Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Blog » Displaying items by tag: transpunere
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

În 1985 Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu au publicat Un veac de poezie aromână, antologie în care au selectat opt poezii inedite ale lui Nicolae Caratana (1914-1992), transpuse în româneşte de H.C.


Cadru vecl'iu (Cadră veche)

Zghirări di oi di-ngios astes s-alină
Ş-alatră cîni picurăreşti la stîni.
Tu seara spindzurînda-n ţer şindîni - 
Ca-n vise s-avd fişeţe cum s-amină.
(Din vale urcă behăit de oi -
Şi latră cîini ciobăneşti, la stîne.
Ce candelabre-n ceruri - pînă mîne!
Şi - stins s-aud cum puşcă, în război...)

Cu cotlu pi-un cărlig ţînut cu mîna,
Picurăruşlu-aghalea închilueaşte.
Tu-a somnului avigl'eare - canda easte
Un fet-muşat ţi-aşteaptă măsa-l'i, dzîna.
(Cu cotul pe o caţă rezemat,
Păstoru-adoarme fără ştire, lin -
Şi ce poveşti, ce basme-n minte-i vin,
Cu feţi-frumoşi, cu fete de-mpărat!)

Căliva apusă, tu-amurdziş albastru - 
Avnînghipseaşte isişi Perivole!
Ascunsă, soarbe astru după astru.
(Coliba joasă, în amurg albastru,
Spre Perivole, din înalturi cată!
Pitită, soarbe astru după astru.)

La domnlu-a l'ei, căşarlu Cole, - anil'i
De-alumtă, tu chilia-l'i, ţimţ cu-arvole - 
S-adună s-ţînă, s-doarmă partizanil'i.
(Aici, oierul Cole - în toţi anii
De luptă grea - n-a obosit vreodată,
Să-şi ospăteze-n taină partizanii...)


SURSA:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 406-411.

 

În 1985 Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de poezie aromână, în care au inclus nouă poezii de Zicu A. Araia (1877-1948), transpuse în româneşte de K. I. (6) şi H. C. (3).

 

Calea (Calea)

Ascăpăm di iarna greauă,
Sus tu munţ nu-armase neauă;
Cresc lilice, tindilina,
Es armânil'i Samarina.

(Ne-am înseninat pe frunţi,

Neaua s-a ascuns în munţi.

Din nou florile, sulfina -

Potopiră Samarina!)


Ncarcâ casili pri cărvane,
Cal'i tuţ imnă rivane,
Un spri un, - ti l'ea haraua
Mor cu el'i tută duneaua.

(Iarăşi am împachetat,

Iar pe cal, în pas săltat -

Caravană în şirag,

Doamne, cît îmi e de drag!)

Cilnicadzl'i trag năinte
Si-află loc muşeat, cum prinde,
Tra s-nu-l'i află vîrnu-arău
Pristi noaptea-al Dumnidzău.

(Şi tot vorbă, şi taifas,

Pînă la ultimul popas -

Bine-ales de gospodarii,

La fereală de tîlhari.)

Di pri cal'i dipun hîrăile,
Ia, că ndreapsiră ş-purăvile.
Soarile-ascăpită; si-aproache,
Tută lumea-i tu cunache.

(Taca-paca, taca-pac1...

Se înalţă ş-un conac -

Corturi tainice, să ţină,

Pentru somn, pentru hodină.)

Featile cu bucla-n mînă
S-duc s-l'ea apă la fîntînă,
S-duc bârbaţ şi s-duc ficiori
S-mulgă oili plicători.

(Fete şi femei dau zor

După apă, la izvor.

Oile, la cîte-o strungă -

Merg bărbaţii să le mulgă.)

Tuţ durniră. Easte noapte.
Maşi un cloput di oi bate.
Poate domnu-su li-adună
S-doarmă tute dipriună.

(Ş-apoi noapte. Nici un şopot.

Cînd şi cînd - cîte un clopot,

Hăt departe, mai răsună:

Vreun păstoir turma şi-adună...)

Cărvănarl'i gresc dadoara,
Trî ncărcare vine oara.
Ncarcă cal'i tuţ ca ieri,
Gionl'i-armâni fîrâ ghideri!

(Mame, taţi, fete, feciori -

Toţi visează pînă-n zori,

Cînd e duhul nopţii-nvins!

Gata! Iar la drumul întins...)

El'i tut fug 'nă sîptâmînă,
Gioni cu feati s-ţîn di mînă,
Calea tută imnă ş-cîntă,
Canda-i Paşte, canda-i numtă...

(Şi aşa, cu săptămîna,

Haida-haida, lume,-ntruna,

Fără of şi vai , prin munţi,

Ca-n petreceri, ca la nunţi...)

Cum di mira nu n-alasă
S-neardzim tu loc-nă acasă,
Tra s-bînăm ca tuţ armânli'i,
S-murim ş-noi ca tuţ pîpînl'i?

(Ehei, vreme de poveşti,

Fuşi aievea?...Unde eşti?

De te-ai îndura de noi,

Să faci drumul înapoi!)

 

 

Toamna-n Pind (Toamna-n Pind)


Pîrjilit di vearã-i loclu.
Nu vedzã iarbã, maşi chingheri;
Zboarã frîndzîli di meri;
Pisti nîse-arucã brumã
Lundzi seri.

(Pustiit arată plaiul!!

Doar ciulini. Şi eii - stingheri;

Pică frunzele din meri,

Poleite şi brumate

Seri de seri.)

Seaţirã dimneaţa vimtul.
Nu poţ s-vedz afoarã om.
Niţi-
un puil'iu nu vedz pri pom;
Maşi fîntînle ţe-abureadzã
Cînd az
vom.

(Vîntul şuieră tăios.

Stăm prin case - numai gînd.

Păsări?... Au plecat pe rînd;

Iar fîntîniler-aburesc,

Izvorînd.)

Negura pri munţ s-priimnă,
Ţerlu-i
pestru di niori;
Soarile
slab lu-arupusudori
Pîn' s-dizgl'eaţã gl'eţlu marmar
Di la mori.

(Negura coboară-n văi,

Cerul e cîrpit cu nori;

Soarele - îl trec sudori,

Parcă-ar sta şi el să-ngheţe

Uneori.)

Vini toamna. Nu s-ma şeade.
Fug armãnil'i tuţ tu-arniu.
Şeade
muntile irniu,
Maşi cu cionile ţe caftã

Neauă-anghiu.

(Toamna-i pe sfîrşit. Păstorii -

Vin la şes, pentru iernat;

Munţii prea s-au încruntat,

Prevestind omături grele

De îndat'.)

Vini,-agiumse ş-nîsă, neaua,
Hil'ea brumãl'ei şi-al vimt;
Ea va ngroapã lailu Pind,
Ca un mort - aclo s-l'i hibã - 
Tru murmint...

(Poate mîine chiar, va ninge

Potopind şi troienind,

Şi-o să-ngroape-ntregul Pind

Ca pe-un mort, sub o hlamidă

De argint...)

 

 

Dor şi jale (Dor şi jale)

Pri ţer, la noi, tu lăi niori
Az soarle
si-ascunde,
inima s-bate-arău
Ca mal bătut di unde.

Pe cer, la noi, în negri nori

Azi soarele se-ascunde...

Şi inima ne este azi

Ca ţărm bătut de unde.)


Prit munţ si-aştearnă negura
Ş-pri-arîurlie cu spume,
Ş-pri-a nostru
suflit sîndzinat
Virinlu-amar s-dipune.

(Se-aşterne negura pe munţii

Pe rîuri înspumate,

Durerea-amară se coboară

Pe suflete-ntristate.)


Un puil'iu
nu cîntă cum cînta
Ş-birbil'ilu-
n plaiu nu bate,
muma-armase făr' di hil'iu
Ş-că sora-i
făr' di fratie

(Pivighetoarea-n plaii tăcu -

Să cînte nu mai poate;

Căci mama este fără fiu

Şi sora fără frate.)

 

Tacute-s dzenile di fluieri,
Ca-n noapte ntunicată,
feata-armase oarfănă
Ş-ficiorlu
făr' di tată.

(Colinele-s pustii de cînt

Ca-n noaptea-ntunecată.

Căci fata singură-a rămas,

Copilul fără tată.)

 

Fîntînile maşi ţi murmură
Ş-vîzesc
di vimt tuţ ponil'i
Di lăcrinile-a niveastilor
Care ş-chirdură gionil'i.

(Izvoare doar mai murmură,

Se pleacă pomii-n vînt,

De lacrima nevestelor

L-all soţilor mormînt.)

 

L'i-avea cl'imată patria
Si s-ducă si si-alumtă.
Şi s-dusiră
tuţ hărioşi,
Cîntînda
ca la numtă.

(Căci patria-i chemase-atunci

Să intre-n greaua luptă

Şi au plecat toţi bucuroşi

Cîntînd ca la o nuntă.)


Diparte,-aclo
iu soarile da,
Tu sinurile duşmane,
Ş-tră
albă -albastră flambură
Cădzură
tuţ curbane.
(Şi unde soarele răsare

Peste duşman pămînt

Pentru al neamului stindard

Toţi şi-au găsit mormînt.)

 

Voi steale, cari dislăchiţ

Din ţer în nopţ sirine

Ş-tu lumea-a suflitlor nirdzet

Ca chicutie di-asime.

(Voi stelelor, ce lunecaţi

Pe cerul -mărgărint

Şi-n lumea sufletelor mergeţi

Ca picurii de-argint,)


Spuneţ un zbor la-a noştri morţ:
flambura albastră
Mutreaşte cu-ocl'iu multu-
arău
Pri dulţea limbă-a noastră.

(Voi morţilor le spuneţi doar:

Cinstire peste fire!

Căci s-au jertfit pentru-al lor neam

Şi-a limbii lor cinstire!)

 

 

SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 178-191.


În 1985 Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de poezie aromână, antologie în care au inclus şapte poezii ale lui Teohar Mihadaş (1918-1996), cu transpuneri în română de H. C.

 

Cale-ambar (Drum bun)

Mi duş tu munte,
S-nji aflu punte -
Ta s-trec didinde,
Tu Analta Mirinde!

(M-am dus în munte,

Să dau de-o punte -

Să trec de-acie

În Marea Chindie!)


 

Naparti s-trec,
Tu soare s-mi-anec;
Tu-a soarelui apă, -
Cu hare s-mi-adapâ!

(Să trec prin vad,

În soare să cad,

În sfintele-i ape, -

Cari să m-adape!)

 

 

Cîntic di sărmănitsă (Cîntec de leagăn)

Aide, hil'ilu-nji ali dade,

Dorni tu geaeili di flori!

S'ni acreşti, s-ni prucupseşti

Tr-a ta fară, nil'i di ori!

(Haide, hai, feciorule,

Nani, tu - odorule,

Creşte-mi mare, ca din apă,

Neamul de obidă-l scapă!)

 

Daşlu-a meu, daşlu-ali mumă,
Bană-ţ ded ş-cu hare numă, -
Du-le tine pîn-l-Aţel
Ţi sta naparte di ţer,
Floare albâ cu anel!

(Dragul meu cel drag pe lume,

Ţi-am dat viaţă, ţi-am dat nume, -

Tu le nalţă pîn' la Cel

Ce stă dincolo de cer,

Floare dalbă de inel!)

 

 

Căntic di vreari (Cîntec de dragoste)

 

-  Dzî-nji, muşeată, tine -
Ocl'i cundil'eaţă,
Tră ţe tindiline
Lăcrini ai pi faţă?

(- Flloare-sunătoare,

Cu ochi de atlaz,

De ce-ţi curg şiroaie

Lacrimi, pe obraz?)

 

Pi cari tine-aştepţă -
Di nu vrei s-nă l'iiai,
Şi-ahănţ gioni alepţă
Di-ună parte l'i-dai?

(Pe cine iubeşti -

De-i dai deoparte

Pe cîţi i-întîlneşti,

Cine ne desparte?)

 

- Eu, gione-giuneale -
Alt aştept, nişane,
Amărtiile-a meale...
Un gione dit xeane!

(- Fecior, măi fecior,

Ştiu eu pentru cine

Mă macină dor...

Şi el nu mai vine!)

 

Ca s-nu vină mîne -
Va s-vină pîimăne...
Dorlu va lu-avină,
Aghonea va vină!

(De nu vine mîine,

Veni-va poimîine...

A să-l poarte dorul

Şi-a veni, feciorul!)

 

Dorlui va-l'ii da-arugă,
La mine va s-fugă,
Pi vimtu ş-pi ploaie,
Pi Amarea Laie,
Pi niori ş-neauă,
Ninga vrearea meauă,
Pi soare ş-pi steale,
La neatile-a meale!

(Dorul l-o împunge,

La mine-a ajunge,

Pe vînt şi pe ploaie -

Peste Amarea Laie*,

Pe nor şi pe nea,

La dragostea mea,

Pe beznă, lumină,

Şi tot o să vină!)

*Amarea Laie - Marea Neagră

 

 

Afrnăsiri (Vedenii)

Purtam cupiile tu arniu,

Cu greale neguri piste noi.

Cînil'i alătrau - cătră nu ştiu

Ţi-azlape azvarna după oi...

(Urcam cu turma spre iernat,

Cu grele neguri peste noi.

Lătrau dulăii nceurmat

După jivinele-strigoi...)

 

Tu pădz ş-păduri - ca tu grăpnii,

Ca prfeţ - bureţl'i acrescu -

Di-n dzeană, di Carailii,

Pînă tu Vucufescu!

(În pajişti, codri - ca la denii,

Ciuperci - cît popii, rotofei,

De sus de la Carailenii

Pînă-n moşie-aci, la ei!)

 

Mi-acăţă frica, ţi si-allna,

Dit laia iadlui moară!

Zghilii atumţea di handa:

''O, lai Stamuli, Stamuli -

Aurlă vîrnă oară!''

(Ce frică m-a cuprins urcînd

Ca dintr-o gură de infern!

Şi cum m-am pomenit ţipînd:

''Stamuli - hăi,

Ci urlă, măi!)

 

 

Remember (Remember)

 

Ţerlu di altoară -

Di soarle ţi-arsare ancinsu!

Vrearea-ni atumţea

Bate tu loc - mută cămbană

Tu florle dit agru

Ardu neastinse cîndil'e,

Dit altă 'nă bană...

Aclo,

Aclo - pi dzenile aţeale

Adrai mine-atumţea prota mărtie...

Aduţerea aminte - di steale

Ş-di lăcrini easte, furtie.

(Bolta de atunci -

De soarele zbucnind încinsă!

Dragostea-mi veche -

Şi-acum e clopote, cumva...

în flori de cîmp,

Tot candele de altcândva...

Acolo, sus,

Pe măgurile acele

Trăii întîiul meu păcat...

Povara mea de lacrimi şi de stele,

Remember neîncetat.)

 

 

Măghistra (Măiastra)

 

Ună măghiastră dit Cl'mări,

Lucrînda cu daraclu -

Amăghi ni-adră, şi-am maş cripări, -

Ş-cu tastrulu ş-cu saclu!

(De prin Cl'imări, o vrăjitoare,

Soră cu dracul,

Îmi face într-una

Urgii - cu sacul!)

 

Tr-aestă trag eu maş fîrmaţe -

Ş-ca grindina chiderle,

Tr-aţea duşmanili'i-ni sunt soaţe

Grochi cu năpărţit, serile!

(Şi-mi cad aşa pe cap

Necazuri, fel şi chip,

Şi duşmani veninoşi!

Cum să mi-i ţip!...)

 

Scoală-ni-ti mumă di tu loc,

Cărbuni tu phiat s-astindză,

Arde-ni amăghile lăi tu foc,

Dizleagă-mi dit chindză!

(Scoală-te mamă, din moarte,

Stinge pe tavă cărbuni,

Arde tu vrăjile toate,

Fă-le tăciuni!)

 

Si creaplă draclu, s-creapă ş-ea,

Măghistra, măscăronea,

S-ancalic murgul făr di şea,

S-azboir di aua avonea...

(Alungă-l pe drac. şi pe ea -

Măiastra nebună,

Să mă avînt călare pe murg,

Că nu e a bună...)

 

 

Tu chipită (Pe culme)

 

Singur - la Toacă

Ţerlu disupră ni-easte curună

Di steale-plătite,

Tu mese cu lună...

(Singur - la Toacă,

Cerul deasupră-mi cunună,

Cunună de stele,

La mijloc cu lună...)

 

Apile-nghios, di-avărliga -

Zghilescu handa,

Cum după  hil'i-a lor miorţă,

Mumîni dipiră...

(Apele toate în jur

Urlă-n zăpor,

Ca o mumă-ngropînd

Un fecior.)

 

Singur - la Toacă, sum lună:

Munţăl'i tu mine s-aliină -

I eu mi fac ună

Cu laila-lă cheatră ş-arină?

(Singur, pe culme:

Munţii se urcă în mine,

Ori eu mă topesc

În steiuri alpine?)

 


SURSA

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editor), Un veac de antologie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 423-426.


În 1985 scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu au publicat Un veac de poezie aromână, antologie în care au inclus şi opt poezii ale lui Constantin Colimitra (1910/1912-2001), transpuse în română de K. I.: Eraţî, Limba, Pistusesc, Şaptili oahti, Vatră astimsă, Cînta un picurar, Stai drept! şi Eminescu, frate.

 

Eraţi(Eraţi)

Eraţi, când bânaţî,
Pârinţî alâvdaţî,
Di tuţî, e, di tuţî
Pârinţl'ii-a mei vruţî!
O, tate analt,
Ca tini, vîr alt
Tu sinur, aua!
Văhi apa durnea
Ma tini, ştiu. Nu!
Lãi tate, cît-iu,
Ntreb: Boia ţ-u porţî?
- Tu lumea di morţî!

(Eraţi, cînd trăiaţi,

Părinţi lăudaţi....

De lume cinstiţii

De mine iubiţi...

O, tată, înalt

Ca tine, nu-i alt

Aci,-n, lumea mea!

Poate apa dormea

Dar tu niciiodată!

Pe unde-acum, tată,

Bioiul ţi-l porţi?

- În lumea de morţi!)


 

O, dadâ livendâ;
Nâ vearâ, nâ tendâ
Scuteai dit râzboi
Ş-multi-alti, ti noi!
La dadâ, sâ ştiu:
Cât-iu, la, cât-iu
Buneaţa ţ-u porţî?
-Tu lumea di morţî!

(O, mama mea dragă,

O vară întreagă

Lucrai la război:

Strai, cergi pentru noi!

Vreau, mamă, să ştiu

În ce loc pustiu

Blîndeţea ţi-o porţi?

- În lumea de morţi!)

 

 

Stai drept! (Stai drept!)

 

Stai drept,analîţă frîmtea,ş-fă percea di nă parti,
Cum feaţiră pîpînil'ii ahîti nil'i di ani.
Sâ ştie lumea tutâ: şi oaspiţî şi duşmani
Că Fara-a tauă ş-Limba, surori sînt fără moarti!

(Stai drept, înalţă-ţi fruntea, dă-ţi părul într-o parte

Cum au făcut străbunii de-atîtea mii de ani,

Să ştie toată lumea: prieteni sau duşmani

Că Neamul tău şi Limba-s surori fără de moarte!)

 

Stai drept, analţă frîmtea şi scoati-u tu lunină,
Ni frică, ni-aruşini! Ca tini vedzî vîr alt?
Pîstreadzâ-ţî pirifania cît muntili di-analt
Ca s-poţî sâ spuni di-apoia: furtuna poati s-vină!

(Stai drept, înalţă-ţi fruntea şi ţine-o în lumină,

N-ai frică, n-ai ruşine! Fii drept cu celălalt!

Păstrează-ţi, dar, mândria cît muntele de nalt

Să poţi să spui apoi: furtuni, griji, pot să vină!)

 

Cu mintea la giuneaţa pîpînilor ţi bînară
Ca vulturil'ii, dip libri ş-cu cheptlu ca di her.
Pîpînil'ii ţi dit etă şi stealili dit ţer
Va s-li-angîna c-un şuir s-li facă niali-ambară,

(Cu gîndul la străbunii care trăiau sub soare,

Ca vulturii de liberi, cu pieptul ca de fier,

Străbunii ce, odată, şi stelele din cer

Puteau să le adune - ca turmă de mioare.)

 

Ascultă ţi va s-dzîcâ a Limbl'ei Dimîndari
Ţi vini di diparti ca apa di fîntîni
Şi l'ia-u s-ti cuminii, va facâ s-arâmîni
Cu iea pîn' la moarti! Ascultâ ş-nu ti-aspari!

(Ascultă ce-ţi grăieşte a limbii dimăndare

Ce vine de departe, ca apa de fîntînă -

Cuminecare-ţi fie! Şi-n veci o să rămînă

Cu tine pîn'  la moarte, şi scut şi apărare!)

 

Las s-dzîcâ ţi vrea xenlu, alasă-l ca s-alatră;
Curată ţîni-ţi limba ş-muşată cum u-aflaş!
Di-apoia s-ai tu minti FUMEAL'IL'EI s-u-alaşi,
Cu iea s-cîntâ, s-plîngâ di-avigîra di Vatră!!

(Să zică dar străinul - ce-o vrea - să clevetească...

Tu să-ţi păstrezi doar limba ta veche şi curată

Copiilor s-o laşi - comoară minunată -

Şi flacăra nestinsă în vatra părintească!)

 

 

Şaptili oahti (Cele şapte coline*)

 

Stau şaptili oahti cu lăi cucuvealii.

Măratli oarbi ş-dip surdi ş-dip muti.

Tu-aistă irnie, di ani două suti,

L-angreacă, ca pissa pişchirlu di jali.

(Stau şapte coline, precum cucuvele

Sărmanele, oarbe, şi surde, şi mute...

În astă pustie - de ani două sute -

Apasă-ntunericul - ca pînza de jele.)

 

Trec ş-noril'ii: mileti cu ţirili-arupti

Şi, fără ca s-nţeară cad chicuti greali.

Di ani două suti pi-aua nu s-ved steali,

Di frica pîngînilor si-ascumsiră tuti.

(Trec norii pe cer cu sitele sparte

Ce ploaie aduc, gînduri triste şi grele...

De ani două sute - pe-aici nu sînt stele -

De frica păgînilor - ascunse-s în moarte - )

 

Nu s-veadi ni luna s-u-ntreb: cîti-iu luară

Râmănil',avearea, Moscopolea-Steauă

D-amallîmă tută? Anathimă greauă

Ţ-arunc Soie-arauă: S-ti ţînă subsoară

Neavearea, lăieţli, să suschiri di-agiună,

La casili xeani s-aladzî-pirpirună!!!

(Nici luna nu este s-o-ntreb: unde-s toate?

Aromânii, averile, Moscopolea - stea

De-argint şi de aur? Ursita-a fost rea!

Te blestem în veci, păgînule neam,

Neajunsuri, suspin să te-ajungă

La case străine copiiii să-ţi plîngă!)

 

 

* N. ed.: Şapte coline, locul unde s-a ridicat Moscopolea.

 

 

Eminescu, frate (Eminescu, frate)

 

L'iau peana ş-trimburarea mi-acaţă, frate bun.

Ard steali, ardi luna ş-tu-avlie cadi-asimi.

Poetlu ţi vîr'n-oară să scrie, s-vrea ti tini,

Să sta, fără di altă, ună stîmînă-agiun!

(Iau pana şi nelinişti mă-ncearcă, dragă frate,

Ard stele, arde luna şi cad raze senine.

Cel ce va vrea vreodată un vers ca să-ţi închine,

Va trebui să stea în rugi fierbinţi, curate.)

 

Di-apoia la Icoana-ţî ţi lunineadză tut

Să-şi frîngă dip dzînucll'i ca s-l'ia cumnicîtură

Şi s-iasă pi nafoară că s-veadă ca chirură

Şi stealili şi luna! Maş un Luţiafir vrut

(Şi la Icoana ta, de dorul tău flămînd,

Genunchii să-şi îndoaie, în rugă adîncit,

Să iasă apoi afară, să vadă c-au pierit.

Şi stelele şi luna! Doar un Luceafăr blînd)

 

E sus: Cîluz di noapti, di dzuă ş-cînd lu vrei!

Alasă-ni heamă peana di la lunina-a tauă

S-s-aprindă (di-avîrliga scuthidhea iasti greauă!)

Ca s-ved ma ghini pluchil'i ş-ma-nclo muşaţl'i Tei,

(Mai străluceşte sus, pe cerul gol. De vrei,

Mă lasă doar o clipă s-aprind, dar, pana mea

De la lumina ta! (Că-n jur e beznă grea!)

Să văd mai bine plopii şi-nmiresmaţii tei!)

 

Ca s-ved Codrul di-aramă cu fadzl'i oarfîni mări,

Cîdzuţî pi minduiari, lăi Eminescu, frate;

Şi-arîuri niţî ţi-alagă ca iade aspîreate

Ş-mîrata Veronica, văhi s-primnă pi cărări.

(Să văd Codrul de-aramă, cu fagii-n zile sure

Căzuţi pe gânduri grele! O, Eminescu, frate!

Izvoarele-alergînd ca ciute speriate

Şi paote Veronica plimbîndu-se-n pădure...)

 

Ca s-ved cum tuti dzenili, aumbrili ş-li-ntind

Că va si-aproache seara ş-tălăndzili va bată.

Tu suflit va-ni pitrundă bîtearea lor curată

Ş-va-ni dzîc: dipună oili dit munti ca tu Pind.

(Să văd cum dealuri - umbre molatice-şi întind,

Amurgul cînd se lasă, tălăngile cînd bat,

Şi-n suflet îmi pătrunde ecoul lor curat

Să spun: coboară turme din munte, ca şi-n Pind...)

 

Aclo, iu dorm pîpînill'ii a tăl'i şi a mel'i mîraţî,

El'i, după ţi pi plaghiuri thimel'iu ti vatră nauă

Bîgară ca: chirură dit etă-a lor sireauă,

Cînd Soarta Tersă, Laie l'i-arupsi di Carpaţi!

(Acolo, unde dorm străbunii mei, ce-s fraţi

Cu-ai tăi, şi pus-au temei de vatră veche,

Îşi pierd, sărmaniii,-ncet originea străveche

Pe cînd o Soartă Crudă îi rupse de Carpaţi!)


 

SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 369-379.


În 1985 scriitorii aromâni  Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de poezie aromână, antologie în care au sleectat 21 de poezii ale lui H. C., cu transpuneri în română ale autorului: Evluvisire (Binecuvîntarea), Diaspora (Diaspora).

 

Evluvisire (Binecuvîntare)

Ş-astîndzâ,
Ş-mîne –
Ca aièri,
Ca totna
Creftu ş-nifânâtit va s-intru
Ş-sirin
ca Luna
Tu
fârâ di sinur grâdińile di meri!

(Şi astăzii

Şi mîine,

Ca ieri,

Ca-ntotdeauna

Proaspăt şi lacom voi intra

Şi senin ca Luna

În grădinile nesfîrşite de meri!)

 


Aroşlu şi albul a poamelor lor –
Deadun
va mi-acľeamâ,
Ş-diznou
escu adunător!

(Roşul şi albul fructelor lor,

Au să mă-mbie, îngemănîndu-se iar,

Şi iar am să fiu culegător!)


Mearele,
Cu lâcrińi di-aroauâ
pri eale –
Va le-arap andrept di pi dedz,
Ş-apoia
Va-ńi le analţ eu - steale,
Pri terlu dit mine!

(Merele,

Cu lacrimi de rouă pe ele -

Am să le iau de-a drept de pe crengi

Şi-apoi

Am să le-nalţ - stele

Pe cerul din mine!)


Ş-va-ńi mi
hrânescu
Cu seate,
S-mi fănătescu di poamele tute –
Pe-arada,
Creftele, coapte - 
Pîn’ amănat, tru marea
mea noapte....

(Şi-am să mă înfrupt

Setos,

Din fiece fruct

Cu fapta, cu gîndul -

Să le vină tuturora rîndul,

Fragede, coapte -

Pînă tîrziu, în marea mea noapte...)


Vluvie –
A voauâ,
Cari li siminară-ţ trâ no,i
Ş-li feaţit s-acrească
Tru-alutlu aestu di-aoa -
Tri haraua a noastrâ lumeascâ!

(Fiţi binecuvîntaţii

Voi,

Care le-aţi sădit pentru noi,

Şi le-aţi făcut să rodească

În lutul acesta bun -

Pentru bucuria noastră lumească!)

 

 

Diaspora (Diasporaa)

 

Diaspora şcretâ armânâ –
Tut loclu,
'nâ lume acaţ,
Ma etile
va şi-u aspunâ
Câtie li vedz, ş-mă li tradz!

(Diasporă neagră, armână -

O lume întreagă o bîntui,

Ci-n veac pomeni-se-va cîte

Amaruri te-au tot cotropit!)


Cu suflitlu ranâ-aranâ,
Sorľi a tâi
nu luţesc…
Tirańea a
ta transilvanâ,
Maşi transilvańi o-aduchesc!
(subl. aut.- n.n.)

(Cu sufletul rană deschisă,

Soarele tău se tot stinge...

Obida ta grea, transilvană,

Transilvăneni doar,ţi-o ştiu)


Ţă gresc
di tru isturìe - 
Boţ
di pîpîńi, stri Sârună:
Fara-nă
vrutânu-anghie?
Nu-a s-n-adunăm dipriună?

(Te strigă prin cele istorii,

Străbuna ta Therma- Sărună:

Nu-nvie etnia-ne dragă?

Din nou laolaltă să fim?)


Pindlu, Tomor, Peristere - 
Toarle a noastre
gresc,
Ş-n-angreacâ
pri suflite ere!
Ma-armâńiľi-arâiesc, arâiesc…

(Pindul, Tomor, Peristere -

Urme străbune vuiesc...

Ne-apasă pe suflete ere!

Ai noştri roiesc, şi roiesc...)

 

SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira iOrgoveanu (editorii), Un veac de poezie aromână, Cratea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 441-456.



În 1985 scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de poezie aromână, antologie în care au inclus 19 poezii ale lui Marcu Beza (1882-1949), transpuse în română de cei doi editori: Cîntic (H. C.), Minduiri (H. C.), Vruta cătră picurar (K. I.), Cînticlu a neauăl'ei (K. I.), Cloputile... (H. C.), Din casă (K. I.), Prîndzul (K. I.), La tăruşte (K .I.), Loară valea... (H. C.), Iu suntu?... (K. I.).

 


Cîntic (Cîntec)


Da cap luna pisti noapte,

ca 'nă galbină curună.

Dzînile cu chepturi goale

pi la şopute si-adună.

Ş-tu minuta estă dulţe

şi-avdu cărvănari pri cale

cum tot urdină ş-ma cîntă

lăcrămos, cu-ahîntă jeale,

di si ntreabă ş-lail'i munţî

diştiptaţ di-a lor cîntare:

''Ţe au, moi, di 'şi-plîngu-aşiţe

cărvănaril'i-n calea mare?''

(Se iveşte luna-n noapte -

O cunună de argint,

Tocmai cînd - naiade goale

Vin la şipot în alint.

Le petrece cîntec dulce,

Îngînat de cărăuşi

Care-şi plîng dorul de-acasă,

Tot pe drumuri, mereu duşi...

Culmile de munţi, trezite,

Se-nfioară de-al lor cînt.

''Ce păcate trag, sărmanii,

De n-au tihnă pe pămînt?'')

 


Minduiri (Gînduri negre)

Nu-am vîrnu... Toţ muriră,

Maşi pangul sta di s-niră

tu un cornu.

Şi ni-ţase,-arucă-alaţă

cînd ocl'il'i-a mei acaţă

si-şi plîngă.

Ş-di cum îl ved că treaţe

cu pîndza a lui araţe

ca savan,

întreaga bană ni-pare

'nă casă mare, mare

di pangu.

(N-am pe nimeni... Toţi s-au dus,

Doar paingul stă mofluz

De o parte.

Şi tot ţese, trage fire,

Îmi curg lacrimi în neştire,

Şi plîng, plîng.

Urmărindu-l cum tot trece

Peste pînza lui cea rece

Precum giulgiul,

Viaţa-ntreagă mi se pare

Ca o casă goală, mare

De paing.)

Anviţai că taha pangul

easte suflitlu-a vărnui,

care l-poartă cătră mine

vrearea-a lui.

Şi-ună dzuuă: - Pangu frate,

lu ntribai cu ocl'i udzî,

ţe ma deapini? Ţe-s aesti

lăi fărfudzî?

- Ţ-fac un savan. Află-ţ ninga

'nă cutie şi-ună cruţe,

că, vedz, moartea di-avărliga

ma ti-aduţe.

Şi-aplicat, apoia, pangul

pisti caplu-a meu, aproape,

cîte lucre nu ni-aspuse

di la groape!...

(Unii spun c-ar fi paingul

Vreun suflet răposat -

Şi că-l mînă înspre tine

Gînd curat.

Într-o zi, nedumerit,

Îl întreb: - Păianjen, frate,

Ce tot ţeşi bizarerii

Încurcate?

- Mă-ngrijesc să-ţi fac linţoliu;

Tu să-ţi caţi cruce, sicriu -

Că îţi dă tîrcoale moartea,

Încă viu.

Şi mi-a spus paingul multe -

Despre trecerea din viaţă,

De simţeam că-ncheagă-n pieptu-mi

Sloi de gheaţă.)

 

 

Vruta cătră picurar (Iubita către păstor)

Ţe negură! Ţe vimturi!...

Jilos cupiile bat.

Agiumse toamnă greauă,

lai picurar mărat!

(Ce negură! Ce vînturi!

Trec turme ca un nor...

Ajuns-a toamna grea,

sărmanul meu păstor!)

Şi ni-fudzi tine diparte,

nu ni-avdzî plîmtul graiu,

cîndu căşearea goală

s-dirină pisti plaiu.

(Tu ai să pleci departe,

n-auzi jelitu-mi grai...

Rămîne stîna goală,

pustiu e-al nostru plai.)

Ah, singura-a mea vreare,

lăi minduiri ni spun

că, poate, vîrnoară

nu va s-bînăm deadun;

(Iubitul meu păstor,

ce gînduri mă apasă!

Că, poate, niciodată

n-ai să mai vii acasă!)

Va s-crească lundzi schini

pri calea di al oi,

ş-că tine nu va s-vini,

giuneale, nu va s-vini!

(Vor creşte mărăcini

pe drumul de la oi...

Dar mi se pare, mîndre,

n-ai să mai vii-napoi!)

 

 

Cînticlu a neauăl'ei (Cîntecul zăpezii)

Muşeatile plaiuri

az dormu tăcute.

Năval'iuri, năval'iuri

si-aştearnă pri tute.

(Frumoase poiene,

azi dorm în tăcere...

Troiene, troiene

s-aştern peste ele.)

Agalea, ca roiuri

di albe lilice,

cad peane şi-asboară

ş-tu vimtu nvilice.

(Şi cad roiuri-roiuri,

petale de flori

şi vîntul le poartă

spre negrele zări.)

Din ţerlu ţe nu-avde

criparea-nă greauă,

niloasă şi-ambară

s-nă vini, albă neauă.

(Din cerul ce-i surd,

la durerea-ne grea,

cu mare belşug

să vii, albă nea.)

Ş-tu munţî, diparte,

iu fara-a mea s-frîndze,

dipune şi-astupă

cărările di sîndze.

(Departe, în munţi,

unde neamul meu plînge,

aşterne-te, nea,

pe drumuri de sînge.)

 

 

Cloputile... (Clopotele...)

Clopute cu boţi di nilă

plîngu calea tu păduri.

Pisti giuguri trec anarga

lăi năuri.

(Clopote - a jale bat,

În tot codrul răsunînd;

Peste creste - se alungă

Nori, de-a rînd.)

Cloputile, cloputile...

Cum asună vrearea-a lor!

Di-iu lă vine-ahîntă jeale

şi-ahît dor?

(Clopotele, clopotele...

Cum răsună! Ce fior!

Unde ascund atîta jale

Şi-atît dor?!)

Ş-tută noaptea dipun hima,

pi la ermile fîntăni,

ca stihiile - bair, bair

di cărvăni.

(Trec în noapte caravane -

Pe lîngă fîntîni pustii;

Joacă umbre, se-ntretaie,

Ca stafii.)

Ş-cloputile, că him oarfăni

ş-că nă lo cănina spun.

Ş-tută noaptea plîngu, laile,

ş-ma dipun!

(Clopotele! Toate zic

De obida noastră mare,

Că rămas-am fără nici o

Apărare!)

Canda vor s-dişteaptă-anamea

di tu horile-a noastre, moi!

...Dumnidzale, toarnă-ţ ocl'il'i

ş-cătră noi!

Parcă-ar vrea - străvechea cinste

Să ne-o-aducă înapoi...

Doamne, ţi-ai întors privirea

De la noi!)

 

Din casă (Din casă)

 

Vatra-i goală. Di cu seara

nişti paltini tut asună,

ş-ca nivol'ea, umbre groase

ţingu loclu dipriună.

(Vatra-i goală. Iar afară

paltinii se frîng pe grind.

Ca nevoia, umbre dese

tot pămîntul îl cuprind.)

Amînat, chirduş pri căl'iuri,

chirăgiadzl'i-acaţă s-treacă,

di 'şi-astal'e lai vîrcolaţi...

Dîrcea l'i-bate, noapte l'i-neacă.

(Rătăciţi pe drum, tîrziu,

chiragii-ncep să treacă.

Nici o umbră...doar pustiu...

Noaptea, ploaia îi îneacă.)

Tu un cornu sta icoana...

Ţerlu-ascapiră nafoară

ş-mi l'ea frica... - Doamne, Doamne,

iu s-duc nîşi ahtare oară?

(În ungher -  o lumînare...

Totu-afară parcă geme...

Şi mi-e frică... Doamne, Doamne,

unde merg pe-atare vreme?)

 

 

Prîndzul (Amiaza)

Dă-ţ turmile ncoa si-amiridză,

fărtate, că-i fearica vearde.

Ţu-aumbră nu-şi intră zăduhlu,

ni soarile tu-aumbră nu arde.

(Amuşină-ţi turmele-ncoa',

fîrtate, căci feriga-i verde...

La umbră n-ajunge zăduful

şi soarele-n umbră se pierde.)

Pri cale cărvănile-agălescu

şi vrearea-a lor scade şi scade.

Sta munţîl'i, pădurile tăcute

cu percea-a lor pînă di pade.

(Chervane pe drumuri se-opresc...

Nu-i cîntec, nici plîns, nici cuvînt...

Şi-n munţi, pădurile-adînci

ramuri îşi pleacă-n pămînt.)

Aclo maşi iu apile cură,

iu sălţile-adară curună

pri undză, izvur, acloţe

cîntări misticate-arăsună.

(Doar sus, la izvor, unde sălcii

se-apleacă-mpletindu-şi cunună,

din undele limpezi de ape

cîntări minunate răsună.)

Boţi multe şi-arîsuri... Apoia,

da mailu şi si-avde ca toacă.

Pişchire vedză, peatiţe albe,

tu albu lunină că gioacă.

(Apoi... şi maiul se-aude

şi fetele spală şi cîntă...

Cămăşi şi albe năframe

în alba lumină se zvîntă.)

Bilescu mul'erile. Şi stoguri

imnînda tu iarbă, lişoare

şi svelte, părumbile nîse,

la pîndza şi-u tindu la soare.

(Şi pînza-nnălbesc. Iar apoi

în iarbă se-ntind - porumbiţe -

şi-n soarele-amiezii lucesc

şi văluri şi plete-n cosiţe.)

Dă-ţ turmile ncoa si-amiridză,

fîrtate, că-i fearica vearde.

Tu-aumbră nu-şi intră zăduhlu,

ni soarile tu-aumbră nu arde.

(Amuşină-ţi turmele-ncoa',

fîrtate, căci feriga-i verde...

La umbră n-ajunge zăduful

şi soarele-n umbră se pierde.)

 

La tăruşte (La stînă)

Doi picurari aveagl'e

sum neguri di brumar

tăruştea-a lor, iu vimtul

pitrunde ca-n ţilar.

(Doi păcurari veghează

- sînt neguri de brumar -

la stînă, unde vîntul

aleargă ca tîlhar.)

Ş-ma tac. Di oară-oară

cu jeale cînil'i-angană,

Tac şi-oile. Corghi-asboară

şi ntunică pri dzeană.

(Şi tac. Cu jale-n glas

doar cîinii-şi cheamă blînd.

Dorm turmele. Şi corbii

trec, zarea-ntunecînd.)

Ţe nod în cheptu l'i ţîne?

''Fărtate, greaşte unlu,

va s-tradzim cale mîne.''

(Ce gînd îi bate acum?

''Fîrtate, zice unul,

mîine, pornim la drum''.)

Şi-alantu l'i dzîţe: ''Ştiu...

Ma nu va li-află bunlu

cupiile tu-arniu!''

(''Ştiu - spune celălalt,

dar turmele n-or merge

cu bine la iernat!'')

 

Loară valea... (În exod)

Loară valea, valea oile,

pi tu mardzinea di-aluni.

- Iu duţî turma, picurare,

şi-iu dipuni?

(Se scoboară turme-n jos,

Tot prin rarişti de aluni.

- Încotro le tot mînaţi,

Oameni buni?)

- Iu s-mi duc, o lai fîrtate,

că nu ştii ţe-i la căşeri...

Vimtul suflă .-nu si-avd cîntiţi

di flueri.

(- Încotro vedem cu ochii,

Că de-o vreme, pe la stînă,

Numai crivăţul şi jalea

Se îngînă!)

Ş-că fudzim... iarna şi-u greauă,

di nă-alasă-ahînţî ani

fără noatini, fîră neale

ş-gulişeani.

(Vine iarna peste culmi

Şi mioarele ne pier,

De-o rămîne locul gol

Şi stingher!)

Era seara. Pi tu neguri

dipunea cupii di oi.

Ş-ţe jilos plîndzea pădurea

dinăpoi!...

(Amurgeşte. Trec mereu -

Pîlcuri, turmă după turmă;

Le petrece codrul, trist,

De din urmă...)

- Oară bun, cara, du-te,

o lai oarfăn picurar;

ş-Dumnidzău s-li-aducă tute,

tute-ambar!

(- Cale bună, dragi ortaci,

Fie Dumnezeu cu voi -

Şi la vară să vă-ntoarceţi

Iar la noi!)

 

Iu suntu?... (Unde sînt?...)

Iu suntu di nu-asună

cărvănile-auaţe-n vale?...

Ş-încl'ină ş-fadzi la lună

di jeale.

(Pustiu pe drumuri, văi...

Şi unde-s caravane?

Şi fagii lasă umbre, ca negrele

sumane.)

Sta Gramustea tăcută...

Su muril'i gol'i, pit porţî,

trec umbre noaptea tută

di morţî.

(Sta Gramostea* tăcută...

Pe lîngă ziduri, porţi

trec noaptea numai umbre

de morţi.)

Şi-ascultă...Si-avdu la fîntîni,

aproape, mult aproape

fluierile-a noastre ca cîmbăni

pri groape!

(Ascultă... la fîntîni

se-aude-un cînt, departe...

Şi fluierul - un clopot ce sună

parcă-a noapte.)

 

*Gramoste - Mare centru aromânesc în masivul muntos Gramos, în Grecia (n. ed.)

 

 

SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 200-223.


 

În 1985 scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu (1928 - ) şi Kira Iorgoveanu (1948 - ) publicau Un veac de poezie aromână, antologie în care au inclus şi 17 poezii ale lui Constantin Belimace (1848-1934), cu transpuneri în română ale editorilor: Dimândarea părintească (K. I. şi H. C.), Picurarlu (H. C.), Picurarlu cătră vruta lui (H. C.), Toamna tu-arniu (H. C.), Un cîntic (H. C.), Auşlu cărvănar (H. C.), Cucotlu (H. C.), Codrughionlu (H. C.), Hoara (K. I.), Păreare di-arău (K. I.), Muluviştea (K. I.), .

 

 


 

Dimîndarea părintească (Diată părintească) (Diată veche)


 

Părintesca dimîndare
sprigiură cu foc mare,
Fraţ
di mumă şi di-un tată,
Noi, Armâni
di eta toată.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required