Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » DOCUMENTE » J » Displaying items by tag: macedonia
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
Displaying items by tag: macedonia

 

SURSA

''Farul'', Constanţa, seria III, an I, nr. 12, 6 mai 1933, http://www.biblioteca.ct.ro/ (Biblioteca Judeţeană Constanţa / Publicaţii on line)

 

 

 

 

'

 

Ciclul de poezii Macedonele a fost publicat pentru prima dată în volumul Poezii de D. Bolintineanu atît cunoscute cît şi inedite, apărut în 1865 la Tipografia lucrătorilor asociaţi din Bucureşti.


D. P. s-a născut la 17 ianuarie 1908 în satul Grămăticova din Macedonia otomană.


Poetul aromân Atanasie Nasta i-a inclus în antologia lirică publicată în 1985 şapte poezii: Flambura părnăsită (Steagul abandonat), Înclinare (Închinare), Şoputlu al Mihali (Izvorul lui Mihali), Moi, lilice di pi rug (Măi, floare de pe rug), Dor di cărvănar (Dor de cărăuş), Aumbra (Fantoma) şi Cîntic di rămas bun (Cântec de rămas bun).


A.N. scria despre D.P. că utiliza tot ce este ‘’expresie artistic rară’’ în aromână şi că avea vocaţia de ‘’a crea termeni noi’’ şi de a adapta neologisme româneşti. De asemenea, D.P. era identificat ca un adept al metodei marelui poet aromân George Murnu de a demonstra prin ortografie şi neologisme ‘’originea străveche comună’’ a aromânei şi românei.

 


SURSA

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 57-65

 

Dimitrie Bolintineanu a efectuat o călătorie în Macedonia otomană în vara anului 1854, pe când se afla în exil la Constantinopol/Istanbul. Rezultatul literar al călătoriei a fost volumul memorialistic Călătorie la românii din Macedonia şi la Muntele Athos sau Santa Agora redactat în 1858 şi apărut antum în 1863, iar postum în ediţia Călătorii a lui Ion Roman din 1968.

 

Nu am găsit la Biblioteca judeţeană Constanţa textul Călătoriei..., aşa că am apelat la lucrările istoricilor literari.

 

Toţi aceştia dau 11 iunie 1854 ca dată de început a călătoriei, după ce D.B. s-a întors din călătoria în Palestina şi Egipt. Singurii care dau 11 iunie 1853 sunt Nicolae Iorga şi după el Petre Haneş, care mărturiseşte că l-a urmat pe marele istoric pentru toate datele de după 1848 din biografia poetului. Banii pentru călătoriile sale i-a împrumutat de la bancherul Constantin Polihroniade din Constantinopol/istanbul, care era bancherul exilaţilor români.

 

B. explică şi cum înţelege naţionalismul raportat la aromâni, pe care îi socoteşte români: ‘’Pentru mine înţeleg simţul naţionalităţii dintr-un punct de vedere practic şi poetic. Practic, căci credem că spre a îmbunătăţi soarta lumii trebui mai întîi a îmbunătăţi soarta naţiunii din care facem parte. Poetic?...Acesta este un simţămînt ce nu se explică. Sub aceste cugetări arunc ochii către un popor de un million de români risipiţi în Macedonia, Tesalia, Epir şi alte locuri. Un milion de români este un popor; este o fărîmătură mărită din acele legiuni romane neînvinse de oameni, neînvinse însuşi de secoli; este o idee, este geniul, este civilizaţiunea lumii vechi, doborîtă, dar neînvinsă…’’

După ce îşi afirmă originea aromână paternă (vezi biografia), poetul îşi motivează călătoria astfel: ‘’Voiam să văd cu ochii dacă acest popor există, dacă păstrează limba, datinile sale’’ şi dacă ‘’să aibă conştiinţa naţionalităţii sale’’.

 

Pe de altă parte, călătoria lui B. a fost şi rezultatul unei idei a istoricului revoluţionar Nicolae Bălcescu, care îi scria prietenului său Ion Ghica la 26 octombrie 1849: ‘’Eu aveam hotărîre, viind de la Constantinopol, de a mă aşeza între cuţo-vlahi, căci socot de neapărat a developa naţionalitatea într-acest avanpost al românismului. De ai putea trimite un om zdravăn acolo, ca să ne facă un raport asupra stării morale şi politice a lor, apoi am căuta o şcoală, şi să dăm de lucru la atîţia tineri ce mor de foame. Ar trebui ca trimisul tău să se ia acolo bine cu popii şi episcopii şi a căpăta fonduri pentru deschiderea unei şcoli’’.

 

Pentru a obţine a acordul Porţii otomane pentru această călătorie, Ghica, bun prieten şi cu B., i-a scris lui Sadik –efendi , fostul general şi scriitor polonez Mihail Czaykowski trecut la religia islamică, o scrisoare în limba franceză pe care o traduc aici: ‘’În afara Principatelor Moldovei şi Valahiei, mai există în Imperiu mai mult de două milioane de Români, care sunt cunoscuţi în majoritatea lor sub numele de Cuţo-Vlahi (valahi şchiopi sau jumătăţi de valahi). Ei vorbesc româna şi au aceleaşi moravuri şi obiceiuri ca cei din Principate (…) Mă gânesc să-l trimit acolo pe dl. Bolintineanu, unul din poeţii noştri cei mai renumiţi, om serios şi foarte nimerit să trezească sentimentul naţional al acestei populaţii şi să facă să se nască în cadrul ei o tendinţă politică diferită de cea a Grecilor. Nu am vrut să-mi transpun în practică ideea fără să vă previn, pentru ca mai tîrziu să nu fie crezute intepretările calomnioase pe care reauavoinţă nu va pierde ocazia să le inventeze. Vă voi fi foarte îndatorat dacă vă veţi implica să-mi obţineţi o scrisoare de la Poartă pe numele domnului Bolintineanu pentru autorităţile din Ianina şi Monastir’’.

 

Criticul literar P. Cornea apreciază lucrarea ca o ‘’veritabilă monografie’’, ea cuprinzând informaţii istorice, geografice, etnografice, o colecţie de proverbe şi un vocabular.

 

La rândul său, Roman arată că în lada de lemn pe care a purtat-o în călătorie B. a pus şi hârtie de desen, culori şi cerneluri în scopul de a realiza o hartă cu aşezările aromâneşti vizitate, dar nu va avea succes în acest demers cartografic. În schimb va nota numele satelor şi oraşelor, distanţele dintre ele, numărul locuitorilor, ocupaţiile, botez, nuntă, înmormântare, îmbrăcămintea,tabele statistice,liste toponimice şi de cuvinte. Fiecare gazdă şi fiecare călător întâlnit devin informatori pentru poetul transformat în cercetător.

 

Înarmat cu documentul obţinut de Ghica, se va sui pe vapor la Constantinopol pentru Salonic. Pe navă a auzit din întâmplare doi aromâni vorbind în limba ‘’ţînţărească’’, fapt care-l va impresiona: ‘’-Aestă vapore cu trei catatori este. – Muşată este.’’

 

La Salonic va fi găzduit de un ‘’consîngean’’ cu numele de Cosmad, posibil o rudă a sa, pentru care avea o scrisoare de recomandare de la doctorul Paciurea cunoscut în Cairo, capitala Egiptului. Cosmad locuia într-o casă de lemn roşie cu două caturi, cu perdele de stofă damasc, cu oglinzi, mese de nuc şi scrinuri. Femeile tinere din casă refuzau să vorbească greceşte şi vorbeau numai aromână, cea mică cântându-I foarte frumos. Deşi Cosmad vorbea greceşte,el va fi primul informator al călătorului despre aromânii din Balcani, împărţiţi în locuitori de vale şi de munte, mai toţi avuţi iar unii foarte avuţi, negustori sau păstori cu turme mari aflaţi în continuă mişcare.

 

De la Salonic merge călare la Pella, capitala regatului macedonean antic, şi apoi la Edessa. Aici în casa gazdei bulgare va fi vizitat de săteni aromânii purtând sarică neagră, fes şi nădragi negri. Ei i-au cerut informaţii despre Valahia şi i-au cântat şi i-au spus proverbe, pe care poetul le-a notat.

 

Pe aromânii din Edessa îi descrie ca fiind ‘’bine făcuţi, fizionomii inteligente, priviri pătrunzătoare, fără sălbăticie’’. Aceştia s-au mirat aflând că în România nu există arnăuţi, greci, bulgari şi turci.

 

S-a străduit să înveţe aromâna, aşa că la gazda din Ostrov, sat aproape în întregime aromân, i-a putut spune fiicei acesteia: ‘’Ce ai lea feată muşată de pleci ochii lăi şi dulci?’’ ‘’Doamne, eşti armân tene?’’, i-a răspuns fata ruşinându-se. În particular, s-a interesat de poeziile populare şi proverbe. Acorda o atenţie deosebită fetelor aromâne, fapt ce se va vedea şi în poeziile Macedonelor.Fetele îi cântau numai după insistenţele părinţilor.Gazda din Florina s-a arătat chiar gata să-i dea fata de nevastă, fiind sigur că poetul nu avea o figură de‘’crai’’. Constată că nu a întâlnit vreun om beat şi că persoanele întâlnite au o înfăţişare demnă. În plus, relaţiile de familie se conduc după tradiţie: fetele şi băieţii se căsătoresc după voinţa tatălui, iar femeile ‘’nu au voinţă în faţa bărbaţilor’’, tinerii respectă bătrânii. Totuşi grupurile de femei care spală la râu sau călăresc voiniceşte îi par adevărate spectacole.

 

Mai mult, la Monastir va întîlni negustori aromâni care se sfiesc să-şi recunoască naţionalitatea, dar soţiile lor mai curajoase o fac în locul acestora. Printre familiile cunsocute în Monastir se numără Cionga, Sina, Vlahova, Hagi Petru, Andruţul, Riga

La Monastir se îmbolnăveşte de friguri şi trebui să se întoarcă la Salonic, de unde revine la Istanbul.

 

Scopul acestei călătorii era de a atrage atenţia Europei şi Turciei asupra romanităţii sud-dunărene, pentru a o salva de curentul grecilor, ‘’care vor să-i absoarbă prin carte şi religie, deşi românii sînt de patru ori mai mulţi decît grecii’’. Rezultatul literar al călătoriei sale trebuia să susţină un memoriu înaintat lui Fuad-paşa, în care B. propunea înfiinţarea de şcoli pentru aromâni şi organizarea acestora ca o miliţie cu sarcini poliţieneşti şi grănicereşti, subliniind ‘’şi interesele Imperiului Otoman în a întinde o mână acestei mici naţionalităţi’’. Dar ‘’miniştrii otomani nu au gustat’’ această idee, poetul explicând ‘’încăpăţânarea’’ otomanilor prin faptul că se temeau – ‘’cu cuvânt sau fără cuvânt’’- de români, preferând clerul grecesc, mai puţin predispus la revoluţie.

 

În notele ataşate poeziilor din ciclul Macedonele, poetul face şi diverse observaţii privitoare la viaţa aromânilor din Balcani, remarci ce decurg din călătoria sa acolo.

 

În nota sa referitoare la poezia Românele din Cavaia, poetul precizează că ’’Românele macedone din partea Albanii încalecă ca bărbaţii, fac cavalcade lungi, singure, fără bărvaţi, în costumul lor pitoresc şi armate. Autorul acestor versuri a văzut o cavalcadă de femei române trecând ca săgeata pe lângă dânsul.’’

 

În nota privind poezia Copăciarul, Bolintineanu explică că ’’Românii din Macedonia dau acest nume acelora dintre ei care şi-au uitat limba şi s-au dezromânit. Este o expresiune de dispreţ’’.

În observaţia ataşată poeziei Lupta păstorilor scriitorul subliniază despre obieiurile pastorale că: ‘’Nimic nu s-a schimbat de la Teocrite în datinile păstorilor. Lupta cântecelor există încă ca altădată, şi în limbajul simplu şi natural al păstorilor români adesea se vede expresiuni mai tot atât de ingenioase ca acele despre care Teocrite, Bion, Moscus se servă făcând să vorbească păstorii’’.

 

Scurta notă la San-Marina (satul Samarina în nordul Greciei de azi, lângă graniţa cu Albania– n.n.) spune că ‘’Este un oraş locuit de români. În această piesă se află tablouri reale ale vieţii păstorilor români’’. Nota poeziei Păstorul murind descrie relaţia păstorului aromân cu oile sale: ‘’Tandreţea păstorilor români macedoneni pentru oile lor este proverbială. Ei iubesc oile ca pe copiii lor. Când oile le mor, ei sunt tot atât de nenorociţi ca când le-ar fi murit copiii. Când oile sau miei sînt lîncezi, ei leîndreptează vorbe răsfăţătoare şi tinere. De unde se şi vede în cântecele lor oile vorbind cu stăpânii lor’’.

 

În remarca ce însoţeşte poezia La bălţat Bolintineanu explică titlul poemului: ‘’Nume ce românii din Macedonia dau unor adunări de seara între dânşii, ceea ce noi în România chemăm clacă (sublinierea autorului). Ei se adună înscopul de a lucra în comun pentru vreu nefericit; de multe ori pentr a facetrusoul unei fete sărace ce are să se mărite. În aceste adunări ei danţă, cântă sau spun basme, cinează’’.

 

Lingvistul aromân Teodor Capidan a constestat vizita poetului la Monastir (Bitolia), pentru că în centrul oraşului ar fi întâlnit numai magazine ale aromânilor, dar Teodor Vîrgolici crede că T.C. s-a înşelat în această privinţă,deoarece D.B. este foarte clar în privinţa prezenţei sale în acest oraş.

 

Comparând Macedonele cu Călătorie…, criticul literar Ion Roman aprecia că D.B. a fost mai util cauzei aromânilor cu însemnările de călătorie decât cu poeziile idilice.

 

SURSE:

I.Bălcescu Nicolae, Opere, VI Corespondenţă, ed. critică de G. Zane, ed. Academiei, Bucureşti, 1964, p. 229

II.Bolintineanu Dimitrie, Călătorii la românii din Macedonia şi Muntele Athos sau Santa Agora ,Tipografia lucrătorilor asociaţi, Bucureşti, 1863, 190 p.

III.Bolintineanu Dimitrie, Călătorii, ed. îngrijită de Ion Roman, Minerva, colecţia ‘’Biblioteca pentru toţi’’, Bucureşti, 1968

IV.Bolintineanu Dimitrie, Opere, I Poezii, ediţie îngrijită, tabel cronologic, note şi comentarii de Teodor Vârgolici,studiu introductiv de Paul Cornea, ed. Minerva, colecţia ‘’Scriitori români’’, Bucureşti, 1981, (p. LV; p. 910-913)

V.Georgescu-Tistu N., Ion Ghica scriitorul, Bucureşti, Imprimeria Naţională, 1935, p.150.

VI.Haneş Petre, Dimitrie Bolintineanu, 1915, ‘’Studii literare’’, Universala Alcalay & Co, Bucureşti, 1925, pp. 133-162

VII.Iorga Nicolae, Istoria literaturii române din veacul al XIX lea, I-II, Bucureşti, 1907-1909

VIII. Petraşcu Nicolae, Dimitrie Bolintineanu, Tipografia Bucovina, Bucureşti, (1932), pp. 79-87

IX.Roman Ion, Dimitrie Bolintineanu, Tineretului, Bucureşti, 1962, pp. 113-120

X. Vârgolici Teodor, Introducere în opera lui Dimitrie Bolintineanu, Minerva, Bucureşti, 1972, pp.184-189

184-189

În două procese succesive, primul desfăşurat în 1941, iar al doilea în mai 1946, printre inculpaţi s-a aflat un fost secretar de stat şi membru de frunte al mişcării legionare, Constantin Papanace, aflat atunci în străinătate unde a şi trăit apoi. El a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, respectiv la moarte.

Astăzi despre cel condamnat în acele procese se ştie foarte puţin, şi doar de către cei care au studiat în amănunţime istoria mişcării legionare după 1930 sau de către cei care se ocupă de trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al aromânilor.

Ianachi Cosmad  a fost un aromân din orăşelul Ohrida  din Macedonia otomană, care pe la sfârşitul secolului XVIII sau începutul secolului XIX s-a stabilit în Ţara Românească. Aici i s-a mai zis Enache sau Iani Grecul.

Dina Cuvata s-a născut la Dobroşani, un sat din Macedonia iugoslavă, în 1952.


Termină liceul din Stip în 1972 şi Universitatea din Skopje în 1972, ambele localităţi fiind oraşe din Macedonia iugoslavă.


Publică poezii şi proză în revista aromână ‘’Zborlu a Nostru’’ (Cuvântul nostru) din Germania şi revistele ‘’Ramuri’’, ‘’Luceafărul’’, ‘’Tribuna’’ şi ‘’Steaua’’ din România.


În 1985 publică la Bucureşti un volum de folclor aromân, întitulat Carabeu, lăi carabeu (Ciocănitoare, măi ciocănitoare) (vezi recenzie şi blog).


Prima carte de poezii îi apare la editura Cartea Aromână din statul New York, SUA: Zghic di Moarti (Ţipăt de moarte). Subiectele acestor poezii sunt viaţa şi moartea, dragostea de mamă şi iubită, amintiri ale locurilor natale, plângeri pentru neamul şi limba pe care le vede în pericol de dispariţie.


Prima carte de proză îi apare în anul următor la aceeaşi editură: Sărmănitsa (Leagănul). În acest volum, D.C. prezintă cu talent scriitoricesc imagini din copilăria petrecută într-un sat aromân: clipele petrecute alături de tatăl şi bunicul cu turmele de oi de pe câmpii, culesul de mure şi băutul de apă rece din fântână, ascultatul de povestiri ale bătrânilor, obiceiuri vechi precum încuscrirea familiilor.Ochilor săi pătrunzători de adolescent sensibil pare să nu le scape nimic, deşi uneori pare să nu găsească cuvinte pentru a descrie tot ce vede în sufletul omului.


Tot în 1990, publică la Ohrida, în Macedonia încă iugoslavă cartea de poezii Sămta umuti (Sfânta speranţă), într-o ediţie bilingvă aromână-macedoneană. Acelaşi volum revizuit apare în 1993 într-o ediţie aromână-română la Bucureşti.


În anul următor publică în colaborare cu D. Papatsafa şi D. Garofil un abecedar , care este folosit din toamna lui 1995 în şcolile din Macedonia independentă, ale cărei autorităţi permit desfăşurarea de ore opţionale de aromână.


D.C. traduce din literatura română în limba macedoneană patru romane ale scriitorilor George Bălăiţă, Dumitru Radu Popescu, Nicolae Frănculescu şi Dumitru M. Ion şi şase volume de poezie semnate de Dumitru M. Ion (2), Anghel Dumbrăveanu, Horia Bădescu, Vasile Igna, Adrian Popescu, precum şi o antologie de poezie moldoveană.


De asemenea, traduce din macedoneană în aromână. Pentru două traduceri din poeziile lui Kocio Raţin publicate în 1989 sub titlul Hărghii albi (Zori albe) primeşte premiul ‘’Pana de aur’’ pentru cea mai bună traducere din acel an. Publică în ediţii bilingve aromână-macedoneană volumele de poezii Mirgeana (Mărgeaua) de Constantin Miladinov (1994), Monologlu machidonescu de Gane Todorovschi (1995) şi Lipă de Matei Matevschi (1995).


În 1996 avea în manuscris următoarele scrieri: Dictsionar Machidonescu-Armănescu, Voi Armănj Machidonits (folclor grămustean cu 20 de povestiri, 327 de cântece, circa 2000 de expresii şi zicători), Istoria Armănjilor de Ion Arginteanu (transpunere din româneşte în aromână şi macedoneană), Golgota-a Farăljei de Nuşi Tulliu (roman din română în aromână: Calvarul neamului), cărţi religioase ca Ceaslovul, Psaltirea şi Biblia etc.


În plan politic, D. C. este membru fondator şi primul secretar al Partidului Social Democrat din Macedonia, membru fondator şi vicepreşedinte al Asociaţiei de Prietenie Macedoneano-Română, membru fondator al Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Macedonia.


În plan cultural D.C. este membru al Asociaţiei Scriitorilor din Macedonia, membru al Asociaţiei Traducătorilor din Macedonia, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România, secretar şi preşedinte al Asociaţiei ‘’Pitu Guli’’ din Skopje, membru fondator şi prim preşedinte al Ligii Aromânilor din Macedonia, fondator şi prim redactor al emisiunii în limba aromână de la Radio Televiziunea publică din Macedonia.


Vulcan Petru, Armăna, Transpuniri: Dina Cuvată, editura Cartea Aromână, New York, SUA, 1996, pp. XIV-XVI.

Poetul Nicolae Caratana s-a nascut la 23 ianuarie 1914 (''Nicolae Caratană'') sau la 14 iulie 1914 (H. C. şi K. I.) în localitatea Horopani din Macedonia grecească. Este fiul Lambrei și al lui Gheorghe Caratană, care era cărvănar conform DGLR 2004.

Horopani este situata pe drumul roman Via Egnatia, între orasele Veria si Naoussa, într-o regiune de sate aromâneşti compacte: Doliani, Seala de Sus, Seala de Jos, Xirulivad,  Maruşea, Neaguştea, Grămăticova, Cândrova, Fetiţa, Paticina. Din informatiile pe care le-a obtinut de la bunicul in linie materna, era convins ca familia sa este originara din partea Albaniei si ca, ulterior, odata cu migratiile de populatie din Albania catre Macedonia centrala, s-au stabilit in localitatea Horopani, dupa ce mai intai, au locuit o perioada de timp si pe Muntele Viciu (o ramificatie a Muntelui Gramos). În copilărie, în transhumanţa familiilor de păstori, a călătorit pe trasee situate între vîrful Caimaccealan (2500 m) de la graniţa greco-iugoslavă şi Peninsula Calcidică de la Mareea Egee.

 

S-a nascut intr-o familie saraca. Tatal sau era muncitor forestier, lucra departe de casa. O perioada de timp a lucrat si in America. La varsta de opt ani, fara ghiozdan si rechizite s-a prezentat singur la scoala cu predare in limba greaca din sat, unde nu exista şcoală de predare în limba română. La inceput nu intelegea nimic, dar avand o memorie foarte buna a facut mari progrese in insusirea limbii grecesti si a cunostintelor elementare, in ultimii ani ajungand premiantul clasei. I-a citit şi i-a învăţat pe dinafară în copilărie pe marii poeţi greci, unii de origine aromână: Zalocostas, Valaoritis, Kostas Palamas (''Noua şcoală ateniană''), Vlahoyannis, Sikelianos, Cariotakis, Kavafis, Cristalis. Despre muntele Olimp, lăcaşul zeilor antici greci, pe care l-a văzut în copilărie după ce citise despre mitologia greacă, avea să mărturisească mai tîrziu dezamăgit: ''Nu era decât un munte ca toţi munţii, pe care păşteau oile şi caprele, ca pretutindeni...''

 

In urma schimbului de populatie intervenit intre Grecia si Turcia, statul grec a fost nevoit sa expropieze ternurile, astfel ca pastorii romani nu mai gaseau locuri pentru turmele de oi si o mare parte dintre ei au obtinut aprobarea de la statul roman de a se stabili in Cadrilater (judeţele Durostor şi Caliacra). Inainte de a emigra in Romania (Cadrilater), pentru o scurta perioada, s-a stabilit cu familia in satul Gramoticova, intr-una din casele parasite. In aceasta localitate exista scoala cu predare in limba romana. Tot aici a intalnit si copii care urmau cursurile Scolii superioare comerciale romane din Salonic. A avut unele promisiuni de a continuie studiile la Salonic, dar in cele din urma a fost refuzat si a fost nevoit sa-si continuie studiile tot in limba greaca in satul Horopani. La maturitate isi amintea cu nedumerire afirmatia enigmatica a invatatorul grec Reppos "invata limba greaca si franceza. Ti-am dat Noul Testament... baza culturii tale va fi greaca". Probabil ca era uimit de dorinta ce o manifesta pentru citit si de puterea sa de memorizare.

 

La Gramoticova a reusit sa obtina unele manuale in limba romana pe care le-a studiat singur. Era nemultumit ca nu a fost primit la o scoala romaneasca. Din dorinta de a-si continua studiile si-a influientat familia sa emigreze cu totii in Romania în 1935, asa cum facusera multe alte familii de aromani cu cativa ani inainte. Implinise daja 14 ani cand au sosit în Cadrilater.

 

S-au stabilit in satul Matlimchioi. Aici au urmat alte greutati. Era nevoit sa lucreze in gospodaria proprie pentru a supravetui, datorita faptului ca tatal sau era bolnav de tuberculoza. S-a imprietenit cu Musin, un adolescent tatar, care cunostea si turca dar vorbea greu limba romana. Pentru a se intelege mai usor, Caratana a invatat limba turca vorbita de Musin. Desi era nevoit sa lucreze la munca campului, era mereu cu gandul la scoala, sa studieze. A descoperit "Biblioteca pentru toti" si din micile economii isi cumpara carti la un pret accesibil unui adolescent sarac.

 

Tristetea il coplesa pe viitorul poet. Nici in Romania, unde si-a pus atatea sperante ca va putea urma o scoala, nu si-a putut realiza visele. Ca orice tanar isi faurea vise. Isi aducea aminte de gandurile din copilarie. Uneori s-a visat o fatza mare bisericeasca, un luptator pentru biserica lui Hristos, dar treptat, treptat a ajuns sa nu mai creada in Iisus si acest lucru il durea cumplit. Alte ori a visat, in zadar, sa devina un mare om de stat grec, care sa repare rusinea infrangerii din Asia Mica si sa intinda hotarele Greciei, spre rasarit pana la Kokkini Milia. In final i-a ramas numai visul de a continua scoala dar si acest vis parea irealizabil. Implinise deja 20 ani. De multe ori lasa treburile gospodariei pentru citit, desi era neinteles de familie. Este perioada cand au aparut si primele poezii.

 

Era constient ca ramanand izolat in satul Matlimchioi nu-si va putea insusi corect limba romana. Apreciindu-i talentul, cativa cetateni din Bazargic, l-au ajutat sa ajunga in Bucuresti pentru a urma o scoala la cursuri serale. O persoana, cu stare, urma sa il ajute sa primeasca o bursa la liceul seral, dar a uitat repede de promisiune. A cerut ajutorul altor personalitati aromane, dar totul a fost in zadar. In cele din urma, prin Societatea de cultura Macedo-Romana, ajunge la Scoala de arte si meserii din Oltenita. Si aici a intampinat multe greutati deoarece nu avea certificat de nastere, de absolvirea a scolii primare etc. Era apreciat insa pentru talentul lui literar si pentru dorinta lui pentru studiu. Avea acces permanent la biblioteca personala a directorului scolii. Continua sa citeasca. Citea orice, dar s-a apropiat mai mult de poezie. De multe ori, la maturitate, se intreba de ce a cautat poezia, chiar de cand a inceput sa citeasca, dar niciodata nu a gasit un raspuns la aceasta intrbare. In aceasta perioada cateva din poeziile sale au aparut in revista Cele trei Crisuri. Era chemat sa recite din poeziile sale la diverse festivitati organizate in orasul Oltenita. Unul din profesori a remarcat: "Caratana nu a venit aici sa invete meserie. El a venit sa invete carte".

 

Ca autodidact si-a însusit temeinice cunostinte din literatura universala, în special din literatura româna si greaca, dar si cunostinte de filozofie si istorie universala. Tanar fiind cunostea limbile greaca, franceza si turca. Chiar daca urma o scoala de meserii, viitorul poet era multumit deoarece avea posibilitatea de a se instrui. Din literatura română, i-a citit pe poeţii M. Eminescu, T. Arghezi, L. Blaga, Ion Barbu, G. Bacovia, pe care îi înscria  printre marii creatori de limbă şi universuri lirice.

 

Publică târziu şi sporadic în revistele literare româneşti interbelice, la insistenţele prietenilor, fiind străin de mirajul publicităţii (''gloriolei'' cum îi spunea el), cu un orgoliu controlat faţă de tendinţa de afiirmare cu orice preţ a unor literaţi lipsiţi de consistenţă.

 

In primavara anului 1937 si aceasta posibilitate de a-si completa cultura a luat sfarsit. A primit ordin de incorporare pentru satisfacerea stagiului militar. Poezia voia sa dea divort de persoana Caratana, insa el nu va accepta acest divort. Desi este nevoit sa cunoasca rigorile vietii de militar pentru care nu avea nici o inclinatie, in armata va continua sa scrie cantece de mars, poezii pentru diverse festivitati (depunerea juramantului, serbari nationale, etc.)

 

Anul 1940 il gaseste in armata. Urmeaza o perioada cu mari framantari politice in tara, dar si cu probleme grave pe plan extern , printre care si cedarea Cadrilaterului. Pentru a-si muta gospodaria din Cadrilater a primit un concediu de cateva luni, perioada in care si-a stabilit familia in localitatea Cogealac, in judetul Constanta.

 

In aceasta perioada a fost contactat de catre un membru al Miscarii legionare, dar l-a refuzat sub pretxtul ca el nu are veleitati politice si ca este lipsit de spirit revolutionar. Recunoaste ca in primii ani de dupa emigrarea in Cadrilater, citind ziarele vremii, s-a simtit atasat de ideile Codrenilor si se ruga pentru reusita in alegeri a lui Zelea Codreanu, dar niciodata nu a depus o activitate politica, deoarece nu-si formase o convingere politica precisa.

 

Din cauza evenimentelor concediul militar a fost suspendat si a fost nevoit sa se prezinta din nou sub arme.Facea parte din Regimentul 4 graniceresc, folosit in interiorul tarii pentru paza zonei petrolifere din Valea Prahovei si putea sa ramana in spatele frontului. I-a incoltit, insa, ideea sa plece pe front pentru eliberarea Basarabiei, un act de natura donquijoteasca. In acest sens a cerut sa fie varsat la Batalionul 6 vanatori de munte, dar pentru a se realiza transferul a fost nevoit sa declare, in fals, ca este mai tanar cu un an. In aceasta perioada a vazut multe nedreptati, multe aranjamente, pentru ca cei cu relatii sa nu plece pe front. Sefii lui s-au opus transferului si au vrut sa-l retina dar el fiind un idealist, nu a renuntat la ideea sa de a se jertfi pe front.

 

A plecat la razboi, in directia Crimeia. Din tren a cunoscut mizeriile razboiului, vazand o multime de cadavre de soldati sovietici, intrate in putrefactie, tunuri si tancuri abandonate pe teren. Urmeaza marsuri zilnice, inoptari sub cerul liber,in frig, la inceput fara a se intalni cu inamicul. Dar aceasta situatie nu a durat mult si impreuna cu camarazii sai a avut parte de multe lupte crancene, cu multe pierderi de vieti omenesti de ambele parti. Mai tarziu va descrie, cu multa sensibilitate, in poeziile sale luptele de la cota 102, faptele de sacrificiu ale camarazilor sai: Petruta Nicodim, Jurca Aurel, Avram Vasile, s.a. Conditiile de trai erau inumane, uneori erau nevoiti sa ramana mai multe zile, pe pozitiile fixate, in frig, noroi, cu paduchi, de multe ori fara munitie si fara hrana. De nesuportat era faptul ca-si pierdea camarazii de lupta si nu putea face nimic. A vazut si cazuri de automutilare pentru a scapa de ororile razboiului. Dar el venise pe front la cerere, trebuia sa reziste.

 

In luna mai 1942 este ranit si a ramas abandonat pe campul de lupta. Tocmai cand socotea ca nu mai era nici o salvare si se impacase deja cu soarta, a fost gasit de doi soldati care s-au sustras din lupta si erau in retragere. Pentru el razboiul se terminase, plaga era prea mare ca sa mai poata lupta. A revenit in tara dupa doi ani de lupta pe front. Era afectat de faptul ca desi luptase in calitate de comandant de pluton, ales la cerea soldatilor, apoi a condus compania in plin atac, a cucerit o creasta pentru reocuparea pozitiei pierdute, s-a expus ca tragator la pusca mitraliera desi el era comandant, fiindca nimeni altul nu se oferea, etc, s-a intors acasa fara nicio decoratie. A fost 'rasplata' protestului, fata de superiorul sau, pentru nedreptatile pe care le vedea zi de zi pe front.

 

Dupa terminarea razboiului s-a angajat ca secretar in comuna Cogealac.A fost propus sa fie primarul comunei, apoi sa urmeze o scoala superioara a Partidului Comunist dar a refuzat. A acceptat in schimb sa se intalneasca cu unele persoane care au facut parte din Miscarea legionara, fapta pentru care va avea mult de suferit.

 

Este arestat prima data in anul 1948, dar neavand motive de condamnare, dupa anchete si batai cumplite a fost eliberat dupa cinci luni de arest preventiv.

 

A continua insa sa fie urmarit de regimul comunist si a fost din nou arestat. Dupa ancheta de la Bucuresti si Timisoara a fost condamnat la sase ani inchisoare corectionala pe care i-a executa la inchisorile de la Vacaresti, Canalul Dunare - Marea Neagra, Margineni, Gherla, A fost eliberat dupa cinci ani, dar in comuna Cogealac se simtea izolat. Pentru a nu avea complicatii satenii il evitau. Cu greu s-a angajat sa lucreze ca muncitor necalificat la intretinerea caii ferate. Era nemultumit observand, ca atunci cand cineva dorea sa i se adreseze, se uita mai intai in jur sa se convinga ca nu este vazut de nimeni. In inchisoare era iubit si apreciat, in libertate nu. In plus, trebuia sa se fereasca si de turnatori. Se gandea sa plece in tara, sa lucreze pe santierele de constructii, undeva unde nu era cunoscut. In aceasta perioada a fost chemat la organele de securitate si i s-a facut propunerea de a deveni informator al lor. A fost amenintat ca daca va refuza, va fi din nou arestat. A refuzat categoric colaborarea si a acceptat sa fie rearestat.

 

Neavand motive pentru a fi arestat, pentru ca a refuzat colaborarea cu securitatea, a fost pedepsit cu fixarea unui domiciliul obligatoriu in localitatea Movila Galdaului din Baragan. Era anul 1955. Pentru a se intretine a lucrat la Gostat-ul din comuna Pietroiu, apoi la sectorul zootehnic din localitate. Lipsa apei de baut era un calvar. Viata era mai grea decat la puscarie, dar era multumit ca avea posibilitatea sa mai citeasca, sa se ocupe si de poezie.

 

Nu a fost lasat sa fie multumit. Militia l-a anuntat ca trebuie sa se mute in comuna Rachitoasa, o localitate limitrofa cu regiunea Braila. Nu avea mijloace de transport pentru a-si muta strictul necesar, erau necesare alte lucrari pentru amenajarea spatiului de locuit intr-una din casele parasite si inundate dar mai ales sa caute alt loc de munca. Din nou cu roaba, harletul si cu lopata ca la Canal, dar si cu cititul si cu poezia, multe din poemele sale fiind inspirate si din perioada traita in campia Baraganului. Tot in aceasta perioada si-a perfectionat cunostintele de limba franceza si a inceput sa invete si limba germana, cu ajutorul unui dictionar (cu gramatica) imprumutat.

 

Nu a fost lasat sa-i fie bine. A fost vizitat de mai multe ori de oameni ai securitatii care i-au facut propuneri de a colabora cu ei, dar de fiecare data a refuzat. La un moment dat a fost chemat la Constanta la alte anchete, fiind sicanat sa spuna ce nu a spus la anchetele anterioare, desi nu mai avea nimic de spus. In realitate scopul acestor anchete era sa-l determine sa devina informatorul securitatii. Datorita presiunilor si a unui moment de slabiciune a acceptat sa semneze un angajament, insa nu a facut nici un raport informativ pentru cineva si dupa putin timp s-a prezentat, din proprie initiativa, la organele de securitate, solicitand sa fie arestat, deoarece nu mai era de acord sa-si indeplineasca sarcina de informator. Nu a fost arestat, securitatea neavand alte motive sa o faca. A revenit la Rachitoasa, eliberat de povara angajamentului. In comuna printre DO-isti au aparut, deja, suspiciuni ca ar fi informator si acest lucru l-a afectat in mod deosebit, desi securitatea il lasase in pace.

 

Numai pentru o perioada.A fost instiintat ca trebuie sa-si mute din nou domiciliul,a treia oara, de data aceasta in comuna Latesti. Vazusera ca se rostuise un pic si trebuia pedepsit.Alta mutare, din nou trebuia sa-si amenajeze o locuinta si sa caute alt loc de munca. Dupa o perioada de timp este chemat la postul de militie din comuna unde era asteptat de doi agenti de securitate, care au reluat vechile propuneri de a deveni colaborator al organelor de represiune. A refuzat categoric si de aceasta data si nu dupa mult timp a fost rearestat.

 

Evenimentul acestei a treia incarcerari se petrece in anul 1957, dupa evenimentele din Ungaria. Din nou izolare, lanturi, anchete si propuneri de colaborare. Chiar si in aceste momentele grele nu a incetat sa se gandeasca la poezie pe care o considera fiica sa, mostenitoarea numelui Caratana. Dupa terminarea anchetei a studiat dosarul si a putut constata ca faptele pentru care a fost invinuit nu erau grave deoarece pentru aceste fapte a fost condamnat prin procesul anterior si se astepta sa se intoarca din nou la domiciliul obligatoriu din Baragan insa a fost condamnat la 24 ani, deoarece era socotit un element dusmanos noului regim. Urmeaza inchisorile Jilava, Aiud (incepand din anul 1962, aici a inceput un proces de 'reeducare' a detinutilor) si in final colonia de munca Salcia din Insula Brailei. Este eliberat din inchisoare in anul 1964 odata cu gratierea generala a detinutilor politici.

 

Dupa eliberarea din detentie s-a stabilit in Constanta si a lucrat ca simplu muncitor la diverse lucrari de constructii. In timpul liber s-a ocupat de poezie. Nu gresim daca afirmam ca viata lui a fost închinata numai poeziei. In numele poeziei era in satare sa sacrifice orice. Si-a rescris poeziile 'scrise' initial in memorie din lipsa creionului si a hartiei in perioada in care se afla ca locatar al inchisorilor comuniste. A continuat sa scrie si altele. In final poezia sa a invins. A debutat editorial in unul 1972 la editura Cartea Romaneasca, gratie aprecierii valorii poeziei sale de catre marele carturar Mircea Ciobanu. Despre acest volum, întitulat Lampadoforie, H. Cândroveanu spunea cî este un volum de ''poeme profunde, cu numeroase apeluri la mitologie şi istorie, într-o limbă românească amintind de autorul Cuvintelor potrivite (T. Arghezi - n.n.), cuvltivând metafora densă, din perspectivă existenţială.''  Au urmat: Lana de aur-1975 şi Inscriptii rupestre-1981, despre care acelaşi H.C. spunea: că reprezintă ''o poezie a interogaţiilor grave, o poezie comuniune cu pămîntul străbun şi cu oamenii lui, un Weltanschaung ce ne proiectează distinct în lume". În fine, în timpul vieţii au mai apărut volumele Asteptu soarile-1985 (in dialectul aroman) şi Arbori-1989. 

În ceea ce privește poezia în aromână, a scris, de asemenea, mult și a publicat puțin. Apariția volumului Asteptu soarile era considerată de Nistor Bardu ca un ''gest'' editorial care ''îl integreaza pe autor unei întregi pleiade de poeti, cum sunt Constantin Belimace, George Murnu, Nusi Tulliu, Nicolae Batzaria, Marcu Beza, Nida Boga, George Perdichi, Teodor Mihadas, Ioan Cutova, Hristu Cândroveanu, Kira Iorgoveanu si altii, care au demonstrat, de un secol încoace, vivacitatea, prospetimea si virtutile poetice ale dialectului cu cel mai mare numar de vorbitori dupa dacoromâna: dialectul aromân.'' În continuare, N.B. aprecia că: ''Înlaturând, cu un minim efort, dificultatile (mai mult aparente) ale limbajului dialectal, cititorul poeziei lui Nicolae Caratana are placuta surpriza sa constate aceleasi coordonate lirice cu care poetul îl familiarizase în volumele anterioare: întoarcerea la origini (aici spatiul mitic originar este cel al Macedoniei, patrie de eroi legendari, salas al unui neam românesc stravechi, organizat în Vlahii puternice si înfruntând cu barbatie furtunile istoriei), fiorul existential de filiatie argheziana, emotia încifrata în mister, amintind de Blaga, dar purtând amprenta unei incontestabile originalitati, conditia dramatica a Poetului si Poesiei, în lupta cu materia cuvântului. Autorul se dovedeste o personalitate puternica, apta sa struneasca corzile limbii materne pentru vibratia pura a poeziei. În acest sens, poemul Nu ai lipsa ti trup, o pledoarie pentru nemurirea omului prin arta, ni se pare de-a dreptul antologic: "Veagl'ie-t boaçea, veagl'ie-u di corghi, / di trup nu ai lipsa ,ti-alasa. / Homer minduia prin ocl'l'i orghi, / minduia prin noaptea-ahîndoasa. // Cându scria acea ce-are scrisa, / trupu-al Moise fudzi asparat, / prea multu foc lu-angrica, prea multa chisa, trupul di-amu, l'i-era zborlu scriat". În transpunere dacoromâneasca, mot-à-mot: "Pazeste-ti glasul, pazeste-l de corbi, / de trup nu duci lipsa, te lasa. / Homer gândea prin ochi orbi, / se gândea prin noaptea adânca. // Când scria ceea ce a scris, / trupul lui Moise a plecat speriat, / prea mult foc îl îngreuna, prea mult intuneric / trupul de-acum îi era cuvântul scris." Pentru cititorul mai putin avizat, termeni ca amu, boatit (bocet), bucurie, a crede etc. pot parea pure daco românisme. Asemenea identitatii fonetice sunt însa numeroase în multele graiuri aromânesti (moscopolean, farserot etc.) si au fost înregistrate anterior, în scris, de diversi autori. Limba poetica a lui Nicolae Caratana este o limba compozita, cladita de autor pe toate graiurile aromânesti si a fost marcata grafic de autor într-un mod personal, explicat, de altfel, în finalul volumului, pentru a evidentia înca o data originea din acelasi trunchi a celor doua dialecte." În DGLR 2004 se apreciază despre acest volum: "...încearca acelasi tip de poezie reflexiva, vrând sa dea identitate si siesi, si lumii. (...) Asadar, aceeasi tentatie a absolutului, a ceea ce s-ar putea salva din neant. Se poate spune ca în poezia aromâna în dialect Caratana este cel mai consecvent pe tarâmul reflectiei existentiale, chiar si atunci când reînvie stampe strabune din neuitata Macedonie. Dialogând cu lumea lui de pastori, Caratana ramâne mai mereu pe tarâmul lirismului profund."

În antologia publicată de H.C. și K.I. în 1985, au fost incluse următoarele opt poezii în aromână cu transpuneri în românește ale editorilor: Cadru vecl'iu; Plîngute tri Voshopole; Tri tîne, vîrnă oară nu bănași; Cînd va s/creapă topa Avlona?; Boț; Cîntic di vreare;Muntele și Fîrșiroțîl'i. H.C. aprecia astfel poezia în aromână a lui N. C.:  ''O poezie marcată de lumea lui acasă, a bunilor și străbunilor lui din Macedonia (vezi grupajul de față, în special poemul Fărșeroții, o adevărată capodoperă, în care geografia contingentă și cea spirituală se întrepătrund, substituîndu/se reciproc și confundîndu/se(. Poezie tot atît de pregnantă, metaforică, profundă, ca și versurile lui scrise în română.Cu aceleași apeluiri la istorie, mituri străvechi; și din aceeași perspectiv existențială, chiar în cazul acordurilor erotice. El este, neîndoielnic, o voce remarcabilă în poezia română de azi.'' 

A devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România în anul 1979. Desi nu a fost un rasfatat al criticii literare, poemele sale au fost apreciata, in revistele de specialitate aparand multe ecouri favorabile.

Iată cum îl caracteriza H. C. în perioada sfârșitului vieții: ''Prietenos, ospitalier cu toată lumea. Tuciuriu și luminos totodată, o lumină ce/i transpare dinlăuntrul cetății lui interioare, luminîndu-i chipul. La prima vedere, pare ușor retractil, circumspect, dar repede deschizîndu/se celor ce știu să și/l apropie.Are, bineînțeles, orgoliile lui tainice, pe care nu întotdeauna și le reprimă, uneori incomode, stranii, izvorîte însă nu din structura sa, funciar umană, ci poate din ciudatele complexe pe care viața i le/a creat, prea încercîndu/l. Ori izvorîte din conștiința vulnerată a unui om de creație autentică, nereceptat la valoarea lui reală''. În legătură cu raritatea aparițiilor sale editoriale, îi mărturisea lui H. C.: ''Greoi cum sînt am sentimentul că pășesc în ele asemeni unui urs, care chiar călcînd cu toată grija, amenință să spargă oglinzile de pe pereți... '' (Aluzie la fostul sediu al publicațiilor literare de pe bd. Ana Ipătescu.)

S-a stins din viata la Constanța, la 19 octombrie 1992. Reusise insa sa-si asterne pe hartie, amanuntit, cele mai importante momente din viata sa. Din aceste insemnari autobiografice care au aparut in volumul Memorii ghetsimanice in anul 2000, la editura ExPonto redam cateva randuri:"Numai durerea m-a determinat sa descopar poezia. Dupa atâtea esecuri, simteam nevoia sa plâng, ori nu poti plânge mai bine decât numai prin poezie. Prin poezie plânsul se transforma în cântec. Poezia am descoperit-o mai târziu. Fusesem nevoit sa o descopar. Când am pierdut orice speranta de a urma o scoala superioara, ma rugai de poezie sa-mi deschida caile ei, sa ma primeasca în altarul muzelor."

 

Postum, au mai aparut si volumele de versuri: Pod peste legenda-1993, Cuvinte de lut-2000, Dialog cu neantul-2001, precum si o antologie de versuri alese din toate volumele publicate intitulata Lampadoforie, volum care a aparut in anul 2009.

SURSE:

***, ''Nicolae Caratană'', http://www.nicolae-caratana.ro/biografie.html

Hristu Cândroveanu și Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, București, 1985, pp. 403/405.

Nistor Bardu, Virtuti poetice ale limbajului dialectal, ''Tomis'', Constanța, nr. XII/1985.

***, Dictionar general al literaturii române (C/D) - Editura Univers Enciclopedic, 2004, pag 92.

Enache Puiu, Istoria literaturii din Dobrogea, Ed. Ex Ponto/2005, pag.472-476-(Expresionistii).

Iorgulescu M. - Lampadoforie, "Luceafarul", 3.II.1973

Cândroveanu Hristu - Lampadoforie, "Contemporanul", 15 iunie 1973

Piru Al. - Profil N. Caratana, "Cronica", 19.12.1976, 47

Cucu St. - Portrete dobrogene, "Tomis", nr. 2, 199, 2

Cândroveanu Hristu, Printre poeti, 104-108

Iorgoveanu Kira, Nicolae Caratana, UVPA; 403-405

Valureanu Petru, Sub semnul simetriei, TMS, 6/1989.

Dugneanu Pau, Un "joc secund al imaginarului", "Destetparea", 1990, 6-7

Motoc Nicolae, Despartirea de un poet: Nicolae Caratana, TMS, 1992, 10

Cândroveanu Hristu, Aromânii, 94-97

Corches Victor, Nic. Caratana: "Poezia închisorii înca n-a iesit la suprafata... ", "Tomis" nr.3/1990.

Barbulescu Simion,  N.Caratana, "Inscriptii rupestre""România literara " nr. 37, sept.1982.

N. Victor, Calitatea expresiei clare, - Flacara nr. 3 / 1982.

Tascu Valentin, Nicolae Caratana, "Inscriptii rupestre", Steaua nr. 4/1982

Tudoran Dorin, Nicolae Caratana, "Lampadoforie", România libera, 24 feb.1973.

Brumaru A.I. - Revista "Astra", aprilie 1973, (Caiet Litera).

Badescu Horia, N.Caratana, "Lampadoforie", Revista Steaua nr. 10/1973.

 

Zicu A. Araia s-a născut la 1 iulie 1877 (H. C.) sau 1 augiust 1877 (saitul ''Crispedia''), în comuna aromânească Samarina din munţii Pindului, cea mai înaltă aşezare din Balcani.


Urmează şcoala primară din comuna natală, gimnaziul din Ianiuna pînă în 1894 şi liceul din Bitolia, tioate insituţii de învăţământ finanţate de statul român în Macedonia otomană. În 1897 vine în România, unde în 1898 începe Facultatea de Litere din Bucureşti, pe care o abandonează din cauza problemelor financiare. Devine bursier la Şcoala Superioară de Agricultură din capitala României, dar nu o termină.


Revine în Macedonia în 1900, în funcţia de inspector (H. C. ) sau institutor (saitul ''Crispedia'') în Aminciu (Meţovo) şi apoi la Pretori. Ulterior va funcţiona ca institutor-director în Samarina şi institutor la Vlahulani. Din 1924 are o catedră la liceul din Grebena În această parte a vieţii a cutreierat numneroasele aşezări aromâneşti din Pind.


Se stinge din viaţă în Macedonia în 1948 (H. C.) sau 1949 (saitul ''Căntitsi shi poezii armâneshti'') sau în 1945 (saitul ''Crispedia'').


Este singurul scriitor aromân care s-a întors în Macedonia.


Saitul ''Aromanii'' îl include în categora poeţilor clasici aromâni.


A colaborat la revistele aromâneşti din România şi din Balcani: „Lumina" (liceul din Grebena), „Calendarul aromânesc", „Lilicea Pindului", „Flambura", „Peninsula Balcanică", „Almanahul aromânesc «Frăţia»", „Revista aromânească", o altă „Lumină" (1936-1937), precum şi în „Dimândarea", „organ de luptă românească".


Poeziile sale au apărut pentru prima dată după cum urmează: Fudzi haraua di la noi (dedicată lui Tache Papahagi), Calea şi Toamna-n Pind în Antologia aromânească a lui Tache Papahagi (1922); Armânescul sîndză strigă şi Mailu şi Pindul în Almanaul aromânesc. Frăţil'ea (1928); Dor şi jale şi Nă cunache al Hagigogă în ''Peninsula Balcanică'' (1926 şi 1924); Vanghiliţa şi Samarina în ''Lumina'' (1907). Toate aceste poezii au fost publicate şi în 1985, în antologia lui Hrsitu Cândroevanu şi Kira Iorgoveanu, având ataşate transpuneri româneşti ale celor doi editori şi o biografie redactată de H. C.


T. P. îl va publica şi în 1932, în volumul Poeţii Z. A. Araia şi Tache Caciona. Este inclus şi Antologie lirică ariomână, publicată în 1975. În 1993 editura Cartea Aromână din SUA îi publică volumul Fudzi haraua di la noi.


Poeziile Calea şi Toamna-n pind (fişier audio) au fost postate pe saitul 'Căntitsi shi poezii armâneshti'', iar cea de-a doua şi pe saitul ''Giony''.


Tematica păstorească, observată la faţa locului, este reprezentată de poeziile: Toamna-n Pind (caracterizat de H. C. ca ''un pastel viu, trăit parcă şi de cititor, în timp ce-l parcurge''), Calea (caracterizată de H. C. ca ''o spendidă Transhumanţă de fapt poate chiar scrisă sub influenţa lui D. Bolintineanu, desigur, cu mult mai mult simţ al realului decît acesta'') şi Nă cunache-al Hagigogă.

Acelaşi H. C. apreciază că în aceste poezii, precum şi în Fudzi haraua di la noi şi Mailu şi Pindul , Z.A.A. ''este de o specificitate de-a dreptul desăvîrşită, pe care doar Nuşi Tulliu a mai realizat-o, cu o voce lirică mai plină şi mai profundă, e adevărat''. În unele versuri ale sale, Z. A. A. ''pare a scrie cu penelul pe pînză, pictînd peisaje aromâneşti recognoscibile''. dovedind ''migală artistică, la îndemîna numai a celui ce, dinclo de talent, este şi un perfect cunoscător al lumii explorate de el''.


T. P. susţinea că poetul ''rămîne şi mai aproape de inspiraţia modestă şi neafectată a poporului''. Această afrimaţie, destinată în a reduce proproţiile poetului faţă de N. T. şi George Murnu, este considerată ''nedreaptă'' de H. C. Acesta chiar remarcă faptul că inspiraţia poporului a produs creaţii valoroase: ''caracterul folcoric al unei literaturi - şi este şi cazul celei aromâneşti - nu înseamnă servitute, nici mimetism, ci implinire şi vitaliitate.'' Este dat ca exemplu din literatura română celebrul Luceafărul lui Eminescu.


Saitul ''Crispedia'' îl caracterizează astfel: ''În dispoziţie elegiacă, melancolia găsindu-şi un spaţiu de rezonanţă în decorul autumnal, samarineanul cântă de , atent la ritmuri şi chiar la muzicalitatea rostirii. Îşi împărtăşeşte mâhnirile, iar alteori revolta, în versuri ce mărturisesc hotărât influenţa lui G. Coşbuc (...) Creionând, cu stângăcii şi asperităţi, pasteluri în care încearcă să dea contur unor crâmpeie senine, idilice din viaţa păstorească, punând, răzleţ, câte un accent satiric, Araia nu uită nici o clipă că . Biruindu-şi de­primarea, el îşi aspreşte glasul, vrând să se exprime cât mai energic, mai răspicat. Numai că, temperamental, gesticulaţia combativă nu i se prea potriveşte. Samarineanul rămâne un poet strict dialectal.''


H. C. consideră că poetul traduce ''admirabil'' din poezia lui G. Coşbuc, realizînd ''echivalenţe artistice uimitoare'' după Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger şi El Zorab.

De asemenea, probează prin traduceri ''exxpresivitatea nelimitată a graiului în care scria'', cum ar fi Enoh Arden de Alfred lord Tennyson, cîntăreţ aristocrat al epocii victoriene a Marii Britanii.


Numele poetului  a fost dat unei colecţii a editurii Unia ti cultură-a armânjlor dit machidunii din capitala Republicii Macedonia, Skopje.

 

SURSE:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 176-177

Hristu Cândroveanu (editor), Antologie lirică aromână, UVPA, Bucureşti, 1975.

***, *Aromanii'', http://www.aromanii.ro/arte/literatura.html

Tache Papahagi, Antologie aromânească, Bucureşti, 1922, pp. 155-158.

''Peninsula Balcanică'', II/1924, pp 110-111.

''Peninsula Balcanică'', IV/1926, p. 53.

''Luminiţa'', V/1907, pp. 184, 224.

Almanahul Aromânesc. Frăţil'ea, 1928, pp. 110-111, 113-115.

Alfred Tennyson, Enoh Arden, traducere Z.A.A., Monastir (Bitolia), 1911

Zicu A. Araia, Fudzi haraua di la noi, editura Cartea Aromână, SUA, 1993.

Florin Fafier,l, ''Convorbiri literare'', decembrie 2003, http://convorbiri-literare.dntis.ro/FAIFERdec3.html

http://toread.bjbraila.ro/opac/bibliographic_view/121202;jsessionid=3BADBF6BC40E480C82E8C249059B4761



Nida Boga s-a născut la 12 ianuarie 1886 lîn orăşelul Veles în Macedonia otomană, Republica Macedonia de azi.


Veles este situat pe fluviul Vardar, la 50 km su-est de Skopje, capitala Republicii Macedonia.


Şcoala generală o face în localitatea natală, mai întîi în limba greacă, apoi în română. Studiile medii le face la liceul românesc din Bitolia, în Macedonia otomană.


Apoi studiază istoria şi geografia la Bucureşti.


Lucrează ca profesor în diferite localităţi din România.


Luptă în armata română în cel de-al doilea război balcanic, în 1913, şi în primul război mondial, în 1916-1918. În cursul celui de-al doiilea conflict participă la luptele de la Nămoloasa şi Mărăşeşti, alături de alţi voluntari aromâni din Macedonia.


În perioada interbelică lucrează ca profesor la liceul ''Alexandru Donici'' din Chişinău.


În Bucureşti a locuit la etajul I al unui bloc din strada Maior Racoviceanu, unde se întâlnea săptămâînal cu studentul aromân Hristu Cândroveanu. După moartea devotatei sale soţii, a locuit la Ploieşti, la fiica sa Silvia, care îl diviniza. După moarte acesteia s-a mutat în Vaslui, la fiul său, medicul Nicolae Boga. Apoi se retrage la Mănăstirea Agapia, la maica Serafima Chirică, unde a fost vizitat în 1974 de H. C. şi profesorul universitar aromân Vasile Barba.


Încetează din viaţă în 1974, la spitalul din Vaslui.


În literatură debutează la revista lunară ''Lumina'' a liceului din Bitolia.

Publică rar în publicaţiiile aromâneşti şi în calendarele publicate de asociaţiile studenţeşti.

În aromână îi apar volumele: La hane, comedie în versuri, Revoluţionarii, comedie, şi Cîntiţe, poeme.


În limba română îi apare volumul  Întomnare.


În domeniul istoriei publică studiile: Românii din Macedonia, Epir, Tesalia şi Albania, Românii din Serbia şi Bulgaria, precum şi genealogie moldovenească. Editează 20 de volume de Documente basarabene în 1926-1936. În colaborare cu profesor universitar I. Minea publică studiile: Despre Iane, mare ban de Craiova. Şi ceva despre Mihai Viteazul şi Cum se moşteaneau moşiile în Ţara Românească pînă la sfîrşitul secoluÎta ''Cercetări istorice'' a aceluiaşi profesor universitar.


Cea mai importantă lucrare a sa este epopeea în sonete Voshopolea, în aromână. În 1975 H. C. îi publica primele 10 sonete în Antologie lirică aromână, cu transpunere în română. Cele patru caiete manuscris au fost publicate aproape în întregime de H. C. şi Kira Iorgoveanu în antologia lor din 1985,  transpuse tot de H. C. Acesta compara capodopera lui N. B. cu Iliada lui Homer şi cu antica Mahabharata indiană.


Unele lucrări le-a semnat Leon Boga şi L. T. Boga. Lucrările în aromân le-a semna, Nida Boga, fiindu-i mai familiar aromânesc, după cum îi mărturisea scriitorului aromân H. C. prin 1950.

 

SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 245-248.



Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 3 din 7

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required