Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: episcop
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

INTRODUCERE:

 

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop ortodox al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania din București a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentarii ale versurilor rugăciunii creștine fundamentale. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat la aceeași editură versiunea aromână a cărții înaltului prelat sârb.


 


Cari hii tu țeruri – Carele ești în ceruri


Câtrâ țeruri anâlțămu ocl’il’i a noștri daima cându Ti-acl’imămu și stri locu îl’i dipunămu cându li thimisimu amârtiili a noastri.

Către ceruri ridicăm ochii noştri întotdeauna când Te chemăm şi spre pământ îi coborâm când ne amintim de păcatele noastre.

 

Daima himu tu gremu di itia a niputeriloru a noastri și a amârtiiloru a noastri.

Întotdeauna sântem în prăpastie din pricina slăbiciunilor noastre şi a păcatelor noas­tre.

 

Tini hii daima ndzeanâ, dipu acși cumu undzeaști a mâriril’ei a Tali și a lumbrusiril’ei a Tali.

Tu eşti întotdeauna întru înălţime, precum se şi cuvine măririi Tale şi strălucirii Tale.

 

Tini hii daima tu țeru cându himu niaxi s-Ti-apruchemu, ma ți-ari hari s-Ti dipuńi la noi, tu cohili a noastri di-npadi, cându avemu seati ti Tini ș-cându u dișcl’idemu a Țiia ușa a noastrâ.

Tu eşti întotdeauna în cer când sântem nevrednici să Te primim, dar cu plăcere Te pogori la noi, în sălaşurile noastre pământeşti, când însetăm după Tine şi când deschidem Ţie uşa noastră.

 

Ma ș-cara dipuńi la noi,Tini armâńi tu țer;tu țeru bânedzi, pritu țeru aladzâ ș-cu țerlu deadunu Ti-apleț pân’ tu valea a noastrâ.

Dar şi de Te pogori la noi, totuşi rămâi în cer; în cer locuieşti, prin cer umbli şi cu cerul împreună Te apleci până în valea noastră.

 

Țerlu easti alargu, multu alargu, ti omlu a curi duhu și a curi inimâ suntu turnati di la Tini i cari își pizuescu cându easti thimisitâ numa a Ta.

Cerul este departe, foarte departe, pentru omul al cărui duh şi a cărui inimă sânt întoarse de la Tine sau care-şi bat joc când se pomeneşte numele Tău.

 

Ma elu easti aproapea, multu aproapea, ti omlu ți u țâni daima dișcl’isâ ușa a suflitlui a lui și-așteaptă s-yińi Tini, nai ma vrutlu ditru oaspiț.

Dar el este aproape, foarte aproape, pentru omul care ţine întotdeauna deschisă uşa sufletului său şi aşteaptă să vii Tu, Cel mai drag dintre oaspeţi.


Si-eara s-lu bâgamu ninga Tini omlu nai ma dreptulu, Tini Ti-analți ma-ndzeanâ di elu dipu ca țerurli ma-ndzeanâ di amirâril’ea a moartil’ei.

Dacă ar fi să-l punem alături de Tine pe omul cel mai drept, Tu Te înalţi mai presus de el ca cerurile mai presus de valea pământului, ca viaţa veşnică mai pre­sus de împărăţia morţii.

 

Noi himu fapțâ di-tu unâ luyie di material ți si-aspardzi ș-putridzaști: cumu va puteamu s-șidemu la idhyea anâlțimi cu Tini, Tinereațâ ș-Puteari fârâ moarti!

Noi sântem dintr’un material stricăcios şi putrezitor: cum am putea să stăm la aceeaşi înălţime cu Tine, Tinereţe şi Putere Fără de moarte!

 

Tatălu-a nostru, Cari daima hii ma-ndzeanâ di noi, dipun-Ti pân’ și ni analțâ pân’ di Tini.

Tatăl nostru, Care întotdeauna eşti mai presus de noi, apleacă-Te până la noi şi ne ridică până la Tine.

 

Ți altuțiva himu, macâ nu mași limbi fapti di țarâ ta si-alavdâ doxa a Ta?

Ce altceva sântem, fără numai limbi alcătuite din ţărână ca să laude slava Ta?

 

Țara va si-eara mutâ trâ etâ și nu va s-putea s-greascâ numa a Ta fârâ di noi, Dumnidzale.

Ţărâna ar fi mută pe vecie şi n-ar putea rosti numele Tău fără noi, Doamne.

 

Cumu poati țara s-Ti cunoascâ macâ nu pritu noi?

Cum poate ţărâna să Te cunoască dacă nu prin noi?

 

Cumu va puteai si-adari thavmati di-tru țara moartâ macâ nu pritu noi?

Cum ai putea să faci minuni din ţărâna moartă dacă nu prin noi?

 

O, Tatălu a nostru!

O, Tatăl nostru!

 

 

SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, p. 12-15.

 

INTRODUCERE:

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop sârb al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentariul fiecărui vers al rugăciunii creștine fundamentale ‘’Tatăl nostru’’. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat la aceeași editură versiunea aromână a lucrării prelatului sârb.

 

 

Pânea a noastrâ, ațea ti tuti dzâlili, dă-ńi-u noauâ adzâ – Pâinea noastră, cea spre ființă, dă nouă astăzi

 

Cari da trupu, ațelu da și suflitu, ș-cari da aerâ, ațelu da ș-pâni.

Cine dă trup, acela dă şi suflet, şi cine dă văzduh, acela dă şi pâine.

 

Ficiurițl’i a Tăl’i, Filotime Nilâoase, l’i-așteaptâ di la Tini tuti ațeali ți lipsescu.

Copiii Tăi, Dăruitorule Milostive, aşteaptă de la Tine toate cele de trebuinţă.

 

Cari va luńineadzâ fața a loru tahina-dimneața macâ nu Tini cu fexea a Ta?

Cine va lumina feţele lor dimineaţa dacă nu Tu, cu lu­mina Ta?

 

Cari va lâ-aveag’i,noaptea anasa a loru cându dormu macâ nu Tini, Ațelu ma niapustusitlu di tuț avug’itorii?

Cine va priveghea noaptea asupra răsuflării lor când dorm dacă nu Tu, Cel mai neobosit decât toţi străjerii?

 

Iu vai puteamu si-u siminămu pânea ti cathi dzuâ macâ nu tu agrulu a Tău?

Unde am putea să semănăm pâinea de zi cu zi dacă nu în ţarina Ta?

 

Cu ți vai puteamu s-lu-adrămu cama crehtu agrulu macâ nu cu aroaua a Ta di tahina?

Cu ce am putea să împrospătăm această ţarină dacă nu cu roua Ta cea de dimineaţă?

 

Cumu vai dâdeamu banâ macâ nu cu fexea a Ta ș-cu aera a Ta?

Cum i-am da viaţă dacă nu cu lumina Ta şi cu văzduhul Tău?

 

Cumu vai puteamu si-u mâcămu pânea nu cu gura ți Tini nâ-u-adrași?

Cum am putea să mâncăm pâinea dacă nu cu gura pe care ne-ai făcut-o Tu?

 

Cumu vai puteamu s-nâ hârsimu și s-Țâ ifhâristisimu câ himu mâcați, macâ nu pritu duhlu ți lu suflași tu lăschili fârâ di banâ și-adrași di eali ciudie, Tini Ațelu cama ti-anami Artistu?

Cum am putea să ne bucurăm şi să Îţi mulţumim că sântem hrăniţi, dacă nu prin duhul pe care l-ai suflat în noroiul lipsit de viaţă şi ai făcut din el minune, Tu, Cel mai minunat Artist?

 

Nu ti pâlâcârsescu Tini pânea a mea, ama trâ pânea a noastrâ.

Nu mă rog Ţie pentru pâinea mea, ci pentru pâinea noastră.

 

Ți-ncherdu easti macâ amu pâni mași trâ io, cându frațl’i a mel’i suntu agiuńi diavârliga-ńi?

Ce folos dacă am pâine numai eu, când fraţii mei flămânzesc împrejurul meu?

 

Cama ghini vai eara ș-cama cu dhichi macâ va s-loa di la io unâ ahtari pâni amarâ a vrearil’ei trâ vetea-ńi, cama ghini si-aravdu agiunu cu frațl’i a mel’i.

Ar fi mai bine şi mai drept dacă s’ar lua de la mine o asemenea pâine amară a iubirii de sine; mai bine să rabd de foame împreună cu fraţii mei.

 

Nu poati s-hibâ vrearea a Ta si-ț ifhâristiseascâ mași un omu, cându suti Ti blastimâ.

Nu poate fi voia Ta să-ţi dea mulţumită un singur om, în timp ce sute Te blesteamă.

 

Tatălu a nostru, dă-ńi-u a noauâ, ta s-ti duxusimu cu unâ boați și s-lu thimisimu cu harauâ Tatălu a nostrum Ațelu țirescu.

Tatăl nostru, dă-ne nouă pâinea noastră, ca să Te slăvim într’un glas şi să ne amintim cu bucurie de Tatăl nostru Cel ceresc.

 

Adzâ Ti pâlâcârsimu ti dzua di adzâ.

Astăzi ne rugăm pentru ziua de astăzi.

 

Dzua aestâ easti mari: tu ea si-amintarâ nimisurati yieți nali, ți nu furâ aeri ș-ți mâni nu vai hibâ, si-amintâ adzâ sumu idhyea fexi a soarilui, deadunu cu noi alagâ pri unâ di steali a Tali ș-cu noi deadunu țâ grescu a Țiia: pânea a noastrâ.

Ziua aceasta este mare: în ea s’au născut nenumărate făpturi noi. Nenumărate făpturi noi, care nu au fost ieri şi care mâine nu vor fi, se nasc astăzi sub aceeaşi lumină a soarelui, împreună cu noi umblă pe una dintre stelele tale şi cu noi dimpreună grăiesc Ţie: pâinea noastră.

 

O, Mari Filoxenu!

O, Mare Gazdă!

 

Oaspițl’i aTăl’i himu di tahini pânâ seara, pri measa a Ta șidemu ș-pânea a Ta u-aștiptămu.

Oaspeţii Tăi sântem de dimineaţa până seara, la masa Ta şedem şi pâinea Ta aşteptăm.

 

Vârnu uxonu Tini nu ari ndreptu s-dzâcâ: pânea a mea.

Nimeni afară de Tine n-are dreptul să zică: pâinea mea.


Pânea easti a Ta.

Pâinea este a Ta.

 

Vârnu uxonu Tini nu ari ndreptu trâ dzua di mâni și trâ pânea di mâni, ama mași Tini și-ațel’I di-tru bânâtorl’i a loclui ți Tini îl’i ursești.

Nimeni afară de Tine nu are drept asupra zilei de mâine şi asupra pâinii de mâine, ci numai Tu şi aceia dintre locuitorii pământului pe care îi pofteşti Tu.

 

Macâ vrearea a Ta easti sońea a dzuâl’ei di-adzâ s-hibâ linia ți-u-mparti bana ș-moartea a mea, va mi-ncl’inu dinintea a vrearil’ei a Tali sânti.

Dacă e după voia Ta ca sfârşitul zilei de astăzi să fie linia despărţitoare dintre viaţa şi moartea mea, mă voi pleca în faţa voii Tale sfinte.

 

Macâ vrearea a Ta easti mâni s-hiu oaspi di câlâturie ti marli soari și oaspi pri measa a Ta, va țâ ifhâristisescu pali aȚia, acși cumu adaru dzuâ di dzuâ.

Dacă e voia Ta ca mâine să fiu din nou tovarăş de călătorie al marelui soare şi oaspete la masa Ta, voi da din nou mulţumită Ţie, precum o fac zi de zi.

 

Și va mi-ncl’inu dinintea dinintea a vrearil’ei a Tali pali ș-pali, acși cumu adarâ anghil’i di-tru țeru, Filotime ți li dhurusești trupești ș-pnevmatichești!

Şi mă voi pleca în faţa voii Tale iarăşi şi iarăşi, pre­cum fac îngerii din cer, Dăruitorule al tuturor darurilor trupeşti şi duhovniceşti!

 

 

 

SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, pp. 28-31.

INTRODUCERE:

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop sârb al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentariul fiecărui vers al rugăciunii creștine fundamentale ‘’Tatăl nostru’’. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat la aceeași editură versiunea aromână a lucrării prelatului sârb.

 


Ș-nâ l’eartâ a noauâ alathusurli a noastri, acși cumu ș-noi lă l’irtămu ațiloru ți nâ alăthusescu – Și iartă nouă datoriile noastre, precum și noi iertăm datornicilor nostri


Cama efcula easti trâ omu si-alâthuseascâ dinintea a nomoriloru a Tăli dicâtu s-li-achicâseascâ, Tatâ.

Mai uşor este pentru om să greşească faţă de legile Tale decât să le înţeleagă, Tată.

 

Ma trâ Tini nu easti efcula s-nâ l’erțâ alathusurli, macâ noi nu lâ l’irtămu ațiloru ți nâ-alâthusescu.

Dar pentru Tine nu-i uşor să ne ierţi greşelile dacă noi nu-i iertăm pe cei care greşesc faţă de noi.

 

Câ țe, Tini u bâgași pri cali lumea cu misurâ ș-pri-aradhâ.

Fiindcă Tu ai întemeiat lumea pe măsură şi pe rânduială.

 

Cumu vai putea si si spâstreascâ ziya aestâ tu lumi macâ Tini vai avea unâ misurâ trâ noi și-unâ altâ misurâ trâ fratili a nostrum, i macâ va nâ dâdeai pâni cându noi îl’I dămu a fratilui a nostru cheatrâ, i macâ van â l’irtai amârtiili cându noi lu spindzurămu fratili a nostrum trâ alathusurli a lui?

Cum ar putea echilibrul acesta să se păstreze în lume dacă ai avea o măsură pentru noi şi alta pentru aproapele nostru, sau dacă ne-ai da pâine în vreme ce noi dăm aproapelui nostru piatră, sau dacă ne-ai ierta păcatele în timp ce noi ne spânzurăm aproapele pentru greşelile sale?

 

Cumu va si spâstrea atumțea și-aradha tu lumi, Avigl’itore a lumil’ei, Tatâ?

Cum s’ar păstra atunci măsura şi rânduiala în lume, Păstrătorule al legii, Tată?

 

Ama Tini nâ l’erțâ ma multu di putemu noi si-l’i l’irtămu frațl’i a nostril.

Şi totuşi, Tu ne ierţi mai mult decât putem noi ierta fraţilor noştri.

 

 

Noi lu mâryimu loclu cathi dzuâ cu nifaptili a noastri, ș-cathi noapti, andaTini nâ xitâxești cathi dzuâ cu ocliulu nicutidhosu a soarilui a Tău ș-cathi noapti nâ pitreț l’irtarea a Ta ațea ńilâoasâ pritu steali, avigl’itorl’i lumbrusiț di la porțâli a avliil’ei a Tali, Amirârescu Tatâ a nostru!

Noi spurcăm pământul în fiecare zi şi în fiecare noapte prin fărădelegile noastre, în timp ce Tu ne cercetezi în fiecare zi cu ochiul neîntunecat al soarelui Tău şi trimiţi în fiecare noapte iertarea Ta cea milostivă prin stele, luminoşii străjeri de la porţile curţii Tale, Împărătescule Tată al nostru!


Tini nâ-adari ti rizili cathi dzuâ, Multu-Ńilâoase: câ țe, atumțea cându u-aștiptămu pideapsa, nâ pitreț ńila; cându l’i-aștiptămu arufeili a Tali, nâ pitreț searâ irińipsitâ ș-cându u-aștiptămu scutidhea, nâ-u-pitreț lumbrusirea a soarilui.

Tu ne faci de ruşine în fiecare zi, Preamilostive: fiindcă atunci când aşteptăm pedeapsă, ne trimiţi milă; când aşteptăm tunetele Tale, ne trimiţi seară paşnică, şi când aşteptăm întuneric, ne trimiţi strălucirea soarelui.

 

Tini hii daima ma-ndzeanâ di-amârtiili a noastri ș-daima hii mari tu-arâvdarea a Ta ațea tâcutâ.

Tu eşti întotdeauna mai presus de păcatele noastre şi întotdeauna eşti măreţ în răbdarea Ta cea tăcută.

 

Ti plândzeari easti zurlu ți pistipsești câ Ti cuturburâ cu zboarâ di prusuvulie!

Vai de nebunul care crede că Te tulbură cu vorbe huli­toare!

 

Elu easti hasu unu cilimeanu ți-arucâ nârâitu unu gârnuțu di-arinâ tu-amari ta si-u mutâ tutâ amarea di-tu loclu a l’ei.

El e ca un copil care aruncă supărat un grăunte de nisip în mare, ca să împingă întreaga mare din locul său.

 

Ma amarea mași și-u sufriseaști niheamâ chealea-l’i di pisuprâ ș-cu puterea- l’i thirie u cârteaști nâinti niputearea-l’I și-ngrăńea ficiureascâ.

Dar marea doar încreţeşte pielea sa pe deasupra şi prin puterea sa uriaşă întărâtă în continuare neputinţa-i copilărească şi supărată.

 

Mea, tuti amârtiili suntu lumil’ei ș-tuț prindi s-dămu apandisi trâ amârtiili a tuturoru.

Iată, toate păcatele noastre sânt de obşte şi sântem cu toţii răspunzători pentru păcatele tuturor.

 

Trâ ațea, nu si-aflâ pristi locu oamińi di dipu drepțâ, câ țe, tuț drepțâl’i loarâ pri pâltâri nâscânti amârtii a amârtioșiloru.

Drept aceea, nu se află pe pământ oameni cu totul drepţi, fiindcă toţi drepţii au de luat asupra lor unele păcate ale păcătoşilor.

 

Zori easti s-hii omu dreptu fârâ câbati, câ țe nu si-aflâ vârnu omu dreptu ți s-nu lea pri pâltări macarimu unu amârtiosu.

Greu e să fii om drept fără de prihană, fiindcă nu se află nici un drept care să nu poarte pe umerii săi măcar un păcătos.

 

Ama agiutâ- ńi si-achicâsescu, Tatâ, cumu si-adarâ câ unu omu easti multu cama dreptu cându l’ea pri pâltari cât’ cama multi amârtii a amârtioșilor?

Dar fă-mă să înţeleg, Tată, cum se face că cu cât mai mult poartă pe umeri dreptul păcate ale păcătoşilor, cu atât este mai drept?

 

Tatălu a nostru țirescu, Cari pitreț pâni di tahini pânâ seara a ficiurițloru a Tăl’i ș-l’i-aprochi alathusurili a loru ca platâ, lișureadzâ furtia a orthodocșiloru ș-luńineadză scutidhea a amârtioșiloru!

Tatăl nostru ceresc, Care trimiţi pâine de dimineaţa până seara copiilor Tăi şi primeşti greşelile lor ca plată, uşurează povara Drept-slăvitorilor şi luminează întunericul păcătoşilor!

 

Loclu easti mplinu di-amârtii, ama easti mplinu ș-di pâlâcârii; elu easti mplinu di pâlâcâriili a drepțâloru a Tăli , di dipirarea a amârtioșiloru.

Pământul este plin de păcate, dar este plin şi de rugăciuni; el este plin de rugăciunile drepţilor şi de deznădejdea păcătoşilor.

 

Vahi nu easti dipirarea apârńita a pâlâcâriil’ei?

Oare nu este deznădejdea în­ceputul rugăciunii?

 

Tini va s-hii azvingâtoru tu soni.

Tu trebuie să fii biruitor în cele din urmă.

 

Amirârilea a Ta va-și lu bagâ thimel’iulu pri pâlâcâriili a drepțâloru.

Împărăţia Ta se va întemeia pe rugăciunile drepţilor.


Vrearea a Tava si-adarâ nomu trâ tuț oamińil’i cumu tora di oarâ vrearea a Ta easti nomu trâ anghil’i.

Voia Ta va ajunge lege pentru toţi oamenii, precum e deja lege pentru îngeri.


Și-atumțea ti ți si-amânâ Tatălu a nostru s-lâ leartâ amârtiili a muritoriloru, dândalui acși paradiymâ ti ńilâ ș-l’irtari?

Şi atunci, de ce ar întârzia Tatăl nostru să ierte păcatele muritorilor, dând astfel pildă de milostivire şi de iertare?

 

 

SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, pp. 32-35.

INTRODUCERE:

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop sârb al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentariul fiecărui vers al rugăciunii creștine fundamentale ‘’Tatăl nostru’’. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat în 2012 la aceeași editură versiunea aromână a lucrării prelatului sârb.

 

 

Ș-nu nâ du noi tu pirazmo – Și nu duce pre noi întru ispită


Ti dipu psânu ari ananghi omlu ta si-u toarnâ faţa di laTini câtrâ idhoľi!

Cât de puţin îi trebuie omului ca să-şi întoarcă faţa de la Tine înspre idoli!

 

Elu easti aplucusitu di pirazmadz ca di-unâ borâ, ş-easti nipututu ca spuma a unlui arâu dirnatu di munti.

El e împresurat de către ispite ca de un vifor, şi e neputincios ca spuma unui râu zbuciumat de munte.

 

Macâ easti avutu, troarâ mindueaşti câ easti unâ cu Tini,i Ti bagâ ma-nghiosu, i şi-u stuluseaşti casa cu icońili a Tali di canda suntu nâscânti luyurii decorativi.

Dacă-i bogat, îndată cugetă că este deopotrivă cu Tine, sau Te pune mai prejos de el, sau îşi împodobeşte casa cu icoanele Tale ca şi cu nişte obiecte decorative.

 

Macâ arăulu bati la uşa a lui cadi tu pirazmolu si si-adarâ pâzari cu Tini, i s-Ti-aleapidâ di dipu.

Dacă răul bate la uşa lui, cade în ispita de a se tocmi cu Tine sau de a Te lepăda cu totul.

 

Macâ lu-acľemi si si-adarâ curbani, si-adarâ zurbalu.

Dacă îl chemi să se jertfească, se răzvrăteşte.

 

Macâ lu pitreţ la moarti, treamburâ.

Dacă-l trimiţi la moarte, tremură.

 

Macâ lu-acľemi cu tuti dizńirdărili a lumiľei, easti tu piricľiu si-şi lu-nfarmâcâ şi îşi lu vatâmâ suflitlu.

Dacă-l îmbii cu toate desfătările pământului, e în primejdie să-şi otrăvească şi să-şi omoare propriul suflet.

 

Macâ îľi discoapiri a lui nomurli a câştigâľei a Tali, elu cârteaşti: Lumea easti ti-anami ş-tu ea işişi ş-fârâ Adârâtoru.

Dacă descoperi ochilor lui legile purtării Tale de grijă, el cârteşte: „Lumea e minunată şi în sine, şi fără Făcător.”

 

 

Nâ-aumpli di-anisihie luńina a Ta, Luţite Tatâ a nostru, ca pri nâscânţâ flituri di noapti.

Ne umple de nelinişte lumina Ta, Luminate Tată al nostru, ca pe nişte fluturi de noapte

 

Cându nâ-acľemi la luńinâ, noi nâ sâlâghimu tu scutidhi; cându himu bâgaţ tu scutidhi, u câftămu luńina.

Când ne chemi la lumină, noi dăm fuga la întuneric; când sântem puşi în întuneric, căutăm lumină.

 

Dinintea a noastrâ si-aflâ multi căľiuri has’ nâscânti scândiľe, ama nâ-aspâremu si imnămu pânâ tu capu pri vârnâ di eali, câ ţe, tu iţido capu nâ-aşteaptâ ş-nâ-arâdu

pirazmadz.

Înaintea noastră se află mreaja multor căi, însă ne temem să mergem până la capăt pe vreuna din ele, fiindcă la orice capăt ne aşteaptă şi ne momesc ispite.

 

Iara calea ţi duţi la Tini easti astâľeată di mulţâ pirazmadz ş-di multi di multi gremuri.

Iar calea ce duce la Tine este tăiată de multe ispite şi de multe, multe prăpăstii.

 

Ninti s-yinâ pristi noi pirazmolu s-pari câ nâ avegľi ca unu nioru di luńinâ, ama cându yini pirazmolu, cheri.

Înainte să vină ispita asupra noastră, pare că ne urmezi ca un nor luminos, dar când

ispita vine, dispari.

 

Noi nâ frimitămu cuturburaţ ş-nâ bâgămu ntribarea ţi nâ tirâńipseaşti: cându nâ arâsimu, cându pistipsimu câ hii dininti I cându pistipsimu câ hii xichi?

Noi ne agităm tulburaţi şi ne punem întrebarea chinuitoare: când ne-am înşelat, atunci când am crezut că eşti de faţă sau atunci când am crezut că lipseşti?

 

Tu tuţ pirazmadzľi a noştri nâ-ntribămu: Tini hii Tatălu a nostru?

În toate ispitele noastre ne întrebăm: „Tu eşti Tatăl nostru?”

 

Tuţ pirazmadzľi a noştri nâ aducu tu minti idhyea ntribari, ntribari ţi nâ u aduţi tu minti tut’ ţi easti di-avârliga di noi, cathi dzuâ ş-cathi noapti:

Toate ispitele noastre ne aduc în minte aceeaşi întrebare pe care tot ce este în jurul nostru ne-o aduce în minte în fiecare zi şi în fiecare noapte:

 

Ţi mindueşti trâ Dumnidză?

Ce gândeşti despre Domnul?

 

Iu easti Elu ş-cari easti Elu?

Unde este El şi cine este El?

 

Hii cu Elu i hii fârâ Elu?

Eşti cu El sau eşti fără El?

 

 

Dă-ńi puteari Tatălu ş-Adârâtorlu a meu, ta s-potu tu cathi sticu, a banâľei a meali, cumu ţi s-hibâ elu, di luńinâ i di scutidhi, si-apândisescu la cathi pirazmo unâ luyie ş-cu idhyiulu lucru: Dumnidză easti Dumnidză.

Dă-mi putere, Tatăl şi Făcătorul meu, ca să pot în fiecare clipă, fie ea luminoasă ori întunecată, a vieţii mele, să răspund la fiecare ispită cu putinţă unul şi acelaşi lucru:

Domnul este Domnul.

 

Elu easti aclo iu hiu io şi aclo iu nu hiu io.

El e acolo unde sânt eu şi acolo unde nu sânt eu.

 

Inima a mea apreasâ, daima ari mirachi trâ Nâsu şmâńili a meali io daima li tindu câtrâ ayisitili a Lui strańi, ca unu ficiuricu câtrâ Tatălu a lui Aţelu vrutlu.

Eu tind întotdeauna pătimaşa mea inimă către Dânsul şi mâinile mele către sfintele Lui veşminte ca un copil către Tatăl său Cel iubit.

 

Cumu vai puteamu s-bânedzu fârâ Elu?

Cum aş putea trăi fără El?

 

Aestâ va dzâţea câ potu s-bânedzu tu idhyiulu chiro ş-fârâ io isuńi.

Asta ar însemna că pot să trăiesc în acelaşi timp şi fără mine însumi.

 

Cumu vai puteamu s-hiu contra a Lui.

Cum aş putea să fiu împotriva Lui?

 

Aestâ va dzâţea câ hiu tu idhyiulu chiro şi-contra a mea.

Asta ar însemna că sânt în acelaşi timp şi împotriva mea.

 

Hiľilu dreptu îľi calcâ toarâli a tatălui cu tińie, irini ş-harauâ.

Fiul drept urmează tatălui său cu cinstire, pace şi bucurie.

 

Suflâ adiľeaticlu a Tău tu suflitlu a nostru, Tatâ, ta shimu drepţâľi a Tăľi.

Suflă însuflarea Ta în sufletul nostru, Tată, ca să fim fii drepţi ai Tăi.

 

 

SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, pp. 36-39.

INTRODUCERE:

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop sârb al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentariul fiecărui vers al rugăciunii creștine fundamentale ‘’Tatăl nostru’’. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat la aceeași editură versiunea aromână a lucrării prelatului sârb.

 


Ș-nâ ascapâ di ațelu arău – Ci ne izbăvește de cel viclean


Cari va nâ sâlâgheascâ di-tu arău macâ nu Tini, Tatălu a nostru?

Cine ne va slobozi de rău dacă nu Tu, Tatăl nostru?

 

Cari va li tindâ mâńili câtrâ ficiuriţľi ţi s-neacâ macâ nu tatălu a loru?

Cine va întinde mâinile către copiii ce se îneacă dacă nu tatăl lor?

 

Cari ari ma multâ mirachi trâ chischineaţa ş-muşuteaţa a casiľei, macâ nu nicuchirlu a casiľei?

Pe cine priveşte mai mult curăţenia şi frumuseţea casei dacă nu pe stăpânul ei?

 

Tini nâ-acľimaşi di-tru ţiva ta s-himu ţiva, ma noi adrămu oaspilichi cu-arăulu şi-acşi iara nâ-adrămu dipu ţiva.

Tu ne-ai chemat dintru nimic ca să fim ceva, dar noi legăm prieteşug cu răul şi astfel ne întoarcem în nimic.

 

Lu bâgămu di-avârliga di inima a noastrâ şarpili di cari nâ-aspâremu nai ma multu.

Înfăşurăm în jurul inimii noastre şarpele de care ne temem cel mai mult.

 

Di-tru hicati grimu contra a scutidhâľei, ma scutidhea bâneadzâ tu suflitili a noastri: microbiľi a scutidhâľei ş-microbiľi a moartiľei.

Din toată puterea noastră strigăm împotriva întunericului, dar întunericul trăieşte în sufletele noastre: microbii întunericului şi microbii morţii.

 

Cu unâ boaţi nâ alumtămu cu-arăulu, ama arăulu s-hidzi afurişalui şi-amutu tu casa a noastrâ; anda noi grimu, arăulu ľi-amintâ semtili, unâ câti unâ şi-agiundzi ma aproapea di inima a noastrâ.

Ne luptăm într’un glas cu răul, iar răul se strecoară pe tăcute în casa noastră; în timp ce noi strigăm, răul cucereşte poziţie după poziţie şi ajunge mai aproape de inima noastră.

 

Şedz Multu-Analte Tatâ, şedz anamisa di noi şi-arău, şi va ľi-anâlţămu inimili a noastri şi-arăulu va xiruxeascâ acşi cumu xiruxeaşti sumu câloarea a soarilui, şoputlu di ninga cali.

Stai, Preaînalte Tată, stai între noi şi rău, şi vom înălţa inimile noastre, şi răul are să sece cum seacă sub arşiţa soarelui izvorul de lângă cale.

 

Tini hii multu di multu disupra a noastrâ ş-nu ducheşti cumu acreaşti arăulu, ama noi himu zgrumaţ di elu.

Tu eşti cu mult deasupra noastră şi nu simţi cum creşte răul, dar noi ne înăbuşim sub el. Iată, răul creşte în noi pe zi ce trece, sub ochii noştri, şi întinde îmbelşugatele sale roade în toate părţile.

 

Mutrea, arăulu acreaşti tu noi dzuâ di dzuâ, sumu ocľiľi a noştri, şi-şi lu tindi carpolu bolcu tu tuti părţâli.

Iată, răul crește în noi pe zi ce trece, sub ochii noștri, și întinde îmbelșugatele sale roadeîn toate părțile.

 

Cathiunâ dzuâ soarli nâ dzâţi Bunâ dimneaţa! ş-nâ bagâ ntribarea: ţi avemu si-Ľi aspunemu a marilui a nostrum Amiră?

Soarele ne spune „Bună dimineaţa!” zilnic şi ne pune întrebarea: ce avem să-I arătăm Marelui nostru Împărat?

 

Ş-noi Îľi aspunemu maşi carpolu aţelu vecľiu şi-aspartu a arăului. Dumnidzale, vahi nu easti ţara aţea niminatâ ş-fârâ banâ, ma chischinâ di omlu ţi ipiriţeaşti a arăului?

Şi noi Îi arătăm doar vechile roade stricate ale răului. Dumnezeule, oare nu e ţărâna cea nemişcată şi fără viaţă mai curată decât omul care se află în slujba răului?

 

Mutrea, nâ stizmusimu casili şi pâlăţili tu văľiurli şigrochili a loclui.

Iată, ne-am zidit casele şi castelele prin văi şi gropi ale pământului.

A Ţiia nu va-Ţi hibâ zori s-dimândz a arâuriloru a Tali s-li neacâ tuti aesti văľiuri şi-grochi, chischinipsindalui loclu di oamińi ş-di nifaptili a loru.

Ţie nu-Ţi va fi greu să porunceşti râurilor Tale să înece toate aceste văi şi toate aceste gropi, curăţând pământul de oameni şi de faptele lor cele rele.

 

Ama Tini hii ma-ndzeanâ di yinatea a noastrâ ş-di urnimiili a noastri.

Dar Tu eşti mai presus de mânia noastră şi de sfaturile noastre.

 

Macâ va ľi-ascultai urnimiili a oamińiloru, va u câtâstrâpseai lumea pânâ di thimeľiu şi va Ti-aveai ngrupatâ Tini Isuţ tu urvăľi.

Dacă ai asculta sfaturile omeneşti, ai fi nimicit lumea până la temelii şi Te-ai fi îngropat pe Tine Însuţi în ruine.

 

O, Aţelu ma mintimenlu di tuţ taţľi!

O, Cel mai înţelept dintre toţi taţii!

 

Tini totna hamuarâdz cu muşuteaţa ş-nimoartea a Ta aţea dumnidzasca şi, mea, di-tu hamuarâslu a Tău acrescu steali!

Tu totdeauna zâmbeşti în frumuseţea şi nemurirea Ta cea dumnezeiască

şi, iată, din zâmbetul Tău cresc stele!

 

Totna hamuarâzândalui lu-alâxeşti arăulu a nostru cu ghineaţa ş-lu-ambuľiuseşti pomlu a ghineaţâľei pri pomlu a arăului, şi-acşi u vindiţ cu arâvdari Grâdina a Paradhislui, aţea alâsatâ tu-apârńisiri di noi.

Întotdeauna preschimbi zâmbind răul nostru în bine şi altoieşti pomul binelui pe pomul răului, şi astfel vindeci cu răbdare Grădina Raiului cea lăsată în părăsire de către noi.

 

Tini, cu-arâvdari vindiţ ş-cu-arâvdari stizmuseşti.

Tu cu răbdare vindeci şi cu răbdare zideşti.

 

Cu-arâvdari u stizmuseşti a Ta Amirăriľi a ghineaţâľei, Amirălu şi Tatălu a nostru.

Cu răbdare zideşti a Ta Împărăţie a binelui, Împăratul şi Tatăl nostru.

 

Ti pâlâcârsimu Tini: s-nâ sâlâgheşti di-tu arău şi aumpli-nâ di ghineaţâ, Tini perfecta dişirtari di-arău şi-aumpleari di ghineaţâ.

Ne rugăm Ţie: slobozeşte-ne de rău şi umple-ne de bine, Tu, desăvârşită deşertare de rău şi umplere de bine.

 

 

SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, pp. 40-43.

INTRODUCERE:

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop sârb al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentariul fiecărui vers al rugăciunii creștine fundamentale ‘’Tatăl nostru’’. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat la aceeași editură versiunea aromână a lucrării prelatului sârb.

 

 

Câ a Ta easti Amirârilea – Că a Ta este Împărăția


Stealili şi soarli suntu ţitâţeańi a Amirâriiľei a Tali,Tatâ.

Stelele şi soarele sânt cetăţeni ai Împărăţiei Tale, Tată.

 

Nyrâpsea-nâ ş-noi tu-aestâ ascheri lumbrusitâ.

Înscrie-ne şi pe noi în această oaste strălucitoare.

 

Planeta a noastrâ easti ńicâ şi scutidhoasâ, ama easti lucrulu a Tău, stizmusirea a Ta, duhlu a Tău.

Planeta noastră este mică şi întunecată, dar este lucrul Tău, zidirea Ta şi însuflarea Ta.

 

Cumu poati s-iasâ di-tu mâńili a Tali ţiva ţi nu easti mari?

Cum poate să iasă din mâinile Tale ceva ce nu e mare?

 

Ama pritu niaxia şi ntunicarea a noastrâ, noi u-adrămu ńicâ şi scutidhoasâ fuľeaua a noastrâ.

Totuşi, prin micimea şi întunecarea noastră, noi facem mic şi întunecat locul sălăşluirii noastre.

 

E, loclu easti ńicu şi scutidhosu, câti ori lu luyursimu amirăriľi a noastrâ ş-cându nâ fândâximu ca nâscânţâ zurli câ himu amiradzľi a ľei.

Da, pământul este mic şi întunecat de câte ori îl socotim împărăţie a noastră şi când ne închipuim ca nişte nebuni că sântem împăraţi ai lui.

 

Mutrea, anamisa di noi suntu mulţâ cari furâ amiradz pristi locu ş-cari tora, stânda pri-aruvuirili a scamniloru a loru s-ciudisescu şi-ntreabâ: Iu suntu amirăriili a noastri?

Iată, între noi sânt mulţi care au fost împăraţi pe pământ şi care acum, stând pe ruinele tronurilor lor, se miră şi întreabă: „Unde sânt împărăţiile noastre?”

 

Ş-multi suntu amirăriili ţi nu ştiu ţi si-adră cu amiradzľi a loru.

Şi multe sânt împărăţiile care nu ştiu ce s’a întâmplat cu împăraţii lor.

 

Hârsitu easti omlu ţi mutreaşti pritu niori ş-ciuciurâ graie ţi ľi-avdu: A Ta easti Amirăriľea!

Fericit omul care priveşte prin nori şi şopteşte graiuri pe care le aud: „A Ta este Împărăţia!”

 

Aţea ţi-acľimămu amirăriľea a noastrâ piminteascâ easti mplinu di yerńi ş-treaţi has’ bişiţľi pri unu arâu ahândosu.

Ceea ce numim împărăţia noastră pământească e plin de viermi şi e trecător ca băşicile pe un râu adânc.

 

Unâ vândachi di-arinâ pri arpili a vimtului!

O grămadă de ţărână pe aripile vântului!

 

Maşi Tini u ai alithioasa Amirăriľi ş-maşi Amirăriľea a Ta ari Amiră.

Numai Tu ai adevărata Împărăţie şi numai Împărăţia Ta are Împărat.

 

Ľea-nâ di pri arpili a vimtului Ńilâoase Amiră, ascapă-nâ di pri arpili a vimtului!

Ia-ne de pe aripile vântului, Milostive Împărate, mântuieşte-ne de pe aripile vântului!

 

Şi adară-nâ ţitâţeańi a Amirăriiľei a Tali trâ etâ, aproapea di stealili şi soriľi a Tăľi, aproapea di anghiliľi şi arhanghiliľi a Tăľi, e, aproapea di Tini, Tatălu a nostru!

Şi fă-ne cetăţeni ai veşnicei Tale Împărăţii, aproape de stelele şi de sorii Tăi, aproape de îngerii şi de arhanghelii Tăi, da, aproape de Tine, Tatăl nostru!

 

 

SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, pp. 44-45

TATĂLU A NOSTRU – TATĂL NOSTRU

Vineri, 30 Martie 2012 11:59

INTRODUCERE:

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop sârb al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentariul fiecărui vers al rugăciunii creștine fundamentale ‘’Tatăl nostru’’. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat la aceeași editură versiunea aromână a lucrării prelatului sârb.

 

 

 

TATĂLU A NOSTRU – TATĂL NOSTRU

 

TATĂLU A NOSTRU

TATĂL NOSTRU

CARI HII TU ŢERURI,

CARELE EȘTI ÎN CERURI

SI SI-AYISEASCÂ NUMA A TA.

SFINȚEASCĂ-SE NUMELE TĂU.

S-YINÂ AMIRÂRIĽEA A TA,

VIE ÎMPĂRĂȚIA TA,

SI SI-ADARÂ VREAREA A TA,

FACĂ-SE VOIA TA

CUMU TU ŢERU, ACŞI Ş-PRISTI LOCU.

PRECUM ÎN CER, ȘI PE PĂMÂNT.

PÂNEA A NOASTRÂ, AŢEA TI TUTI

PÂINEA NOASTRĂ, CEA SPRE FIINȚĂ

DZÂLILI, DĂ-ŃI-U A NOAUÂ ADZÂ

DĂ NOUĂ ASTĂZI

Ş-NÂ ĽEARTÂ A NOAUÂ

ȘI IARTĂ NOUĂ

ALATHUSURLI A NOASTRI,

DATORIILE NOASTRE

ACŞI CUMU Ş-NOI LĂ ĽIRTĂMU

PRECUM ȘI NOI IERTĂM

AŢILORU ŢI NÂ ALĂTHUSESCU,

DATORNICILOR NOȘTRI

Ş-NU NÂ DU NOI TU PIRAZMO,

ȘI NU NE DUCE PRE NOI ÎNTRU ISPITĂ

Ş-NÂ ASCAPÂ DI AŢELU ARĂU.

CI NE IZBĂVEȘTE DE CEL VICLEAN.

CÂ A TA EASTI AMIRÂRIĽEA

CĂ A TA ESTE ÎMPĂRĂȚIA

Ş-PUTEAREA ŞI DOXA,

ȘI PUTEREA ȘI SLAVA

TU ETA ETILORU. AMINU.

ȘI SLAVA ÎN VECI. AMIN

 


SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, p.7.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required