Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » DOCUMENTE » L » Displaying items by tag: Romania
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
Displaying items by tag: Romania

 

Nuşi Tulliu s-a născut la 23 aprilie 1872 în comuna aromânească Avdela din munţii Pindului, în Macedonia otomană.


Avdela, unde s-a născut douăzeci de ani mai târziu filologul Tache Papahagi (1892-1977 Bucureşti), este situată într-o regiune compact aromânească. Această regiune cuprinde satele Perivole, Breaza, Băiasa, Baia, Cireşi, Samarina, Furca, Amer, Aminciu (Meţovo), Săracu, Coturi, Călarl'i, Cornu. Aceste sate sunt înşirate de-a lungul râului Băiasa şi a râului Alb, ce străbat culmile Pindului, uneori trecînd de 2500 m, aşa cum sunt Zmolcul şi Oul. Scriitorul aromân Hristu Cândroveanu (1928 - ) observa în 1985 că în această zonă se vorbeşte din ce în ce mai puţin aromâna, la 40 de ani de la închiderea şcolilor româneşti.


Învaţă la şcoala românească din Clisura şi la liceul românesc din Bitolia, oraş în Macedonia otomană. În România urmează şi absolvă Facultatea de Litere în 1894-1899 şi studiază în paralel doi ani la Drept. Între 1905-1908 studiază în oraşul german Leipzig.


În 1892, la absolvirea liceului, lucrează un an la gimnaziul român din Ianina, în Epir, cu economiile realizate plecând în România. În perioada 1899-1902 funcţionează ca revizor şcolar în Epir şi Tesalia, departamente adminsitrative ale Greciei. Apoi a revenit în România, unde lucrează ca jurnalist şi publică în periodicele aromâneşti. Din Germania a revenit ca inspector al şcolilor româneşti din Grecia şi apoi ca profesor în comuna natală între 1908-1912. După primul război mondial (1914-1918) a revenit în România, după 1919, ca profesor de liceu la Silistra (Durostor, Cadrilater), Chişinău şi Bucureşti.


Debutează în publicistică în 1894 cu un articol în revista „Peninsula Balcanică".

Între 15 noiembrie 1898 şi 30 septembrie 1899 scoate pe propria cheltuială revista ''Pindul''.

Colaborează cu poezii în aromână şi română la numeroase publicaţii: „Lumea nouă literară şi ştiinţifică", „Epoca", „Ecoul Macedoniei" (director între 1903 şi 1906), „Noua revistă română", „Revista poporului", „Lumina" (Bitolia), „Grai bun", „Foaia literară" (Ploieşti), „Moldova de la Nistru", „Graiul", „Apărarea" etc.


Poeziile Nsus tu munte, Cilnicamea ş-picuraril'i, Cătră vimtu, Ravdă, inimă, Cîntic di iarnă, Seară, Toamnă, Cătră munte, Sărcăceana, La fîntîna dit vuloagă, Blăstem di vrut au apărut în ''Revista Pindul'', an I/1898, nr. 1,2,3,6,9,10, 11.

Poeziile Tru muntile di Zmolca, Plîngul aromânului, Loai cârliglu, Noapte de veară, A cuclui, pri un purumbu..., Pleacă-ţ fesea..., Feata şi gionile, Tu pădure, Lilicea a vrearil'ei, Frundză vearde, Nane-nane au apărut în ''Frăţil'ea'', an I/nr. 1,2,3,5,9 şi an II/nr.14,15,16, 17,18.

Poeziile Costa şi Cătră oaspiţ au apărut în ''Ecoul Macedoniei'', an II/1904, nr. 4 şi 6.

Poeziile Graiu di jale, Auşlu şi Orsa au fost publicate în ''Lilicea Pindului'', an I, nr. 3, 2,5.

Poeziile Cîntic şi Ghioclu-a meu au apărut în ''Graiu bun'', an I, nr. 2 şi 4-5.

Poeziile A unui ''Cîntic di jale'' şi Cîntiţe di jale au fost publicate în ''Lumina'', an IV, nr.4 şi 6.

Poezia Maruşea a fost inclusă în Antologia aromânească a lui T. P., publicată în 1922.

Poeziile Munte vrut şi Trîşi la treile şopate... au fost publicate în ''Peninsula balcanică'', an II/1924, nr.17-18.

Poeziile Flueara, Agalea-agalea... şi Maia au apărut în volumul Poezii din 1926.

Aceste 38 de poezii au fost incluse şi în antologia publicată în 1985 de H. C. şi Kira Iorgoveanu, care au ataşat şi propriile transpuneri în română.


Prima carte, Poezii lirice-eroice, cu peste 150 de titluri, i-a apărut în 1907. Criticul literar român Mihail Dragomirescu (1868-1942) remarca în acest volum ''simple pastişe'' după M. Eminescu, G. Coşbuc, D. Bolintineanu, V. Alecsandri, Al. Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu, Şt. O. Iosif, poezia populară, dar şi ''anumite bucăţi elegiace pline de un adevărat simţământ poetic''.

A scris în aromână şi un roman, Murminţ fără cruţe, apărut în foileton în ziarul ''Ecoul Macedoniei'' în 1903.

Alte două romane, Tragedia unei idile (1928) şi Calvarul neamului (Exodul aromânilor) (1931), au ca temă tot soarta aromânilor din munţii Pind, ''grefând elemente mitologice, istorice şi etnografice pe structuri de melodramă'', cf. descrierii saitului ''Crispedia''.

În limba română a scris Poezii, apărute în 1907, şi File rupte din viaţa aromânilor, publicate în 1919, creaţii care sunt, în opinia lui H. C., ''fără pregnanţa'' de care a dat dovadă în scrierile în aromână.


Este inclus de T. P. în Antologia aromânească publicată în 1922. De asemenea, filologul îi publicăi în 1926 şi volumul Poezii cu transpuneri în română, în cadrul ''Bibliotecii Naţionale a aromânilor'', iniţiată şi condusă de el.


A încetat din viaţă la 8 aprilie 1941, la Bucureşti.


Postum este inclus de H. C. în Antologie lirică aromână, publicată în 1975, şi în Antologie de proză aromână, publicată în 1977.

În SUA, la Syracuse i-au apărut următoarele volume în aromână: Puizii în 1989(prefaţă de Dina Cuvata), Murmintsă fără crutsi în 1993 (ediţie îngrijită de Eva Catrinescu şi Dina Cuvata), Golgota-a Farăljei în 2002 (ediţie îngrijită de Tiberius Cunia şi Dina Cuvata).

Pe saitul aromân ''Giony'' sunt postate poeziile Noapti di veară şi Loai cârliglu.

. (http://agonia.ro/index.php/poetry/13936645/Fata_%C5%9Fi_fl%C4%83c%C4%83ul) (12.04.2010)


T. P. îl caracteriza ca fiind ''cel mai mare liric al aromânilor''.


Dintre scriitorii români, H. C. îl raporta la Vasile Alecsandri. Criticul considera ''poeme de mare adâncime'' următoarele creaţii ale lui N. T.: Plîngul aromânului, Grai di jale, Cîntiţe di jale, Auşlu, Lilicea a vrearil'ei, Loai cîrligu, Cilnicamea şi-picurall'i, Costa. Tematica lor include transhumanţa păstorilor cu familiile lor, haiducia şi cărăuşia, care ţin de ''patriarhalitatea unei existenţe parcă după legi arhetipale, tulburată cînd şi cînd de vicisitudini ale istoriei frământate a aromânilor trăind într-o regiune-mozaic al popoarelor''. Preeminenţa liricii sale a explicat-o H.C. prin ''plasticitatea expresiei lui poetice'', definind-o cu versul germanului J. W. Goethe (1749-1832): Ich singe wie der Vogel singt (Eu cânt cum cântă pasărea). El a exemplificat în acest sens cu versurile: Oi-lele şi oi-bobo, / Plîngu ocl'il'i di caimo, / Plîndzi ş-inima-ni di dor, / Ca birbiilu tu nior (Oi-lele şi oi-bobo, / Plâng ochii de obidă-dor-durere-speranţă, /Plînge şi inima de dor,/ Ca privighetoarea în nor).


Saitul enciclopedic românesc ''Crispedia'' îi caracterizează astfel opera poetică: ''În versul lui străbate îngrijorarea pentru pierderea graiului strămoşesc şi a etniei înseşi. Ameninţarea vine de la un duşman în faţa căruia totul se prăbuşeşte („Că ardu-a noastre case / Şi moare lailu-armân"). Fie balade, fie idile, fie cântece de dor, stihurile lui Tulliu sunt expresia, dramatică, a stingerii unei lumi ancestrale, a pierderii speranţelor, de unde şi tonalitatea adesea apocaliptică. Prozodia, bogată şi variată, adaptează tradiţia cultă la specificul expresiei folclorice dialectale.'' l

 

SURSE:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 82-84.

***, ''Crispedia'', http://www.crispedia.ro/Nusi_Tulliu

***,, ''Profesoru'', http://www.profeso.ru/scriitori-biografii/147-nusi-tulliu-biografie


G. H. s-a născut la 5 februarie 1965, în comuna Săcele din judeţul Constanţa, Hagi-Gheorgheunde a locuit până în 1973. Aici a început să joace fotbal cu o minge din porc, apoi bunicul i-a făcut una din păr de cal, iar la 6 ani mama i-a cumpăra una din cauciuc.

În aprilie 1975 şi-a început cariera de fotbalist la grupele de copii de la Farul Constanţa, sub îndrumarea lui Iosif Bukossi. La 11 ani a jucat în prima competiţie oficială: ''Cupa Speranţelor''.

Pentru echipa naţională a României de juniori sub 16 ani a jucat 4 meciuri, pentru cea de juniori sub 17 ani a jucat 13 meciuri şi a marcat 1 gol, pentru cea de juniroi sub 18 a jucat 32 meciuri, iar pentru cea olimpică a jucat 4 meciuri.

Primul joc la naţionala mare a fost cel amical împotriva Norvegiei, disputat la Oslo la 10 august 1983. Banderola de căpitan al naţionalei a purtat-o prima dată la meciul cu Irlanda de Nord din 16 octombrie 1985, în preliminariile campionatului mondial din Mexic '86, acumulând 65 de selecţii în această postură. Începînd de la campionatul mondial din Italia '90, a fost căpitanul naţionalei în toate meciurile în care a jucat.

În cei 17 ani în care a jucat pentru naţională, a participat la 3 turnee finale ale campionatului mondial (Italia '90, SUA '94 şi Franţa '98) şi la 3 turnee finale ale campionatului european (Franţa '84, Anglia '96, Belgia-Olanda 2000).

La turneul final SUA '94, naţionala României condusă în teren de G. H. a obţinut cea mai bună performanţă din istoria fotbalului românesc: calificarea în sferturile de finală. G.H. a fost inclus în ''Echipa celor mai buni jucători ai World Cup 94'', iar golul său împotriva Columbiei a fost votat ''cel mai frumos gol al turneului''. Celebrul fotbalist brazilian Pele l-a declarat ''Cel mai bun fotbalist al World Cup 94''.

La 24 aprilie 2001 s-a retras de la naţională, în partida România - Italia, la care au asistat 80.000 de fani. A acumulat 125 de selecţii la naţională, pentru care a marcat 35 de goluri.

A jucat la următoarele cluburi româneşti şi străine: Farul Constanţa, Sportul Studenţesc, Steaua, Real Madrid, FC Barcelona, Galatasaray.
A câştigat următoarel trofee: campionatul României (1987, 1988, 1989), cupa României (1987, 1989), supercupa Europei (1987, 2000), campionatul Turciei (), cupa Turciei (1999, 2000), supercupa Tuciei (1997), cupa UEFA (2000).

În anii 1985, 1987, 1993, 1994, 1997, 1999 şi 2000a fost ales ''Jucătorul anului în România''.

În 1989 a ocupat locul 2 în clasamentul ''Trofeului Bravo 1989'', decernat de revista italiană ''Guerin Sportivo''.

În 1994 a fost desemnat ''Sportivul anului în România'', s-a clasat pe locul 4 în clasamentul mondial ''Cei mai buni jucători ai anului 1994'', s-a clasat pe locul 4 al topului ''Ballon d'or 1994'' decernat de revista France Football şi a fost declarat de celebrul jucător şi antrenor olandez Johann Cruyff ''Cel mai bun decar din Europa''.

În 2000 a fost ales ''Cel mai bun jucător de fotbal român din toate timpurile''.

La aniversarea jubileului UEFA în 2007, FRF l-a desemnat cel mai reprezentativ jucător român ai ultimilor 50 de ani şi Asociaţia Statisticienilor în Fotbal l-a clasat pe locul 35 ai ''Celor mai buni fotbalişti din lume în ultimii 100 de ani''. 

A fost votat în ''Cea mai bună echipă a anilor 90'' de pe site-ul UEFA.com

A fost inclus în ''Topul celor mai buni 125 de fotbalişti din toate timpurile'' al lui Pele.

J. Cruyff a spus despre el: ''Când l-a vândut pe Hagi, Real a pierdut cel mai bun jucător'' şi ''Tehnica şi pasele lui Hagi sunt fantastice''.

Gyuri Pascu: „...geniu, dăruie, inteligenţă în joc şi patimă”
Ion Cristoiu:” În afara gazonului dă impresia unui om foarte serios. Cred că e jucătorul care a reabilitat această categorie prin prestaţiile sale în presă şi la televizor. L-am remarcat ca un om
care gândeşte, pentru că, de regulă, jucătorii gândesc cu piciorul”
Andreea Marin: „Foarte talentat, de un bun simţ rar întâlnit şi interlocutor foarte plăcut, sincer şi nesofisticat, un om adevărat.”
(Revista TV Mania)

Familia sa se compune din: părinţii Iancu şi Cheraţa, surorile Sultana şi Elena, actuala soţie Marilena şi copiii Chira şi Ianis.

Grupul său de prieteni cuprindea doi veri din partea mamei, Tănase şi Gheorghe Mega, pe fraţii Gîrbă - Costel, Stere şi Mihai -, pe Mihai şi Iani Babaşcu, pe Nicu şi Stere Paris, pe Vasilică
Bratu şi Gheorghiţă Gurahan, cu toţii aromâni. Acestora li se alătura uneori Dina Terzi, precum şi Vali şi Nicu Burhală, ce veneau de dincolo de Derea.


SURSE:

***, Gheorghe Hagi: Topa easte bana lui, ''Ethnos'', Tulcea, an II, no 3 / aprilie 2004, Dialectul şi cultura aromână, p. 5-6, http://ethnos.xhost.ro/ethnos3_files/aromanaeth3.pdf

***, Biografie, ''Hagi'', www.hagi.ro

Sterie Diamandi se numără printre oamenii de cultură puțin sau deloc cunoscuți generațiilor formate după 1944. Cărțile sale nu au fost reeditate până în 1991, iar numele i-a trecut într-o nedreaptă uitare.


S-a născut la 22 august 1897 la Mețova-Aminciu, în Epir.


Tatăl său a fost militantul aromân Vasile Diamandi- Aminceanul.


A învățat în școal primară din comuna natală. Începe studiile medii la Liceul Român din Salonic și le continuă la Ianina / Grecia, Bitolia / Macedonia și București. În 1919-1922 absolvă Facultatea de Litere și Filozofie la Universitatea din București cu mențiunea ’’Magna cum laudae’’.


A urmat o lungă carieră didactică în diverse orașe din România: Drobeta Turnu Severin (1923-1924), Roman (1924), Iași (1925-1936 la Școala Normală ’’Vasile Lupu’’) și București (din 1936 la Liceul ’’Aurel Vlaicu’’).


La Iași a fost o periaodă de timp și membru al Consiliului Municipal.


În paralel a avut și activitate scriitoricească.

Din 1921 publică note, recenzii și articole despre aromâni și despre cultură în revistele: „Buletinul Institutului de Literatură", „Anuarul Şcolii Normale «V. Lupu»", „Adevărul", „Cuvânt dăscălesc" , „Gândul vremii", „Cuget moldovenesc", „Minerva", „Peninsula Balcanică", „Săgetă­torul", „Porunca vremii", „Vremea" şi „Vremea şcolii". La ‘’Cuvânt dăscălesc’’ este și redactor în 1924-1925.


A publicat în ordine cronologică volumele de biografii: Galeria oamenilor politici / 1935, Eroii revoluției ruse / București / 1937, Galeria dictatorilor / 1938, Oameni și fapte din istoria aromânilor / București / 1940, Fiul lui Dumnezeu – Fiul Omului, Iisus Mântuitorul / I-III / București / 1943. Ultima carte antumă a lui Sterie Diamandi este volumul de eseuri intitulat Arca lui Noe.


Eroii revoluției ruse îi prezintă pe bolșevicii V.I. Lenin, L. Troțki și I .V. Stalin, iar în Galeria dictatorilor sunt prezentați polonezul Pilsudski, italianul B. Mussolini, germanul A. Hitler, turcul K. Attaturk și portughezul A. Salazar.


A încetat din viață la București, la 11 iunie 1981.


Galeria oamenilor politici a fost reeditat în 1991 cu note și fotografii pe baza unui exemplar din 1935 adnotat și corectat de autor, pus la dispoziția editurii bucureștene Gesa de către fiica autorului, doamna profesor Bîrlea. S. D. a creionat biografiile a 12 mari oameni politici români din prima jumătate a secolului XX: Regele Ferdinand, Ionel Brătianu, Take Ionescu, Vintilă Brătianu, Ion G. Duca, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Constantin Stere, Ion Mihalache, A.C. Cuza, Constantin Argetoianu și Mihail Manoilescu.

 


SURSE

Sterie Diamandi, Galeria oamenilor politici, editura Gesa, București, 1991, Notă asupra ediției, p. 2.

***, http://www.crispedia.ro/Sterie_Diamandi

***, Enciclopedia României: Sterie Diamandi, http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Sterie_Diamandi

Teohar Mihadaş s-a născut la 9 noiembrie 1918 în comuna Turia din Grecia.


Turia este situată într-un grup compact de aşezări aromâneşti din munţii Pindului, la egală distanţă de centrele culturale Grebena şi Aminciu (Meşovo).


T.M. este fiul Vasilenei, născută Cunduiani, şi al păstorului Mitri (Dumitru) Mihadaş.


Şcoala primară o face în comuna natală, iar cele patru clase gimnaziale la liceul din Grebena (1932-1935), instituţii de învăţământ finanţate de statul român.


În 1935 vine în România, unde urmează liceul la ''Timotei Cipariu'' în orăşelul Dumbrăveni, de pe Tîrnava Mare şi îşi ia bacalaureatul la Blaj în 1939. Ajunge în Ardeal întâmplător, ca urmare a birocraţiei de la Ministerul Învăţământului, deşi ar fi dorit să studieze în Bucureşti.


Ca poet a debutat în 1938 la „Universul literar" şi mai publică în „Gândul nostru". În 1941 îi apare prima carte, Ortodoxie păgână, despre care saitul ''Crispedia'' susţine că '' e cartea unui poet trecut prin şcoala lui Blaga, Barbu şi Arghez''i . Îşi ia licenţa în Drept (H. C.) sau la Litere şi filosofie (''Crsipedia'') în capitală, în 1943.


Urmează în acelaşian Şcoala de Ofiţeri de Rezervă de la Bacău, participând la campania împotriva Germaniei hitleriste.


După întoarcerea de pe front este numit referent de presă la Departamentul Naţionalităţilor (1944-1945), motiv de acuzaţii ulterioare din partea autorităţilor comuniste.


Revine în Ardeal ca profesor de limbile română şi franceză la Bistriţa (1945-1947), apoi de română şi latină la Năsăud (1947-1948).


Este suspectat pentru activitate de subminare a regimului, arestat şi închis în primăvara lui 1949 la Bistriţa. Eliberat, trece printr-o grea perioadă de „reintegrare socială", încercarea de a-şi relua locul în învăţământ (trei luni, în 1956) fiind sortită eşecului, din cauza revoluţiei anticomuniste din Ungaria şi este din nou suspectat. Va fi nevoit să lucreze ca muncitor sezonier, culegător de fructe de pădure, săpător de fântâni, ajutor de tâmplar, paznic, şef de coloană auto, manipulant de mărfuri, om de serviciu etc., ocupaţii pe care le continuă şi după stabilirea sa la Cluj, în 1961.


Abia în 1964 este primit ca secretar literar la Teatrul Naţional din Cluj, iar din 1970 până în 1973, când se pensionează, va face parte din redacţia revistei „Steaua". După o lungă perioadă de interdicţie a semnăturii, revine în presa literară, colaborând mai ales la presa clujeană: „Steaua" şi „Tribuna". Volumul Elegii din 1975 a câştigat premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj.


După decembrie 1989 intră în primele structuri democratice ale Clujului, rămânând până în ultimele clipe un apărător al democraţiei. Este primit în redacţia revistei „Atlas. Clujul cultural", .şi colaborează la „Clujul liber"şi „Nu".


Locurile în care atrăit vor fi prezente în poeziile sale. Astfel, tumultoasa apă a Bistriţei de lângă Grebena o va evoca în Tărâmul izvoarelor, iar anii de liceu de la Dumbrăveni în Frumoasa risipă, ambele poezii fiind scrise în româneşte.

Tot în româneşte vor apărea vplumele de versuri Ţărâna serilor, Reminescenţe, Trecerea pragurilor, Elegii şi În lumina înserării. Scriitorul aromân Hristu Cândroveanu aprecia că T. M. ocupă ''un loc inconfundabil în lirica românească de după război, bucurîndu-se de preţuirea unanimă a criticii noastre literare'' şi că T. M. este ''cel mai de seamă poet pe care l-a dat lliteraturii române frîntura noastră de neam sud-dunăreană''.


Despre lirica aromână a poetului, acelaşi H. C. consideră că aparţine ''unei spiritualităţi de mistere ancestrale şi de neliniştitoare premoniţiii ce ne-au păstrat fiinţa naţională distinctă''. Aceste poezii, în care autorul ''cîntă şi suferă, plînge şi se bucură'', sunt ''mărturie a unei limbi de prospeţime şi vigoare totodată, revelată în metafore de o mare frumuseţe şi profunzime''. Numai după ''stăruitoare insistenţe'' ale lui H. C. şi Kira Iorgoveanu, T. M. a acceptat să le pună la dispoziţie, ''cu ''atâta zgîrcenie'', şapte din numeroasele sale poeme în aromână pentru antologia publicată de ei: Cale-ambar (Drum bun), Afirnăsiri (Vedenii), Remember, Cîntic di sărmăniţă (Cîntec de leagăn), Cîntic di vreare (Cîntec de dragoste), Măghistra (Măiastra) şi Tu Chipită (Pe culme).


Saitul ''Crispedia'' caracterizează astfel opera poetului: ''Exponent al unei comunităţi străvechi din Munţii Pindului, Mihadaş poartă încrustată în efigia sa nobleţea şi puterea de rezistenţă a strămoşilor săi viforoşi. O lume solemnă şi gravă, ocrotită de zeii locului domină confesiunea poetului, care se simte chemat, ca altădată Orfeu, să oficieze un cult al cuvântului ca pe un ritual cu virtuţi sacerdotale: . O protoistorie fabuloasă, aşezată sub semnul unor zeităţi antice, purtătoare de puritate şi de har, îi populează încă de la debut lirica, aflată în prelungirea lirismului gândirist.''

Volumul Frumoasa risipă are ca temă anii de elev şi student la Dumbrăveni şi Bucureşti, precum şi perioada de profesorat la Bistriţa şi Năsăud, marcată de ofensiva proletcultismului şi a stalinizării. Aceleaşi din urmă aspecte sunt evocate de romanul În colţ lângă fereastră, în care autorul îşi exprimă speranţa ''într-un fel de justiţie divină a istoriei'', conform ''Crispedia''.

Pe muntele Ebal, Steaua câinelui şi Străinul de la miezul nopţii, sunt dedicate perioadei cele mai zbuciumate - detenţia şi trecerea prin închisorile morţii de la Aiud, Canalul Dunăre - Marea Neagră, Mărgineni şi Piteşti, De asemenea, Steaua câinelui este romanul fostului deţinut politic în detenţia mai largă a „lagărului socialist", cu umilinţele la care este supus de politrucii regimului, care îl tratează ca pe un lepros, refuzându-i şi dreptul la muncă. Un episod important pentru istoria literară este relaţia sa cu poetul Constant Tonegaru, implicat fără voia sa în arestarea lui T. M., din cauza faptului că regimul a considerat realitatea poezia de ficţiune Pistolul lui Werther. ''Crispedia'' apreciază că ''Literatura gulagului şi a detenţiei îşi găseşte în memo­rialistica lui Mihadaş o reuşită de excepţie''.


în ceea ce priveşte personalitatea sa, H. C. îl caracteriza ca ''o apariţie insolaită, impunătoare şi pitorească în acelaşi timp, cuceritor prin farmecul volubilităţii lui, afectuos şi prietenos cu toată lumea şi îndeosebi cu tinerii, pe care îi cultivă cu generoziitate''. Acest ultim aspect, editorul îl explica prin faptul că ''tînăr a rămas el însuşi, în ciuda anilor-tăvălug ce au trecut peste sine.'' Amintirile din munţii Pind, revigorate de călătoriile în munţii Apuseni,''îi mai săgetează inima şi acum, adumbrindu-i, cînd şi le împărtăşeşte, ochii cu luciri de oţel, peste care tronează, ca o streaşină de pădure, sprâncenele lui stufoase şi asprite de vreme''.

Astăzi, în Cluj-Napoca, un cenaclu litearar îi poartă numele lui T. M.

 

SURSE:

Hristu Cândroveanu şi Kira iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 421-422.

***, Teohar Mihadaş. ''Crispedia'', http://www.crispedia.ro/Teohar_Mihadas

Ortodoxie păgână, Bucureşti, 1941;

Ţărâna serilor, Bucureşti, 1967;

Tărâmul izvoarelor, Bucureşti, 1968;

Reminiscenţe, Bucureşti, 1969;

Trecerea pragurilor, Bucureşti, 1972;

Elegii, Bucureşti, 1975;

Nimburi, Cluj Napoca, 1977;

Pâinile punerii nainte, Iaşi, 1979;

Frumoasa risipă, Cluj Napoca, 1980;

În lumina înserării, Bucureşti, 1982;

Înstelatele oglinzi, Cluj Napoca, 1984;

Înaltele acele vremi, Cluj Napoca, 1987;

Orfica tăcere, Cluj Napoca, 1988;

Pe muntele Ebal, Cluj Napoca, 1990;

Steaua câinelui, Cluj Napoca, 1991;

Pinii de pe Golna, Cluj Napoca, 1993;

Crepuscularele vitralii, Cluj Napoca, 1993;

Chemări spre nicăieri şi niciodată. Poezii 1985-1995, Bucureşti, 1996;

Străinul de la miezul nopţii, Cluj Napoca, 1996;

Catrene, Cluj Napoca, 1999;

În colţ lângă fereastră, Cluj Napoca, 2000.

Alex Ştefănescu, ''Memoria'', http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=984

 

Hristu Şapera, poreclit Shapi, s-a născut la 18 decembrie 1980, la Bucureşti. Are 97 kg şi 1,90m.


H.Ş. despre cariera sa: ’’Am jucat baschet la Rapid şi apoi am promovat cu Granitul Bucureşti în Divizia A, dar n-am avut posibilitatea financiară să continuăm’’. La Rapid a jucat între 2004 şi 2008.


A jucat ca extremă (small forward). Conform profilului său are joc de nota 7, săritura 1, îndemânare 1 şi detentă 10 cm.


Jucătorul de baschet preferat este fostul star american Michael Jordan,iar echipa preferată este formaţia profesionistă americană Los Angeles Lakers.


Îi place orice gen de muzică.


Are cont pe Facebook şi Hi5.


În iunie 2011 era antrenor la Granitul şi CSM Bucureşti. Cu CSM în calitate de secund câştiga surprinzător în campionat la Mediaş în ianuarie 2011.


A antrenat selecţionata României de baschet la categoria sub 14 ani,care în aprilie 2011 a cîştigat titlul de campioană la Jocurile Mondiale ale Copiilor. Echipa a fost formată din trei jucători şi a câştigat toate cele 11 partide disputate.


La 26 iunie 2011 a câştigat turneul final la baschet unul contra unul, care s-a desfăşurat la penitenciarul Rahova din Bucureşti. La această finală au participat cei opt finalişti ai calificărilor din Cluj,Timişoara şi Bucureşti, la care se înscriseseră aproape 100 de iubitori ai street-ball-ului. Trofeul a fost o minge de baschet de metal, în greutate de 2 kg, cu o cătuşă pentru picior. H.Ş. despre deţinuţii care au urmărit concursul de la ferestrele penitenciarului: ’’La început au mai râs de noi, au fost şi remarce care încercau să ne intimideze, dar oamenii s-au încins repede şi au creat o atmosferă incredibilă’’. H.Ş. despre întrecere: ’’Spiritul întrecerii a fost senzaţional! Când joci unu contra unu, nu poţi să dai vina pe cineva dacă pierzi. Mă bucur că în finală am revăzut prieteni vechi, jucători excepţionali’’// ’’Doar când joci unu contra unu, nici banii, nici arbitrii nu te pot învinge. Am fost eu, adversarul, mingea şi deţinuţii care m-au încurajat’’.//’’A fost senzaţional. Baschetul unu la unu are reguli simple – trebuie să câştigi, altfel pleci acasă.’’


Finala mondială a acestui concurs de street-ball va avea loc la 24 septembrie 2011 la fosta închisoare americană din insula Alcatraz din golful San Francisco. România va fi pentru prima dată reprezentată la acest concurs (Red Bull King of The Rock), la care vor participa 63 de jucători din SUA, Canada, Spania, Franta, Lituania, Slovenia, Serbia, Ucraina, Turcia si Israel. În legătură cu finala de la Alcatraz, H. Ş. este optimist: ’’Nu vor avea viaţă uşoară cu mine. Ştiu să îmi dozez efortul şi să mă feresc de accidentări, cred că va fi copleşitor, dar mă voi descurca.’’



SURSE:

Berceanu Gabriel, Slam dunk după gratii, ’’Gazeta sporturilor’’, Bucureşti, 27 iunie 2011.

Palanceanu Alina, Hristu Sapera este Red Bull King of the Rock Romania 2011,Insport, 27 iunie 2011.

http://www.insport.ro/stiri/stiri-baschet-92/hristu_sapera_este_red_bull_king_of_the_rock_romania_2011-2717.html

 

http://www.numaibaschet.ro/profiljucator/198-Hristu-Sapera

http://tv.gsp.ro/Baschetbalistul-Hristu-apera-care-va-merge-n-nchis-19120.html

http://ro.hi5.com/friend/p85777414--Sapera+Hristu--html

http://www.redbull.ro/cs/Satellite/ro_RO/Article/Hristu-Sapera-pleaca-la-Red-Bull-King-of-the-Rock-la-Alcatraz-021243040368857

http://www.frbaschet.ro/jucatori/hristu-sapera

http://www.slamdunk.ro/jucator.php?id=1002

http://www.slamdunk.ro/stire.php?id=647

http://www.totalbaschet.ro/articole/554/Hristu-%C5%9Eapera-Se-pare-c%C4%83-avem-ceva-special-%C3%AEmpotriva-Gazului-

 

Atanasie Nasta s-a născut la 2 noiembrie 1912 în comuna aromânească Grămăticova din Grecia.


Grămăticova este situată într-o regiune muntoasă în apropierea grtaniţei cu Republica Macedonia, în apropierea lacului Ostrov (Vegoritis) şi de oraşul Vodena (Edesa). De asemenea, localitatea natală se află într-o zonă de aşezări aromâneşti montane, înşirate până pe râul Bistriţa spre golful Salonic, pe o distanţă de 50 km.


Viiitorul scriitor la cunoscut regiunea în copilărie, când urma turmele de oi ale tatălui său, celnicul Nasta, o personalitate în comunitatea aromânilor din regiune.


A învăţat la şcoala primară românească din comuna natală, apoi a urmat doi ani la liceul românesc din oraşul grecesc Saloinic (Sărună în aromână).


În 1926 familia se mută în România, în Cadrilaterul dobropgean, în contextul mai larg al migraţiei mai multor mii de familii aromâne.


Continuă studiile medii la liceul teoretic din Bazargic (Cadrilater). Apoi absolvă în 1935 Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, iar în 1938 Facultatea de Drept.


Ca avocat pledant era foarte căutat de aromânii din România.


A debutat în literatură în 1936, cu poezii în revistele ’’Pasărea Albastră’’ şi ’’Suflet Nou’’.


Sonetele Toamna, tu curie, Geoghrafie şi Cărbunarl'i i-au fost selectate în antologia aromână publicată în 1975 de scriitorul aromân Hristu Cândroveanu. Cu această ocazie, H.C. îl caracteriza astfel ’’Excelentul sonetist Atanasie Nasta – un virtuos al genului – care găseşte şi în dialect resurse stilistice să exprime incontestabile frumuseţi artistice’’.


De asemenea, în 1981 i-a apărut la Albatros o o culegere de sonete, gen pentru care avea o deosebită înclinaţie. Editura Albatros îl caracteriza astfel: ’’Poet de o remarcabilă vigoare şi ştiinţă a expresiei, bun cunoscător al formei clasice a sonetului pe care o respectă. Merită a fi subliniate diversitatea tematică, meditaţia etică, cultul sentimentului şi al naturii.’’


La rândul său, criticul Emil Manu îl descria astfel pe sonetistul A.N.: ’’Sonetul e cultivat de Atanasie Nasta ca o posibilitate de a gusta sensaţia de clasicism absolut, de a trăi într-o ordine în care frumosul – chiar în formele lui tragice – este legiferat, nu numai sugerat... Reluînd tematic marea tradiţie a sonetului european, poetul îşi cîntă iubita parnasian şi simbolist, epurînd inspiraţia de orice efluviu romantic; voluptatea erotică a devenit ceremonie şi taină a  amintirii’’.


Cele trei sonete de mai sus şi poeziile inedite Patria, Tu apirită, Întribare picurărească, Nil'iioarele dorm, Prividearew, Acl'imare şi Lăi nior au fost incluse în antologia aromână publicată în 1985 de H. C.şi Kira Ioprgoveanu.


În propria sa antologie de lirică aromână, publicată în 1985, şi-a inclus 12 poezii: Eminescu, Patria, Zamolxe, Cărbunarli, Fărşeroata, După ploaie, Întribari picurărească, Ună nilioară (O mioară), Protlu om pi Lună, Grămăticuva, Stanea şi Întribari către Solomon.


A publicat şi articole de exegeză culturală aromână.


A publicat traduceri literare din limbile greacă şi bulgară.


H. C. remarca faptul că şi după împlinirea vârstei de 70 de ani, A. N. continua să fie ''sufletul'' cenaclului aromânilor de pe strada Barbu Slătineanu din Bucureşti. Şedinţele lunare conduse de acest ''adevărat intelectual de rasă'' erau ''o baie de suflet şi de poezie'', în care reconstituia ''microclimatul frînturii de neam românesc die peste Balcani''.


Acelaşi critic literar H. C. îi caracteriza astfel poezia: ''În versurile sale, atît de expresie daco-română, cît şi aromână. poetul resuscită, nostalgic, universul de suflet românesc, în arhaitatea şi simplitatea monumentalităţii lui. Cred că Atanasie Nasta dă glas acestei cu totul particulare realităţi spirituale - ca nimeni alticineva din propria-i generaţie. Realitate al cărui spaţiu - muntele, şi umanitate -. păstorii, trăiesc în npoemele sale statuar şi viu, palpabil parcă, într-o pregnantă expresivitate lirică (deşi cu o surprinzătoare economie de limbaj), la care mai acced puţini încă, un Teohar Mihadaş, un Nicolae Caratană.''

 

SURSE:

Emil Manu, ’’România literară’’, Bucureşti, nr. 37/10.09.1981

Atanasie Nasta (editor), Ecou de cîntec aromânesc, Litera, Bucureşti, 1985, p. 80.

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 380-381, 482.



Am făcut cunoştinţă cu lumea, pentru prima oară, la sfârşitul toamnei din anul 1964, deci scorpion sau dragon pe chinezeşte. După şase luni de chin (alăptare, caca, vomitat şi trecut pe biscuiţi cu mere răzuite) arătam cam aşa:

Au mai trecut vreo doi ani şi Nea Nicu a dat „Decretul”, drept pentru care a venit generaţia de „decreţei”.

 

 

Eu mi-am manifestat nemulţumirea încă de pe atunci şi am trecut în dizidenţă cu mult înainte de 1989, de exemplu suflând în trompetă când nu trebuia să suflu! Şi pentru că am un frate mai mare, care m-a supravegheat uneori împotriva voinţei mele, m-am obişnuit de mic cu Big Brother, de unde şi apetenţa mea de mai târziu pentru reality show.

La grupa mare deja talentul meu artistic se manifesta plenar. Mulţi ani am fost derutat, originile mele armâneşti fiind acoperite de costumul popular românesc. Era perioada în care nu ştiam o boabă armâneşte, ba chiar mi-era ruşine să o vorbesc. De abia când am ajuns la şcoală, în vacanţa de vară am fost în satul Başchioi (Nicolae Bălcescu din judeţul Tulcea) şi am vorbit pentru prima oară armâneşte.

 

În clasele primare eram premiant de profesie, dar numai în clasa a doua am fost „aragaz cu patru ochiuri”. Cam din clasa a cincea am cam terminat-o cu coroniţele, pentru că nu îndeplineam o condiţie esenţială: nota 10 la putare.

Domnişorul Stelian – prima fotografie cu sacou şi cravată! Nici măcar nu aveam buletin. Era deja toamnă când am pozat, pentru că altfel nu îmi creştea părul. Eram mândru de părul meu creţ. Şi acum sunt mândru de părul meu creţ... pe care l-am avut!

O şedinţă foto în studenţie. Un fost coleg de liceu se pregătea să devină operator, adică să intre mai întâi la IATC. Şi a făcut experienţe pe mine, adică m-a pozat. Unele experimente la care am fost supus erau chiar plăcute. Să nu uităm că în anii ’80, toată generaţia de studenţi a fost supusă unor experimente deosebite, ca de altfel întregul popor român, cum ar fi: câte grade sunt suficiente în cameră pentru a învăţa în sesiune; o fi bun salamul fiert împreună cu cartofii fierţi la cină? dar la micul dejun? Noroc că salamul prăjit era interzis. Mahoarcă în loc de ţigări, tot felul de înlocuitori ţineau loc de cafea, ţuică, vin, carne, făină, săpun, deodorant,  after-shave, antibiotice, prezervative, medicamente. Cu absolut orice se făcea contrabandă, dar mai ales cu video-uri. Ştiaţi ce era interzis la import? Două produse: aparatul de aer condiţionat şi antena satelit. Şi cu toate acestea, prin filmele de pe video, eram la curent cu ce se mai întâmplă în lume. O tinereţe chiar fericită deşi am fost în condiţii de ghetou şi am trăit fără telefon celular, internet, ba chiar şi fără computer. Ba chiar mi s-a permis să îmi las barbă, doar eram student!

Dacă am avut atât de mult timp la dispoziţie, ce să faci? Trebuia să îmi umplu timpul liber cu ceva. Şi mi-am făcut o formaţie. S-a numit Gramoste. Am cântat ani mulţi şi puţină lume a ştiut asta. Am avut chiar şi atestat de liber profesionist la sfârşitul anilor ’80. Am fost discret, mai ales că am preferat să cânt la nunţi armâneşti. Nu am fost niociodată „lăutar”, ci am fost printre băieţii aceia minunaţi care au reuşit să ne ajute „să ne păstrăm limba, obiceiurile şi cântecele noastre armâneşti”. A fost şi un fel de datorie faţă de neamul armânesc. Am îmbinat utilul cu plăcutul şi am avut o tinereţe minunată printre armânii mei. Tocmai de aceea, o jumătate din acest site este dedicat armânilor, în special pentru recuperarea memoriei părinţilor şi bunicilor noştri.

În rest, ultimii 20 de ani au trecut prea repede. Am albit prea repede. Am o familie minunată: o soţie care m-a înţeles chiar şi când nu mă mai înţelegem eu pe mine, un băiat de care sunt mândru (seamănă mai mult cu maică-sa!) şi o fetiţă care m-a întinerit cu cel puţin 10 ani (Prinţesa mea). Privind în urmă, constat că am o carieră destul de săracă. Cum să arate CV-ul meu, de exemplu, în perioada septembrie 1999 – martie 2006: Auto Club. Am făcut o singură emisiune, dar în aproape 300 de ediţii! Ce anost... În decembrie 2005 am primit titlul „Ziaristul anului 2005”, pe care l-am primit din partea Asociaţiei Presei Auto din România, iar 3 luni mai târziu, emisiunea care se afla îngrila TVR de mai bine de 6 ani a fost aruncată la gunoi. Colegii mei mi-au făcut acest cadou de Crăciun, în anul 2005:

În rest, m-am obişnuit cu ideea că nici o faptă bună nu va rămâne nepedepsită. Deşi niciodată nu m-am dat în vânt după tenis, trebuie să îmi aduc aminte de Toma Caragiu (armân care a intrat în conştiinţa tuturor), care a lansat celebra expresie: „C-aşa e-n tenis!” Probabil că voi rămâne un idealist, cu un spirit justiţiar nestisfăcut pe deplin niciodată. Asta poate şi pentru că armânii sunt sortiţi asimilării, aşa cum prevedea Tache Papahagi, acum mulţi ani în urmă.

 

 

 

 

SURSĂ

Stelian Damov, Despre mine, ”Blog Stelian Damov”, 2 august 2010, http://ro.damov.ro/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=40&Itemid=60

 

Costica Canacheu

Deputatul Costica Canacheu s-a nascut pe 15 octombrie 1958, in comuna Budesti, judetul Calarasi si este necasatorit.Conform CV-ul sau, acesta a absolvit numai liceul Industrial Electroenergetic, lucrand apoi ca tehnician electroenergetic la I.D.E. Bucuresti, pana in anul 1989.

Participa activ la evenimentele care au condus la rasturnarea regimului comunist in perioada 21 decembrie1989 - 3 ianuarie1990, pentru ca, in februarie 1990 sa participe la infiintarea Frontului Salvarii Nationale.

 

P.P. s-a născut la 12 iulie 1893, la Viziru, Brăila,ca fiu al lui Guşu şi Florei Papacostea.

A fost fratele profesorilor universitari Victor, Cezar şi Alexandru Papacostea, foşti deputaţi.


G.P. a făcut parte din primul grup de tineri aromâni aduşi din Balcani de domnul A.I. Cuza (1859-1866) pentru a se educa în România şi a răspândi apoi cultura românească la sud de Dunăre.


P.P. a fost licenţiat în drept, dovedindu-se un eminent avocat.


În 1916 a publicat Geografia poştală.


A fost ales deputat de Caliacra (judeţ sud-dobrogean între 1913-1940) în anii 1920 şi 1926.


Din 1922 a fost secretar politic al generalului A. Averescu până la decesul acestuia în 1938.Ca urmare, a îndeplinit funcţia de director general al Poştelor în guvernul Partidului Poporului condus de A. în anii 1926-1927. A mai ocupat şi funcţia de director al Băncii de Credit.


La sfârşitul anului 1940, în timpul regimului naţional-legionar instaurat în 14 septembrie, face parte din delegaţia de intelectuali aromâni condusă de fruntaşul legionar Constantin Papanace, care a discutat cu generalul Ion Antonescu, ‘’conducătorul statului’’, problema aromânilor din Grecia.


În 1952, când ocupa funcţia de profesor suplinitor, a fost arestat de regimul comunist. A fost condamnat administrativ la 24 de luni de închisoare, fiind considerat un ‘’element dubios’’. După ce a fost eliberat din penitenciarul Piteşti la 15.04.1954, a fost urmărit şi a fost nevoit să lucreze în diverse cooperative.


A fost tatăl academicianului Şerban Papacostea, născut la 25 iunie 1928 la Bucureşti. Vasta bibliotecă a tatălui a constituit un stimul în formarea ca istoric a fiului. Ş.P. crede că a moştenit optimismul de la tatăl său aducând ca mărturie amintirile unui coleg de detenţie al lui P.P., care sublinia că acesta a ajutat mulţi deţinuţii să nu se prăbuşească psihologic.

A decedat în 1969.


SURSE:

***, Fişă matricolă penală: Petre Papacostea, ‘’Memorial Sighet’’ http://www.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=284&Itemid=153&lang=ro

Drăgusin Nicolae, Convorbire cu Şerban Papacostea, ‘’Dialoguri pentru viitori’’, editura Institului Cultural Român, Bucureşti, 2004, pp.82-106 http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=829

Tambozi Justin (editor), Mărturiile lui Constantin Papanace – Un document al cauzei aromânilor, editura

Fundaţiei ‘’Andrei Şaguna’’, Constanţa, 1996, pp.15-16

Nacu D. Scrima s-a născut în 1900 în satul aromânesc Perivole, în care se va naşte mai târziu şi George Perdichi.


Supranumit de localnici ''Perla Pindului’’, Perivole se află în centrul aşezărilor aromâneşti din munţii Pindului, lângă vârful Ou, la o altitudine de 1400 m.

Studiază la şcoala primară din sat, apoi la liceul românesc din Bitolia (Macedonia) şi absolvă Facultatea de inginerie silvică din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti

Încetează din viaţă în 1941 la Hunedoara.

Hristu Cândroeveanu îl caracteriza pe poetul N. D. S. ca fiind ''mimetic'', asemenea ''copiştilor'' cu har după tablouri de maeştri, recunoscându-l pe George Coşbuc în Dit xeane (Întors acasă). De asemenea, în Muşata ohrideană (Frumoasa ohrideană), N.D.S. cântă pe note eminescine din Luceafărul, iar în pastelul 'Nă seară-n Valea Caldă este remarcabil câte un ''accent macedonskian''. Acelaşi H. C. aprecia că N.D.S. ''nu avea conştiinţa estetică a literaturii'', dar că poemele sale sunt mici ''romane'' sentimentale sui-generis din trecutul viaţii aromânilor din Peninsula Balcanică.

Poeziile Muşata ohrideană, Dit xeane, Minduiri, La Mărăşeşti,Va-ni ti jiilescu, gione, Aşteptare şi Nă seară-n Valea Caldă au fost publicate pentru prima dată în antologia Cândroveanu - Iorgoveanu din 1985.


SURSA
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, p. 348.

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 2 din 6

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required