Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: traducere
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Dina Cuvata s-a născut la Dobroşani, un sat din Macedonia iugoslavă, în 1952.


Termină liceul din Stip în 1972 şi Universitatea din Skopje în 1972, ambele localităţi fiind oraşe din Macedonia iugoslavă.


Publică poezii şi proză în revista aromână ‘’Zborlu a Nostru’’ (Cuvântul nostru) din Germania şi revistele ‘’Ramuri’’, ‘’Luceafărul’’, ‘’Tribuna’’ şi ‘’Steaua’’ din România.


În 1985 publică la Bucureşti un volum de folclor aromân, întitulat Carabeu, lăi carabeu (Ciocănitoare, măi ciocănitoare) (vezi recenzie şi blog).


Prima carte de poezii îi apare la editura Cartea Aromână din statul New York, SUA: Zghic di Moarti (Ţipăt de moarte). Subiectele acestor poezii sunt viaţa şi moartea, dragostea de mamă şi iubită, amintiri ale locurilor natale, plângeri pentru neamul şi limba pe care le vede în pericol de dispariţie.


Prima carte de proză îi apare în anul următor la aceeaşi editură: Sărmănitsa (Leagănul). În acest volum, D.C. prezintă cu talent scriitoricesc imagini din copilăria petrecută într-un sat aromân: clipele petrecute alături de tatăl şi bunicul cu turmele de oi de pe câmpii, culesul de mure şi băutul de apă rece din fântână, ascultatul de povestiri ale bătrânilor, obiceiuri vechi precum încuscrirea familiilor.Ochilor săi pătrunzători de adolescent sensibil pare să nu le scape nimic, deşi uneori pare să nu găsească cuvinte pentru a descrie tot ce vede în sufletul omului.


Tot în 1990, publică la Ohrida, în Macedonia încă iugoslavă cartea de poezii Sămta umuti (Sfânta speranţă), într-o ediţie bilingvă aromână-macedoneană. Acelaşi volum revizuit apare în 1993 într-o ediţie aromână-română la Bucureşti.


În anul următor publică în colaborare cu D. Papatsafa şi D. Garofil un abecedar , care este folosit din toamna lui 1995 în şcolile din Macedonia independentă, ale cărei autorităţi permit desfăşurarea de ore opţionale de aromână.


D.C. traduce din literatura română în limba macedoneană patru romane ale scriitorilor George Bălăiţă, Dumitru Radu Popescu, Nicolae Frănculescu şi Dumitru M. Ion şi şase volume de poezie semnate de Dumitru M. Ion (2), Anghel Dumbrăveanu, Horia Bădescu, Vasile Igna, Adrian Popescu, precum şi o antologie de poezie moldoveană.


De asemenea, traduce din macedoneană în aromână. Pentru două traduceri din poeziile lui Kocio Raţin publicate în 1989 sub titlul Hărghii albi (Zori albe) primeşte premiul ‘’Pana de aur’’ pentru cea mai bună traducere din acel an. Publică în ediţii bilingve aromână-macedoneană volumele de poezii Mirgeana (Mărgeaua) de Constantin Miladinov (1994), Monologlu machidonescu de Gane Todorovschi (1995) şi Lipă de Matei Matevschi (1995).


În 1996 avea în manuscris următoarele scrieri: Dictsionar Machidonescu-Armănescu, Voi Armănj Machidonits (folclor grămustean cu 20 de povestiri, 327 de cântece, circa 2000 de expresii şi zicători), Istoria Armănjilor de Ion Arginteanu (transpunere din româneşte în aromână şi macedoneană), Golgota-a Farăljei de Nuşi Tulliu (roman din română în aromână: Calvarul neamului), cărţi religioase ca Ceaslovul, Psaltirea şi Biblia etc.


În plan politic, D. C. este membru fondator şi primul secretar al Partidului Social Democrat din Macedonia, membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei de Prietenie Macedoneano-Română, membru fondator al Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Macedonia.


În plan cultural D.C. este membru al Asociaţiei Scriitorilor din Macedonia, membru al Asociaţiei Traducătorilor din Macedonia, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România, secretar şi preşedinte al Asociaţiei ‘’Pitu Guli’’ din Skopje, membru fondator şi prim preşedinte al Ligii Aromânilor din Macedonia, fondator şi prim redactor al emisiunii în limba aromână de la Radio Televiziunea publică din Macedonia.


Vulcan Petru, Armăna, Transpuniri: Dina Cuvată, editura Cartea Aromână, New York, SUA, 1996, pp. XIV-XVI.

INTRODUCERE:

 

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop ortodox al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania din București a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentarii ale versurilor rugăciunii creștine fundamentale. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat la aceeași editură versiunea aromână a cărții înaltului prelat sârb.


 


Cari hii tu țeruri – Carele ești în ceruri


Câtrâ țeruri anâlțămu ocl’il’i a noștri daima cându Ti-acl’imămu și stri locu îl’i dipunămu cându li thimisimu amârtiili a noastri.

Către ceruri ridicăm ochii noştri întotdeauna când Te chemăm şi spre pământ îi coborâm când ne amintim de păcatele noastre.

 

Daima himu tu gremu di itia a niputeriloru a noastri și a amârtiiloru a noastri.

Întotdeauna sântem în prăpastie din pricina slăbiciunilor noastre şi a păcatelor noas­tre.

 

Tini hii daima ndzeanâ, dipu acși cumu undzeaști a mâriril’ei a Tali și a lumbrusiril’ei a Tali.

Tu eşti întotdeauna întru înălţime, precum se şi cuvine măririi Tale şi strălucirii Tale.

 

Tini hii daima tu țeru cându himu niaxi s-Ti-apruchemu, ma ți-ari hari s-Ti dipuńi la noi, tu cohili a noastri di-npadi, cându avemu seati ti Tini ș-cându u dișcl’idemu a Țiia ușa a noastrâ.

Tu eşti întotdeauna în cer când sântem nevrednici să Te primim, dar cu plăcere Te pogori la noi, în sălaşurile noastre pământeşti, când însetăm după Tine şi când deschidem Ţie uşa noastră.

 

Ma ș-cara dipuńi la noi,Tini armâńi tu țer;tu țeru bânedzi, pritu țeru aladzâ ș-cu țerlu deadunu Ti-apleț pân’ tu valea a noastrâ.

Dar şi de Te pogori la noi, totuşi rămâi în cer; în cer locuieşti, prin cer umbli şi cu cerul împreună Te apleci până în valea noastră.

 

Țerlu easti alargu, multu alargu, ti omlu a curi duhu și a curi inimâ suntu turnati di la Tini i cari își pizuescu cându easti thimisitâ numa a Ta.

Cerul este departe, foarte departe, pentru omul al cărui duh şi a cărui inimă sânt întoarse de la Tine sau care-şi bat joc când se pomeneşte numele Tău.

 

Ma elu easti aproapea, multu aproapea, ti omlu ți u țâni daima dișcl’isâ ușa a suflitlui a lui și-așteaptă s-yińi Tini, nai ma vrutlu ditru oaspiț.

Dar el este aproape, foarte aproape, pentru omul care ţine întotdeauna deschisă uşa sufletului său şi aşteaptă să vii Tu, Cel mai drag dintre oaspeţi.


Si-eara s-lu bâgamu ninga Tini omlu nai ma dreptulu, Tini Ti-analți ma-ndzeanâ di elu dipu ca țerurli ma-ndzeanâ di amirâril’ea a moartil’ei.

Dacă ar fi să-l punem alături de Tine pe omul cel mai drept, Tu Te înalţi mai presus de el ca cerurile mai presus de valea pământului, ca viaţa veşnică mai pre­sus de împărăţia morţii.

 

Noi himu fapțâ di-tu unâ luyie di material ți si-aspardzi ș-putridzaști: cumu va puteamu s-șidemu la idhyea anâlțimi cu Tini, Tinereațâ ș-Puteari fârâ moarti!

Noi sântem dintr’un material stricăcios şi putrezitor: cum am putea să stăm la aceeaşi înălţime cu Tine, Tinereţe şi Putere Fără de moarte!

 

Tatălu-a nostru, Cari daima hii ma-ndzeanâ di noi, dipun-Ti pân’ și ni analțâ pân’ di Tini.

Tatăl nostru, Care întotdeauna eşti mai presus de noi, apleacă-Te până la noi şi ne ridică până la Tine.

 

Ți altuțiva himu, macâ nu mași limbi fapti di țarâ ta si-alavdâ doxa a Ta?

Ce altceva sântem, fără numai limbi alcătuite din ţărână ca să laude slava Ta?

 

Țara va si-eara mutâ trâ etâ și nu va s-putea s-greascâ numa a Ta fârâ di noi, Dumnidzale.

Ţărâna ar fi mută pe vecie şi n-ar putea rosti numele Tău fără noi, Doamne.

 

Cumu poati țara s-Ti cunoascâ macâ nu pritu noi?

Cum poate ţărâna să Te cunoască dacă nu prin noi?

 

Cumu va puteai si-adari thavmati di-tru țara moartâ macâ nu pritu noi?

Cum ai putea să faci minuni din ţărâna moartă dacă nu prin noi?

 

O, Tatălu a nostru!

O, Tatăl nostru!

 

 

SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, p. 12-15.

 

Ina, ina, gione - Come, Come Here, Boy (Vino, vino, june)

 

Cum s'adar, lea featâ,
Șed mi minduiescu,
Cum s'adar, lea featâ,
Sâ-ni ti isusescu?

What should I do, girl,
I sit and think about it,
What should I do, girl,
To get to woo you?

(Cum să fac, tu fată,

Șed și mă gândesc,

Cum să fac, tu fată

Să ne logodim?)

 

In, ina, gione,
Ina isusea-mi,
Ina, ina, gione,
Înveastă tini ia-mi.

Come, do come, boy,
Come and woo me,
Come, do come, boy,
Come and marry me.

(Vino, vino, june

Vino să ne logodim

Vino, vino, june

Nevastă să mă iei.)

 

Cum s'adar, lea featâ,
Îmșata pirușeană,
Cum s'adar, lea feată,
Sâ-ni ti ved niheamă?

What should I do, girl,
Beautiful fairy,
What should I do, girl,
To see you for a while?

(Cum să fac, tu fată,

Frumoasă zână,

Cum să fac, tu fată,

Să te văd puțin?)

 

Ina, ina, gione,
Ina tu livadi,
Ina, ina, gione,
Dada nu ni veadi.

Come, do come, boy,
Come into the orchard,
Come, do come, boy,
Mother won't see us.

(Vino, vino june

Vino în livadă,

Vini, vino, june,

Mama nu ne vede.)

 

Cum s'adar, lea featâ
Pirușeana meau,
Cum s'adar, lea featâ
Înveastă sâ'ni ti iau?

What should I do, girl,
My fairy,
What should I do, girl
To get to marry you?

(Cum să fac, tu fată,

Zâna mea?

Cum să fac tu fată

Nevastă să te iau?)

 

Ina, ina, gione,
Noi doi s'na lomu,
Ina, ina, gione,
Căruna s'nâ băgămu

Come, do come, boy,
So that we can marry,
Come, do come, boy,

And let us both wear the crown.*

(Vino, vino, june

Noi doi să ne luăm,

Vino, vino, june,

Cununa să ne punem)


* A symbolic religious gesture during weddings in Eastern Orthodox churches. (Un gest simbolic în cununia religioasă în bisericile ortodoxe.)

 


SURSA:

‘’Călușarul’’, Ina ina gione – Come, come here boy, ‘’Lyrics Translate’’, http://lyricstranslate.com/ro/ina-ina-gione-come-come-here-boy.html


NOTĂ:

Versiunea românească îmi aparține.

<NO. 1 BUCUREȘTI,  IANUARIE 1921 ANUL LIII

În ziua de 13 ianuarie 1921 a încetat din viață bătrânul profesor de limba și literatura elină la Universitatea din Iași, Ioan Caragiani.

Născut în ziua de 11 fevruarie 1841 i-a lipsit numai o lună ca să împlinească vârsta de 80 de ani. Studiile secundare și superioare Caragiani le-a făcut la Atena și era un bun cunoscător al istoriei și literaturii vechi eline, pentru care avea o dragoste deosebită. Totuși el n-a voit să rămîie în Grecia, ci, bun Român de origine și sentimente, el a emigrat în 1864 în România unde i s-a încredințat catedra care a ocupat-o mai bine de jumătate de secol.

La înființarea Academiei Române în anul 1867, printre membrii din toate provinciile locuite de Români care aveau a reprezenta unitatea culturală și națională a României a fost numit și Caragiani, apoi, ultim supraviețuitor al celor ce compuseseră instituțiunea în 1867, a avut mulțumirea să asiste la serbarea solemnă pe care a organizat-o Academia la împlinirea unei jumătăți de secol.

Așezîndu-se în Iași în 1865, el făcu parte din membrii societății „Junimea”, frecventând regulat ședințele ei hebdomadare timp de 20 de ani; în „Convorbiri literare” Caragiani a publicat un șir de traduceri din Homer, Aristoteles și Theocrit, precum și articole originale despre Românii din Macedonia și poezia lor populară. El a făcut parte și dintre membrii societății „Junimea” care țineau prelegeri populare, filosofice, literare și istorice la Universitatea din Iași.

Caragiani avea un caracter egal, plăcut și totdeauna vesel. Vestit din cauza anecdotelor pe care le povestea cu o artă și un humor extraordinar, chiar pînă la bătrînețe. Caragiani era apreciat de toți cunoscuții săi și lasă o amintire dureroasă în cercul numeroșilor săi prieteni. >

 

SURSA

Al. Tzigara-Samurcaș, Necrologul unui junimist. Ioan Caragiani, Almanah „Convorbiri literare”, Iași, 1981, p. 16.

 

O, lea Ianulă - E, Si'eku 'Ianula

Ore, Ianulă, taninaninanina,
Ore, Ianulă, featâ ńicâ,
O, nu vrea dada, taninaninanina,
Nu vrea dada s-ti mâritâ

(Ore, Ianulă, ta-ni-na-ni-na-ni-na,
Ore, Ianulă, ta'ahine na,
'Oi, 'e 'ikai fiema'u si'eku fa'e 'a ia, ta-ni-na-ni-na-ni-na,
'Oku 'ikai ke si fiema'u ke mali.)

 

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required