Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Items filtered by date: Iulie 2011
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Poezii de G. Ceara în antologia H. Cândroveanu – K. Iorgoveanu

În 1985 Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau Un veac de poezie aromână. În această antologie lirică cultă cei doi editori au inclus trei poezii ale lui George Ceara (1881-1939), cu ''transpuneri'' româneşti în viziunea lui H.C.

Cîntic (Cîntec) - motiv folcloric

Armâna s-aspila
La nă fîntînă-araţe
Ş-tu apă-şi ghilicea
Aleapta-l'i muşiteaţă:
- ''Moi niată cum nu-şi fu,
Albeaţă ca di anghil,
Voi ocl'i chindisiţ
Şi dzeane cundil'iate
Subţîre mesi-a mea
Şi trup ca chiparişlu
Cari gione va vă l'ia
Şi cari va vă hîrsească?''
Araţea ploae avde
Şi lailu loc îi greaşte:
- ''Io, feată, va ti l'iau,
Şi io va li hărsescu!''
(Şi mi se limpezea
Cu apă de fîntînă,
Şi în apă-şi oglindea
Mîndreţea-i de cadînă:
- ''Tu, chip de cadră veche,
Descins din paradis, -
Voi, ochi fără pereche, -
Sprînceana mea de vis,
Şi tu, mijloc mlădiu,
Şi trunchi de chiparoasă, -
Menite sunteţi - cui,
Să vă aducă-n casă?''
Şi lespedea aude -
Şi zice de sub unde:
- ''Îmi eşti menită mie,
Tu, glas de ciocîrlie!'')


Te-aştiptai (Tot te aştept) 

Te-aştiptai aseară s-vini
Sum umbrata ţea di chini
Pat di muşcl'iu si-ţ adar,
Feata mea di picurar, -
(Tot te aştept de zile-ntregi
Pe la pinii nalţi să treci
Să-ţi fac pat de muşchi şi dor
Fată mîndră de păstor.)

Te-aştiptai şi nu vinişi,
Vruta mea, mi agărşişi?
Şi-agărşeaşte-ahîtă vreare,
Dulţe, scumpa mea vişteare?
(Eu te aştept neîncetat,
Tu, iubito, m-ai uitat...
Spune-mi, draga mea comoară,
Dragostea, poate să moară?)

Moi lilice dit livădz,
Tot cu tine mi-nvisedz;
Azi dimneaţa cînd sîrmai
Tot tră tine io-ntribai!
(Floarea mea, floare de plai,
Nopţi de-a rîndul te visai;
Azi plecai la oi bolind,
Că te port mereu în gând!)

Munţîl'i mi-ntriba cu dor:
- ''Iu-i lilicea munţîlor?''
Şi fîntîna-ni puşpura::
- ''Iu-ni ţ-u, gione, vruta ta?''
(Mă întreabă munţii-n cor:
- ''Unde-i floarea codrilor?''
Izvorul mă ispiteşte:
- ''De la mîndra, ce mai veste?...)

Ni pitricu muşeata-ni dor (Îmi trimise mîndra dor)

Ni pitricu muşeata-ni dor
Lilici dit hoara lor,
Şi-cu lilici cartea avea
Şi tu carti ni scria,
Îni scria jilos şi-amar:
''Gione picurar!
O, lai gione dit tu munte,
Cu luţiafirlu tu frunte,
Gione picurar!
(Îmi trimise mîndra dor -
O floare din satul lor,
Şi în floare - o scrisoare,
Că-mi vine să pier, să mor:
''Dragul meu păstor!
Dragul meu păstor din munte,
Cu luceafărul pe frunte,
Dragule păstor!)

O, lai gione picurar,
Di cînd niarssişi cale-ambar - 
S-lîndzidzîră laile oi,
Că nu-i vîrnu dinăpoi;
Putridzî şi-a meu cutar,
Gione picurar!
Plîngu fadzl'i şi fîntînile,
S-deapăru, s-dirină chinil'i,
Gione picurar!
(Tu - păstorul meu cel drag,
De cînd m-ai lăsat în prag -
Oile-s bolnave-moarte,
Că nu-i cine să le poarte;
S-afundă tîrla-n mohor,
Dragul meu păstor!
Plîng fîntîni şi plîng cei fagi,
Plîng şi pinii tăi cei dragi,
Dragul păstor!)

O, lai gione picurar
Di cînd niarsişi cale-ambar - 
S-lîndzidzîră nialele,
Nialele ca stealile,
Că nu pot tra s-le-angan iar,
Gione picurar!
Şi va s-cheară laile niale!
Nilă nu-ai, gione, di eale,
Gione picurar!
(Tu - păstorul meu cel drag,
De când m-ai lăsat în prag -
Tînjesc toate mielele,
Mielele ca stelele,
Că eu ne le zic de dor,
Dragul meu păstor!
Şi-au să piară oi şi miele -
Cum ţi-e milă de ele,
Dragule păstor!)

O, lai gione picurar, gionle-a meu,
Si-ni te-ajungă dorlu greu,
Dorlu greu di vicil'i-a tăi,
Şi di doi doil'i-ni ocl'i lăi,
Şi s-te-aducă cama tr-oar',
Gione picurar!
Vinu, gione, vinu, frate,
Nu-i picat di-a meale niate,
Gione picurar!''
(Dragul meu, o - dragul meu,
Să te-ajungă dorul greu,
Dorul de mioare dalbe
Şi de ochii-mi ca smaralde, -
Să te-ntorci pe vînt, pe nor,
Dragul meu păstor!
Vino, nu întîrzia,
Că îmi trece vremea mea,
Dragul păstor!'')


SURSA:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 194-196.

 

În 1985 Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu publicau la editura Cartea Românească din Bucureşti volumul Un veac de poezie aromână.

Cele 496 de pagini ale antologiei cuprind o Introducere de H.C., o Notă asupra ediţiei de K.I., poeziile a 23 de poeţi aromâni cu biografiile lor, Note bibliografice şi o Bibliografie selectivă.

În Introducere, H.C. precizează că prima publicaţie aromânească a apărut în regiunile balcanice de baştină ale aromânilor în 1880, fiind urmată de altele care au apărut şi în România, unde tineri aromâni se aflau la studii. Din acel moment, s-au format generaţii de poeţi aromâni, unii dintre ei remarcându-se şi în literatura română, aşa cum au fost traducătorul homerid G. Murnu sau umoritstul Nicolae Batzaria, cunoscut ca Moş Nae în literatura pentru copii.
Un subcapitol al Introducerii este intitulat Cultură şi literatură aromână.
Ultimul subcapitol al Introducerii se întitulează Un veac de poezie aromână.

Cei 23 de poeţi aromâni antologaţi sunt: Constantin Belimace (1848-1934) (17 poezii), George Murnu (1868-1957) (26), Nuşi Tulliu (1872-1941) (38), Nicolae Batzaria (1874-1952) (19), Zicu A. Araia (1877-1948) (9), George Ceara (1880-1939) (3), Marcu Beza (1882-1949) (19), Nicolae Velo (1882-1924) (3), Tache Caciona (1885-1971) (4), Nida Boga (1886-1974) (1), Ion Foti (1887-1946) (3), Nacu D. Scrima (1900-1941) (7), Nicolae Babu (1901-1967) (3), Constantin Colimitra (1910-2001) (8), Atanasie Nasta (1912-1996) (10), George Perdichi (1913-1957) (7), Nicolae Caratană (1914-1992) (8), Costa Guli (1916-1985) (9), Teohar Mihadaş (1918-1996) (7), Ioan Cutova 1919-1992) (12), Hristu Cândroveanu (1928-) (21), Kira Iorgoveanu (1948-) (18), Vasile Tode (1958-) (6). Cele 258 de poezii au ataşate ''transpuneri'' româneşti realizate de H.C. sau K.I. De asemenea, creaţiile fiecărui poet sunt precedate de biografia acestuia realizuată de H.C.

În Notă asupra ediţiei, K. I. arată că volumul cuprinde creaţii reprezentative ale tuturor poeţilor aromâni clasici şi contemporani. Au fost cercetate publicaţii aromâne publicate începând cu 1880 şi volume de poezie cultă aromână. Notele de subsol oferă explicaţii asupra localităţilor şi personalităţilor aromâne. Editorii au încercat o unificare a ortografiilor autorilor. Pentru transcrierea unor sunete specifice ''graiului aromân'' s-au folosit următoarele semne grafice: dh - pronunţat ca englezul th; dz -pronunţat ca românescul dziuă sau italianul mezzo; th - pronunţat ca grecescul fi; gh - pronunţat ca grecescul gamma pentru cuvintele de origine latină şi greacă; ni - pronunţat ca italianul gn ca în cuvântul signore; l' - pronunţat ca italianul gli în cuvântul cogliere. Textele autorilor mai noi au fost uşor adaptate tradiţiei autorilor mai vechi, contribuindu-se astfel la ''unificarea graiului aromân''.

La Note bibliografice se precizează prima publicare a fiecărei poezii.

Bibliografia selectivă cuprinde patru categorii de autori: istorici, călători-cerceători în locurile de origine ale aromânilor, filologi şi antologii de literatură aromână scrisă.
În categoria istorici au intrat următorii autori în ordine alfabetică::
Ion Arginteanu, Istoria Românilor Macedoneni, Bucureşti, 1904.
Victor Berard, La Turquie et l'Hellenisme Contemporain, Paris, 1893.
Ami Boue, La Turqie d'Europe, Paris, 1840.
Ion Caragiani, Studii istorice asupra Românilor din Peninsula Balcanică, Bucureşti, 1929.
Vasile Diamandi Aminceanul, Românii din Peninsula Balcanică, Bucureşti, 1938.
Sterie Diamandi, Oameni şi aspecte din istoria Aromânilor, Bucureşti, 1940.
Sergiu Georgiade, Cercetări despre Românii de dncolo de Dunăre, Craiova, 1867. (trad. din lb. greacă).
Anastase Hâciu; Aromânii. Comerţ, industrie, arte, expansiue, cicvlizaţie, Bucureşti, 1936.
N. Iorga, Istoria Românilor din Peninsula Balcanică, Bucureşti, 1919.
G. Murnu, Istoria Românilor din Pind  ''Vlahia Mare'', Bucureşti, 1913.
Victor Papacostea, Civilizaţie românească şi civilizaţie balcanică, Eminescu, Bucureşti, 1983,
Pericle Papahagi,, Scritori aromâni în secolul al XVII lea (Cavalioti, Ucuta, Daniil), Bucureşti, 1922.
Tache Papahagi, La Românii din Albania, Bucureşti, 1920.
Valeriu Papahagi, Aromânii moscopoleni şi comerţul veneţian, Bucureşti, 1935.
D. I. Popovici, Despre aromâni, Bucureşti, 1934 (trad. din lb. sîrbă).
Gh. C-tin Roja, Cerceări despre Românii de dincolo de Dunăre, Pesta, 1808 (trad. din lb. germană, Craiova, 1867).
St. Romansky, Macedoromânii, Sofia, 1925 (trad. din lb. bulgară, Bucureşti, 1943).
Virgiliu Stoicescu, Românii din Macedonia, Bucureşti, 1901.
Johann Thunmann, Untersuchungen uber die Geschichte des ostichlen europaischen Volker, Leipzig, 1774.
S. Ţovaru, Problema şcoalei româneşti din Balcani, Bucureşti, 1934.
G. Weigand, Die Aromunen, Leipzig, 1895.
În categoria călătorilor-cercetători au fost incluşi următorii autori în ordinea alfabetică:
C.N. Burileanu, I Romeni di Albania, Bologna, 1912.
Th. Capidan, Macedoromânii, Bucureşti, 1942.
Th. Capidan, Românii nomazi, Cluj, 1926.
E. M. Cousinery, Voyage dans la Macedoine, I, II, Paris, 1831.
N. Iorga, În Serbia de după război, Bucureşti, 1927.
William Martin-Leake, Travels in Northern Greece, I-IV, London, 1835.
Vintilă Mihăilescu, Excursia Societăţii regale române de geografie prin Jugoslavia şi Albania, Bucureşti, 1940.
Guşu Papacostea Goga, În zilele redeşteptării macedo-române, Bucureşti, 1927.
E.G.H.L. Pouqueville, Voyage dans la Grece, II, Paris, 1820.
A.I.B. Wace and M.S. Thompson, The nomads of the Balkans, London, 1913.
În categoria filologi au fost incluşi următorii autori în ordine alfabetică:
Th. Capidan, Aromânii, Bucureşti, 1932.
Th. Capidan, Fărşeroţii, Bucureşti, 1931.
Th. Capidan, Romanitatea balcanică (în Discursuri de recepţie la Academia Română, Bucureşti, 1980)
William Martin-Leake, Researches in Greece, London, 1814.
Matilda Caragiu Marioţeanu, Compendiu de dialectologie română, Bucureşti, 1975.
Matilda Caragiu Marioţeanu, Fono-morfologie aromână, Bucureşti, 1968.
C. Recatas, L'etat actuel du bilinguisme chez les Macedo-Roumains du Pinde et le role de la femme dans le language, Paris, 1934.
Gh. C-tin Roja, Măiestria ghiovăsirii româneşti cu litere latineşti care sunt literele Românilor ceale vechi, Buda, 1809.
Nicolae Saramandu, Cercetări asupra aromânei vorbite în Dobrogea, Bucureşti, 1972.
Elena Scărlătoiu, Relaţii lingvistice ale aromânilor cu slavii de sud, Bucureşti, 1980.
G. Weigand, Die Sprache der Olympo-Walachen, Leipzig, 1888.
În categoria antologii aromâne scrise au fost incluse următoarele patru volume:
Tache Papahagi, Antologie aromânească, Bucureşti, 1922.
Hristu Cândroveanu, Antologie lirică aromână, Univers, Bucureşti, 1975.
Hristu Cândroveanu, Antologie de proză aromână, Univers, Bucureşti, 1977.
Chiraţa Iorgoveanu, Antologie de poezie populară aromână, Minerva, Bucureşti, 1976.

SURSA:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, 496 p.

 

 



În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folclor aromân grămostean. În partea a treia a a acestei antologii au inclus obiceiuri de înmormîntare printre obiceiuriile privind momentele importanmte ale vieţii.


Sursele orale privind obiceiurile de înmormântare au fost următoarele 8 persoane născute în Bulgaria şi care trăiau în această ţară sau în România: Adam S. Stere, Adam S. Teodora, Arac Dumitru, Buşu S. Elena, Caraiani I. Elena, Caraiani G. Zoiţa, Cîşeric Maria, Lîla G. Teodora.


De arădzli ti ngrupari (rîndiuielile de înmormântare) se ocupau femeile din familie.
O persoană care trăgeasă moară era supravegheată (avigl'eatu) de două femei bătrâne dinn familie şi una din afara familiei, decesul nesupravegheat fiind considerat un păcat. În perioada agoniei nu se plângea în preajama muribundului, ca să nu-lu toarnî (să ''nu-l întoarcă'' de la moarte).


În momentul decesului, bătrâna din afara familiei are grijă ca decedatul să ţină capul drept, în caz contrar ar fi urmat ăs moară o rudă.
După deces, una din bătrâne îi închidea pleoapele şi îi lega fălcile cu o basma neagră la bătrâni şi albă la tineri, în caz contrar mortul nu ar fi putrezit timp de trei ani.Apoi se puneau câte două lumânîri la cap şi la piciaore şi se aprindea candela.
Dacă decedatul era capul familiei, soţia punea în cap un obiect de fier pentru sănătatea familiei.
Dacă fusese o moarte grea, dcedatul era întors spre răsărit, iar hainele sale erau donate unui vecin sărac care le primea spunând Dum' l'eartî-lu (Doamne, iartă-l).
Corpul era spălat şi îmbrăcat în haine de înmormântare de persoane în vârstă, care primeau obiecte noi de îmbrăcăminte sau alimente, apa fiind aruncată departe de casă. Apoi mortul era aşezat pe podea, pe o velinţă.
Oglinda din camera mortului era acoperită de pânză neagră, în caz contrar decdatul s-ar fi transformat în strigoi (vîrculacu). De asemenea,pragul de sus al uşii de intrare era acoperit cu pânză neagră, iar la poartă se punea un steag negru.
Copiii, bărbaţii şi rudele puneau pe braţ o fâşie de pânză neagră, iar femeile şi fetele îşi acopereau capul cu o basma neagră (duvale)). De asemenea, bărbaţii nu se bărbiereau şi nu se tundeau 40 de zile.
Sicriul era aranjat de bătrâne din afara familiei, iar bărbaţii din afara familiei puneau mortul în coşciug cu picioarele spre uşă. Bătrâna care îi ănchisese pleoapele îi leagă mâna dreaptă peste cea stângă, iar pe piept îi punea o iconiţă.Apoi îi punea în nări şi la ochi tămâie, tămâind mortul şi camera pentru a izgoni ''spiritele rele'', uşa rămânând deschisă până la scoaterea mortului din casă.
Femeile venite din sat aprind lumânări la capul mortului, aducând flori şi fructe şi spunând la intrare Dum' l'eartîl-lu. Rudele căsătorite îi sărută fruntea, iar cele nemăritate mâna. Unele femei pun în buzunarul mortului bani sau boabe de grâu,, prin care transmit ncîliciuni (complimente) morţilor din familiile lor.
Bocetele sunt exprimate pe rând de femei din familie, care îşi lovesc palmele în timp ce vorbesc despre viaţa decedatului. Nu se bocea după apusul soarelui, pentru ca mortul să nu se prefacă în strigoi. Puteau boci şi femei străine, care transmiteau morţilor din familiile lor prin cel decedat ''veşti'' despre cei în viaţă.
Înmormântarea avea loc la trei zile după deces, cu excepţia zilei de luni, pentru ca să nu moară cineva la scurt timp.După slujba din casă, înainte ca mortulsă fie scos din casă, o bătrână îi pune în gură o monedă de aur ''ca să plăteascăvama''.Sicriul este scos din casă de patru bărbaţi din afara familiei, moment în care începe să bată clopotul (câmbanea) bisericii. O bătrână varsă apă în urma mortului şi sparge un obiect spunând s-moarî moartea (să moară moartea), iar cei prezenţi îşi făceau de trei ori semnul crucii şi spuneau Dum' l'eartî-lu.
Pe drumul spre biserică şi cimitir (mirminţi), cortegiul era condus de o bătrână din afara faamiliei cu gârnulu (grâu fiert). La răscruci de drumuri se făceau scurte slujbe, iar familia arunca bani pentru copii.
După slujba de la biserică, mortul este acoperit cu o pânză albă, pe care preotul desenează un schelet omenesc cu o bucată de cărbune, obicei menţionat în Bulgaria ultima oară în 1934.
Apoi rudele îşi ilua rămas de la decedat, făcându-şi de trei ori crucea, sărutând iconiţa şi fruntea sau obrazul mortului, punând în coşciug câteva monede. La urmă, cea mai apropiată rudă a mortului îşi punea două boabe de grâu în buzunarul drept, pentru a-l visa în prima noapte.
După ce sicriul era pus pe marginea gropii de patru bărbaţi din afara familiei, o bătrână scotea basmau cu care fuseseră legate fălcile decedatului şi o punea în sicriu, dezlega picioarele şi lua iconiţa de pe piept, precum şi banii din coşciug, pe care îi dădea groparilor sau cerşetorilor.. După slujbă, preotul stropea mortul cu vin amestecat cu ulei. Aceste momente erau însoţite de bocete. Preotul arunca primul pe coşciugul coborât în groapă un pumn de pământ, urmat de asistenţă, spunând Dum' l'eartîl-lu. Un singur bărbat asistă la acoperirea mormântului, celelalte persoane spălându-şi mâinile la fântâna din cimitir şi primind colivă de la o bătrână la poarat cimitirului, pentru care se spune Dum' l'eartîl-lu.

La casa mortului se ţine masa de pomenire, care este binecuvântată de preot şi la sfârşitul căreia fiecare mesean spune Sî-l'i si-aflî (să i se găsească). De asemenea, se oferă mâncare cerşetorilor care se adună lângă casă. La plecare se oferă preotului pachete de mâncare şi o arizî sau bîrbutî (prosop mare alb), prosoape fiind oferite şi rudelor, în timp ce străinii primeau batiste.

Timp de trei zile după înmormântare, pe locul din casă unde a stat mortul se punea o farfurie cu mâncare şi o felie de pâine, iar la masă i se rezerva locul şi tacâmul, deoarece se credeacă timp de trei zile sufletul mortului rămâne în casă. La începutul mesei, cel mai în vârstă din familie vărsa o lingură de mâncare pe jos zicând ti morţî (pentru morţi), la care ceilalţi răspundeau  Sî-l'i si-aflî.
În primele două zile după înmormântare, nu se mergea la mormânt pentru ca mortul ''să se aşeze'' mai bine în graopă. În a treia zi, după apusul soarelui, rudele merg la mormânt cu flori, lumânări şi apă. După ce se făcea de trei ori semnul crucii, se săruta crucea, se aşeazu florile şi lumânările aprinse pe mormânt. În timp ce femeile bocesc, o bătrână udă cu apă mormântul de la cap spre picioare. La plecare se ofereau cerşetorilor bani.

Pomenirea mortului se făcea la trei zile de înmormântare, la nouă zile, la 20 de zile, la 40 de zile, la trei luni, la şase luni, la un an, la un an şi jumătate şi la trei ani. La fiecare termen se mergea la cimitir şi se făcea parastas (cîntari sau misali).
Timp de 40 de zile după înmormântare candela din casă rămâne aprinsă, iar oglinzile acoperite cu pânză neagră. Doliul de la uşă şi de la poartă era menţinut şase luni, iar timp de trei ani nu se făceau petreceri şi vizite.

La trei ani de la înmormântare se făcea deshumarea cu participarea rudelor. O bătrână strângea osemintele într-un săculeţ de pânză albă, pe care preotul le sfinţea cu untdelemn amestecat cu vin, tămâind în acelaşi timp mormântul. Osemintele erau aşezate la capătul mormântului. Groparii primeau îmbrăcăminte, iarasitenţei şi cerşetorilor li se oferea colivă la ieşirea din cimitir.
Dacă defunctul nu putrezea în cei trei ani, se credea că făcuse păcate mari, familia făcând parastase sâmbăta şi duminica la mormânt. Timp de 40 de zile se aduceau la biserică prescuri şi untdelemn, se aprindeau lumânări şi se spuneau rugăciuni. Femeile din familie îngrijeau biserica, iar preotul pomenea la toate slujbele numele mic al mortului. Se dădeau săracilor obiecte de îmbrăcăminte, iar cerşetorilor alimente, pentru care se spunea Dum' l'eartî-lu. După şase ani se făcea a doua deshumare.



SURSA:
Nicoalae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori), Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 477-483.

 

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folclor aromân grămostean.
În partea a treia a acestei antologii au inclus obiceiuri refritoare la principalele momente ale vieţii, printre care şi nunta.


Surse orale au fost următoarele 18 persoane de sex feminin şimasculin născute în Bulgaria şi care locuiau în această ţară sau în România: Adam S. Stere, Adam S. Teodora, Arac Dumitru, Buşu S. Elena, Capandela N. Maria, Caraiani N. Chiraţa, Caraiani I. Elena, Caraiani G. Zoiţa, Caramihai S. Maria, Caraula D. Mihai, Cîşeric Maria, Cocea Dumitru, Cuţumişa N. Mihai, Derdina I. Elena, Livendu T. Mihai, Lîla Gheorrghe, Lîla G. Teodora, Tasuni M. Atanase.


Obiceiurile privind nunta se împart cronologic în trei categorii: cele de dinainte de nuntă, nunta şi cele de după nuntă.


Obiceiurile de dinainte de nuntă încep cu înţelegerea dintre taţi, recurgerea la peţitor, semnulu nicu (logodna mică), bîşearea (logodna mare), petrecerea de după logodnă.


Nunta începe miercuri cu hainele mirilor şi plămădirea aluatului (aprindearea aloatlui). Joi are loc frământarea aluatului (frimtarea aloatlui) şi invitarea naşilor şi rudelor (cîlisirea nunloru şi a soil'ei). Vineri are loc expunerea zestrei (scoaterea doarîlor) şi pregătirea mâncărurilor (adrarea mîcărloru). Sâmbîta avea loc invitarea nuntaşilor (cîlisirea cuscîrloru), steagul (hlambura), gătitul miresei cu costumul de mireasă, salba de mireasă (arîvoana), petrecerea de sâmbătă seara. Duminică avea loc bărbieritul mirelui (sursearea grambolului), îmbrăcarea mirelui (alîxearea grambolului), binecuvântarea mirelui (hirtisearea grambolului), plecarea la mireasă, sosirea la mireasă, ploconul pentru mire şi masa la mireasă, aducerea miresei şi binecuvântarea mirelui, încărcarea zestrei, despărţirea de părinţi şi de familie şi plecarea miresei, sosirea la casa mirelui, mărul (merlu), intrarea miresei în casa mirelui, binecuvântarea miresei şi masa la ginere. La avea loc arcarea doarîlor (oferirea cadourilor), giucarea doarîlor (''jucarea'' cadourilor), vizita rudelor din partea miresei. Marţi are loc petrecerea la casa mirelui cu rudele acestuia şi noaptea mirii se culcau pentru prima dată împreună. Miercuri aveau loc dovada castităţii, ridicarea voalului (pişchirusearea), mireasa la apă (nveasta ntreapî), spălarea pe mâini (larea mînloru), schimbarea hainelor de nuntă (dîzlîxearea), desfacrea steagului (aspîrdzearea hlamburei), mireasa toarce (nveasta toarţi), mireasa cîntă (nveasta cîntî), prima vizită a tinerilor căsătoriţi.


După nuntă avea loc vizita tinerei neveste la părinţi (turnarea nveasttl'ei).

SURSA
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori), Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 402-476.

 

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folclor aromân grămostean.Partea a treia a acestei antologii este dedicată obiceiurilor momentelor vieţii, care încep cu cele ale naşterii.


Sursele orale pentru acest obicei erau următoarele 11 persoane de sex feminin născute în Bulgaria şi care locuiau în această ţară sau în România: Adam S. Teodora, Bela N. Sultana, Buşu S. Elena, Capandela N. Maria, Caraiani N. Chiraţa, Caraiani I. Elena,Caraiani N. Elena, Caraiani G. Zoiţa, Cîşeric Maria, Teodora G. Lîla, Mavru H. Maria.


Obiceiurile privind naşterea se împart cronologic în trei categorii:cele de dinainte de naştere, naşterea propriu-zisă şi cele de după naştere.


Femeia gravidă nu vorbea cu nimeni despre sarcină, încetând să mai aibă ieşiri publice.Dacă avea soacră sau cumnate era scutită de muncile casnice, satisfăcându-i-se dorinţele alimentare.


Când începeau durerile naşterii, gravida se retrăgea în camera de naştere spunându-i soacrei nu potu. Soacra trimitea o femeie din familie după moaşă (babă). care trebuia să intre în casă însoţită de acea femeie. În odaia gravidei, moaşa săvârşea următoarele obiceiuri pentru înlesnirea naşterii; muia într-o găleată cu apă colţul drept al poalei (şorţ) şi atingea cu el pe spate gravida de trei ori spunând lifturini bunî (eliberare bună); îi dădea să bea din paharul cu apă în care pusese să se deschidă floarea mîna ali Stîmîrii (mîna Sfintei Marii) pe care o adusese cu ea şi îi ura naştere uşoară; lăsa să cadă de trei ori o pietricică pe sub cămaşa gravidei de la gât spre poale spunând de fiecare dată cumu cadi cheatra, aşi s-cadî tecnulu (aşa cum cade piatra, aşa să cadă fătul). Dacă durerile facerii începeau în prezenţa soţului, acesta lua apă în gură şi o stropea pe faţă de trei ori spunând ţerlu s-ţ-agiutî (cerul să-ţi ajute), plecând apoi de acasă până după momentul naşterii. O femeie din familie aducea de la biserică apă sfinţită (lifchia, ifcheilu, apa lihoanîl'ei sau agheazmo), din care timp de 40 de zile lăuza avea să bea câte o sorbitură şi să se spele pe faţă, fără a stropi pe jos.

Botezul avea loc la 15-22 de zile de la naştere, într-o duminică sau într-o zi de sărbătoare. Dacă copilul dădea semne de boală, botezul se făcea cât mai repede, iar în cazul în care murea nebotezat, soacra sau o bătrînă îl lua în braţe şi-i atingea de trei ori obrazul cu icoana casei, pentru a-l considera creştin.. Dacă era noul născut era băiat, naşul îi dădea numele bunicului sau numele său, iar dacă era fatî naşa îi dădea numele buncii sau numele său, numele fiind ţinut secret până la botez. Naşii de botez ai băiatului erau şi naşi de nuntă,, renunţându-se la ei doar în caz de boală, plecare din sat etc.


SURSA
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori), Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 379-390.

 

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folcor aromân grămostean. În această antologie au inclus separat de celelalte categorii poezia Puntea di Larsa. Poezia a fost prezentată în două variante, cu versiuni româneşti ale editorilor. Aceştia explicau într-o notă de subsol că Larsa este termenul aromân pentru numele oraşului Larisa din regiunea greacă Tesalia..

Într-una din variante, vestitul meşter Iancu pune priu cu fiul împăratului că va reuşi să construiască un pod la Larisa. Dar cei 50 de meşteri angajaţi constatau că ce lucrau ziua se dărâma noaptea. O pasăre îi dezvăluie lui Iancu faptul că reuşita construcţiei cere un tribut şi atunci Iancu o cheamă pe soţia sa Chiraţa. El o păcăleşte că a scăpat inelul în puţ şi-i cere să i-l scoată de acolo: Chiraţa plîndzi, azghileaşti, Iancu l'i-arcă laţlu di guşi: - Cumu plîndzi Ianachilu tu leagînu,Ş-cumu treamburî perl'i a mei, Aşi s-treamburî puntea Larsa. Ş-cafi anu curbanî ş-cadî. (Bine mîna nu-ntindea, Iancu laţul îi punea, Plîngea, biata, şi striga: - Precum Ianachi când boceşte, Păru-n capmi se clinteşte, Puntea să se zguduiască, Şi-n toţi anii om jertfească.)

II.
Trei lai masturi alîvdaţ,
Ş-lucra puntea di Larsa.
Dzua adra,
Noaptea aspîrdzea.
Protlu masturu ş-lîcrîmeadzî.
- Masture, ţi-ţ lîcrîmaşi?
- N'-cădzu vula, cumu lucramu.
Dimîndaţ ali Chiraţî,
Z-inî cu Ianachi di mînî.
Ia-u Chiraţa, iu ma ş-ini.
- Bun'-vî dzua, voi cumnaţi.
- Ghini vinişi, lea Chiraţă.
Cîtu intră laia Chiraţî,
El'i - cu parlu tu hicati!
- Na, na, na, cumnaţl'i a mei,
Cumu treamburî truplu a meu,
Aşi s-treamburî puntea aestî;
Cumu fudzi laptili a meu,
Aşi s-fugî arîulu aestu;
Cumu aurî Ianachilu a meu,
Aşi s-aurli arîulu aestu:
Dzaţi s-treacî ş-trei s-neacî.
(Trei meşteri se trudeau,
Puntea din Larsa durau,
Ziua ce dura,
Noaptea se surpa.
Mare meşter lăcrima.
- Meştere, ai lăcrimat?
- Bolobocul l-am scăpat.
Spuneţi-i Chiraţei să vină,
Cu Ianachi cel mic de mînă.
A venit biata Chiraţa:
- Cumnaţii mei, bun găsit.
- Chiraţă, bine-ai sosit.
Ea nici bine n-a venit,
Ei cu parul au lovit.
- Voi cumnaţi, fiţi blestemaţi!
Precum trupul meu zvîcneşte,
Precum laptele-mi ţîşneşte,
Apa-n puhoaie să crească,
Puntea să se zguduiască;
Şi cum urlă al meui băiat,
Urle rîul ne-ncetat,
De-or trece pe punte zece,
Din ei, trei să se înece.)

Editorii remarcă în Introducere că această poezie ilustrează în cadrul geografic balcanic motivul românesc al meşterului Manole, subliniind ''forţa impresionantă'' a blestemului mamei.

SURSA:
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori), Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. XIII, 372-375.

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folclor aromân grămostean. În această antologie,ei au inclus 24 de poezii de jale şi de război, dublate de versiuni româneşti ale editorilor. Am selectat 17 poezii personalizate, al căror titlu este reprezentat de primul vers.

- Asarnoaptea n-mi-anghisai,
Ghiorghi-mi-u, fratili a meu,
Cî ni-earamu tu nî pîduri,
Tu pîduiri, nă livadi,
Tu livadi doi lai ţerghi.
Cumu pîştea şi ş-si mutrea,
L'aminarî, l'vîtîmarî.
Frate, s-anguceşti isul.
- Estu isu nu easti bunu, Doli'i ţerghi himu noi doi.
(- Frate dragă ce-am visat,
Că din somn m-am deşteptat!
Cică-n pădure eram
Şi într-o livadă stam,
Văzui doi cerbi cum păşteau,

Cum păşteau şi se priveau,
Vînătorii i-au ucis.
Frate, ce-o fi acest vis?
- Visul nu-i bun, de mă-ntrebi,
Căci noi sîntem cei doi cerbi.)

În poezia Şi-apiri nercuri dimneaţa (În zori, miercuri dimineaţă) o femeie care pornise la drum spre târgul Batacu vede o pasăre în crâng: - Alăi pul'iu, ţi ma ţ-baţ? - Cumu s-nu-ni batu, lea tetă? Peanili-ni suntu mîriti, Cu sîndzî su-asprucuchiti, Nu-ari apî sî-ni mi lau, Nu da ploai sî-ni mi-ascaldu. (Ce tot cînţi tu, păsărică? - Cum să nu plîng, mătuşică? Penele îmi sînt mînjite,Şi cu sînge sînt stropite, Apă nu-i ca să le-nmoaie, M-aş scălda, dar nu e ploaie.)

Nî featî di Samocovi
S-arisi trei ani di dzîli,
S-arisi, ş-si isusi.
Vini arada s-facî numta,
Cadi vruta, lîndzîdzeaşti,
Lândzîdzeaşti greu ti-amoarti.
Vruta caftî arusticadz,
Alba auî ş-dzardzalini,
Di-ni mi duşu pînî Sufii,
Ta s-l'i-aducu arusticadz.
Tu turnatî, ţi sî-ni vedu?
Vruta s-duţea la mirminţi.
(O fată din Samocovi
Trei ani c-un flăcău vorbi
Şi apoi se logodi.
Vremea nunţii cînd veni,
Mîndra se îmbolnăvi.
Pe pat de moarte boleşte,
Struguri albi şi zarzăre.
Pînă-n Sofia mă duc,
Poamele să i le aduc.
Cînd vin, ochii ce să-mi vadă?
Pe mîndra o duc la groapă.)

SURSA
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori), Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 350-372.

 

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folclor aromân grămostean. În această antologie au inclus 31 de poezii sociale şi etnice, dublate de versiuni româneşti ale editorilor. Am selectat poezii personalizate, titlul fiind reprezentat de primul vers.

- Picurar cu percea lungî,
Ţi plândî cu boaţi la strungî?
Ţi s-nu plîngu cî-ni mi doari,
Hima, tu a noasti hoari,
Vedu armânl'i cumu tuţ fugu,
Alasî horli şi ş-si ducu,
Dauli hoari armâneşţî:
Unîl'ei îl'i dzîcu Birina, 
Alîntei Arucutina;
T-unî-i faptu fendu a meu,
Tu-alantî hiu faptu io.
(- Ciobănaş cu plete lungi,
Lîngă strungă de ce plîngi?
- Plîng, jalea mă copleşeşte,
Căci satu-mi se risipeşte.
Toţi armânii au plecat,
Două sate au lăsat,
N-a rămas un om în sat:
Unul se cheamă Birina,
Celălalt Arucutina,
Într-unul m-am născut eu,
În celălalt - tatăl meu.)

În poezia S-ti vedu pustî di Bachiţa (Vedea-te-aş, sat, pustiit): tinerele plecate de neviue cu  familiile din satul aromân balcanic Bachiţa vor să lege o horă aşa cum făceau odinioară în satul natal: Ia adunaţ-vî, soaţî-mu, soru, Ta s-n-adramu unu mari coru. Atumţea va nî si parî, Cî nî himu Bachiţa n-hoarî, La şcretili di cîlivi, Iu şi-anghearî arali multi., Di pusta şi-erma di banî, Di nî vidzumu ditu vîsîlii, Nî chirumu buna zuii. (Ia veniţi, voi surioare, Să întindem hora mare, Să credem că n-am plecat, De la Bachiţa din sat, Din satul nostru de munte, Unde acum sunt rele multe. Vedea-te-aş, sat, pustiit, Că de cînd te-am părăsit, N-am mai avut trai tihnit.) 

În poezia Mita s-priimnî pit Sufia (Mita umblă-n Sofia), Mita îi invită în Bulgaria pe celnicii Mina Mani şi Teiu Cutarela, care se plîngeau la Sofia de situaţia nefericită din Turcia: - Noi nî himu di-alargu arcaţ, Largu, alargu tu Turchii, Nu n-avemu banî ş-zuii, Fraţl'i a noşţî l'vîtîmarî, Pi noi sîndzi nu-alîsarî.Şeadi Mita di lî dzîţi: - Tini, lali Mina alu Mani, Ş-tini, Teia alu Cutarela, Voi cu a voastî tinii, Triţeţ-vî tu Vîrgîrii, S-vî bînaţ banî ş-zuii. (- Umblăm prin împărăţie, Departe, departe-n Turcie, Unde-i greu şi vai de noi. Pe fraţi ni i-au omorît, Sîngele din noi l-au supt. Mita aşa-i sfătuia: - Tu, Mina al lui Mani, Şi tu, Teia Curatela, Că sînteţi celnici cinstiţi, În Bulgaria veniţi, Şi bine o să trăiţi.)

Dipunea niorlu
Şi-acîţă fîrtuna,
Mardzina di-amari;
Şuirî, azghileaşti,
Cîpitanlu greaşti:
- Tini Ainicola,
Tini, mari-ţ harea,
Ia, ca bagî-ţ mîna,
Mîna pi pampori,
S-treacî gionl'i amarea,
S-easî tu Armînii.
(Norul cobora,
Furtuna pornea,
Marea-ntuneca.
Vaporu-i pe mare,
La grea încercare,
Căpitanul strigă:
- Sfinte Nicolae,
Mare ţi-e puterea,
Tu, cu mîna ta,
Du corabia,
S-ajungă flăcăii,
Pînă-n România.)

SURSA:
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu, Folclor aromân grămostean, editura Mnerva, Bucureşti, 1982, pp. 322-349.

 

 

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folcor aromân grămostean.În această antologie editorii au inclus şi 25 de poezii haiduceşti şi de lotri, dublate de versiuni româneşti ale editorilor.

 

 

1.

Asîrnoaptea ń-mi-anghisai,

Cî-ńi mi-aflamŭ t-unî pîduri,

Pîduri-mŭ, lele pîduri.

Clo şi-avea ţindzăţ di furi,

Tuţ şi-eara fraţ cîpitańi,

Tuţ mica ş-tuţ biia,
Maşi ma ńiclu nu biia,

Cu tufechea şi-azbura:

-Tufechi pirifanî,

Multi ori îńi mi-ascîpaşi,

Scapă-mi şi-aestî oarî.

Astă noapte ce visam?

Că-ntr-o pădure eram –

Pădure între păduri –

Lîngă vreo cincizeci de furi,

Fraţi de cruce se ţineau,

Toţi mîncau şi cu toţi beau,

Numai cel mai mic nu bea

Şi cu flinta aşa vorbea:

-Flintă dragă, flinta mea,

De multe ori mă scăpaşi,

Nici acum să nu mă laşi.

 

 

2.
Unî sutî dzaţi di inşi
Şi-alţî ahânţî armatuladz, 
Nchisirî s-calcî Alîntopea. 
Alîntopea nu ş-si calcî,
Cî şi-u veagl'i Dimci furlu, 
Dimci furlu ş-cîlîuzlu, 
Cî şi-ari giunami aleaptî,
Tuţ alepţî ş-isusiţ.
O sută şi zece inşi,
Cu flinte şi gloanţe-ncinşi,
Au pornit-o - rău le şade -
Linotopea ca s-o prade.
S-o prade nu izbutesc,
Căci haiducii o păzesc,
Toţi voinicişi logodiţi,
De-unul Dimci cîrmuiţi.


 

3.

Eara noapti ş-eara lunî

Şi-avdzî boaţi di armânî,

Iu ş-plîndzea pi-a l’ei cîrunî,

N’icŭ fciorŭ şi-avea di mînî,

Ndauî zboarî vrea s-l’i spunî:

-Lăi ficiorŭ, cara să-ńi creşţî,

A tău tatî s-nu-agîrşeşţî,

A furlorŭ tini s-pîlteşţî.

Era o noapte cu lună

Şi auzii un glas de-armână,

Fecior mic ţinea de mînă;

Nenorocul şi-l plîngea,

Fiului aşa-i vorbea:

-Fiule, cînd ai să creşti,

De tată să-ţi aminteşti,

Pe tîlhari să-i pedepseşti.


 

4.

-Fure, lăi, s-ţ-amurtî mina,

Cîţe tini ń-luaşi cîstura?

-Armâne, cîstura ţ-luai,

Porculŭ ditŭ uborŭ tîl’eai.

-Cu cîstura ţi-a s-adrai,

Nu-aveai porcu ta sî-lŭ tal’i.

S-ti-acaţŭ tini, furŭ ma ńicŭ,

Cu dinţîl’i va ti disicŭ,

S-ti-acaţŭ, fure tihilaiŭ,

Ca pi porcu va ti tal’iŭ.

-Tîlhare, să-ţi sece mina,

De ce mi-ai furat custura?

-Armâne, custura-ţi luai,

Porc în curte n-ai avut,

Cu custura ce-ai făcut?

Tîlhare nenorocit,

Dacă-n mînă mi-oi cădea,

Cu dinţii te-oi sfîşia,

Ca pe porc te-oi înjunghia.


5.
La valea di Ianina,
Unî nveastî ma ş-plîndzea,
Perl'i din n-capu şi-arupea
Şi valea pîlîcîrsea:
- Fă-ni-ti, vale, cama ncoa,
Sî-ni mi-arucu anaparti,
Naparti di Ianina,
Ianina hoară de furi,
Vîtîmarî gionli a meu,
Gionli a meu, protu cîpitanu.
La rîul din Ianina,
O nevastă tot plîngea,
Părul din cap şi-l rupea,
La rîu aşa se ruga:
- Tu, rîu, de vii mai încoa',
Dincolo m-oi arunca,
Să mă duc în Ianina,
Ianina, lăcaş de hoţi,
De-au ucis pe mîndru-n codri,
Mîndru-mi, primul între mîndri.

6.
Voi, armâni di pi nafoarî,
Dzua albî, bana lai,
Car' v-aveţ, corghil'i, cupii,
Nu v-aveţ banî ş-zuii
Di şcreta di Cumitii.
Lele le, cavai di noi,
Furl'i s-dusiră la oi
Oili alu Mergiu li cîlcarî,
Picurarl'i l'-vîtîmarî.
Voi, armâni di pi la oi,
Viaţa-i grea şi-i vai de voi,
Turmele le-aveţi pe plai,
Plin de griji e-al vostru trai,
Hoţii vă bagă-n nevoi,
Văleleu şi vai de noi,
Au venit hoţii la noi,
Turma lui Mergiu prădară
Pe ciobani îi omorîră.

7.

Unî vearî mari, mari,

Furl’i s-vearsî tu Turchii.

Tuţ s-ducŭ ş-tuţ s-toarnî.

Γiorγi armânlu nu ş-si toarnî.

Şi-avdzîrî cî l-vîtîmarî,

Soia tutî u-anvirnarî.

Vară mare, pe sub codri,

Turcia-i plină de lotri.

S-au întors flăcăii-n sat,

Gheorghe n-a mai apucat,

Cică-i mort, s-a auzit,

Neamul tot e cătrănit.


 

8.

Unî luni cîtrî searî,

Murunghiuşi, nghiosŭ tu pădz,

La muşeatili livădz,

Ş-bati boaţi du fluearî

Şi di cînticŭ di mul’eari.

Mulţî cuscrî ş-si-adunarî,

Niţi auşŭ nu-armasi n-hoarî.

Miha, hil’iŭ di nicuchirŭ,

Şi-anchisi ti pînîirŭ,

Trei suti di liri n-sinŭ.

Dusi, dusi pîn’ ma nclo,

Ş-lu-astîl’earî ehţrî n-cali.

L’i-aminarî, l-vîtîmarî.

Lailu miha s-lîhtîrsi:

-Crundu aγońea s-daţ hîbari,

La a meufrati cama mari.

Anda vini lailu frati,

Elŭ muri tu-aţea sihati.

Într-o luni, pe înserat,

Jos, la Murunghiuşi, în sat,

În livada dinspre munte,

Glas de fluier se aude

Şi un cîntec de femeie.

Toată lumea-i la nedeie,

Nimeni n-a rămas în sat.

Miha, fiu de om bogat,

Cu galbeni trei sute-n sac,

Spre iarmaroc o porneşte.

Prea mult nu călătoreşte,

Ceata de hoţi îl opreşte,

Trage-n el şi-l nimereşte,

Bietul Miha aşa grăieşte:

-Mergeţi, ca să daţi de veste

Frăţiorului iubit.

Fratele cînd a venit,

Bietul Miha a murit.


 

9.

Di-unî soi tińisitî,

Dinca furŭ avea inşitî,

Tu-anturţeasca văsîlii,

Numa ş-si-avdi tu-Armânii.

Dinca şi-ari oaspiţ mulţî,

Oaspiţ mulţî aγîchisiţ,

Şi-ari ş-soţ afurisiţ.

L’i-aminarî, l-vîtîmarî,

Greauî mîrtii şi-adrarî,

Cî şi-avea dadî durutî,

Ţi ş-lu plîndzi dzua tutî.

Di tuti a lui surări,

Dafa şi-easti ma durutî,

Dafa şi-easti lîhtîrsitî,

Ea dusi di vidzu moartea.

Dinca, un flăcău vestit,

O porni în haiducie,

Faima-i, tocmai din Turcia,

Ajunse în România.

Dinca prieteni buni are,

La nevoie – ajutoare.

Dar duşmanii l-au pîndit,
Pe Dinca l-au omorît,

Mare păcat au făcut.

Măicuţa-i, cu jale mare,

Plînge fără încetare.

Dintre surori, Dafa fată

E cea mai îndurerată,

N-are astîmpăr să mai şadă,

Dinca de-i mort vrea să-l vadă.


10.

Unî lunî di cîtrî searî,

Furl’i ş-dipusirî n-hoarî,

Multi tufechi aminarî,

Casa alŭ Nicea anvîrligarî.

Laia poartî-u disicarî,

Nuntru tu uborŭ intrarî,

Γiorγi alŭ Nicea l-diştiptarî,

Tu pîduri di ma-lŭ loarî

Ş-cu curşumi l-vîtîmarî.

Într-o luni, pe înserat,

Hoţii coborîră-n sat,

Puştile le sloboziră,

Acas’ la Nicea veniră.

Poarta-n două despicară,

Cu toţii-n curte intrară,

Pe Nicea îl deşteptară.

L-au luat, în codru l-au dus

Şi cu gloanţe l-au ucis.


 

11.

Doi lai soţ, doi lai fîrtaţ,

Şi-anchisirî s-ducî s-furî,

Di l’-duchirî ş-l-aminarî

Ş-l’i-agudirî tu pîltări,

Di ş-cîdzurî tu-arguzinî,

Şi-umplurî percea di-arinî.

Greaşti Nica dauî zboarî:

-O, lăi Costa, lăi fîrtate,

Nu ţ-aveai doi giońi ca mini,

Sî-ńi l’eai armatili di-asimi,

S-li-ascoţ ndzeanî, la oi.

Plîndzi muma la cîpitińiŭ:

-Scoal’, lea norŭ, aprindi foclu,,

Cî Nica lu-arucî loclu;

Scoal’, lea norŭ, aprindi ţeara,

Cî Nica şi-eara ta s-ducî.

Vinirî ţachil’i la tîmbari,

Griţ-l’I alŭ Nica ta s-l’i-anganî;

Aurlî cînli pi dzeanî,

Vinirî oili l astrungî,

Griţ-l-‘i-alŭ Nica ta s-li mulgî.

Un cioban şi-al lui fîrtat

Se porniră pe furat,

Curînd de urmă le-au dat

Şi-n spate i-au împuşcat,

De-au căzut pe-o rogojină

Şi cu pletele-n ţărînă.

Spune Nica, -ntins pe spate:

-O, tu Costa, măi fîrtate,

De-ai fi găsit doi flăcăi,

Ai fi luat hainele-mi noi

Şi le-ai fid us sus, la oi.

Mamii-i curg lacrimi şuvoi:

-Scoal’, noră, aprinde focul,

Sub Nica tremură locul,

Scoal, lumînare aprinde,

Pe Nica moartea-l cuprinde.

Vin ţapii la căpătîi,

Scoală, Nica, să-i mîngîi,

Urlă cîinele-n poiene,

Unde-i Nica să şi-l cheme?

Au intra toile-n strung,

Unde-i Nica să le mulgă?


 

12.

Tutŭ loclu soari şi-avea,

Erma Sîrunî ş-lîia,
Ma ş-lîia, s-cutrimbura,

Pi-unŭ gioni ţi s-vîtîmă,

Pi-unŭ gioni machidunli.

Mă-sa lui mirγiulupsea:

-Ia scoal’, scoal’, Vasili a meu,

Vasili, gioni ca pilisterŭ,

Ta s-ţ-aştepţî ceturli,

Ceturli armîneşţîli,

Cî ş-tini earai cu el’i,

Di-a lorŭ parti ţî chiruşi.

Nu putuşi, Vasili a meu,

S-l’i-aştepţî nica niheamî?

Tot pămîntu-i însorit,

Salonicul e cernit,

Cernit şi cutremurat,

De fapta ce s-a întâmplat:

Omorîră un şoiman,

Un haiduc macedonean.

-Dragul meu băiat, Vasile,

Mi te-au omorît cu zile,

Maică-sa aşa-l bocea.

Poate nu te omora,

Dacă nu te-ndepărtai

Şi cu ceata rămîneai,

Cu-a ta ceată armânească,

Cu-a ta ceată haiducească.


13.

Nghiosŭ tu Garofiţa,

Ningî Casturγea,

Plîndzeţ mumîńi ş-voi fciori

Ş-voi lăi pońi cu frîndzî,

Cî lu-agudirî Milachi,

Milachi protŭ cîpitanŭ.

Furl’i lu-acîţarî

Ş-turţîl’i l-vîtîmarî.

Trei dzîli mardzina di-amari,

Milachi şeadi vîtîmatŭ.

Mă-sa, laia ş-corba,

Dzuî ş-noapti l-plîndzea

Ş-tutŭ laia l-jilea:

-Milachiu ali dadi,

Ţî dzîţeamŭ hiilu a meu,

Di furi sî-ńi ti-avegl’i.

Tini, hil’iŭ, nu mi-ascultaşi,

Pi furi pisti ţî bîgaşi,

Furl’i ti prideadirî

Ş-turţîl’i ti vîtîmarî.

Jos în Garofiţa,

Lîngă Castoria,

Plîngeţi, mame şi feciori,

Plîngi tu, codrule cu flori,

Pe Milachi, haiduc vestit,

Că turcii l-au nimerit;

Tîlharii l-au prins,

Turcii l-au ucis.

De trei zile, lîngă mare,

Zace fără răsuflare;

Maică-sa sărmana,

Zi şi noapte-ntr-una,

Plîngea şi-l jelea:

-Tu, Milachi, comoara mea,

Ţi-am spus să te fereşti,

De tîlhari să te păzeşti.

Fiul meu, n-ai ascultat

Şi tovarăşii ţi i-ai luat,

Iar tîlharii mi te-au prins

Şi turcii mi te-au ucis.


 

16.

Nî fluearî şuirî

Ş-nî featî gioacî,

Furl’i u-arîchirî

Nai muşeata featî.

-Spuni, lea featî, spuni

Avearea fendu-tui.

-Fendi a meu aveari nu-ari,

Mintea şi-easti a lui aveari.

-Spuni, lea feată, spuni,

Avearea ţi-ari mă-ta.

-Mana ma şi-ari

Aveari multu mari:

Mana şi-ari trei feati.

Io-ńi hiu ma ńica,

Io-ńi hiu ma mşeata,

Furi, mîraţ, vî plîcîrsescu,

S-mi-alîsaţ sî-ńi negŭ la mana.

Un fluieraş cîntă,

Pe fată o-ncîntă,

Zînă-ncondeiată,

De haiduci furată.

-Spune, fată, spune tu,

Averea lui taică-tu.

-N-are avere, drept vă spui,

Mintea e averea lui.

-Atunci zi-ne fată, zi

De averea maică-ti

-Averea-i mare,

Că trei fete are,

Eu sunt cea mai mică

Şi mai frumuşică.

Acum, rogu-te, haiduce,

Lasă-mă, c-am a mă duce

Pîn’ la mama, la răscruce.


 

 

 

17.

-Scoal, soacre, cî plîndzi nveasta,
Ta s-u ntreaghi şi s-ţ-aspunî.

Şeadi socrulŭ di şi-u ntreabî:

-Ţi-ai, leanveastă, di ń-ţî plîndzî?

-Fende, ń-mi cîlcarî furl’I,

Namisa di şapti nveasti.

Di-anvîrliga tutŭ bîrbaţ.

Lele le, flurii muşeati,

Ditŭ mademi su-amintati,

Pi chepini s-misurati,
La trei sîrahi suntu aleapti.

-Taţ-ńi, nveastă, taţ-ńi biră,

Io şi-alti flurii va s’l-eau,

Ş-cama multi ta s-ţî bagŭ,

Pi inatea ehţîrlorŭ,

S-creapî lumea, s-plîscîneascî.

-Scoal’, socrule, nora-ţi plînge,

De durere pieptu-şi fringe.

-De ce plîngi tu, noră dragă?

-Tată, hoţii m-au prădat,

Galbenii toţi mi i-au luat.

Se uitau femei, bărbaţi

Şi stăteau ca fermecaţi.

Văleleu, galbeni curaţi,

Cu sudoare căştigaţi,

Cîte unul număraţi!

-Taci, nu plînge, fata mea,

Alţi galbeni vom cîştiga,

Salbă mai mare ţi-oi lua,

Hoţii să se necăjească

Lumea să te jinduiască.


SURSA:
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu (editori), Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 298-321.

 

 

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau Folclor aromân grămostean. Ei au inclus în antologie 25 de poezii despre păstorit şi cărvănărit (cărăuşie), cele două ocupaţii fundamentale ale aromânilor, la care au ataşat versiuni româneşti proprii.

1.

Ascîpămu di iarnîă greauî,
Nsusu tu munţî nu-ari neauî,
Crescu lilici ş-trandafili; 
Inu fumel'i di Samarina, 
Ncarcî casili pi cîfrvani.
Am scăpat de iarna grea,
Nu mai sînt nămeţi de nea,
Turmele-n munte-or urca.
Înfloreşte-n cîmp sulfina,
Vin păstori din Samarina.

 

2.

Pîduri, pîduri sorŭ,

Dol’i nî lîimŭ, lea sorŭ

Di lail’i duşmańi

Ş-di frîndzîli a tali,

Di galbini ţi ş-cadŭ.

Va z-inî prumveara

Ş-iara va-ńi ţî creascî

A mea tinireaţî, sorŭ,

Nu-ari sî-ńi si toarnî.

Codri, fraţii mei iubiţi,

Tare sîntem cătrăniţi,

De duşmanii care bat.

Primăvara va veni,

Copacii vor înfrunzi

Şi din nou tineri veţi fi,

Numai tinereţea mea

Nicicînd nu s-o înturna.

 

3.

- Mur’ laiŭ pul’iŭ di veara,

Ţi ţ-baţ ahîtŭmşeatŭ?

Car’ ţ-u deadi aestî hari,

Mur’ laiŭ pul’iu-mŭ, lele ńicu-mŭ?

-Di la Dumnidză ńi-u datî,

Ş-di a mea dadî i-avigl’eatî.

-Va ti-antrebŭ ş-voiŭ s-ńi-aspuńi:

-Cari-ńi ţî easti dada ta?

-Di cu ńicŭ oarfînŭ hiu.

-Γinŭ, lăi oul’iŭ, s-ţ-aspunŭ ţiva:

Dada ta easti prumveara,

Ş-paradadî ţ-easti toamna.

Anda γini laia dadî,

Şi-a ńia ńi-u dorŭ ti tini;

Anda γini paradada,

Nu u voiŭ ni ea, ni tini:

N’i-ancl’isi oili tu munti,

Ţi- ńi li-amŭ ca ocl’il’i ditŭ frîmti.

-Lie, dragă ciocîrlie,

Rogu-te, spune-mi tu mie,

Cine ţi-a dat glasu-n dar,

Ca să cînţi cu-atîta har?

-De la Dumnezeu mi-i dat

Şi de la mamă privegheat.

-Să nu-ţi fie cu bănat,

Cine este a ta mamă?

-Nu ştiu, de mică-s orfană.

-Eu cred că, de bună seamă,

Primăvara-i mama ta,

Mamă vitregă – toamna.

Măicuţa ta cînd soseşte,

Dor de tine mă topeşte.

Maica-ţi vitregă cînd vine,

Nu vreau să mai ştiu de tine,

Că-mi ţine oile-n munte,

Dragi mi-s şi cu stea în frunte.

 

 

 

4.

O, lăi Cole, γinŭ auaţi,

.- Ţi s-adarŭ ta z-inŭ aţia?

- S-biemŭ γinlu cu-arîchia,

-Nu voiŭ γinlu cu-arîchia,

Cîrligu ńi--agiumsi ndzeanî,

Lăi, cîrligŭ di cumureauî,

Ş-cîrlibana di-agîrleauî.

-Măi, tu Coli, fă-te-ncoace.

- Dacă am să vin, ce-om face?

La băut nu pot să vin,

Caţa şi cu strămurarea,

Apucară-n sus cărarea,

Tu, caţă, lemn de cătină,

Strămurare de răchită.


 

5.

Oi lelé ş-chioi bobó,

Plîngu oili di caimó,

Ş-laia inimî, di dorŭ

Ca birbiilu tu niorŭ.

Anlu aestu-i multu greu,

Nî lo vetea Dumnidză.

Nî lo cupiili di oi,

Oh lelé, ca vai di noi.

Cîtî iu s-nidzemŭ nu ştimŭ,

Nu putemŭ aua s-pîltimŭ,

Cî himŭ lail’i dispul’eaţ,

Oi lelé, armâńi mîraţ.

N’elŭ tu-arniuri nu ş-ma zghearî,

Jilescu armânl’i tuţ,

Plîngu ş-lail’i fîrşiroţ,

Cî nu-au oi ta s-bagî stăńi.

Azghilescu ş-lail’i cîńi ,

Nu au ni pîni tu fciori,

Ti l’ea ńila pri iu treţ.

Picurarl’i plîngu cu dorŭ,

Oi lelé, ti oili a lorŭ

Ş-ti cupiili ţi umplea,

Toamna cîndu ş-dipunea,

Oh, gileplu ta s-pîlteascî.

Maşi cîrlidzili nî li-avemŭ,

Oi bobó, cîtî iu s-nizemŭ?

Va s-imnămŭ ca furl’i tuţ,

Va nî fţemŭ a draclui soţ,

Ţi-i ca şcretlu aţelŭ di cucŭ,

Pi lumachea aţea di nucŭ.

Văleleu, ce dor şi jale,

Plîng oile cu durere,

Biata-mi inimă zdrobită,

E ca pasărea rănită,

Printre nouri rătăcită.

Anul ăsta-i tare greu,

Că ne-a bătut Dumnezeu,

Ne-a luat turmele de oi,

Văleleu şi vai de noi.

Încotro s-o luăm nu ştim,

N-avem bani ca să plătim

Păşunatul; suntem goi,

Loviţi de griji şi de nevoi.

Nu se-aude glas de miei,

Plîng armânii, vai de ei,

Că n-au oi să facă stîni.

Se-aud gamete de cîini

Şi e mare jale-n casă,

Că n-avem pîine pe masă.

Ciobanii plîng cu durere

Cînd văd turma că le piere,

Turmele care umpleau

Văile, cînd coborau

În cîmpie, la iernare.

Numai biata strămurare

Ne-a rămas drept alinare.

Vom porni-o, să se ştie,

Ca haiducii-n pribegie,

Precum cucul sihăstrit,

Ce-i cu dracul înfrăţit,

Şi-ndureraţi om cînta

Cîntec de inimă rea.


6.

Iarnî di aestî iarnî,

Io, iarnî, laiiarnî,

Ş-bati puilu-a vearil’ei.

A vearil’ei şi-a prumvearîl’ei.

Şi-acîţă nî iarnî arauî.,

Iarnî arauî ş-fuviroasî,

Oil ş-căpîrli psusirî.

S-adunarî chihîiadzl’i,

S-minduea iu s-bagî stanea.

U bîgarî sumŭ unŭ gorţu,

Sumŭ unŭ gorţu ca uscatŭ

Bîrgacea şi-u-adrarî talarŭ.

La Crăciun, în postul mare,
Porni straşnic ninsoare,

Rar se-auzea pe cărare

Glas de păsări cîntătoare.

A-nceput o iarnă grea.,

Cu ger şi nămeţi de nea,

Oi şi capre au pierit,

Stînile s-au pustiit.

Păstorii se adunară,

Tîrlă sub un păr durară

Şi-au ajuns, bieţii, să facă,

Putină dintr-o bărdacă.

 

7.

Prumveara di strî prumvearî

Ţi li vini aStîmbuladzurou?

Tu cîmpulu di Pazargicu,

S-pîlteascî dauî bihlichi,

Greauî dichii l-arcarî.

Ş-si-adunarî chihîiadzl’i:

- Lele le, mîraţ di noi,

Ţi s-adrămu, cavai di noi?

Tuţ ma-şi şedu şi s-minduiescu:

- Mari dichii n-arcarî,

S-vindemu oili ta s-pîltimu,

Nî moari taifa di foami.

Primăvară plai iubit,

L-alde Stanbol ce-au păţit?

Cică veste a venit

Să plătească îndoit

Dările de păşunat

Şi tare s-au întristat.

- Nu scăpăm bieţii de noi,

De neazuri şi nevoi,

O să vindem oile,

Ca să plătim dările.

Şi după ce le-om plăti,

Toţi de foame vom muri.

8.

Şagunu Iancu ali moaşi,

Ţi-l'i lipsea cîciuli veardi?

Şi-adună birbeţ suvati,

Di ş-bîgă doi picurari,

Picurari lai, furcudari:

T-unî searî îl'i tîl'eari,

Şi-alantî searî l'-bilirî.

Şagun Iancu cin' se crede,

De tot vrea căciulă verde?

Adună berbecii graşi,

Şi tocmi doi ciobănaşi,

Ca să-i pască pe imaş:

Ciobanii - hoţi - îi tăiară,

Şi pieile le luară.



9.

Sîmbîtî mirindi oarî

Cîndu cîdea soarli pi dzeanî,

Aclo ş-si feaţi ńilî mari,

Oili alŭ Cocea li tîl’earî.

Li tîl’e Panduri ş-Bambani,

Ta s-facî Cocea pişmanŭ.

-Du-ti, Dima, du-ti frate,

Dă hîbari alŭ lali Cocea.

-Bun’-ţî dzuan Coce chihîé.

- Ţi hîbări, Dima, di la stani?

- Buşţili li-arcarî mpadi.

- Suntu multi, suntu pţîni?

- Dauî suti optusprî.

- Ţi voru, Dima, ţi voru, frate?

- El'i voru liri ş-pinduliri.

Sîmbătă, pe lîngă seară

Lui Cocea turma-i tăiară

Bamban şi Pandur, anume,

Ca să se audă-n lume

Şi să dea despăgubire.

-Du-te, Dima, dă de ştire

De-această nenorocire.

-Ziua bună la stăpîni.

- Ce veşti, Dima, de la stîni?

- Tîlharii au dat năvală,

Oile ţi le tăiară.

- Sînt puţine, ori sînt multe?

- Opt'şpe peste două sute.

- Ce vor, Dima, pentru ele?

- Vor lire şi mahmudele.


10.

Tini Cola, celnicu mari,

Pruxinitu ţî intraşi,

Munţîl'i alu Brova sî'l'i l'eai.

Tahina anda ti-asculaşi,

Bineclu ţ-ancîlicaşi,

Dogran n-hoarî ntunicaşi,

Ş-tahina anda ti-asculaşi,

Bineclu cripatu lu-aflaşi.

Cola, Cola, celnic mare,

Ai pornit-o-n căutare,

De munţi buni de păşunat.

Dimineaţa te-ai sculat,

Murgul l-ai încălecat,

În Dogran ai înnoptat.

Iar în zori, cînd te-ai trezit,

Dragu-ţi murg mort l-ai găsit.

11.
Nî mîgulî analtî,
Şapti picurari
Ş-trei cupii di stearpi,
El'i tuţ s-bîgarî,
Somnu greu ş-cîlcarî.
Şi-anda s-ascularî,
Oili nu şi-aflarî.
Lele-mu, oi muşeati,
Di cara hiţ aflati?
Tuti oili s-chearî,
Maşi Muza  s-nu chearî,
Muza ţea cu clopatu,
Clopatlu-l'i di-asimi.
Sus în munţii mari,
Şapte păcurari,
Trei turme de miele,
Le pasc prin vîlcele.
Somn adânc dormiră
Şi cînd se treziră,
Oi nu mai găsiră.
Dragi oiţe, acum
Cine vi-i stăpîn?
Toate de-o să moară,
Una să nu piară,
Cea cu clopot, Muza,
Muza călăuza.

 

12.
Agiumsiri oili la strungî,
Griţ-l'i alu  Nasta ta s-li mulgî.
Nasta  şi-easti ma bîgatu.
Nu-i bîgatu, cî-i vîtîmatu,
Cu câţuti aspinticatu,
Ş-cu gîgoşlu tu hicatu.
-Scoal', lea nveastă aprindi foclu,
Cî Nasta ş-lu-aminî loclu.
Cînl'i alatrî pisti dzeanî,
Griţ-l'i alu Nasta ta s-l'i-anganî.
Nasta l-pitricui ti sari,
L-vîtîmarî ningî amari;
Nasta l-pitricui ti iţi,
L-vîtîmarî la mîtriţi.
- N'i-alîsai vruta ca lunî,
Ti-unî lai sîptîmînî.
Ş-şasi ficiori ca pilisteri.
S-tuchea ca niscînti ţeri.
Vin oiţele la strungă,
Unde-i Nasta să le mulgă?
Nasta, bietul, e culcat,
Nu-i culcat, că-i înjungheat,
Cu cuţite spintecat
Şi cu glontele-n ficat.
- Scoal' nevastă, aprinde focul,
Sub Nasta tremură locul.
Cîinii latră prin poiene,
Unde-i Nasta ca să-i cheme?
Luă Nasta drumul sării,
L-au ucis la malul mării;
Apucă pe drum de flori,
L-au ucis lîngă miori.
- Săptămînă de năpastă,
Lăsai tînăra-mi nevastă,
Şi-ai mei şase dragi feciori
Ard ca nişte lumînări.

 

13.
Ţi-alatrî aţel'i cîni n-dzeanî?

Alîtrarî, s-dipirarî,
Easi Marica nafoarî.
Marica-i nî featî armânî
Şi-arîchi poala ntru mînî,
Alîgă pîn' la cutaru,
Cînîscu şi-unu picuraru.
Bagî mîna l-dizvileaşti,
Bagî boaţea şi-azghileaşti:
- Scoal', lăi Mitra, scoal', lăi frate,
Soarli ansîri trei bîrţati,
Oili vinirî la strungî,
Ş-nu ari cari ta s-li mulgî.
Latră cîinii sus pe creastă,
Nu-i nimeni să-i potolească,
Iese Marica la poartă,
Cîinii şi mai tare latră.
Pleacă Marica în fugă
Şi aleargă pîn' la strungă,
Îl găseşte pe-al eii frate
Mort, întins lîngă corlate,
Plînge, biata, nu mai poate:
- Mitra, frăţioară, scoală,
Soarele-i pe cer afară,
Au venit oile-n strungă,
N-are cine să le mulgă.

14.
Voi fciori di Vlahuhori,
Ficiori di Samarina,
Voi tinirti şi-alîvdaţ.
Cara s-nidzeţ tu munti,
Tufechi multi s-nu-aminaţ,
Ta s-nu-avdî laia dadă
Şi vruta mea di soru.
Ş-cara s-ibî s-antreabî,
S-nu-l'i dzîţeţ cî murii,
S-dzîţeţ cî mi-ansurai:
Îni luai cheatra soacrî
Şi groapa mea ti ml'eari.
Flăcăi din Vlahuhori
Din Samarina feciori,
Voi, dragii mei fîrtaţi,
Vestiţi şi lăudaţi,
Dacă urcaţi în munte,
Nu trageţi focuri multe,
Să n-audă măicuţa
Şi soră-mea, drăguţa.
Iar dacă-or întreba,
Ascundeţi moartea mea,
Spuneţi că mă-nsurai:
Nevastă groapa luai
Şi soacră - lespedea.

15.

Lele-mŭ, soru isusitî.

Htari ţî-i tihea nγrîpsitî,

S-ti mîriţ pîrîpusitî.

Vini Dima di n-pîzari

Şi-adusi slabî hîbari:

Oili alŭ Dima li cîlcarî,

Sterγiu alŭ Dima l-vîtîmarî,

La puntea di Burγulia.

Nveasta alŭ ş-nora alŭ Dima,

Dauli plîngu şi-azghilescu:

-Lele-mŭ, Dima, ş-lele-mŭ, frate,

Ehţîrl’i ţi nî adrarî,

Sterγiu a nostu l-vîtîmarî.

O, tu soră logodită,

Ce soartă nenorocită

Ai, să te măriţi cernită.

Dima din tîrg se-ntorcea,

Tristă veste aducea:

Lîngă puntea din suhat,

Hoţii oile-au prădat,
Pe Stere l-au înjungheat.

Nevasta şi nora lui Dima

Plîng să-ţi rupă inima:

-Stere al nostrum, drag băiat,

Duşmanii ce ţi-au făcut,

Duşmanii te-au omorît.


16.

Unî vearî mari, mari,

Ţi s-feaţi Mustuliţa,

Tu munţîl’i di Nivricopi?

Dol’i hil’i alŭ ţalŭ Tuşu,

Unŭ la noatini şi-unŭ la stearpi,

Pisti cali ş-pi sumŭ cali,

Ş-si-adunarî dol’i n-cali,

Şidzurî ta s-azburascî,

Deadirî capŭ doi lai ehţrî.

Mitra greaşti zborŭ bunŭ,
Iota greaşti zborŭ slabŭ.

Lailu Iota l-vîtîmarî,
Lailu Mitra l-pliguirî,

Di şi-arcă ocl’il’i pi dzeanî,

Di ş-vidzu unŭ omŭ di-a lorŭ:

-O, lăi, Ianco, o, lăi tini,

Γinŭ niheamî pîn’ la mini,

Ta s-ţî dzîcu ndauî zboarî,

Ndauî zboarî armâneşţî:

Ncîlîciuńi multi ali dadi,

Mini dada s-nu mi plîngî,

Dada s-plîngî fratili Iota,

Cî şi-alsă nveasta cu fciori.

Într-o vară s-a-ntîmplat,

La Mustuliţa în sat,

Lîngă Nevrocop în munte,

Unde pasc oiţe multe.

Iota şi Mitra, fraţi,

Sînt cu oile plecaţi,

Se-ntîlniră într-o vale

Şi stăteau de vorbă-n cale.

Le ies doi tîlhari în drum,

Mitra spune cuvînt bun,

Dar Iota unul urît,

Şi pe loc l-au omorît,

Pe Mitra l-au doborît.

Nu departe, pe-un ponor,

Vede-un om din satul lor:

-Iancule, vin’ lîngă mine,

Că am o vorbă cu tine,
O vorbă aromânească:

Mama să nu mă jelească,

Plecădiuni dragi să primească

Şi pe Iota să-ll bocească,

C-a lăsat fără ajutor

Nevasta şi-ai lui feciori.


 

17.

Iu ş-si-adunî dol’i munţî,

S-vîtîmarî trei lai giońi,

Trei lai giońi, trei picurari.

Ţelŭ ma marli plîcîrseaşti:

-Silighiţ-mi, munţî fraţ,

Ti mini dada jileaşti,

Ea jileaşti pîn’ tu banî.

Ţelŭ di mesi plîcîrseaşti:

-Silighiţ-mi munţî fraţ,

Ti mini sor-mea jileaşti,

Ea jileaşti trei lai ańi.

Ţelŭ ma ńiclu plîcîrseaşti:

-Silighiţ-mi munţî fraţ,

Ti mini nveasta jileaşti,

Nveasta ari ş-doi lai fciori.

Sus în munţi, la curmătură,

Cu ciobanii ce făcură?

Pe toţi trei îi omorîră.

Cel mai mare aşa grăieşte:

-Munte drag, mă slobozeşte,
Mama tare mă jeleşte,

M-o jeli o viaţă-ntreagă.

Mijlociu aşa se roagă:

-Munte, tu mă slobozeşte,

Sor-mea tare mă jeleşte,

Trei ani nu s-o potoli,

Iar cel mic aşa grăi:

-Munte nalt, mă slobozeşte,

Nevastă-mea mă jeleşte,

Pe copii singură-i creşte.


 

18.

Unî vearî mari,mari,

Soţl’i alŭ Tahu s-duţea n-cîrvani,

S-dusi ş-Tahlu ma nîpoi.

Lucrarî doi meşi di dzîli,

Cadi Tahlu, lîndzîdzaşti,

Lîndzîdzaştî greu ti-a moarti.

Şedŭ soţl’i, s-minduescu:

-Tora, soţ, ţi va s-adrămŭ?

S-pitriţemŭ nî tiligrafi,

Z-inî dada ta ş-lu veadî.

Cîrvînarl’i, ia-l’i, ma ş-γinŭ,

Mumîńli ş-l’i-aşteaptî,

Easi ş-laia mumî alŭ Tahu,

Cu dol’i nipoţ di mînî:

-Iu lu-aveţ, lăi, Tahlu a meu?

-Tahlu armasi nsusŭ tu munti,

Nsusŭ tu munti s-l’ea aγoγea.

Într-o vară de mai an,

Plecă Tahu în chervan,

Cu prietenii, împreună.

Cam vreo două luni munci

Şi greu se îmbolnăvi.

Bietul Tahu e pe moarte

Şi-a lui mamă e departe.

Vor fîrtaţii s-o pornească,

Telegramă ca să bată.

Pe măicuţa-i s-o vestească,

Să vină pe Tahu să-l vadă.

Vin în sat ai lui fîrtaţi,

De măicuţe-s aşteptaţi,
Mama lui Tahu, de zor,

Iese şi ea-n calea lor:

-Unde este al meu fecior?

-A rămas ca să muncească,

Bani mai mulţi s-agonisească.


 

19.

Γinŭ cîrvînarl’i di Bosna,

Lele Taşu, moi de, more,

Esŭ mumîńli s-l’i-aşteaptî.

Inşi ş-laia mumî alŭ Taşu,

Sî şi-antreabî cîrvînarl’i,

Cîrvînarl’I,soţl’i alŭ Taşu.

-Ghini vinitŭ, soţl’i alŭ Taşu.

-Ghini ti-aflămŭ, mumî alŭ Taşu.

-Iu lu-aveţ Taşlu a meu?

-Taşlu armasi Bosna, n-hoarî.

-Cîrvanea cîţe u-adusitŭ?

Tîmbarea cîţe u-adusitŭ?

-Taşu aclo ş-feaţi moartea,

Clo ş-muri ş-lu ngruparî.

-Ţi cîrvani alsaşi, lăi Taşu,

Cîlîuzlu, opistarlu,

Ţi chipurŭ mari ş-purta!

Anda asuna – ca cîmbani,

Lele Taşu, moi de, more.

Din Bosnia, de departe,

Se-ntorc prin ale lor sate

Cărvănarii. Ies în poartă

Măicuţele şi-i aşteaptă.

Mama lui Taşu degrabă

Iese şi de fiu întreabă:

-Bine aţi venit, flăcăi,

Taşu al meu nu e cu voi?

-Taşu-n Bosnia a rămas.

-Dar de ce mi-aţi adus mie

Caii-i de cărăuşie

Şi mantaua-i de dimie?

-Prin străini a fost să moară

Şi acolo-l îngropară.

-Taşu dragă, ai lăsat

Călăuzul nenşeuat,

Clopotul-i cînd se-auzea,

Toată valea răsuna.

 


20.

-Moi, Tanaslu alŭ Barbu,

Iu lu-ai Dima cîpitanlu?

-Dusi s-leagî grîmusteanlu.

Scoasi funea ta ;-lu leagî.

Nu, lăi Dima, nu fă aşiţi,

Cî-i crimî di Dumnidză,

Cî-ńi vindui mulărli tuti.

-Va s-dai liri ţinţi suti.

-Nu, lăi Dima, cî suntu multi,

Şi li lo Bidimŭ tu munti.

-Măi Tănase al lui Barbu,

Unde-I Dima căpitan?

-Dima leagă un grămostean

Cu o funie mai groasă.

-Dima, fapta-ţi nemiloasă

O s-o vadă Dumnezeu,

Că rîvneşti avutul meu.

-Ai să-mi dai lire cinci sute.

-Nu, Dima, că sînt prea multe

Şi le-am lăsat sus în munte.


 

21.

Voi, lăi munţî anălţî ş-grei,

Ancîrcaţ cu piştirei,

Pi voi iarba nu ma creaşti,

Canî turmî nu ma paşti.

Maşi unŭ gioni cărvanarŭ

Γinea pi calŭ ancîlarŭ

Şi-lŭ chefea ti cîntari.

Tîşi la tumba di ianurî,

L’-inşirî doi furi n-cali:

-Pridă-ti, lăi gione, lăi!

-Nu hiu ml’eari s-mi pridau,

Cî hiu ma gioni ca voi.

Munţi cu văi prăpăstioase

Şi cu peşteri scorburoase,

Pe voi iarba n-o să crească,

Turmele n-o să vă pască.

Un tînăr, pe cal călare,

Cobora pe o cărare

Şi-i veni chef ca să cînte,

În poiana se sub munte.

Doi hoţi îl opriră-n plai:

-Străine, să te predai!

-Pe femei să le siliţi,

De mine să vă feriţi!


 

22.

N’i-earamŭ gioni bunŭ, livendu,

Îńi lucramŭ nausprăţ di mlări
Li lucram
ŭ munţîl’i di n-Poli.

Discîrcai t-unî livadi.

Bîgai measa ta s-mîcu pîni,

Mutai plosca sî-ńi beau γinŭ,

Deadirî ehţîrl’i capŭ.

Şapti tufechi ńi-aminarî,

N’i-aminarî, mi pliguirî,

Namisa di sufrîţeali,

Ş-nanîparti di hicatŭ.

Bun chervanagiu eram,

Nouăspre’ce mule aveam,

Drumul spre Stambul băteam.

Poposii lîngă o grădină,

Pentru o masă şi hodină.

Ridic plosca să beau vin,

Tîlharii pe-aici se-aţin.

Şapte arme-au slobozit,

Trupul mi l-au ciuruit,

Drept în frunte m-au lovit,

În ficat m-au nimerit.


 

23.

N’i-aveamŭ dausprăţ di mlări,

N’-lucramŭ chiraghilîchi.

N’-luai calea pi t-unŭ munti,

N’inşii t-unî vîloagî,

Trapşu mlărli, discîrcai.

Clo ńi-adnai furtiili stogŭ,

Şi-ńi bîgai measa sî-ńi prîndu,

Mutai plosca sî-ńi beau γinŭ.

Deadi şi-oara munţîlorŭ.

-Voi, lăi munţî, voi ianuri,

Nu-ari furi ta s-vî calcî

Nu-ari şi-oi ta s-vî pascî.

Clo-ńi vini gugoşlu n-sinŭ,

Nu-i di-alargu cî-i di aproapi,

Di la ehturlu di frate.

Douăspre’ce mule aveam,

Cu ele-n chervan lucram.

Înspre munte o pornii,

Într-o vale poposii,

Marfa de pe mule-o luai,

Lîngă mine-o descărcai,

Să mănînc mă aşezai.

Ridic plosca să beau vin,

Munţilor înalţi să-nchin:

-Voi munţi, în pustia voastră,

Hoţi nu-s, să vă jefuiască

Şi nici oi, ca să vă pască.

Bine vorba nu sfîrşeşte,

Un glonte îl prăvăleşte,

Tras de frati-su hoţeşte.

 

 

24.

Tu-albi ş-cu palasca n-bîrnu

Ş-cîciula ńi-u-amŭ pi frîmti,

Io di zîmani ńi-escu armânŭ

Şi picurarŭ ditŭ munti.

N’i-amŭ cîńi cu percea di aslanŭ,

L’-hîrnescu dzîrŭ ş-lapti,

Di-alatrî dzuî ş-noapti.

Ti somnu sumŭ unŭ chinŭ mi-arucŭ

Şi-oili γinŭ di-anvîrliga,

Tîmbarea easti casa mea

Ş-cupia ńi-u-amŭ fumeal’i.

Cartuşele în brîu le ţin,

Căciula-ndes pe frunte,

Eu sînt armân de cînd mă ştiu

Şi ciobănaş de munte.

Am cîini cum nu-s oriunde,

Mănîncă zer şi lapte

Şi latră zi şi noapte.

Mă culc sub umbra de pin,

Oile în juru-mi vin,

Sarica e casa mea,

Turma de-oi – familia.


 

25.

Paplu ş-paşti a lui oi,

Ndzeanî, nsusŭ tu munti,

Cupia alŭ papŭ fronimŭ paşti,

Paplu şi-u mutreaşti,

Andrapîtŭ pi braţlu ndreptu,

Barba-l’i albî pîn’ di cheptu.

Ma ş-l’ea paplu a lui fluearî,

Veacl’i şi-agîrşitî,

Di-şi dzîţi unŭ cînticŭ

N’ilîosŭ, pîrîmpusitŭ.

-Dzî, lăi papŭ, dzî cu jail,

S-arîiascî şi-oili a tali.

Dzî, lăi papŭ,dzî cu dorŭ,

S-fugî oili ca niorŭ,

Pi inatea munţîlorŭ.

Iu sunŭ vecl’il’i viuvudadz.,

Adamlu ş-cu Costa?

Murirî tu isihii,

Ti-a noastî Machidunii.

Sus pe munte, înspre creastă,

Oile-au pornit să pască,

Stă bătrînul şi priveşte,

Oile le îngrijeşte.

Sprijinit pe braţul drept

Şi cu barba pîn’ la piept,

Bătrînul din fluier cîntă,

Valea toată o încîntă –

Cîntec vechi, cîntec de dor,

De durerea tuturor.

-Zi-i bunicule, cu jele,

Pentru a tale mieluşele,

Zi-I, bunicule, cu dor,
Pentru turma din ponor,

În necazul munţilor.

Au murit Costa şi Adam,

Bravii noştri căpitani,

Amîndoi viaţa-şi da

Pentru Macedonia.


SURSA
Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu, Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 1982, pp. 280-297.

 

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 1 din 4

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required