Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Cronologie » 2001-2010 >>> » 2008 » Items filtered by date: Octombrie 2012
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445


Am făcut cunoştinţă cu lumea, pentru prima oară, la sfârşitul toamnei din anul 1964, deci scorpion sau dragon pe chinezeşte. După şase luni de chin (alăptare, caca, vomitat şi trecut pe biscuiţi cu mere răzuite) arătam cam aşa:

Au mai trecut vreo doi ani şi Nea Nicu a dat „Decretul”, drept pentru care a venit generaţia de „decreţei”.

 

 

Eu mi-am manifestat nemulţumirea încă de pe atunci şi am trecut în dizidenţă cu mult înainte de 1989, de exemplu suflând în trompetă când nu trebuia să suflu! Şi pentru că am un frate mai mare, care m-a supravegheat uneori împotriva voinţei mele, m-am obişnuit de mic cu Big Brother, de unde şi apetenţa mea de mai târziu pentru reality show.

La grupa mare deja talentul meu artistic se manifesta plenar. Mulţi ani am fost derutat, originile mele armâneşti fiind acoperite de costumul popular românesc. Era perioada în care nu ştiam o boabă armâneşte, ba chiar mi-era ruşine să o vorbesc. De abia când am ajuns la şcoală, în vacanţa de vară am fost în satul Başchioi (Nicolae Bălcescu din judeţul Tulcea) şi am vorbit pentru prima oară armâneşte.

 

În clasele primare eram premiant de profesie, dar numai în clasa a doua am fost „aragaz cu patru ochiuri”. Cam din clasa a cincea am cam terminat-o cu coroniţele, pentru că nu îndeplineam o condiţie esenţială: nota 10 la putare.

Domnişorul Stelian – prima fotografie cu sacou şi cravată! Nici măcar nu aveam buletin. Era deja toamnă când am pozat, pentru că altfel nu îmi creştea părul. Eram mândru de părul meu creţ. Şi acum sunt mândru de părul meu creţ... pe care l-am avut!

O şedinţă foto în studenţie. Un fost coleg de liceu se pregătea să devină operator, adică să intre mai întâi la IATC. Şi a făcut experienţe pe mine, adică m-a pozat. Unele experimente la care am fost supus erau chiar plăcute. Să nu uităm că în anii ’80, toată generaţia de studenţi a fost supusă unor experimente deosebite, ca de altfel întregul popor român, cum ar fi: câte grade sunt suficiente în cameră pentru a învăţa în sesiune; o fi bun salamul fiert împreună cu cartofii fierţi la cină? dar la micul dejun? Noroc că salamul prăjit era interzis. Mahoarcă în loc de ţigări, tot felul de înlocuitori ţineau loc de cafea, ţuică, vin, carne, făină, săpun, deodorant,  after-shave, antibiotice, prezervative, medicamente. Cu absolut orice se făcea contrabandă, dar mai ales cu video-uri. Ştiaţi ce era interzis la import? Două produse: aparatul de aer condiţionat şi antena satelit. Şi cu toate acestea, prin filmele de pe video, eram la curent cu ce se mai întâmplă în lume. O tinereţe chiar fericită deşi am fost în condiţii de ghetou şi am trăit fără telefon celular, internet, ba chiar şi fără computer. Ba chiar mi s-a permis să îmi las barbă, doar eram student!

Dacă am avut atât de mult timp la dispoziţie, ce să faci? Trebuia să îmi umplu timpul liber cu ceva. Şi mi-am făcut o formaţie. S-a numit Gramoste. Am cântat ani mulţi şi puţină lume a ştiut asta. Am avut chiar şi atestat de liber profesionist la sfârşitul anilor ’80. Am fost discret, mai ales că am preferat să cânt la nunţi armâneşti. Nu am fost niociodată „lăutar”, ci am fost printre băieţii aceia minunaţi care au reuşit să ne ajute „să ne păstrăm limba, obiceiurile şi cântecele noastre armâneşti”. A fost şi un fel de datorie faţă de neamul armânesc. Am îmbinat utilul cu plăcutul şi am avut o tinereţe minunată printre armânii mei. Tocmai de aceea, o jumătate din acest site este dedicat armânilor, în special pentru recuperarea memoriei părinţilor şi bunicilor noştri.

În rest, ultimii 20 de ani au trecut prea repede. Am albit prea repede. Am o familie minunată: o soţie care m-a înţeles chiar şi când nu mă mai înţelegem eu pe mine, un băiat de care sunt mândru (seamănă mai mult cu maică-sa!) şi o fetiţă care m-a întinerit cu cel puţin 10 ani (Prinţesa mea). Privind în urmă, constat că am o carieră destul de săracă. Cum să arate CV-ul meu, de exemplu, în perioada septembrie 1999 – martie 2006: Auto Club. Am făcut o singură emisiune, dar în aproape 300 de ediţii! Ce anost... În decembrie 2005 am primit titlul „Ziaristul anului 2005”, pe care l-am primit din partea Asociaţiei Presei Auto din România, iar 3 luni mai târziu, emisiunea care se afla îngrila TVR de mai bine de 6 ani a fost aruncată la gunoi. Colegii mei mi-au făcut acest cadou de Crăciun, în anul 2005:

În rest, m-am obişnuit cu ideea că nici o faptă bună nu va rămâne nepedepsită. Deşi niciodată nu m-am dat în vânt după tenis, trebuie să îmi aduc aminte de Toma Caragiu (armân care a intrat în conştiinţa tuturor), care a lansat celebra expresie: „C-aşa e-n tenis!” Probabil că voi rămâne un idealist, cu un spirit justiţiar nestisfăcut pe deplin niciodată. Asta poate şi pentru că armânii sunt sortiţi asimilării, aşa cum prevedea Tache Papahagi, acum mulţi ani în urmă.

 

 

 

 

SURSĂ

Stelian Damov, Despre mine, ”Blog Stelian Damov”, 2 august 2010, http://ro.damov.ro/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=40&Itemid=60

 

Arsici Sava ( ? – ? Arad, România)

Luni, 01 Octombrie 2012 21:30

Sava Arsici, comerciant și arendaș aromân, a devenit la începutul secolului XIX căpitan orășenesc (primar) al orașului Arad, în epoca în care Banatul se afla în posesia dinastiei imperiale Habsurgice.


La 3/15 noiembrie 1812, S.V. și soția sa Eustahia oferă parterul casei lor (Clădirea cu cap de Căprioară de la sfârșitul secolului XVIII - actuala strada Preparandiei nr. 13) pentru 15 luni ca sediu al Preparandiei – prima școală pedagogică românească.


Condițiile insalubre ale locației determină mutarea provizorie a școlii în „casele mici, scunde, puturoase luate de la neamţu în aranda de către Sava Arsici, în cursul lunii martie 1813”.


Această a doua locaţie a fost dăruita de văduva Eustahia Arsici în vara anului 1824 în calitate de „Casa Fundaţională” spre promovarea “culturii naţiunii valahe”.


Aserţiunea de mai sus se bazează pe datele Serviciului de Carte Funciară, a căror vechime merge până în momentul punerii în aplicare a Patentei imperiale din anul 1853 pentru teritoriul Guvernământului civilo-militar al Ungariei. Ca atare, separarea printr-un gard a casei Arsici de Casa fundaţională, consfinţea despărţirea ( în termeni juridici: ieşirea din indiviziune) unui imobil în alte două distincte, anul 1824 fiind estimat „terminus post quem”.


Istoricul Dan Demsea a analizat monografia primului sediu scrisă de Teodor Botiș în 1922. Suprafaţa iniţială a terenului Casei cu cap de Căprioară fusese mai mare, cuprinzând actualul nr. 15, după cum reiese din Foaia de Carte Funciară de pe acest număr topografic. În lipsa unor date certe, se presupune că S. A. nu numai că a închiriat acest loc din apropierea arătoasei sale locuinţe, ci l-a şi cumpărat, reconstruindu-l empiric în 1817, cel puţin în partea sa dinspre stradă numită azi Preparandia. O reproducere a acestei locaţii se află la pagina 314 a monografiei. Detaliile de construcţie ale hornurilor acestei case probează datarea ei relativ timpurie /anul 1817 mai sus amintit.


În present, fosta clădire a Preparandiei Române este înregistrată pe lista Monumentelor istorice din judeţul Arad, cod AR-II-m-B-00537 (poziţia 213), publicată de Ministerul Culturii şi Cultelor Institutul Naţional al Monumentelor istorice. Clădirea face parte din Ansamblul urban Arad - înregistrat ca monument istoric - cod AR-II-a-B-00477), conform listei anexă la Ordinul nr. 2314/2004 al Ministerului Culturii şi Cultelor. Importanţa clădirii pentru oraş este data de faptul că numele străzii Preparandiei este dat de monument. În 2008 Primăria Municipiului Arad a cumpărat imobilul monument, cu intenţia de a-l reabilita, pentru ca să poată găzdui un muzeu dedicat primei şcoli pedagogice româneşti.

 


SURSA

, ‘’Reabilitarea Centrului Istoric Vechi al Municipiului Arad’’, http://www.civar.ro/Preparandia

Restaurant Alexander (Hotel Alexander)

1.591 Vizualizari 
0 Comentarii 

 

 Metodologie

Tip: Restaurant
Pozitionare: Top
Bucatarie: Internationala
Dominanta: Generalist
Pret/meniu: 100-150 RON
Chef: Stere Marzavan (aroman)
Proprietar: Valentin & Adriana Barba

Evaluarea Restograf
(Jul-11)
 

Total
 

 

Mancare

 

Ambianta

 

Serviciu

 

Evaluarea cititorilor 
(6 voturi)
 

Total
 

 

Mancare

 

Ambianta

 

Serviciu

 

 

 


Pe scurt

Restaurantul Alexander e unul dintre localurile hotelului omonim din Pipera. Am mai vazut si o cafenea - Alexander Cafe - iar din prezentarile lor am dedus ca mai sunt si alte sali in care au loc evenimente si in care se poate manca, si nu stiu daca si acelea fac parte din restuarant. Am fost surprins sa aflu ca hotelul (deci si restaurantul) e deschis inca din 2008. Am vazut foarte putina lume pe acolo, fie ca era vorba despre hotel sau despre restaurant, si cred ca nu o duc bine deloc, cel putin in vremuri grele, ca acum. Alexander (de restaurant vorbesc acum) are o arhitectura si decoruri clasice - unii ar spune ca dupa moda anilor '80, cand la noi erau comunistii cu stilul lor bine conturat. Mancarea e destul de banala. Singurul lucru care atrage atentia e o bucatica de meniu aromanesc, cu vreo sapte feluri, printre multe feluri din toata lumea, de la feluri neaose romanesti, la pizza si paste si apoi foie gras si Coquilles St Jacques. Meniul aromanesc vine de la chef, dl Marzavan, care e aroman. Preturile sunt destul de mari, ce am mancat noi nu prea a meritat banii. Serviciul a fost bun, ne-a avut in grija o chelnerita inimoasa, cre dca era bucuroasa ca mai vede si ea pe cineva pe acolo. Asadar, restaurantul Alexander nu e de pus pe nici lista cu restaurantele din Bucuresti de vizitat, mai ales ca drumul e lung si greu pana acolo. Poate doar daca sunteti in zona, adica in Pipera, si vreti sa vedeti si cum arata un proiect imobiliar facut cam fara masura - e vorba despre cele doua imobile imense, verzi, de dupa pod, pe stanga. (GB)


SURSA

ști, http://www.restograf.ro/restaurant-alexander-hotel-alexander-pipera-bucuresti/

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 3 din 3

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required