NOTĂ
Versiuni românești de Marius Teja.
Haidi'n dzeanaaaa – Haide în sus
Haidi`n dzeanâ, oi lele,
Haidi`n dzeanâ
La cutarlu al Coli…
(Haide în sus, oi lele
Haide în sus
La stâna lui Nicolae)
Shi`aminarâ, oi lele,
Shi`aminarâ
Doau` trei ciftoanji…
(Și traseră, oi lele
Și traseră
Două trei arme de vânătoare)
Di s`avdzârâ, oi lele,
Di s`avdzârâ
S`avdzâ pânâ`n hoarâ…
(De se auziră, oi lele
De se auziră
Se auzi până-n sat)
Picurarii , oi lele ,
Picurari
Di la oi, moi…
(Păcurarii, oi lele
Păcurarii
De la oi, măi)
<aromâni, grup etnic de origine romană, provenind din populația romanică sud-dunăreană care, după mărturiile cronicarilor bizantini, a migrat înainte de sec. 10 de la Dunăre spre centrul muntos al Peninsulei Balcanice, stabilindu-se în Macedonia și în regiunile învecinate. Sînt cunoscuți și sub numele de români macedoneni.
R.P.>
<macedoromâni v. aromâni>
<maurovlahi (Vlahii negri) (morlaci), populație romanizată atestată în evul mediu în partea de apus a Peninsulei Balcanice între coasta dalmată, Drava și Morava. Au ajuns aici după sec. 7 în urma dislocării populației dunărene romanizate în timpul migrațiilor și atacurilor avaro-slave.
R.P.>
<megleno-români, populație românească, ramură a aromânilor, care a migrat în sec. 11-12 de la Dunăre din vecinătatea Daciei, în interiorul Peninsulei Balcanice. M.r. mai trăiesc azi în SV R.P. Bulgaria, E Iugoslaviei și în NV Greciei.
R.P.>
<vlahi, denumire preluată de germani de la celți și apoi de slavi de la germani, desemnînd populațiile romanizate. Din lb. slavă comună, unde pătrunsese înainte de sec. 7 e.n., termenul a fost preluat de bizantini, după ce aceștia au pierdut aproape întreg teritoriul romanizat din jumătatea nordică a Peninsulei Balcanice (sec. 7-9). Prima mențiune a v. în izvoare o întîlnim la Kedrenos (II, 435) cu prilejul relatării uciderii fratelui regelui bulgar Simion de către v. între localitățile Prespa (Iugoslavia) și Castoria (Grecia) v.și maurovlahi (976 e.n.).
W. Tomaschek, Sitzungsberichte Phil.- Hist. Klasse Akad. Wien. t. 60, 1968, 401; N. Iorga, Hist. des Roumains, 3, 7-8; Eug. Stănescu în RESEE, 6, 1968, 3, 407-438.
I.B.>
SURSA
Dionisie M. Pippidi (coord.), Dicționar de istorie veche a României, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976, pp. 50-51 (Radu Popa), 379, 384 (Radu Popa), 386 (Radu Popa), 618 (Ion Barnea).
NOTĂ
Versiuni românești de Marius Teja.
Unu trandafilu creashti la firida mea – Un trandafir crește la fereastra mea
Unu trandafilu creashti la firida mea
Tsi'sh apleacã frundzãli lishoru,
Lungã'nj pari calea pãnã la vruta mea
Shi'nj si pari cã va'nj moru di doru ,
Lungã'nj pari calea pãnã la vruta mea
Shi'nj si pari cã va'nj moru di doru
(Un trandafir crește la fereastra mea
Care își apleacă frunzele ușor
Lungă îmi pare calea pînă la iubita mea
Și mi se pare că-mi voi muri de dor
Lungă îmi pare calea pînă la iubita mea
Și mi se pare că-mi voi muri de dor)
Mi'anghisamu canda eram doji deadunu
Nu puteamu tsiva io ta sã spunu ,
Puji tutsã anvãrliga di noi cãntau
Sh'lilicili tuti nã mutrea,
Puji tutsã anvãrliga di noi cãntau
Sh'lilicili tuti nã mutrea .
(Visam parcă eram amândoi împreună
Nu puteam nimic eu ca să-ți spun
Păsările toate împrejurul nostru cântau
Și florile toate ne priveau
Păsările toate împrejurul nostru cântau
Și florile toate ne priveau)
Cãndu mi'sculai ditu somnu vruta mea
Ni puj, ni licici nu erau,
Nitsi tini ningã mini nu erai
Sh'lãhtãrsitu ditu somnu mi'sculai,
Nitsi tini ningã mini nu erai
Sh'lãhtãrsitu ditu somnu mi'sculai.
(Când m-am trezit din somn iubita mea
Nici păsări, nici flori nu erau
Nici tu lângă mine nu erai
Și speriat din somn mă trezii
Nici tu lângă mine nu erai
Și speriat din somn mă trezii)
Stau la masã, unã carti ta sã scriu
Ta sã scriu lea vrutã a meu doru ,
Ta sã scriu lea vrutã mini a meu doru
Le le le lilicea pãduriloru ,
Ta sã scriu lea vrutã mini a meu doru
Le le le lilicea pãduriloru .
(Stau la masă o scrisoare ca să-ti scriu
Ca să scriu, tu iubito, al meu dor
Le le le floarea pădurilor
Ca să scriu, tu iubito, al meu dor
Le le le floarea pădurilor)
În perioada 22-27 iunie 1992, în stațiunea maritimă românească Neptun a avut loc Forumul românilor și originarilor din România.
La reuniune au luat participat și trei aromâni: Vasile Barba (1918-2007), președintele Uniunii Culturale Aromâne din Freiburg / Germania, Iosif Prefti de la Asociația Aromânilor din Korce / Albania și Paris Sterie din România.
Discursurile lor au fost rezumate într-un volum consacrat evenimentului de către Fundația Culturală Română din București.
În Cuvânt de deschidere al Forumului, scriitorul Augustin Buzura, președintele fundației, i-a salutat pe aromânii din țările balcanice: <Alături de frații din Basarabia, Bucovina și Ucraina prezenți, vreau să-i salut, să le mulțumesc și fraților din Peninsula Balcanică, români și aromâni treziți la viață (...)>
Vasile Barba:
<„Ora deșteptării aromânilor”
Președintele Uniunii Culturale Aromâne cu sediul în Freiburg a făcut un scurt istoric al formării poporului nostrum deopotrivă la nord și la sud de Dunăre, înfățișînd drama pe care o trăiesc aromânii din Peninsula Balcanică a căror identitate culturală și națională este în pericol. Lumea în schimbare a zilelor noastre, noua Europă al cărei proiect prinde tot mai mult contur, oferă, în opinia domnului Barba, cele mai bune condiții pentru recîștigarea conștiinței originii aromânilor de pe ambele maluri ale Dunării. Adresîndu-se din România, „singura Valahie care ne-a mai rămas”, domnul Barba a pledat în favoarea sprijinirii material a tinerilor aromâni în vederea obținerii unor burse de studiu în România, în Basarabia sau în Bucovina.
Acest lucru nu implică un efort material deosebit din partea statului român, foloasele sale pe plan spiritual fiind inestimabile.> (Plenul de deschidere)
<„Raiul nu mai îngăduie… limba valahă”
A fost și dînsul de părere că „noi stăm cu brațele încrucișate cînd este amenințată ființa noastră, în timp ce alții pentru a obține privilegii fac orice.
A relatat întîlnirea cu un prelat străin la Budapesta pe care l-a întrebat dacă știe că la nici 100 km de Timișoara, dincolo de graniță, trăiește un întreg popor care nu are nici un preot, nici învățător.
Ceva mai la vale 1 milion și jumătate de valahi nu numai că nu au nici un drept, dar sînt amenințați în Grecia (unde procentual sînt mai mulți decît maghiarii din Transilvania) cu smulgerea limbii de la rădăcină dacă vor vorbi valaha.
A amintit de preoți ortodocși care au predicat grecizarea satelor valahe. Unul dintre ei, călugărul Cozma, a fost sfințit pentru că a grecizat 40 de sate de valahi. Se ducea și spunea preoților: dacă pînă mîine nu veți veni la mine să-mi spuneți că abandonați această limbă a diavolului, limba latină, veți intra în iad. Alteori, stropea cu chimicale otrăvite crengile unui pom din fața casei și spunea: „dacă pînă mîine frunzele vor rămîne verzi înseamnă că nu am dreptate, dar dacă se vor veșteji - aceasta este vocea lui Dumnezeu. A doua zi, femeile, mai ales, vedeau frunzele veștejite și se duceau să se lepede de limba lor. Aceste procedee numai creștinești nu erau. > (Secțiunea a II a – Istorie și culte)
<„Au fost formulate numeroase propuneri concrete (…) scutirea de taxe a tinerilor care vin să învețe în România (prof. Vasile Barba – Freiburg) ș. a.”
„Forumul Românilor și Originarilor din România”
Natalia Stancu – Curierul național 30 iunie 1992 >
Iosif Prifti
<„O națiune uitată”
În present în Albania trăiesc circa 300 000 de aromâni, cea mai mare parte a lor păstrîndu-și obiceiurile și limba strămoșească. Subliniind bunele relații existente între aromâni și albanezi, dl. Prifti a apreciat că românii din Albania au nevoie urgentă de sprijin cultural din partea confraților din nordul Dunării. Prezența unor personalități culturale din România în mijlocul aromânilor din Albania, existența unui correspondent în Albania al postului national de radio din România ar fi doar cîteva din modalitățile prin care statul roman ar putea ajuta „această națiune destul de uitată” care sînt conaționalii nostril sud-dunăreni.> (Plenul de deschidere)
Paris Sterie
<„În Balcani, românii nu sunt musafiri”
A vorbit despre societatea de cultură macedo-română, una din cele mai vechi societăți existente actualmente în România după „Astra”, înființată la 1880 prin înalt decret domnesc. Apoi, despre drepturile valahilor din sudul Dunării. Pînă în 1923, pe malul Dunării au existat în sate biserici unde slujea în limba română. La Sofia exista o școală primară română și un gimnaziu, care s-a transformat în liceu și era frecventat initial de români din sudul munților Balcani, dar din 1934 au venit mulți elevi de pe malul Dunării. Liceul era al statului roman, diploma era recunoscută în toată lumea, mai puțin în statul bulgar. Apoi bulgarii au închis liceul. În sudul Dunării a rămas astfel un singur lăcaș de cultură – biserica română a coloniei macedo-române din Sofia.
Colonia număra acum 50 de ani 600 de familii, acum dacă mai numără 40-50 familii. În biserică se slujește în românește, dar și în limba bulgară pentru bulgarii din cartier.
În Grecia, Albania, Macedonia sîrbească, Bulgaria, elemental românesc a primit cele mai grele lovituri din partea Patriarhiei ortodoxe de la Constantinopole. În Les Roumains de Macedonie a lui Alexandru Rudin, există un capitol în care se elogiază un preot grec care a pus hoardele grecești să omoare preoți români.
Astăzi, România liberă și democrată trebuie să vorbească sus și tare pentru drepturile vechi ale acestor români; nu e nevoie ca ei să dobîndească ceva nou. Au existat tratate international prin care aceste drepturi au fost recunoscute de secole, prin pacea de la București din 1913 au fost recunoscute drepturile la cultură și învățămînt: școli și biserici.
Problema românilor din sudul Dunării – este de părere dl. Paris – nu se poate rezolva decît pe principiul tratativelor, prin bună înțelegere și bună conviețuire.> (Secțiunea a II a – Istorie și culte)
A luat cuvântul și părintele Alexandru Șchiopu din Bulgaria.
<„Biserica română din Sofia”
A vorbit despre colonia ortodoxă română de la Sofia, creată inițial de românii veniți din Macedonia și care au dorit să aibă și biserică în limba maternă. Statul român i-a ajutat, atît în a construi școala română, cît și biserica română de la Sofia. De la 1948 încoace, această biserică a rămas singurul loc und eromânii din Bulgaria toată se puteau aduna și asculta slujbele în lima română. Astăzi însă, numărul credincioșilor se reduce la 30-40 familii – mai mult aromâni și cîțiva vlahi din zona Vidin.> (Secțiunea a II a – Istorie și culte)
SURSA
FUNDAȚIA CULTURALĂ ROMÂNĂ, Primul Forum al românilor și originarilor din România (Neptun, 22-27 iunie 1992), Intergraph, București, pp. 5, 12, 14, 22, 23, 24, 25, 81.
NOTĂ
Versiuni românești de Marius Teja.
Ah tsi ñi-eatsi dorŭ – Ah, cât îmi este dor
Ah tsi ñi-easti dorŭ
Di-arâslu a tău, di ocl’ii a tăi
Tsi multu-i voiŭ
Di oara când mi cunuscushi
Di protlu focŭ, tsi-ñi pitricushi
(Ah, cât îmi este dor
De râsul tău, de ochii tăi
Ce mult te iubesc
De ceasul când m-ai cunoscut
De primul foc ce mi-ai trimis)
Ah, alasâ lăi minduierli
Câ sh-mini ñi-amŭ unŭ mari ponŭ
Unŭ ponŭ di canŭ nicunuscutŭ
Tsi-ñi mi tukii
Vrutlu a meu vrutŭ
(Ah, lasă măi gândurile
Că și eu îmi am un mare of
Un of de nimeni cunoscut
Ce mă topi
Iubitul meu iubit)
Ah tsi ñi-easti dorŭ
Di vruta mea, di ñica mea
Tsi-ñi mi arâsea
Sh-di idghiul pomŭ, iu ti sprigiurai
Ti mini prota vreari ts-ai
(Ah, cât îmi este dor
De iubita mea, de mititica mea
Care-mi plăcea
Și de același pom unde te jurai
Că pentru mine prima iubire ai)
Ah, ti voiŭ, ti voiŭ
Lăi vrute voiŭ sâ shtii
Cafi omŭ -shi ari vrerea lui
Cumŭ soarli-shi vearsâ foclu tu amari
S-mi kerŭ tu bratsâli a tali
(Ah, te iubesc, te iubesc
Măi iubite vreau să știi
Fiecare om își are iubirea lui
Cum soarele își varsă focul în mare
Să mă pierd în brațele tale)
SURSA
<Domnule președinte,
Stimați colegi senatori,
Voi prezenta o scrisoare deschisă, adresată forurilor competente din România,privinds acordarea titlului de Doctor honoris causa domnului Lluis Maria de Puig (Spania), deputat în Parlamentul Europei, pentru meritele sale deosebite, științifice și culturale, cât și pentru sprijinirea cauzei aromânilor, cunoscuți și sub denumirea de români macedoneni.
Scrisoarea a fost adresată către: Ministerul de Externe, Ministerul Educației, Ministerul Culturii, Consiliului Rectorilor Universităților din România, Universitatea București, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, Universitatea Timișoara, Universitatea Craiova, Universitatea „Ovidius” din Constanța, Universitatea „Andrei Șaguna” Constanța.
Prin prezenta scrisoare am onoarea a mă adresa dumneavoastră cu o propunere și o solicitare totodată privind acordarea de către una din Universitățile din România domnului Lluis Maria de Puig (Spania), deputat în Parlamentul Europei, pentru meritele sale deosebite, științifice și culturale, cât și pentru sprijinirea cauzei aromânilor în cadrul Comisiei pentru cultură și educație a Consiliului Europei, cât și ca raportor în Consiliul Europei, în 17 decembrie 1996, și în Adunarea Parlamentară de la Strasbourg din 24 iunie 1997, unde drepturile etnice, lingvistice și culturale ale fraților aromâni (vlahi), români macedoneni din Balcani, au dobândit girul acestui înalt forum din care România face parte.
Domnul Lluis Maria de Puig este o personalitate recunoscută pe plan European și un prieten al României. S-a născut în 29 iunie 1945 la Bascara, în provincia catalană Gerona din sudul Spaniei. Este licentiate în filozofie și litere, precum și în istorie al Universității din Barcelona și doctor în științe umaniste al Universității Sorbonne din Paris. Profesor la colegiul universitar din Gerona, la Facultatea de studii umanistice, domnul Lluis Maria de Puig a publicat o seamă de studii ca: „Girona francesa 1812-1814”, „El catalanisme politic a Girona”, „Aproximacio a Josep Tarradelo”, „La Guerra del frances” și altele. Pentru activitatea sa universitară și științifică i s-au decernat premiile Julian de Clua în 1974, precum și Nicolau d`Oliver al Institutului de Studii Catalane, în 1980. În paralel, domnul Lluis Maria de Puig desfășoară o activitate politică remarcabilă. Membru de frunte al Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol, a fost deputat de Gerona între 1979-1989, fiind reales în 1989 și activând până în present în Congresul Deputaților din Spania.
Ca deputat, a fost ales membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei între 1982-1986 și după 1990 având o activitate asiduă în problematica minorităților și în Comisia pentru cultură și educație. O activitate pregnantă a depus domnul Lluis Maria de Puig în apărarea cauzei aromânilor din țările balcanice,susținând în baza unei profunde și largi documentații drepturilor aromânilor (vlahilor) din Balcani și de pretutindeni de a-și prezerva limba, tradițiile și cultura.
Se știe că în anii din urmă aromânii, prin fundațiile lor culturale din Europa și Statele Unite ale Americii, au organizat o serie de congrese în cadrul cărora au cerut forurilor international să ia măsurile cuvenite privind respectarea Chartei Drepturilor Omului și reglementările ulterioare de către guvernele balcanice (și nu numai), în care trăiesc comunități de aromâni, cunoscuți și ca macedo-români. Cererile aromânilor formulate la cele trei congrese international care au avut loc în Germania (Mannheim – 1985; Freiburg – 1988 și 1993), la Congresele aromânilor americani de la Bridgeport (din 1986, 1987, 1989, 1991) și la congresele organizate în spatial balcanic, unde aromânii sunt autohtoni de 2000 de ani (Tirana – 1992 și Bitolia din Republica Macedonia – 1993), care conțineau în principal respectarea drepturilor cultural-lingvistice, s-au bucurat de atenția cuvenită în Consiliul Europei și apoi în plenul Adunării Parlamentare Europene de la Strasbourg.
O contribuție inestimabilă în sprijinirea drepturilor aromânilor a avut-o raportorul principal desemnat de Consiliul Europei, domnul Lluis Maria de Puig care, prin râvna și competența sa, afirmate pe parcursul anilor, a reușit ca drepturile aromânilor să fie stipulate limpede, încununate de înaltul forum European.
După cum este știut, în 24 iunie 1997, în ședința sa plenară de la Strasbourg, Parlamentul Europei a aprobat, cu două amendamente, acest raport, ce poartă amprenta eforturilor remarcabile ale domnului Lluis Maria de Puig. Discuțiile din cadrul Parlamentului European, inclusive discursurile competente și energice ale reprezentanților României (domnii Lăzărescu, Frunda și Șteolea), au susținut necesitatea ca guvernele țărilor balcanice să sprijine păstrarea limbii, culturii, tradițiilor aromânilor, ca parte integrantă a patrimoniului European.
În consecință, rugăm forurile competente să analizeze și să dispună invitarea în România a distinsului om politic și de cultură spaniol (catalan) Lluis Maria de Puig , într-o vizită care să aibă ca itinerar Parlamentul României, Ministerul de Externe ori Ministerul Educației, Universitatea București, eventual alte centre universitare, în cadrul uneia din instituțiile universitare urmând a i se acorda titlul de Doctor honoris causa. Desigur că aceste propuneri sunt facultative, decizia aparținând forurilor competente.>
SURSA
Monitorul Oficial al României, partea a II a, nr. 186, 04.11.1997, p. 37.
NOTĂ
Versiuni românești de Marius Teja.
Inu vruta inu – Vino, iubito, vino
Inu, vrută, inu
Ino` vrută, inu` moi
La noi tu bâhshceu` , moi,
La noi tu bâhshce..
(Vino, iubito, vino
Vino iubito, vino măi
La noi în grădină, măi
La noi în grădină)
La noi tu bâhshce,
La noi tu bâhshceu` , moi,
Doii s`n`agiucămu, moi,
Doii s`n`agiucăm..
(La noi în grădină
La noi în grădină, măi
Amândoi să ne jucăm, măi
Amândoi să ne jucăm)
Nu, nu, nu lăi gione,
Nu nu nu, lăi gione, moi,
Nu yin` tu bâhshceu` , moi,
Nu yin` tu bâhshce..
(Nu, nu, nu măi june
Nu, nu, nu, măi june, măi
Nu vin în grădină,măi
Nu vin în grădină)
Vi`nji shi`aseara noaptea,
Vi`nji shi`aseara noaptea, moi,
Dada`nhi mi`ncâceu, moi,
Dada`nhi mi`ncâce..
(Venii și aseară
Venii și aseară, măi
Mama mă certă, măi
Mama mă certă)
Nu, nu, nu lăi gione,
Nu nu nu, lăi gione, nu,
Nu`ts` bagâ mirachi, moi,
Nu`ts` bagâ mirachi..
(Nu, nu, nu măi june
Nu, nu, nu, măi june, măi
Nu vin în grădină,măi
Nu vin în grădină)
Mirachi s`nu`ts badz`
Mirachi s`nu`ts badz` , moi,
Poarta ts`u disfacu, moi,
Poarta ts`u disfacu..
Nu-ți pune dorință, măi
Poarta ți-o deschid, măi
Poarta ți-o deschid)
<NO. 1 BUCUREȘTI, IANUARIE 1921 ANUL LIII
În ziua de 13 ianuarie 1921 a încetat din viață bătrânul profesor de limba și literatura elină la Universitatea din Iași, Ioan Caragiani.
Născut în ziua de 11 fevruarie 1841 i-a lipsit numai o lună ca să împlinească vârsta de 80 de ani. Studiile secundare și superioare Caragiani le-a făcut la Atena și era un bun cunoscător al istoriei și literaturii vechi eline, pentru care avea o dragoste deosebită. Totuși el n-a voit să rămîie în Grecia, ci, bun Român de origine și sentimente, el a emigrat în 1864 în România unde i s-a încredințat catedra care a ocupat-o mai bine de jumătate de secol.
La înființarea Academiei Române în anul 1867, printre membrii din toate provinciile locuite de Români care aveau a reprezenta unitatea culturală și națională a României a fost numit și Caragiani, apoi, ultim supraviețuitor al celor ce compuseseră instituțiunea în 1867, a avut mulțumirea să asiste la serbarea solemnă pe care a organizat-o Academia la împlinirea unei jumătăți de secol.
Așezîndu-se în Iași în 1865, el făcu parte din membrii societății „Junimea”, frecventând regulat ședințele ei hebdomadare timp de 20 de ani; în „Convorbiri literare” Caragiani a publicat un șir de traduceri din Homer, Aristoteles și Theocrit, precum și articole originale despre Românii din Macedonia și poezia lor populară. El a făcut parte și dintre membrii societății „Junimea” care țineau prelegeri populare, filosofice, literare și istorice la Universitatea din Iași.
Caragiani avea un caracter egal, plăcut și totdeauna vesel. Vestit din cauza anecdotelor pe care le povestea cu o artă și un humor extraordinar, chiar pînă la bătrînețe. Caragiani era apreciat de toți cunoscuții săi și lasă o amintire dureroasă în cercul numeroșilor săi prieteni. >
SURSA
Al. Tzigara-Samurcaș, Necrologul unui junimist. Ioan Caragiani, Almanah „Convorbiri literare”, Iași, 1981, p. 16.
Haidi pramveara m'as inu ploili
Maro,Maro moi mushata
Haide Camina raiescu oili
Maro,Maro moi mushata
(Haide primăvara doar vin ploile
Maro, Maro măi frumoaso
Haide Camina se împrăștie oile
Maro, Maro măi frumoaso)
Haide Camina hoara armaneasca
Maro,Maro moi mushata
Haide araira oili s'pasca
Maro,Maro cu ochilu lai
(Haide Camina sat aromânesc
Maro, Maro măi frumoaso
Haide se împrăștiară oile să pască
Maro, Maro cu ochii negri)
Haidi vini oara s'na fudzimo
Maro,Maro moi mushata
More vini oara s'na fudzimu
Maro,Maro cu ochilu lai.
(Haide veni ceasul să plecăm
Maro, Maro măi frumoaso
Maro, Maro cu ochii negri)
NOTĂ
Versiune românească de Marius Teja.
Revista românească „Balcanii și Europa” publica în 2004 un articol referitor la lansarea unei reviste aromânești în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.
<Asociația Aromânilor „Santa Dzurdzu”, din Stip, editează, în aromână și macedoneană, cu sprijinul „Swiss Agency for Developement and Cooperation” și „Foundation Open Society Institute Macedonia”, revista „Bilten Armanamea”, în 16 pagini, repartizate în mod egal pentru fiecare grai. Colectivul redacțional cuprinde pe Ghorghi Nikolov (coordonator), Atanas Atanasov, Iana Mihailova și Ghorghi Dimov. Adresa redacției: Str. Mladinska nr. 6, 2000 – Stip. Telefon: oo.389.32 / 395.388. Revista a fost tipărită la tipografia Boiagischi din Stip. Redau (în traducere proprie, fără prea mari pretenții deci, și fără prelucrarea ei ulterioară), articolul intitulat Către primul număr:
Stimați cititori, în mâinile dumneavoastră se află primul număr al „Buletinului Aromânilor”, care reprezintă, în același timp, prima publicație în limba aromână, atât din Stip cât și din zona de est a țării noastre. Editorul ei este Asociația aromânilor „Santa Dzurdzu”, din Stip, care, pentru acest proiect, este sprijinită de Institutul pentru o societate deschisă „Macedonia” și Agenția elvețiană pentru dezvoltare și cooperare.
Până în prezent, avem asigurate fonduri pentru trei numere ale buletinului. Sperăm, însă, că vom avea sprijin financiar și în viitor, pentru a edita încă multe, multe numere ale „Buletinului Aromânilor”. Dorințele noastre sunt ca Buletinul, cu timpul, să se transforme într-un ziar, magazin, cu mai multe pagini (Redau această parte a frazei și în cele două limbi, nefiind convins că i- am deslușit pe deplin înțelesul: „Nasite zelbi se so vreme da porasne vo vesnik, magazin, so poveke stranici; Anoasta vreari easti, cu chiro biltenu s-acrească tu fimirida, magazin, cu mamulti frandza„), care ar fi editat la nivel regional, dar și la nivel național. Poate că este greu, însă, nu renunțăm.
Edităm buletinul, în paralel, și în limba macedoneană, cu dorința ca ceea ce scriem să fie accesibil tuturor, și cu speranță că aceasta va contribui la asigurarea unor relații interetnice și mai stabile.
Nădăjduind că ne veți ierta eventualele greșeli ale începutului, vă invităm la o viitoare colaborare.
(...)
Firan Vasilescu, Skopje>
SURSA
Firan Vasilescu, Despre „Buletinul Aromânilor”. Prima publicație în limba aromână din Stip și din zona de est a Macedoniei, „Balcanii și Europa”, București, nr. 44-45 / iunie 2004, p. 30
Avem 203 vizitatori online