Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: sfânt
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Urări la sârbâtori shi la yiurtii – Urări la sărbători religioase și la zile speciale

 

I.)Urări di sârbâtori – Urări la sărbători religioase

I.1.)Preasinj: – Păresimi / Post creștinesc:

Anda s-adunâ unu-alantu, s-oarâ: - Când se întâlnesc două persoane se urează:

Preasini cu sânâtati! – Post cu sănătate!

Dupâ tsinâ, aushlu din casâ greashti: - După cină, bătrânul casei grăiește:

Aidits s-nâ ljirtăm! – Haideți să ne iertăm!

Ma njitslj adarâ mintănj sh-lâ dzâc a mărilor: - Cei mai mici în vârstă fac plecăciuni și le zic celor mai mari:

Ljirtati s-hibâ! – Iertate să fie!

Di zâmani bârbatslj s-acâtsa di anumiri sh-dzâtsea: - În trecut bărbații se prindeau de umeri și ziceau:

Ljartâ, Dum’ ljartâ / Tsi shtim, tsi nu shtim, / Tuti ljirtati s-hibâ,/ Tuti s-li-agârshim. – Iartă, Dumnezeule iartă, / Ce știm, ce nu știm, / Toate iertate să fie, / Toate să le uităm.

Di cara s-ljirta dzâtsea: - După ce se ierta se zicea:

Sh-di Pashti hârioshi! – Și de Paște bucuroși!

I.2.) Pashti – Paște

Hristolu nyie! – Hristos a înviat!

Dealithea nyie! – Adevărat a înviat!

Pashti cu harauâ! – Paște cu bucurie!

Pashti cu sânâtati! – Paște cu sănătate!

I.3.)Cârciun sh-Anlu Nău – Crăciun și Anul Nou

Ti multsâ anj! Cârciun cu sânâtati! – La mulți ani! Crăciun cu sănătate!

Ti multsâ anj! Anlu Nău cu sânâtati! – La mulți ani! Anul Nou cu sănătate!

 

II.)Urări la yiurtii – Urări la zile speciale

II.1.)Tu dzuua di numâ s-dzâtsi: - În ziua onomastică se zice:

S-bânedz cu numa! – Să trăiești cu numele!

II.2.)La yiurtii tâxitâ (anda bagâ omlu tsinâ tâxitâ ti agiutor i ti sânâtati): - La sărbătoare specială (când se face o masă pentru obținerea ajutorului divin sau pentru însănătoșire):

Cu agiutor s-hibâ! – Cu ajutor să fie! / Să ai ajutor!

Ayiulu cu-agiutor! – Sfântul cu ajutor! / Sfântul să tea jute!

 

III.)Urări di aradâ – Urări ocazionale

III.1.) Maca vârâ adră ică ancupârâ tsiva – Dacă se face sau se cumpără un lucru:

Hârlâtic s-hibâ! (ti lucri) – Cu noroc să fie! (pentru lucruri)

Cu sânâtati s-li porți! (ti stranji) – Să le porți cu sănătate! (pentru haine)

III.2.)Anda un om fudzi la vârâ aradă, priimnari i discurmari, s-oarâ: - Când se pleacă la vreun eveniment tradițional, călătorie sau concediu, se urează:

S-tritsets ghini! Să vă meargă bine!

Cali bunâ! – Drum bun!

 


Notă: Versiunile românești îmi aparțin.

 


SURSA:

Mirela Sima (ed.), Marica Ciungu, Chiratsa Sima, Ecaterina Mihu, Urări di totna, Societatea Culturală Aromână, București.

Tatălu a nostru - Tatăl nostru

Duminică, 18 Martie 2012 18:19

INTRODUCERE:

 

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop ortodox al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania din București a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentarii ale versurilor rugăciunii creștine fundamentale. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat la aceeași editură versiunea aromână a cărții înaltului prelat sârb.


 

 

Tatălu a nostru - Tatăl nostru

 

Cându niorl’i arucâ arufei, iara okeanili vâzescu, eali Ti-acl’eamâ: Domnulu-a nostru!

Când norii tună, iar oceanele vuiesc, ele te cheamă: Domnul nostru!

 

Cându meteorițil’i cadu și foclu arsari di tu locu, eali Țâ dzâcu: Adârâtorlu-a nostru!

Când stelele cad şi focul izbucneşte din pământ, ele îţi spun: Făcătorul nostru!

 

Cându bâbuchili a liliciloru da ș-ciuciurliili adunâ fânu uscatu ta s-li-adarâ a puil’iloru cubairi, eali Țâ cântâ: Nicuchirlu-a nostru!

Când bobocii flo­rilor se deschid şi ciocârliile adună fân uscat ca să le facă puilor cuiburi, ele Îţi cântă: Stăpânul nostru!

 

Iara cându analțu io ocl’il’I a mel’i câtrâ scamnulu a Tău, Țâ murmuru a Țiia: Tatălu-a nostru

Iar când ridic eu ochii mei spre tronul Tău, Îţi şoptesc Ţie: Tatăl nostru!

 

Fu unu chiro multu lungu, chiro laiu, cându și oamińil’i Țâ dzâțea și ti-aclima Domnu icâ Adârâtoru, icâ Nicuchiru!

A fost o vreme, îndelungată, cumplită vreme, când şi oamenii Îţi ziceau şi Te numeau Domn, sau Făcător, sau Stăpân!

 

Acși fu d-alithea, cându omlu duchea câ easti mași unu lucru anamisa di lucri.

Aşa a fost, cu adevărat, când omul simţea că este numai un lucru între lucruri.

 

Ma tora, ifhâristisiri a Hil’iului a Tău Unlu-Amintatu și-Ațilui ma bunu di tu hil’il’i a Tăl’i, amu nvițatâ numa a Ta ațea alithea.

Dar acum, mulţumită Fiului Tău Unuia-Născut şi Celui mai bun din­tre fiii Tăi, am învăţat numele Tău cel adevărat.

 

Trâ ațea, cu dichi, și-io cutedzu s-Ti-acl’emu deadunu cu Hristolu: Tată!

Drept aceea şi eu îndrăznesc să Te chem împreună cu Hristos: Tată!

 

Cara Ti-acl’emu Domnu, cu frixi adaru mintani dinintea a Ta ca unu sclavu tu fluminlu-a laolui.

Dacă Te numesc Domn, cu frică mă plec înaintea Ta ca un rob în gloata robilor.

 

Cara Ti-acl’emu Adârâtoru, mi-mpartu di Tini unâ turlie cumu si-mparti noaptea di dzuâ, i frândza di pomlu a ei.

Dacă Te numesc Făcător, mă despart de Tine la fel cum se desparte noaptea de zi sau frunza de pomul său.

 

Cara Ti mutrescu ș-dzâcu Nicuchiru, hiu ca unâ cheatrâ anamisa di chetri ș-ca unâ gâmilâ anamisa di gâmili.

Dacă Te privesc şi zic Stăpân, sânt ca o piatră între pietre şi ca o cămilă între cămile.

 

Ma cara li dișclidu budzâli-a meali ș-murmuru Tată, vrearea u alâxeaști frixea, loclu mutreaști anâlțatu ma aproapea di țeru, și imnu ninga Tini ca unu oaspi tu grâdina aiștei lumi, cumânicândalui doxa și puterea Ta.

Dar dacă deschid buzele mele şi şoptesc Tată, dragostea ia locul fricii, pământul priveşte înălţat mai aproape de cer, şi merg alături de Tine ca alături de un prieten în grădina acestei lumi, împărtăşind slava şi pătimirea şi puterea Ta.

 

Tatălu a nostru! Tinii hii Tatălu a nostrum a tuturoru: Va ti minutamu Tini ș-va mi minutamu și-io macâ va Ti-acl’imamu: Tatălu a meu!

Tatăl nostru! Tu eşti Tatăl nostru, al tuturor: Te-aş micşora pe Tine şi m-aş micşora şi pe mine dacă Te-aş numi: Tatăl meu!

 

Tatălu a nostrum! Tini ńi-ai câștiga ahântu a ńia, cari hiu unlu singuru, ma cama vârtosu ai câștiga a lumil’ei ntredz.

Tatăl nostru! Tu te îngrijeşti atât de mine, care sânt unul singur, dar mai vârtos de întreaga lume.

 

Scupolu a Tău easti Amirăril’ea a Ta, iara nu un singuru omu.

Scopul tău este Împărăţia Ta, iar nu un singur om.

 

Vrearea ti veti Țâ greaști: Tatălu a meu, ama vrearea Țâ greaști: Tatălu a nostru!

Iubirea de sine Îţi strigă: Tatăl meu!, în timp ce dragostea Îţi strigă: Tatăl nostru!

 

Tu numa a tututoru oamińiloru, ți suntu fraț l’I a me l’I io Țâ pricadu: Tatălu a nostru!

În numele tuturor oamenilor, care sânt fraţii mei, eu mă rog Ţie: Tatăl nostru!

 

Tu numa a tututoru yenuriloru ți mi-aplucusescu și cu cari mi-ai ligatâ, io Țâ pricadu: Tatălu a nostrum!

În numele tuturor făpturilor care mă împresoară şi cu care m’ai întreţesut, eu mă rog Ţie: Tatăl nostru!

 

Io ti pâlâcârsescu Tini, Tatâ a cozmolu tră unu singuru lucru Ti pâlâcârsescu tini: si-apirâ câtu cama-ntroarâ dzua ațea marea cându tuț oamińil’i, yii ș-morță, deadunu cu anghilil’I ș-cu stealili cu ațeali cu suflitu ș-cu ațeali fârâ suflitu, va Ti-acl’eamâ cu numa a Ta ațea alithea: Tatălu a nostru.

Eu mă rog Ţie, Tată al cosmosului, pentru un singur lucru mă rog Ţie: fie ca să răsară cât mai degrabă ziua cea mare când toţi oamenii, vii şi morţi, împreunăcu îngerii şi cu stelele, cu cele însufleţite şi cu cele neînsufleţite, Te vor chema cu numele Tău cel adevărat: Tatăl nostru!

 


SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici - Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, p.8-11.

 

INTRODUCERE:

 

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop ortodox al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania din București a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentarii ale versurilor rugăciunii creștine fundamentale. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat la aceeași editură versiunea aromână a cărții înaltului prelat sârb.


 


Cari hii tu țeruri – Carele ești în ceruri


Câtrâ țeruri anâlțămu ocl’il’i a noștri daima cându Ti-acl’imămu și stri locu îl’i dipunămu cându li thimisimu amârtiili a noastri.

Către ceruri ridicăm ochii noştri întotdeauna când Te chemăm şi spre pământ îi coborâm când ne amintim de păcatele noastre.

 

Daima himu tu gremu di itia a niputeriloru a noastri și a amârtiiloru a noastri.

Întotdeauna sântem în prăpastie din pricina slăbiciunilor noastre şi a păcatelor noas­tre.

 

Tini hii daima ndzeanâ, dipu acși cumu undzeaști a mâriril’ei a Tali și a lumbrusiril’ei a Tali.

Tu eşti întotdeauna întru înălţime, precum se şi cuvine măririi Tale şi strălucirii Tale.

 

Tini hii daima tu țeru cându himu niaxi s-Ti-apruchemu, ma ți-ari hari s-Ti dipuńi la noi, tu cohili a noastri di-npadi, cându avemu seati ti Tini ș-cându u dișcl’idemu a Țiia ușa a noastrâ.

Tu eşti întotdeauna în cer când sântem nevrednici să Te primim, dar cu plăcere Te pogori la noi, în sălaşurile noastre pământeşti, când însetăm după Tine şi când deschidem Ţie uşa noastră.

 

Ma ș-cara dipuńi la noi,Tini armâńi tu țer;tu țeru bânedzi, pritu țeru aladzâ ș-cu țerlu deadunu Ti-apleț pân’ tu valea a noastrâ.

Dar şi de Te pogori la noi, totuşi rămâi în cer; în cer locuieşti, prin cer umbli şi cu cerul împreună Te apleci până în valea noastră.

 

Țerlu easti alargu, multu alargu, ti omlu a curi duhu și a curi inimâ suntu turnati di la Tini i cari își pizuescu cându easti thimisitâ numa a Ta.

Cerul este departe, foarte departe, pentru omul al cărui duh şi a cărui inimă sânt întoarse de la Tine sau care-şi bat joc când se pomeneşte numele Tău.

 

Ma elu easti aproapea, multu aproapea, ti omlu ți u țâni daima dișcl’isâ ușa a suflitlui a lui și-așteaptă s-yińi Tini, nai ma vrutlu ditru oaspiț.

Dar el este aproape, foarte aproape, pentru omul care ţine întotdeauna deschisă uşa sufletului său şi aşteaptă să vii Tu, Cel mai drag dintre oaspeţi.


Si-eara s-lu bâgamu ninga Tini omlu nai ma dreptulu, Tini Ti-analți ma-ndzeanâ di elu dipu ca țerurli ma-ndzeanâ di amirâril’ea a moartil’ei.

Dacă ar fi să-l punem alături de Tine pe omul cel mai drept, Tu Te înalţi mai presus de el ca cerurile mai presus de valea pământului, ca viaţa veşnică mai pre­sus de împărăţia morţii.

 

Noi himu fapțâ di-tu unâ luyie di material ți si-aspardzi ș-putridzaști: cumu va puteamu s-șidemu la idhyea anâlțimi cu Tini, Tinereațâ ș-Puteari fârâ moarti!

Noi sântem dintr’un material stricăcios şi putrezitor: cum am putea să stăm la aceeaşi înălţime cu Tine, Tinereţe şi Putere Fără de moarte!

 

Tatălu-a nostru, Cari daima hii ma-ndzeanâ di noi, dipun-Ti pân’ și ni analțâ pân’ di Tini.

Tatăl nostru, Care întotdeauna eşti mai presus de noi, apleacă-Te până la noi şi ne ridică până la Tine.

 

Ți altuțiva himu, macâ nu mași limbi fapti di țarâ ta si-alavdâ doxa a Ta?

Ce altceva sântem, fără numai limbi alcătuite din ţărână ca să laude slava Ta?

 

Țara va si-eara mutâ trâ etâ și nu va s-putea s-greascâ numa a Ta fârâ di noi, Dumnidzale.

Ţărâna ar fi mută pe vecie şi n-ar putea rosti numele Tău fără noi, Doamne.

 

Cumu poati țara s-Ti cunoascâ macâ nu pritu noi?

Cum poate ţărâna să Te cunoască dacă nu prin noi?

 

Cumu va puteai si-adari thavmati di-tru țara moartâ macâ nu pritu noi?

Cum ai putea să faci minuni din ţărâna moartă dacă nu prin noi?

 

O, Tatălu a nostru!

O, Tatăl nostru!

 

 

SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, p. 12-15.

 

INTRODUCERE:

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop sârb al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentariul fiecărui vers al rugăciunii creștine fundamentale ‘’Tatăl nostru’’. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat în 2012 la aceeași editură versiunea aromână a lucrării prelatului sârb.

 

 

Ș-nu nâ du noi tu pirazmo – Și nu duce pre noi întru ispită


Ti dipu psânu ari ananghi omlu ta si-u toarnâ faţa di laTini câtrâ idhoľi!

Cât de puţin îi trebuie omului ca să-şi întoarcă faţa de la Tine înspre idoli!

 

Elu easti aplucusitu di pirazmadz ca di-unâ borâ, ş-easti nipututu ca spuma a unlui arâu dirnatu di munti.

El e împresurat de către ispite ca de un vifor, şi e neputincios ca spuma unui râu zbuciumat de munte.

 

Macâ easti avutu, troarâ mindueaşti câ easti unâ cu Tini,i Ti bagâ ma-nghiosu, i şi-u stuluseaşti casa cu icońili a Tali di canda suntu nâscânti luyurii decorativi.

Dacă-i bogat, îndată cugetă că este deopotrivă cu Tine, sau Te pune mai prejos de el, sau îşi împodobeşte casa cu icoanele Tale ca şi cu nişte obiecte decorative.

 

Macâ arăulu bati la uşa a lui cadi tu pirazmolu si si-adarâ pâzari cu Tini, i s-Ti-aleapidâ di dipu.

Dacă răul bate la uşa lui, cade în ispita de a se tocmi cu Tine sau de a Te lepăda cu totul.

 

Macâ lu-acľemi si si-adarâ curbani, si-adarâ zurbalu.

Dacă îl chemi să se jertfească, se răzvrăteşte.

 

Macâ lu pitreţ la moarti, treamburâ.

Dacă-l trimiţi la moarte, tremură.

 

Macâ lu-acľemi cu tuti dizńirdărili a lumiľei, easti tu piricľiu si-şi lu-nfarmâcâ şi îşi lu vatâmâ suflitlu.

Dacă-l îmbii cu toate desfătările pământului, e în primejdie să-şi otrăvească şi să-şi omoare propriul suflet.

 

Macâ îľi discoapiri a lui nomurli a câştigâľei a Tali, elu cârteaşti: Lumea easti ti-anami ş-tu ea işişi ş-fârâ Adârâtoru.

Dacă descoperi ochilor lui legile purtării Tale de grijă, el cârteşte: „Lumea e minunată şi în sine, şi fără Făcător.”

 

 

Nâ-aumpli di-anisihie luńina a Ta, Luţite Tatâ a nostru, ca pri nâscânţâ flituri di noapti.

Ne umple de nelinişte lumina Ta, Luminate Tată al nostru, ca pe nişte fluturi de noapte

 

Cându nâ-acľemi la luńinâ, noi nâ sâlâghimu tu scutidhi; cându himu bâgaţ tu scutidhi, u câftămu luńina.

Când ne chemi la lumină, noi dăm fuga la întuneric; când sântem puşi în întuneric, căutăm lumină.

 

Dinintea a noastrâ si-aflâ multi căľiuri has’ nâscânti scândiľe, ama nâ-aspâremu si imnămu pânâ tu capu pri vârnâ di eali, câ ţe, tu iţido capu nâ-aşteaptâ ş-nâ-arâdu

pirazmadz.

Înaintea noastră se află mreaja multor căi, însă ne temem să mergem până la capăt pe vreuna din ele, fiindcă la orice capăt ne aşteaptă şi ne momesc ispite.

 

Iara calea ţi duţi la Tini easti astâľeată di mulţâ pirazmadz ş-di multi di multi gremuri.

Iar calea ce duce la Tine este tăiată de multe ispite şi de multe, multe prăpăstii.

 

Ninti s-yinâ pristi noi pirazmolu s-pari câ nâ avegľi ca unu nioru di luńinâ, ama cându yini pirazmolu, cheri.

Înainte să vină ispita asupra noastră, pare că ne urmezi ca un nor luminos, dar când

ispita vine, dispari.

 

Noi nâ frimitămu cuturburaţ ş-nâ bâgămu ntribarea ţi nâ tirâńipseaşti: cându nâ arâsimu, cându pistipsimu câ hii dininti I cându pistipsimu câ hii xichi?

Noi ne agităm tulburaţi şi ne punem întrebarea chinuitoare: când ne-am înşelat, atunci când am crezut că eşti de faţă sau atunci când am crezut că lipseşti?

 

Tu tuţ pirazmadzľi a noştri nâ-ntribămu: Tini hii Tatălu a nostru?

În toate ispitele noastre ne întrebăm: „Tu eşti Tatăl nostru?”

 

Tuţ pirazmadzľi a noştri nâ aducu tu minti idhyea ntribari, ntribari ţi nâ u aduţi tu minti tut’ ţi easti di-avârliga di noi, cathi dzuâ ş-cathi noapti:

Toate ispitele noastre ne aduc în minte aceeaşi întrebare pe care tot ce este în jurul nostru ne-o aduce în minte în fiecare zi şi în fiecare noapte:

 

Ţi mindueşti trâ Dumnidză?

Ce gândeşti despre Domnul?

 

Iu easti Elu ş-cari easti Elu?

Unde este El şi cine este El?

 

Hii cu Elu i hii fârâ Elu?

Eşti cu El sau eşti fără El?

 

 

Dă-ńi puteari Tatălu ş-Adârâtorlu a meu, ta s-potu tu cathi sticu, a banâľei a meali, cumu ţi s-hibâ elu, di luńinâ i di scutidhi, si-apândisescu la cathi pirazmo unâ luyie ş-cu idhyiulu lucru: Dumnidză easti Dumnidză.

Dă-mi putere, Tatăl şi Făcătorul meu, ca să pot în fiecare clipă, fie ea luminoasă ori întunecată, a vieţii mele, să răspund la fiecare ispită cu putinţă unul şi acelaşi lucru:

Domnul este Domnul.

 

Elu easti aclo iu hiu io şi aclo iu nu hiu io.

El e acolo unde sânt eu şi acolo unde nu sânt eu.

 

Inima a mea apreasâ, daima ari mirachi trâ Nâsu şmâńili a meali io daima li tindu câtrâ ayisitili a Lui strańi, ca unu ficiuricu câtrâ Tatălu a lui Aţelu vrutlu.

Eu tind întotdeauna pătimaşa mea inimă către Dânsul şi mâinile mele către sfintele Lui veşminte ca un copil către Tatăl său Cel iubit.

 

Cumu vai puteamu s-bânedzu fârâ Elu?

Cum aş putea trăi fără El?

 

Aestâ va dzâţea câ potu s-bânedzu tu idhyiulu chiro ş-fârâ io isuńi.

Asta ar însemna că pot să trăiesc în acelaşi timp şi fără mine însumi.

 

Cumu vai puteamu s-hiu contra a Lui.

Cum aş putea să fiu împotriva Lui?

 

Aestâ va dzâţea câ hiu tu idhyiulu chiro şi-contra a mea.

Asta ar însemna că sânt în acelaşi timp şi împotriva mea.

 

Hiľilu dreptu îľi calcâ toarâli a tatălui cu tińie, irini ş-harauâ.

Fiul drept urmează tatălui său cu cinstire, pace şi bucurie.

 

Suflâ adiľeaticlu a Tău tu suflitlu a nostru, Tatâ, ta shimu drepţâľi a Tăľi.

Suflă însuflarea Ta în sufletul nostru, Tată, ca să fim fii drepţi ai Tăi.

 

 

SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, pp. 36-39.

INTRODUCERE:

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop sârb al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentariul fiecărui vers al rugăciunii creștine fundamentale ‘’Tatăl nostru’’. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat la aceeași editură versiunea aromână a lucrării prelatului sârb.

 

 

Câ a Ta easti Amirârilea – Că a Ta este Împărăția


Stealili şi soarli suntu ţitâţeańi a Amirâriiľei a Tali,Tatâ.

Stelele şi soarele sânt cetăţeni ai Împărăţiei Tale, Tată.

 

Nyrâpsea-nâ ş-noi tu-aestâ ascheri lumbrusitâ.

Înscrie-ne şi pe noi în această oaste strălucitoare.

 

Planeta a noastrâ easti ńicâ şi scutidhoasâ, ama easti lucrulu a Tău, stizmusirea a Ta, duhlu a Tău.

Planeta noastră este mică şi întunecată, dar este lucrul Tău, zidirea Ta şi însuflarea Ta.

 

Cumu poati s-iasâ di-tu mâńili a Tali ţiva ţi nu easti mari?

Cum poate să iasă din mâinile Tale ceva ce nu e mare?

 

Ama pritu niaxia şi ntunicarea a noastrâ, noi u-adrămu ńicâ şi scutidhoasâ fuľeaua a noastrâ.

Totuşi, prin micimea şi întunecarea noastră, noi facem mic şi întunecat locul sălăşluirii noastre.

 

E, loclu easti ńicu şi scutidhosu, câti ori lu luyursimu amirăriľi a noastrâ ş-cându nâ fândâximu ca nâscânţâ zurli câ himu amiradzľi a ľei.

Da, pământul este mic şi întunecat de câte ori îl socotim împărăţie a noastră şi când ne închipuim ca nişte nebuni că sântem împăraţi ai lui.

 

Mutrea, anamisa di noi suntu mulţâ cari furâ amiradz pristi locu ş-cari tora, stânda pri-aruvuirili a scamniloru a loru s-ciudisescu şi-ntreabâ: Iu suntu amirăriili a noastri?

Iată, între noi sânt mulţi care au fost împăraţi pe pământ şi care acum, stând pe ruinele tronurilor lor, se miră şi întreabă: „Unde sânt împărăţiile noastre?”

 

Ş-multi suntu amirăriili ţi nu ştiu ţi si-adră cu amiradzľi a loru.

Şi multe sânt împărăţiile care nu ştiu ce s’a întâmplat cu împăraţii lor.

 

Hârsitu easti omlu ţi mutreaşti pritu niori ş-ciuciurâ graie ţi ľi-avdu: A Ta easti Amirăriľea!

Fericit omul care priveşte prin nori şi şopteşte graiuri pe care le aud: „A Ta este Împărăţia!”

 

Aţea ţi-acľimămu amirăriľea a noastrâ piminteascâ easti mplinu di yerńi ş-treaţi has’ bişiţľi pri unu arâu ahândosu.

Ceea ce numim împărăţia noastră pământească e plin de viermi şi e trecător ca băşicile pe un râu adânc.

 

Unâ vândachi di-arinâ pri arpili a vimtului!

O grămadă de ţărână pe aripile vântului!

 

Maşi Tini u ai alithioasa Amirăriľi ş-maşi Amirăriľea a Ta ari Amiră.

Numai Tu ai adevărata Împărăţie şi numai Împărăţia Ta are Împărat.

 

Ľea-nâ di pri arpili a vimtului Ńilâoase Amiră, ascapă-nâ di pri arpili a vimtului!

Ia-ne de pe aripile vântului, Milostive Împărate, mântuieşte-ne de pe aripile vântului!

 

Şi adară-nâ ţitâţeańi a Amirăriiľei a Tali trâ etâ, aproapea di stealili şi soriľi a Tăľi, aproapea di anghiliľi şi arhanghiliľi a Tăľi, e, aproapea di Tini, Tatălu a nostru!

Şi fă-ne cetăţeni ai veşnicei Tale Împărăţii, aproape de stelele şi de sorii Tăi, aproape de îngerii şi de arhanghelii Tăi, da, aproape de Tine, Tatăl nostru!

 

 

SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, pp. 44-45

Ș-putearea – Și puterea

Miercuri, 28 Martie 2012 11:07

INTRODUCERE:

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop sârb al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentariul fiecărui vers al rugăciunii creștine fundamentale ‘’Tatăl nostru’’. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat la aceeași editură versiunea aromână a lucrării prelatului sârb.

 



Ș-putearea – Și puterea


A Ta easti putearea, câ ţe, a Ta easti Amirâriľea.

A Ta este puterea, fiindcă a Ta este Împărăţia.

 

Aţeľiţi taha si-acľeamâ amiradz suntu niputuţ.

Aşanumiţii împăraţi sunt neputincioşi.

 

Singura a loru puteari amirâreascâ sta tu titlurili a loru amirâreşti ţi suntu maşi titlurili a Tali.

Singura lor putere împărătească stă în titlurile lor împărăteşti, ce sânt de fapt doar titlurile Tale.

 

Eli cheru pritu ţarâ ş-ţara neadzi iu va vimtulu.

Ei rătăcesc prin ţărână, şi ţărâna merge unde vrea vântul.

 

Himu hulandari, aumbri ş-ţarâ ţi s-minâ.

Sântem pribegi, umbre şi ţărână mişcătoare

 

Ama ş-cându chiremu pri-aoa, pri-aclo, ş-nâ minămu, tut’ pritu putearea a Ta u-adrămu.

Dar şi când rătăcim şi ne mişcăm, tot prin puterea Ta o facem.

 

Pritu putearea a Ta bânămu ş-pritu putearea a Ta va-nyiemu.

Prin puterea Ta fiinţăm şi prin puterea Ta vom viia.

 

Macâ omlu u-adarâ ghineaţa u-adarâ cu putearea a Ta,pritu Tini; ş-macâ lu-adarâ arăulu, lu-adarâ cu putearea a Ta, ama pritu elu işişi.

Dacă omul face binele, îl face cu puterea Ta, prin Tine; iar dacă face răul, îl face cu puterea Ta, însă prin sine.

 

Tuti ţi si-adarâ si-adarâ cu putearea a Ta, ufilisitâ trâ-bunu, i trâ-arău, trâ achicâseari, i fârâ achicâseari.

Tot ce se face, se face cu puterea Ta, folosită bine sau rău, întru înţelegere sau fără de înţelegere.

 

Macâ omlu u ufiliseaşti putearea a Ta dupâ vrearea a Ta, Tatâ, atumţea putearea a Ta easti a Ta; ş-macâ omlu u ufiliseaşti putearea a Ta dupâ vrearea a lui, atumţea putearea a Ta si-acľeamâ a lui şi easti arauâ.

Dacă omul foloseşte puterea Ta după voia Ta, Tată, atunci puterea Ta este a Ta; iar dacă omul foloseşte puterea Ta după voia sa, atunci puterea Ta se cheamă a lui, şi este rea.

 

Io dzâcu Dumnidzale, câ atumţealui cându adari ţi vrei cu putearea a Ta, ea easti bunâ, ama cându dhicunearľi ţi u-mprumutarâ putearea di la Tini, s-fudulescu adrândalui

iţi voru cu putearea a Ta, di cara easti a loru, ea easti arauâ.

Eu zic, Doamne, că atunci când Tu faci ce vrei cu puterea Ta, ea este bună, însă când cerşetorii, care au împrumutat putere de la Tine, se trufesc făcând ce vor cu puterea

Ta ca şi cum ar fi a lor, ea este rea

 

Şi acşi ari maşi unu nicuchiru, ama suntu oamińi ţi u ufilisescu cu zorea putearea a Ta, e, ufilisescu cumâtici di-tu putearea a Ta, ţi cu ńilâ mari u dai mprumutu di la measa a Ta aţea avuta aiştoru muritori ftohi di pristi locu.

Şi astfel, există un singur stăpân, dar sânt şi oameni ce întrebuinţează în chip samavolnic puterea Ta, da, întrebuinţează părticele ale puterii Tale, pe care cu milostivire o dai cu împrumut de la masa Ta cea bogată acestor muritori săraci de pe pământ.

 

Caftâ câtrâ noi Tatâ Putute, caftâ câtrâ noi ş-nu ti-ayuńisea s-pitreţ putearea a Ta a ţarâľei, pânâ nu va si-ndreagâ doi udadz ta s-ti-ncapâ: bunâvrearea ş-tâpińiusirea – bunâvrearea ta s-hibâ ufilisitâ trâ-bunu, dhoara mprumutatâ di la Dumnidză ş-tâpińiusirea ta si ş-thimiseascâ totna câ tutâ putearea di-tu lumi easti a Ta, Mari Dhurusitoru di puteari.

Caută spre noi, Puternicule Tată, caută spre noi şi nu te grăbi să trimiţi puterea Ta ţărânii pământeşti până ce nu va pregăti două odăi ca să Te încapă: bună-voirea şi smerenia – bună-voirea ca să întrebuinţeze spre bine darul împrumutat de la Dumnezeu şi smerenia ca să-şi aducă aminte întotdeauna că toată puterea din lume este a Ta, Mare Dătătorul de putere.

 

A Ta easti putearea sântâ ş-mintimenâ – ama cându si-aflâ tu mâńili a noastri, putearea a Ta easti tu piricľiu si s-mâryeascâ şi si si-adarâ nisântâ şi zurleascâ.

A Ta este puterea sfântă şi înţeleaptă – dar când se află în mâinile noastre, puterea Ta este în primejdie să se spurce şi să ajungă ne-sfântă şi nebunească.

 

Tatâ Cari hii tu ţeruri, agiutâ-nâ s-cunuştemu ş-cathiunâ dzuâ si-adrămu maşi unu lucru: si ştimu câ tutâ putearea easti maşi a Ta şi si-u uflisimu putearea a Ta dupâ vrearea a Ta.

Tată, Care eşti în ceruri, ajută-ne să cunoaştem şi în fiecare zi să facem un singur lucru: să ştim că toată puterea este a Ta şi să întrebuinţăm puterea Ta după voia Ta.

 

 

Mutrea, himu nihârsiţ câ ţe mpârţâmu aţea ţi easti ti nimpârţâri la Tini: u-mpârţâmu

putearea di luńinâ, şi u-mpârţâmu putearea di vreari, şi u-mpârţâmu putearea di pisti – şi-aestâ easti itia aţea di prota ti câdearea a noastrâ – u-mpârţâmu putearea di

tâpińiusiri.

Iată, sântem nefericiţi, fiindcă am despărţit ceea ce-i de nedespărţit la Tine: am despărţit puterea de lumină, şi am despărţit puterea de dragoste, şi am despărţit puterea de credinţă, şi în cele din urmă – iar asta este pricina cea dintâi a căderii noastre – am despărţit puterea de smerenie.

 

Tatâ, adarâ unâ, Ti pâlâcârsimu, aţea ţi hiľiľi a Tăľi cu zurleaţâ mpârţârâ.

Tată, uneşte, rugămu-Te, ceea ce fiii Tăi nebuneşte au despărţit.

 

Ti pâlâcârsimu: analţâ la tińia di prota, putearea a Ta ţi fu alâsatâ tu-apâryisiri şnitińisitâ:

câ ţe, cum’ ţi s-himu, himu ficiuriţľi a Tăľi.

Ne rugăm Ţie: ridică la cinstea cea dintâi puterea Ta, care a fost lăsată în părăsire şi necinstită: fiindcă, iată, oricum am fi, sântem copiii Tăi.

 

 

 

SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, pp. 46-49.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required