumstanŃe). Realizatorii anchetelor pentru istroromână, cuprinse în

163
atlasele menŃionate, au fost: Sever Pop (ALR I), Stefan Pasca (ALR II) si
Ugo Pellis (ALI)14.
Completarea zestrei lingvistice atestate a istroromânei, la care si-a
adus contribuŃia si Atlasul, constituie un bun prilej pentru realizarea unei
clasificări onomasiologice cu o scală de discriminare mult mai largă a
faptelor de limbă. În această privinŃă, credem că un model, care de departe
s-ar potrivi cel mai bine acestui scop, ar putea constitui o taxonomie
realizată în Istoria limbii române15, care reflectă o concepŃie realistă, bine
închegată, ce porneste în mod firesc de la om si cunoasterea trebuinŃelor
sale, trecând la cunoasterea si stăpânirea naturii, la înŃelegerea nevoilor lui
din punct de vedere economic, social, spiritual si cultural, viziune benefică

în activitatea de cercetare.
Pe baza aspectelor evidenŃiate de către noi până în acest punct, putem
spera că o analiză mult mai aprofundată a materialelor care au fost
publicate până în prezent, inclusiv Atlasul lui Goran Filipi, va arunca o
nouă lumină asupra volumului de termeni cu provenienŃă diversă în
istroromână, putându-se urmări dinamica dezvoltării acestui „bagaj” prin
vectorii cu ajutorul cărora o multitudine de fapte de limbă au penetrat cel
mai puŃin răspândit dialect al limbii române. Lingvistii români si străini au
în faŃă dificila sarcină de a clarifica problemele care s-au ivit în stabilirea
originii unora dintre lexeme, constrânsi să acŃioneze contra-cronometru
asupra unei enclave lingvistice care, din păcate, se va stinge într-un viitor
relativ scurt, o dată cu ultimul ei vorbitor.

 

1 Goran Filipi, Istrorumunjsku lingvističeski atlas. Atlasul Lingvistic Istroromân. Atlante
Linguistico Istrorumeno, Pula, Znanstvena Udruga Mediteran, Societas Studiorum
Mediteraneum, 2002.
2 Richard Sârbu, Vasile FrăŃilă, Dialectul istroromân, Timisoara, Editura Amarcord, 1998.

3 Kovačec, August, Istrorumunjsko-hrvatski rječnik (s gramatikom i textovima), Pula,
Znanstvena Udruga Mediteran, 1998.
4 Goran Filipi, Istarska ornitonimija škrjanci, în „Annales. Anali Koprskega primorja in
bližnjih pokrajin / Annali del Litorale capodistriano e delle regioni vicine”, nr. 2/’92,
Koper, 1992, p. 6-13.
Goran Filipi, Ornitonimia istriana: i nomini popolari della pavoncella (Vanellus,
vanellus), în „Annales. Anali za istrske în mediteranske študie / Annali di studi istriani e
mediterranei / Annals for Istran and Mediterranean Studies, nr. 22/2000, Koper, p. 284-285.
Goran Filipi, Ornitonimia istriana: i nomi di tipo Mazorin per la specie anas
Platyrhynchos − un relitto mediteraneo?, în „Linguistica”, anul XXXIV, nr. 2, Ljubliana,
1994, p. 69-72.
Goran Filipi, Ornitonimi u novom rječniku rovinjskoga idioma oca i sina Pellizzer, în
„Folia onomastica croatica”, Zagreb, Hrvatska Akademia Znanosti i Umjetnosti, 1995, nr.
4, p. 30-56.
Goran Filipi, Ornitonimi u rukopisom rječniku Fra Josipa Jurina, în „Čakavska rič”,
anul XXVII (1999), br.1, siječanj-lipanj, Split, p. 5-28.
5 Goran Filipi, Florin Ionilă, Rumunjsko−hrvatski razgovorni priručnik, Zagreb,
Dominovič d.o.o., 2001.
6 Vezi nota 1.
Pentru această lucrare a lui Goran Filipi vom utiliza sigla Atlas.
7 Goran Filipi, Atlas, p. 12.
8 Id., ibid., p. 11.

9 Id., ibid., p. 61-780.

10 Vasile FrăŃilă, Studii lingvistice, Timisoara, Editura Excelsior, 1999, p. 81.
11 Atlasul lingvistic român, publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub conducerea
lui Sextil Puscariu. Partea I, de Sever Pop, vol. I, Cluj, 1938; vol. II Sibiu / Leipzig; 1942.
12 Atlasul lingvistic român, publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub conducerea
lui Sextil Puscariu. Partea a II-a (ALR II), vol. I: A. Corpul omenesc, boale (si termeni
înrudiŃi). B. Familia, nasterea, copilăria, nunta, moartea, viaŃa religioasă, sărbători. C.
Casa, acareturile, curtea, focul, mobilierul, vase, scule, de Emil Petrovici, Sibiu / Leipzig,
Muzeul Limbii Române / Otto Harrassowitz, 1940; si ALR II. Suplement. Termeni
consideraŃi obsceni, Sibiu / Leipzig.
13 Bartoli, M.; Terracini, B.; Vidossi. G.; Grassi, C., Atlante Linguistico Italiano.
Questionario. 1, a Testo, edizione definitiva sul testo originario di M. Bartoli e U. Pellis a
cura di A. Genere, S. Campagna e L. Massobrio e con la colaborazione del Centro
Nazionale Universitario di Calcolo Elettronico, în „Supplementi al Bollettino delľ Altante
Linguistico Italiano”, nr. 3, Torino, 1969.

14 Vasile FrăŃilă, op. cit., p. 81.
15 I. Fischer, Clasificarea semantică a lexicului latinei dunărene, în Istoria limbii române,
vol. al II-lea, coordonator Ion Coteanu, Bucuresti, Editura Academiei, 1969, p. 129-173.


BEMERKUNGEN ZUM HISTRORUMÄNISCHEN SPRACHATLAS
(ATLASUL LINGVISTIC ISTROROMÂ N)
(Zusammenfassung)
Dieser Bericht unterstreicht die Wichtigkeit für das Studium und für die
Behaltung dieses Dialekt in schriftlicher Form des Istro-rumänischen
lingvistischen Atlases gerausgegeben von Goran Filipi.
Hier sind auch bestimmte Grenzen dieser Arbeit aufgezählt worden, die aus
einer inkorrekten Herausgebung einiger Wortsinne in der rumänischen
literarischer Sprache entstanden sind. Was dieses Thema betrifft wurde die
Verfassungsberatung ungenügend realisiert.
Schließlich wurden auch andere Arbeiten erwähnt, die die Problematik
dieses Studiums behandelt haben. Auch das Werk Der kleine lingvistische Atlas
der istro-rumänischen Mundarten von Radu Florea ist hier gemeint, das noch
nicht erschienen ist.

 

SURSA

Miclăuş Lucian, Asupra Atlasului Lingvistic Istroromân, ''Analele Universităţii de Vest din Timişoara. Seria Ştiinţe Filologice'', XLI, 2003, pp. 157-163

Dinu Barbu – Mic atlas al județului Timiș. Caleidoscop / 2011

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu din Timișoara am intrat în posesia celei de a IV a ediții a lucrării sale Mic atlas al județului Timiș. Caleidoscop, publicată în 2011 la editura Artpress din Timișoara.


Lucrarea este structurată alfabetic pe localități și în câteva capitole cuprinde și 6 scurte articole referitoare la aromânii care au venit din Balcani în secolele XVIII-XIX pentru a se stabili în Banatul controlat de dinastia Habsburgilor austrieci.


Astfel, capitolul Brestovăț include articolul Sina, baronul aromân de Hodoş şi Chizdia, capitolul Comloșu Mare include articolul Conacul Milevei (familia Nacu), capitolul Dudeștii Noi include articolul Născuţi în Grecia, colonizaţi în Cadrilater, chemaţi în Banat, dislocaţi în Bărăgan, capitolul Foeni include articolul Domeniul Mocioneștilor, capitolul Săcălaz include articolul Averea lui Becali (Gigi), iar capitolul Sânnicolau Mare include articolul Castelul dispărutelor minuni (familia Nacu).

 

 

Dinu Barbu – Averea lui Becali

Miercuri, 01 Februarie 2012 13:05

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu (1951 Timişoara - ) am intrat în posesia lucrării sale Mic atlas al judeţului Timiş. Din capitolul Săcălaz am extras articolul Averea lui Becali:


’’George Becali este una din personalităţile din România de azi care a îmbinat politica cu fotbalul pentru a câştiga imagine publică. Născut lângă Tulcea, în judeţul Brăila, în anul 1958, Becali a inserat întotdeauna în biografia sa faptul că e aromân de origine din Cadrilater şi că familia sa, în urma Tratatului României cu Bulgaria (septembrie 1940), a fost obligată să părăsească sudul Dobrogei, mutându-se în comuna Săcălaz, mai exact în satul Beresgău Mic, unde a primit cinci hectare de pământ. În anii ’50 familia Becali a fost deportată în Bărăgan, capul familiei fiind cunoscut pentru atitudinea sa anticomunistă. După anul 2004, la intrarea lui George Becali în politică, s-a creat legenda că acesta ar deţine suprafeţe imense de pământ lângă Timişoara. De fapt, e vorba de cele 5 hectare primite de familia Becali în urma bejaniei acesteia din sudul Dobrogei.’’

 

SURSA:

Dinu Barbu, Mic atlas al judeţului Timiş. Caleidoscop, ediţia a IV a revăzută şi adăugită, Artpress, Timişoara, 2011, p. 334.

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu (1951 Timişoara - ) am intrat în posesia lucrării sale Mic atlas al judeţului Timiş. Din capitolul Dudeştii Noi am extras articolul NăscuţI în Grecia, colonizaţi în Cadrilater, chemaţi în Banat, dislocaţi în Bărăgan:

 

‘’În perioada anilor 1945-1956 au avut loc în România popular massive deplasări de populaţie, ca măsuri punitive concepute de regimul communist al lui Gh. Gheorghiu-Dej, într-o ţară aflată sub ocupaţie sovietică. Printre ‘’duşmanii de clasă’’ ai bolşevicilor s-au numărat şi machedonii veniţi la Besenova Nouă după cel de-al doilea război mondial. Tudor Pundichi s-a născut la 20 ianuarie 1899 în localitatea Cândrovu, Grecia. În 1925 pleacă din Grecia, fiind colonizat cu familiaîn comuna Bubiuc, Durostor, în Cadrilaterul românesc, unde a primit 10 ha de teren arabil. În anul 1940,România este obligată să cedeze Bulgariei Cadrilaterul, iar familia Pundichi, în urma schimbului de populaţie dintre cele două ţări, s-a mutat în comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa. În anul 1947, aceeaşi familie a ajuns în Besenova Nouă (azi Dudeştii Noi), membrii familiei fiind înregistraţi în arhiva primăriei ca şi colonişti, la fel ca şi refugiaţii basarabeni sau bucovineni din fosta URSS. De altfel, şvabii bănăţeni îi numeau pe macedoneni, nu cu foarte multă simpatie, tot colonişti, având în vedere faptul că aromânii au fost aşezaţi cu forţa de autorităţi în casele germanilor din Timiş în anii 1945-1947, primind şi pământurile acestora, câte cinci hectare de familie. Tocmai acele cinci hectare au făcut ca Tudor Pundichi să fie catalogat de comunişti drept chiabur, el şi ai lui fiind dislocaţi (deportaţi) în localitatea Măzăreni , în fosta Regiune Galaţi. Deportarea familiei Pundichi s-a făcut prin Ordinul de deportare din 1951, care prevedea, între altele, două categorii distinct de comunităţi care urmau a fi dislocate în Bărăgan: a) cei originari din Basarabia şi stabiliţi pe teritoriul României după 1 iunie 1940; b) cei de origine macedoneană (cazul aromânilor din Dudeştii Noi).’’

 

SURSA

Dinu Barbu, Mic atlas al judeţului Timiş. Caleidoscop, ediţia a IV a revăzută şi adăugită, Artpress, 2011, p. 194.

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu (1951 Timişoara -) am intrat în posesia lucrării sale Mic atlas al judeţului Timiş. Din capitolul Brestovăţ am extras articolul Sina, baronul aromân de Hodoş şi Chizdia:


’’Familia baronilor aromâni Sina a făcut o carieră deosebită în Europa Centrală a secolelor XVIII şi XIX. Originară din Moscopol (Albania), familia Sina părăseşte oraşul după distrugerea acestuia de către otomani. Se stabileşte mai întâi în Croaţia, apoi la Viena, unde se ocupă cu negoţul tutunului, bumbacului şi bunurilot alimentare.

Întemeietorul Casei Sina, Simon (născut la Moscopol în 1753, decedat la Viiena în 1822, foto stânga) dezvoltă afacerile familiei şi devine cea de-a doua putere financiară la Viena (după Banca Rotschild). Simon Sina era în relaţii cu Ali Tebelin, paşa din Ioanina, iar legenda spune că o parte din averea familiei Sina ar fi provenit din fondurile depuse de paşă în seifurile familiei Sina şi asasinării sale de către un ofiţer francez (eveniment descris de scriitorul Alexandre Dumas în romanul ’’Contele de Monte Cristo’’).

Mulţumită relaţiilor strânse pe care le avea la Sankt Petresburg, Sina a fost depozitarul averilor aristocraţiei ruse – între care şi cea a familiei Kiseleff – şi a reprezentat timp de ani de zile o contrapondere economică a familiei Rotschild, finanţînd, între altele, propaganda ţaristă în Balcani.

Simon Sina a fost consul şi ministru al Greciei la Viena, Munchen şi Berlin, membru al Camerei magnaţilor din Ungaria, consilier intim austriac, Cavaler al Ordinului Coroanei de Fier cl. I, membru al Senatului, responsabil cu Academia imperială de Ştiinţe. Sina a dăruit mulţi bani statului grec, construind Academia din Atena şi fiind considerat ’’everget’’ – binefăcător al Naţiunii Elene – iar o stradă din Atena îi poartă astăzi numele.

Printre construcţiile finanţate de Simon Sina se numără primul pod construit peste Dunăre la Budapesta, Institutul orbilor, Palatul Academiei Ungare de Ştiinţe, Conservatorul din Budapesta. Faima fiului său G-Georg-Simon Sina (n. Viena 1782 – d. 1856) a fost la fel de mare (foto sus dreapta). A primit titluri de nobleţe de la împăratul Francisc II în anul 1818, în urma cumpărării moşiilor de la Hodoş şi Chizdia (Kizdia), devenind baron. Nepotul, Simon-George (1810-1876) a continuat opera tatălui şi a bunicului său, mărind averea familiei şi reputaţia ei internaţională.

Scriitoarea Constanţa Marcu întreprinde în prezentr un demers interesant. Domnia sa doreşte să restiutie publicistic celor din Hodoş şi Coşarii, şi nu numai, istoria unei faimoase familii de aromâni care a marcat civilizaţia Europei în secolele XVIII-XIX.’’

 

SURSA:

Dinu Barbu, Mic atlas al judeţului Timiş. Caleidoscop, ediţia a IV a revăzută şi adăugită, Artpress, Timişoara, 2011, p. 149.

Dinu Barbu – Domeniul Mocioneștilor

Duminică, 05 Februarie 2012 08:10

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu din Timișoara, am intrat în posesia lucrării sale Mic atlas al județului Timiș. Din capitolul Foeni am extras subcapitolul Domeniul Mocioneștilor:


''Ioan Mocioni de Foen a construit în anul 1812 la Foeni o reședință impresionantă pentru acele vremuri, o clădire cu frontonul susținut de șase coloanece închid terasa care se deschide spre parc. Gardul parcului era monumental, având porți masive realizate din fier forjat. Antoniu Mocioni este cel care a început, în anul 1890, construcția mausoleului familiei, terminat în anul 1893 de către fiul său, Zeno. În timpul revoluției din 1848-1849, soldații unguri au pustiit Foeniul. La 4 mai 1849 domeniul a fost confiscat, grajdurile au fost golite, iar caii și vitele transportate la Uj-Pecs. Abia în anul 1854 domeniul va reintra în stăpânirea lui Andrei Mocioni de Foen, cel de-al doilea fiu al lui Ioan Mocioni.


În anul 1869 Andrei s-a retras din viața politică, petrecându-și în tihnă ultimii ani de viață la Foeni, alături de soție, Laura Cernovici, și de socrul său, baronul Cernovici. Cel din urmă și-a risipit averea prin acte de mecenat și – rămas fără bani – s-a retras la bătrânețe la reședința ginerelui de la Foeni. Influențat și dominat de soția sa Laura și de socrul său, neavând copii, în anul 1880 Andrei Mocioni își face testamentul prin care lasă moștenire domeniul Foeni soției și nu nepoților săi de frate, supărând întreaga familie a Mocioneștilor. Laura Mocioni a lăsat moștenire domeniul unui nepot de-al său, iar acesta l-a vândut firmei ’’Haas & Deutsch’’. Nepotul lui Andrei, Antoniu Mocioni de Foen, ultimul descendent în linie directă al ramurii de Foen, a răscumpăra domeniul și a amenajat în reședința de aici o casă de cultură. După 1949, domeniul fost naționalizat, iar în castel s-a instalatun sanatoriu. Azi se află în grija Primăriei, găzduiește Casa de Cultură, un muzeu și biblioteca din comună.''

 

SURSA

Dinu Barbu, Mic atlas al județului Timiș. Caleidoscop, ediția a IV a revăzută și adăugită,Timișoara, Artpress, 2011, p. 213.

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu din Timișoara am intrat în posesia lucrării sale Mic atlas al județului Timiș. Din capitolul Sânnicolau Mare am extras subcapitolul Castelul dispărutelor minuni:


‘’Cea mai vestită familie nobiliară din nord-vestul județului Timiș-Torontal în secolele XVIII-XIX a fost cea a grofilor (conților) Nacu, armâni (macedoneni) veniți din Grecia și stabiliți în Banat. Frații Nacu, Hristu și Chiril, au trecut la catolicism și s-au maghiarizat luându-și numele de Nako Kristof și Cziril. Aceștia au cumpărat domeniul de la Sânnicolau Mare la o licitație în anul 1781. La anul 1864, contele Kalman Nako a început construirea castelului, realizat în stil neoclassic și plasat în mijlocul unui parc cu arbori de esență rară. Piesa de rezistență a conacului o constituie turnul medieval care organizează volumetric clădirea cu 99 de încăperi. Iar camerele, conform monografiei Sânnicolaului Mare realizată de prof. dr. Ioan Romoșan, s-au constituit în timp în adevărate săli de muzeu, găzduind piese valoroase: 5 000 de volume ale bibliotecii familiei, un altar Cinquecento, pictori ale maeștrilor Lenbach și Schrottberg, o statuetă venețiană realizată de Carducci, tablouri de Pettenkoffen, Frygies și Blaas, dar și de soția contelui Kalman Nako, Berta, o copie după vestitul Tezaur de la Sânnicolau Mare, apoi dulapuri flamande sculptate și încrustate, porțelanuri rare, o casetă de bijuterii care adăpostea scrisori originale primite de la compozitorii Franz Liszt și Richard Wagner ori de la Francisc (Ferencz) Deak, cel numit înțeleptul națiunii, roman de origine, al cărui chip se află imprimat pe cea mai valoroasă bancnotă maghiară, cea de 20.000 de forinți. Una din săli găzduia trofeele de vânătoare ale contelui Kalman aduse din prima sa expediție făcută în Africa. Din păcate, valorile din castelul conților Nako au dispărut imediat după primul război mondial, când Banatul, pentru scurt timp, s-a aflat sub ocupație sârbească, apoi franceză.

Castelul Nako, în timp, a avut mai multe destinații: a fost sediul primei școli agricole din România, adevenit sediu legionar în anul 1941 și cazarmă-depozit de armament. După război, ajunge sediul școlii de tractoriști și apoi al școlii agricole din localitate (1949-1951; 1953-1955), spațiu pentru Muzeul Bela Bartok, inaugurat la anul 1981, devine apoi Casă a Pionierilor, discotecă după 1990 și club de calculatoare, pentru ca în primul deceniu al secolului XXI-lea să funcționeze ca și Casă de Cultură și Muzeu al orașului Sânnicolau Mare.’’

 

SURSA

Dinu Barbu, Mic atlas al județului Timiș. Caleidoscop, ediția a IV a revăzută și adăugită, Artpress, Timișoara, 2011, pp. 106-107.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required