Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » DOCUMENTE » Z » Items filtered by date: Noiembrie 2011
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
Items filtered by date: Noiembrie 2011

Putini isi mai amintesc astazi de statuia lui I.V. Stalin, cu o inaltime de cativa metri, realizata de sculptorul Dumitru Demu si ridicata in parcul Herastrau. Lucrarea a fost instalata in anul 1950 si daramata in 1956, imediat dupa ce liderul sovietic N.S. Hrusciov a sustinut celebrul raport cu privire la crimele lui Stalin si ale colaboratorilor sai. Acum avem prilejul de a afla chiar de la autorul statuii ce a insemnat pentru el castigarea concursului, presiunile la care a fost supus de autoritatile comuniste, invidia sau dispretul colegilor, pedepsele fizice primite de la cei care urau comunismul, stupoarea sa la distrugerea lucrarii care ii adusese gloria, si "razbunarea" acestei umilinte prin plecarea din tara.

Acum cativa ani, intr-un orasel belgian de la granita cu Germania, m-am dus cu un prieten din partea locului la talcioc, targul duminical adapostit de primarie intr-o hala cam cat un pogon plus in cateva alei dintr-un parc. Hai sa vedem vechiturile, m-a imbiat amicul, uneori gasesti lucruri la care nu te astepti - si mi-a spus ca daduse peste un telefon antediluvian, dintre primele, cu manivela, care functiona! In loc de sfertul de ceas planificat - ne pusesem in gand sa ajungem la Trier, la casa-muzeu Karl Marx - am zabovit vreo doua ore. Cel mai mult in sectorul cartilor, vandute pe nimica toata. Nu mi-ar fi trebuit numai bani ca sa cumpar tot ce-as fi vrut dar si un cufar de marimea celor de la diligentele de altadata. Asa ca am facut un triaj sever si am plecat spre tara cu o greutate mult peste baremul admis de compania aeriana de la care cumparasem biletul. Printre carti - una pe care mi-am propus s-o citesc imediat ce ajung in Romania: "Le sourire de Staline" de Dimitrios Demou, in fata careia ramasesem precum un ogar in arret! Volumul, tiparit la Editions Universitaires, Paris, in 1977, carpit cu scotch pe cotor, ingalbenit de trecerea timpului, ma aducea cu aproape o jumatate de secol inapoi, pe vremea cand eram elev la liceul "Gheorghe sincai" dintr-un cartier bucurestean magistral descris de Geo Bogza in "Anii impotrivirii". Dimitrios Demou era, de fapt, Dumitru Demu, fratele mai mare al celui mai apropiat prieten al meu, Traian, coleg de clasa si tovaras de hoinareala. Au fost primii macedoromani pe care i-am cunoscut pana la intrarea mea in puscarie. Erau de obarsie din Veria; locuiau prin preajma halei Traian, pe o strada pe care nebunia lui Ceausescu nu a crutat-o. M-au frapat cuvintele in dialect, straine urechii mele de valah din Campia Dunarii si hainele - intotdeauna negre - ale doamnei Hrissa Demu, mama prietenului meu. Ce ma intriga, insa, cel mai mult era faptul ca fratele lui Traian, Dumitru, fiu al unei familii care nu putea fi nicicum banuita de convingeri si sentimente procomuniste - chiar dimpotriva! - era nimeni altcineva decat autorul statuii lui Stalin de la intrarea in parcul Herastrau."Viitorul apartine busturilor: al lui Marx, Lenin, Stalin..."
Revenit in tara, m-am luat cu alte treburi. Ma presa mai ales trimiterea volumului "Uranus - Gherla, via Salcia", asa ca n-am bagat de seama decat tarziu disparitia cartii lui Dumitru Demu. Am rascolit dulapurile, am gasit fel de fel de lucrari - nu si "Le sourire de Staline"... Pana acum cateva zile, cand trecand pe la fiul meu, am dat peste carte. Uitase sa-mi spuna ca a imprumutat-o. Am citit-o si mi-au revenit in minte, cu o limpezime extraordinara, zilele de scoala de la "sincai". Traian invata de predilectie la matematica si fizica. De altfel, marea majoritate a clasei noastre se indrepta catre materiile care fusesera, pana in urma cu doi ani, baza sectiilor "reale" ale liceelor. Disparusera diferentele dintre "real" si "modern", latina fusese eliminata, la istorie se preda dupa voluminoasa colectie de minciuni a lui Mihail Roller, invatam, mai degraba - nu invatam, rusa, limba pe care o refuzam instinctiv, din pacate - dar era asociata cu prezenta militarilor sovietici, iar noi eram destul de mari ca sa nu le stim ispravile facute cand ne-au "eliberat". Se trecuse la scoaterea unor mari autori romani - dar si straini din biblioteci, pline de-acum de traduceri din literatura sovietica: Ostrovski, Ehrenburg, Fadeev... Proletcultismul se instapanise in arta, modelul fiind faimoasa statuie a Verei Muhina, "Muncitorul si colhoznica", piesa cu care incepeau toate productiile studiourilor Mosfilm. Pe fondul acesta a inceput sa lucreze cel mai mare dintre cei trei fii ai sotilor Demu. Iata o sumara schita biografica a viitorului autor al statuii "Genialul conducator al oamenilor muncii de pe tot globul"; s-a nascut la 7 octombrie 1920 la Kumaria, localitate de la poalele Olimpului, in Macedonia greceasca, din parinti aromani care se vor stabili in Romania, ca multe alte familii aromane. Liceul l-a facut la colegiul brasovean "Andrei saguna" unde preda romana Emil Cioran. A fost admis la scoala de Arte Frumoase de la Bucuresti, sectia de sculptura, absolvita in 1943. Pare bizar dar viitorul creator al statuii lui Stalin nu a fost membru al partidului comunist. Mai mult, a refuzat de patru ori aceasta calitate. "Obtinusem (...) bursa de Stat Paciurea, numita astfel dupa numele marelui maestru al lui Brancusi. Desi eram apolitic, trebuia sa ma adaptez noilor maniere, sa adopt stilul nou... Asa se face ca l-am intalnit pe Cakagea, membru al partidului comunist, figura apocaliptica de inger luciferic. Voia ca eu sa ader la statut, la partid... Am refuzat, nestiind ce ma asteapta... Avusei, intr-o zi, un semn cand fratele meu Nick imi citi ce stersese de pe tabla cand intrase unul dintre profesorii lui de la Universitate: "Toti tovarasii de la Facultatea de Arhitectura, membri sau simpatizanti ai Partidului, sunt convocati maine la ora 5 in aceasta sala de catre secretarul celulei de baza a Partidului". Cu o singura stersatura de burete, totul disparuse... Iar a doua zi a fost dat afara, manu militari, din Universitate... Alte lucruri se dezintegrara pe masura ce se implanta comunismul (...) Incet, foarte incet, imi aminteam lozinca neconditionala, totusi absoluta: "Libertatea artei nu poate fi garantata decat de o arta angajata". Calusul si pumnul acestor nazisti in versiune noua apareau negru pe alb in presa. "Decadent, retrograd, curajos, de avangarda, reactionar, refractar la progresul social" scria in ziarul "Scanteia". Cu toate ca eram apolitic, repet, o dulce furie ucigatoare ma invada. In aceasta epoca noua, incercam, intr-un garaj vechi, sa pregatesc, cum puteam, o expozitie. Noii idoli ai Realismului Socialist nu ma stanjeneau peste masura. In programul meu, piese majore precum Naiada sau nudul lui Sarah figurau in linia intai, contrar disciplinei impuse..." Intr-o zi, cineva batu la usa garajului-atelier: un domn bine imbracat, distins, de vreo saizeci de ani, care se recomanda "Alexandru Feliescu". (Este, credem, un nume fals. Dumitru Demu deformeaza voluntar nume care ascund o identitate usor decelabila, precum cel al plasticianului Bovis Cakagea - n.n.). Scopul vizitei lui Feliescu este simplu: individul vine sa-i propuna o afacere de mare anvergura, impusa de "prefacerile revolutionare" ale societatii romanesti, anume confectionarea de busturi. S-a terminat, zice Feliescu, s-a zis cu crearea de frumuseti de marmura, dupa moda greceasca, gata cu nudurile si cu sculpturile sofisticate ale modernistilor. Societatea, pe calea transformarii socialiste, nu se poate sa nu-si onoreze eroii! "Viitorul, domnule Demu, apartine bustului, numai bustului - dar nu oricarui bust. Numai celui al stapanului, al sefului, bustului conducatorului! Ne-am putea imagina o clipa doar socialismul fara conducator, fara stapan, fara sefi sau - lucru absolut de neinchipuit - fara eroi? Vezi dumneata, cu asta trebuie inceput! Bustul lui Karl Marx mai intai, apoi cel al Conducatorului mondial, Stalin; apoi al lui Lenin, fara sa-l uitam pe cel al sefului partidului... Intelegi? Busturi, busturile lor, busturi de toate dimensiunile, in marime nturala, mici, de dimensiuni eroice... In sfarsit, de toate dimensiunile!" Cum, cine le va cumpara?! Dl Feliescu ii facu sculptorului o socoteala simpla: 18 ministere, cu 3955 birouri, plus 60 de tribunale avand 3015 birouri si sali de judecata, plus 112 regimente, 20 de divizii, 5 corpuri de armata, cu vreo 2850 de birouri, plus 16899 de incaperi in scoli, plus... plus... Foarte bine informat, vizitatorul continua, ca sa inlature orice reticenta a artistului: la un total de 125.334 de localuri, 125334 de Karl Marcsi, de toate culorile si marimile, de bronz sau de ghips, dominand fetele anodine ale functionarilor, soldatilor, justitiabililor, profesorilor, studentilor, elevilor... "Iar dumneata, domnule Demu, ai sa fii bogat!" La obiectia sculptorului ca nu face arta figurativa, ca nu este comunist, ca a face busturi inseamna un angajament politic iar el refuza incadrarea politica, Feliescu ii replica, dur, ca viata este facuta din compasiuni. Nu vrea el, gaseste pe altcineva! Cum fratele Nick plecase clandestin din tara, parintii erau batrani si bolnavi, iar el era singurul care aducea un ban in casa, artistul se vede obligat sa accepte. Finalmente, marea afacere cade. Busturile nu se mai vand, Feliescu se eclipseaza si cand, din intamplare, Demu da peste el, individul ii explica de ce, desi autorul lor le vede peste tot, nu i se mai cumpara: "Cum, nu stii? Intre noi, prieteneste, dar n-ai auzit din gura mea - si continua cu voce scazuta - se importa din Uniunea Sovietica! Noi le dam grau si petrol iar ei ne dau in schimb busturi... Vagoane de busturi, trenuri de busturi..." La observatia artistului ca artefactele seamana teribil cu ale lui, Feliescu ii raspunde ca legea drepturilor de autor a fost abrogata ca reactionara. "Ti-au luat modelul? E mai bine sa-ti tii gura, crede-ma!"Statui daramate, istorie stearsa cu senilele
Intr-o zi, sculptorul, asezat pe o banca de langa Muzeul Antipa, numara numele lui Stalin intr-un exemplar din "Scanteia": in cele opt pagini, de o suta patruzeci de ori! A doua zi, tot in ziarul central al partidului, Demu dadu peste acest anunt: "Expresia dragostei poporului roman fata de personalitatea ilustrului conducator al socialismului victorios, maresalul Iosif Visarionovici Stalin, genialul comandant al armatei pasnice a tuturor muncitorilor de pe glob, cere prezenta unui mare monument ridicat in onoarea sa in centrul Capitalei. Dornice sa implineasca aceasta urgenta necesitate culturala, Comitetul pentru Arta si Comitetul de Partid al Capitalei au hotarat sa instituie un concurs. Artistii au datoria patriotica de a se inscrie. Numai arta si talentul unui artist intr-adevar creator vor putea desemna castigatorul!" "Sa ma inscriu? Ideea de a lasa totul balta si de a fugi in Occident ma bantuia. Totusi aceasta iluzie draga era inlaturata de imaginea parintilor si a celui mai mic frate, Traian. O s-o fac mai tarziu, mult mai tarziu. Acum trebuia sa traiesc, sa-mi castig painea - si pe a celorlalti. Concursul? De multe ori ma intrebasem daca n-ar fi trebuit sa-mi schimb meseria. Ca sa fac ce? si daca ma apucam serios sa-i combat pe comunisti? Radio Londra si Vocea Americii incitau zilnic oamenii la rezistenta, chiar la revolta. In munti se aflau grupuri de partizani care, cu arma in mana, duceau o lupta indarjita si inegala cu soldatii regimului. Cativa dintre prieteni luasera deja drumul acesta; altii ma indemnau sa-l iau si eu si sa ma intorc acasa numai dupa viitoarea debarcare anglo-americana, prima faza a razboiului occidentalo-rus... Pretutindeni erau "informati" care il mutau din toamna la primavara si din primavara la toamna, si asta de cativa ani buni. Nu, nu era posibil. Mai intai fiindca soarta alor mei era in joc. Insemna sa tradez munca grea a mamei, sperantele secrete ale fratelui, sa-i grabesc tatalui moartea. Insemna, apoi, sa dau o anumita cautiune politicii... O politica ce nu-mi spunea nimic. Eram sculptor. Sa ma perfectionez in arta mea, asta mi-era lupta. Atunci de ce sa nu-mi incerc norocul la concurs? Eram convins ca pot face monumentul, ca as putea, adica, sa fabric acel colos grandios si "care sa vorbeasca" cerut de ziar". In aceeasi zi, artistul a asistat la demolarea statuii primului rege al Romaniei: "O armata de muncitori trebaluia in jurul statuii ecvestre a lui Carol I, capodopera a celebrului sculptor iugoslav Ivan Mestrovici. Pieptul puternicului cal de bronz fusese inchingat. Un lant lung si gros il lega de un tanc greu al armatei care tragea cu disperare sa-l rastoarne. Zgaltaiturile repetate biruira in sfarsit statuia. Picioarele metalice se indoira si statuia se zdrobi de pavaj. Dupa care tancul o tari intr-un zgomot de pietre smulse si un puternic scrasnet de metal tarat pe asfalt (...) Imi imaginam acelasi lucru intamplandu-i-se lui Bartolomeo Colleoni, capodopera lui Verrochio de la Venetia, sau statuii lui Gatamelata de Donatello, ori reprezentarii ecvestre a generalului Alvear, iesita de sub dalta lui Bourdelle... Sa darami o statuie inseamna un mod de a sterge trecutul". Aceeasi soarta a avut si grupul monumental al regelui Ferdinand din apropierea pietii Victoriei. "Tancurile generalului-primar (este vorba de Constantin Doncea, fost fugar in URSS, fost luptator comunist in Spania. "A coordonat in calitate de candidat campania de alegeri, cu toate violentele, abuzurile, crimele comise in beneficiul lui de bandele de suporteri", arata Doina Jela in "Lexiconul negru" - n.n.), victorios fara lupta in razboiul de o zi impotriva statuilor n-au facut decat sa-i asmuta pe vandali pretutindeni in tara. Peste tot se ucideau cu securea, cu tarnacopul, cu senilele tancurilor statuile lipsite de aparare si mai ales de aparatori. O febra a profanarii sufla peste tara. Daramara statuia lui Pake Protopopescu, ilustrul edil de odinioara al Capitalei, care-i facuse orasului aceleasi servicii ca baronul Haussman Parisului; aruncara in aer statuile lui Ion Bratianu si Take Ionescu, mari oameni politici... Scoasera din Piata Victoriei frumoasa statuie a profesorilor, opera a sculptorului Medrea... Fura distruse statui si in zeci de alte localitati".Consilierul sovietic da votul decisiv
Dumitru Demu a fost inscris ultimul pe lista artistilor ale caror machete au fost admise in vederea prezentarii in fata juriului. "Un asemenea monument, tovarase Demu, nu e o simpla statuie. E vorba de o creatie cu multiple repercusiuni politice, un lucru iesit din comun  (...) Exigentele politice, crede-ma, depasesc cu mult aspectele pur formale ale unei asemenea statui. Oricum, te-am invitat ca sa te anunt ca, printre zecile de concurenti care au depus machete au fost alesi zece. Dumneata esti pe lista. Iat-o! "Uite-i, imi spusei, pe faimosii zece. Constant Baraki, Bovis Cakagea, Anufrey Michel, Maritza Petresco, Jean Jelesko, Max Foulman, ia te uita, ia te uita, Doro Fazer, Lala Toubouf, Andre Svoboda si ultimul, al zecelea, eu, Dumitru Demu! Admis la concurs!" (Am transcris numele asa cum apar in original. Identitatea reala a unora dintre concurenti poate fi usor ghicita - n.n.) "Aveam douazeci si opt de ani. Prezenta mea, chiar si la coada listei, reprezenta prin ea insasi o apreciere. Dar cate probleme aveau sa apara... Ce vor zice oamenii, prietenii? Uite inca unul care abandoneaza, care pactizeaza cu regimul. Vrea sa-l imortalizeze pe calaul a milioane de nevinovati... Ii uita pe cei 350.000 de romani morti pe frontul antibolsevic... zecile de mii de victime ale muncii fortate pe santierele canalului mortii, canalul Dunare-Marea Neagra... zeci de mii de ucisi in anchetele Securitatii... Nu! Nu uitam nimic! Dar eram artist si trebuia sa ma realizez si chiar poate mai putin sa ma realizez decat sa-i salvez pe ai mei. Adevaratul meu dosar eu singur il cunosteam bine.... Mai bine decat "rezistentii" de la cafeneaua din colt". Asteptand rezultatul concursului, plasticianul se puse sa studieze personajul: sobru, mare fumator, cu alura voit militara dar nu chiar atat de impunator din punct de vedere fizic. "Cel mai adesea dur si impenetrabil, era de fapt firav, mic de statura. Din marele si majestuosul Ghelovani care-l interpreta pe Stalin pe ecran, in secventele din "Batalia pentru Berlin", puteai sa faci doi daca nu chiar trei Stalini in marime naturala. Era reprezentat monolitic, impietrit, sever. N-ar fi putut sa surada? Fireste, nu cu surasul sosiei sale cinematografice, amintitul Ghelovani, ci intr-un chip omeneste mai direct. Un suras care, dupa parerea mea, ar fi trebuit sa fie al celui care cantareste. (...) Caci Stalin era un mare cantaritor de oameni si chiar de suflete, as indrazni sa zic. Unii spuneau ca ucisese si harazise mortii cu dispret milioane de nevinovati. Cu dispret daca nu chiar cu o anumita placere (...) In orice caz, trebuia ca Stalin al meu sa nu semene cu fratii sai iesiti din sculptura artistilor sovietici si voiam sa aiba surasul pe buze. Un anumit suras!"
...S-au scurs aproape doi ani pana cand sculptorul Demu a fost anuntat, la Comitetul de Stat pentru Arta, ca a castigat concursul (23 martie 1950). Macheta altui concurent, Doro Fazer (?) a fost aleasa pentru statuia de la Brasov, rebotezat de curand Orasul Stalin. Lucrurile s-au petrecut astfel: "Comitetul Central inca nu se hotarase. Intr-adevar, autorul necunoscut al machetei numarul sapte fiind eu, Demu, un neangajat, un artist necunoscut, cu legaturi familiale indoielnice, fara prestigiu artistic, cu dosar urat, cu prietenii discutabile, artist de formatie idealista si pe de-a-ntregul lipsit de nivel ideologic, decizia era dificila. Prepusii Comitetului Central, cu tovarasul Togoila (Tuguila? - n.n.) in frunte stateau, pentru cine stie a cata oara - in fata machetelor aliniate in sala de expozitii inchisa din Palatul Regal cand hazardul a venit si el sa voteze. Un vot care nu putea fi decat cel mai decisiv dintre voturile din Romania pe atunci ocupata de rusi. A fost vizita cu totul intamplatoare a pictorului Grigorenko, consilierul sovietic al Comitetului pentru Arta. De indata ce deschise usa salii, privirile consilierului pictor cazura pe macheta numarul sapte. Surase si zise: - Aceea e frumoasa... Nu trebuia mai mult".

A fost demolata in cateva ceasuri

Lozinci comuniste, naravuri fanariote
Chiar si asa luptele din culise au intarziat mult data punerii in opera a proiectului. Confratii mai varstnici i-au pus tanarului piedici peste piedici, "confiscandu-i" pe specialistii care ar fi putut sa-l ajute la realizarea lucrarii in ghips. La 31 martie 1950, prim-secretarul Comitetului de Partid al Capitalei, Gheorghe Stoica, l-a chemat la el; acolo a aflat ca monumentul, in marime reala, trebuia sa fie gata pana in seara zilei de 30 aprilie! Intre timp, directorul "Slad" de la Comitetul pentru Arta i-a pus in vedere sa nu cumva sa uite de suras. I-a transmis chiar spusele lui Leonte Rautu, idelogul Comitetului Central: "Trec si mi-e foame, ridic ochii, vad statuia, mi-a trecut foamea! ... Trec si mi-e sete... ridic privirea, vad statuia, nu-mi mai e sete" sau "Mi-e sufletul plin de amaraciune, trec, ridic privirea, il vad pe Stalin pe soclu, rad si rad!" Cum Slad vorbea mizerabil romaneste, Demu si Ovidiu Maitec, si el de fata, au izbucnit in ras. Piscat, directorul general le-a spus: sigur, statuia nu trebuie sa rada fara motiv, cum faceti voi, tovarasi!


Intr-o dimineata, Demu fu intampinat, la santier, de insusi "tovarasul Togoila, seful Sectiei de Arta din Comitetul Central: era chemat la "tovarasa Ana Pauker"! Portretul acesteia, lapidar, este definitoriu pentru "Passionaria" romana, "Ochiul lui Stalin" in Comitetul Central de la Bucuresti: "Femeia ministru avea parul pieptanat intr-un mod foarte barbatesc, trasaturile sale dure, aspre, ii dadeau o fata de peste, ochii ii erau stralucitori si cruzi, chipul avea un rictus inimitabil de indata ce voia sa zambeasca". Ana Pauker il chemase sa-l felicite, vazuse macheta si-i placuse. I-a comunicat ca ceruse sa fie pusa statuia chiar in fata Ministerului de Externe dar, "tovarasii de la propaganda" au sfatuit-o altfel: monumentul trebuia amplasat intr-un spatiu propice marilor parazi de intai mai, douazeci si trei august, sapte noiembrie... L-a intrebat daca fusese vreodata acolo. Cum artistul nu intelegea, inaltul demnitar i-a explicat ca acolo insemna la Moscova! Raspunsul negativ a fost urmat de o calatorie in URSS. Pana atunci, Demu avea sa afle de ce trebuise sa intaleze versiunea in ghips a Tatucului: defilarea oamenilor muncii de 1 Mai avea sa fie privita de Genialul Conducator de pe soclul sau de la intrarea in parcul omonim, rebotezat din "Herastrau"... Printre invitati, civili si militari cu decoratii, ma regasii mirat in randul intai intr-una dintre tribunele "oficiale". Da, eram chiar eu, invitatul de onoare... Eu, cel alungat din armata normala si inscris cu forta in detasamentele de munca obligatorie, ca nedemn de a-si servi patria, eu, reactionarul cu un frate care fugise de socialismul ce se nastea, eu, dusmanul poporului, aveam sa primesc acum defilarea lor; comunistii din marile uzine aveau sa ma salute in tribuna... pe mine, tovarasul sculptor care facusem monumentul (...) in sfarsit veni momentul ca marii sefi sa se instaleze in randul intai al tribunei. Dictatorul Gheorghiu-Dej, urmat de ministrul de Finante Vasile Luca, un fost potentat sovietic din Cernauti, capitala Bucovinei anexate de rusi, de vicepresedintele consiliului, basarabeanul de origine evreiasca Kisinevski si de inseparabilul sau ministru al Afacerilor Straine Ana Pauker". Dupa cateva luni, ministrul adjunct de la Cultura care aprobase suma ceruta de artist ca onorariu plus cheltuieli de turnare in bronz, il lua pe acesta cu masina si, in parc, departe de urechi indiscrete, il intreba de la obraz cat ii cedeaza din suma. Cum sculptorul nu intelegea ce vrea ministrul, acesta se infurie, il face idiot si pleaca in tromba. "Il privii plecand in timp ce o brusca revelatie ma ilumina: asadar Baraki si Bovis Cakagea... Ochii mi se ridicara involuntar ca pentru a cauta ceva sub pleoapele de ghips ale lui Stalin. si cand te gandesti ca astia pretind ca te-au luat drept model, ii spusei cu voce scazuta". Urmarea: suma cuvenita ca drepturi de autor a fost redusa cu 90%.Din Empireu in groapa cu lei
In ciuda directivelor care interziceau primirea in Uniunea Artistilor Plastici a celor cu rude apropiate plecate in strainatate, Dumitru Demu nu numai ca a fost primit ci admis chiar in biroul executiv! si inca dupa patru refuzuri succesive de a se inscrie in partid! Intre timp o macheta a statuii fusese trimisa la Kremlin unde "propriul sau model a admirat-o de la inaltimea tronului sau". De asemeni isi facu aparitia si versiunea definitiva, in bronz: "Cand putui, in sfarsit, sa contemplu pe al doilea Stalin, intelesei ca, efectiv, avea ce trebuie ca sa devina o imagine-simbol a supunerii popoarelor lumii. O admirai, e drept si asta (trebuie s-o spun) fara prea multa modestie. Nu aveam dreptate? Dupa cativa ani, fusei "copiat" cand Stalin, Stalin "al meu", un personaj cu aceeasi silueta, aceeasi atitudine, se reincarna in bronzul lui Mao, pentru a difuza imaginea acestuia pe continentul chinez. O sosie a statuii mele nu smulge si astazi admiratia a opt sute de milioane de chinezi?" Cum sculptorului ii placea sa se plimbe seara prin preajma statuii, intr-una din acele seri artistul fu acostat de doi indivizi care-l batura crunt, pana la lesin, lasandu-i in buzunar un bilet: "N-a fost decat un inceput. Data viitoare o sa fie si mai bine. Ultima data o sa te spanzuram de mana lui Stalin pe care l-ai facut sa zambeasca pentru ca sa-ti bati joc mai bine de ai tai!" (...) Intr-un anumit fel trebuia sa le fiu recunoscator agresorilor. Ei sfasiasera ultimul val care-mi ascundea ochilor propriile mele rani. Dar dincolo de indoieli exista o voce interioara, si ea regasita in sfarsit, care parea ca-mi spune: "fii calm, mai rabda. Adevaratul tau vis e pentru mai tarziu si in alta parte!" Totul parea normal pana in ziua cand artistul fu desemnat sa faca parte din delegatia romana la Festivalul International al Tineretului de la Berlin. Participarea ii fuse anulata in ultima clipa, sub un pretext ridicol: era nevoie de el ca sa intampine la aeroport un grup de muzicieni straini! In realitate ascunsese recenta fuga a fratelui sau cel mai mic si fusese denuntat de "Max Foulmann", caruia ii facuse cu ani in urma un mare bine. si care afirmase, in nota informativa si ca, odata ajuns la Berlin, Demu avea sa fuga in Germania Occidentala. Apoi surveni moartea lui Stalin, la 5 martie 1953. Regimul ramase in Romania tot stalinist, ceea ce-i atrase din partea graficianului Kakar eticheta de trambita a formalistilor iar din partea sculptorului Vaida Feze, fost voluntar in Spania, abonat la comenzi de statui conforme cu moda sovietica epitete precum oportunist, conformist fals talent lipsit de nivel ideologic... Evenimentele se precipitara. Destalinizarii hruscioviste din URSS i-a corespuns in Romania dictatorului Dej o pseudodestalinizare, mai degraba o derusificare. Tot ce se facuse impotriva poporului roman se facuse la ordinul lui Stalin sau al clicii acestuia; cel mai mare vinovat era cultul personalitatii. "Marele erou devenise, pentru cei mai vajnici apologeti din ajun, un mare vinovat (...) Da, tovarase Demu, da, ma adresez dumitale, care ai umplut tara cu busturile lui, care i-ai exaltat falsa glorie, falsul geniu, prin aceasta monstruoasa statuie, exagerat de mare, de inalta..." Printr-un miraculos concurs de imprejurari, Traian Demu reusise sa iasa clandestin din tara. In Romania ramasesera sculptorul si mama sa. (Tatal murise intre timp). Autorul lui Stalin, laudat altadata, deveni oaia neagra a oficialilor artei. Ordinul Muncii clasa intai ajunsese pecetea stalinismului. Nu mai primi nici o comanda. Ajunsese sa vanda din casa la talcioc. Intr-o zi, o activista, fosta colega de facultate, il anunta ca "la varful partidului" se hotarase demolarea statuii. Furios, sculptorul ii raspunse ca va protesta in calitate de autor. Femeia il preveni ca poate pati ce e mai rau. Dupa o saptamana, artistul fu chemat sa arate sudurile statuii: patru tancuri si douasprezece buldozere trebuia sa elibereze locul in cateva ceasuri. "Esti prost, tovarase Demu - (ii spuse fantoma lui Stalin). Cand atacam cu tovarasii mei diligenta in Caucaz ca sa dau bani partidului, eram mai indraznet. Tu nu-i cunosti... Eu da, s-au format la flacara mea, au toti acelasi suflet, creat de mine, cu buna stiinta. Sunt lasi, crede-ma, foarte lasi! Nu se ridica decat in fata celui mai tare! Da in ei! Du-te maine si depune cerere de plecare in Grecia!"

***
Dumitru Demu nu s-a stabilit in Grecia ci in Venezuela unde multe piete ale oraselor sunt decorate cu creatiile sale monumentale. La 3 aprilie 1964 a semnat declaratia-tip ca se obliga sa nu spuna nimic despre ce a putut vedea sau auzi in legatura cu autoritatile din Romania. Ultimul lucru pe care i l-au cerut "autoritatile" inainte de a-i aproba plecarea au fost decoratiile. In primul rand, cea decernata pentru statuia lui Stalin.


SURSA

Alexandru Mihalcea, ''Surâsul'' lui Stalin , ruşinea şi blestemul istoriei, ''România liberă'', Bucureşti, 4 septembrie 2008, http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/surasul-lui-stalin-rusinea-si-blestemul-istoriei-133582.html


    Dobrogea, �ţară de sinteză�, cum o caracteriza Nicolae Iorga a fost (şi oferă) un vast câmp de studiu şi în domeniu etnografic, ca spaţiu în care s-au interferat civilizaţii strălucite şi în care, alături de mereu alte seminţii, s-a plămădit neamul românesc, de milenară prezenţă în sudul Dunării. Prin înfiinţarea Muzeului de Artă Populară din Constanţa, cercetarea etnologică dobrogeană a căpătat un impuls deosebit, bazată, în mare parte, pe bogatele colecţii ale acestuia, alcătuită prin competenţă şi pasiune de muzeografi în circa patru decenii de activitate. Rodul strădaniei lor ştiinţifice s-a manifestat, de-a lungul anilor, prin nenumărate expoziţii, simpozioane, unele cu caracter naţional, conferinţe, publicaţii promoţionale şi, iată, acum, muzeul constănţean prezintă tuturor celor interesaţi, volumul al doilea al unei cercetări mai vaste, cu titlul Dobrogea studiu etnografic (volumul I � Românii autohtoni şi volumul al III-lea � Etniile Dobrogei � sunt în pregătire pentru redactare). Acest al doilea volum este subintitulat Românii balcanici (aromânii).     În �Introducere�, autoarea Maria Magiru precizează: "Demersul nostru ştiinţific urmăreşte cercetarea etnografică şi lingvistică a dezvoltării diferitelor forme de cultură materială şi spirituală ale aromânilor, aflate de-a lungul istoriei în contact cu diferitele forme de cultură ale popoarelor învecinate (greci, albanezi, sârbi, bulgari, turci), impusă de viaţa pastorală, cărăuşie şi negoţ ce-au constituit ocupaţiile de bază ale comunităţii aromâneşti�. Lucrarea este structurată în VII capitole: Cap. I, Consideraţii de ordin istoric şi lingvistic; Cap. II, Consideraţii de ordin etnografic; Cap. III, Expunerea metodologiei de culegere a materialului etnografic şi lingvistic şi a rezultatelor obţinute; Cap. IV, A. Păstorit, B. Industrie casnică textilă, C. Costum � Artă şi meşteşug; Cap. V � Termeni în aromână referitori la prelucrarea fibrelor de origine animală; (lână, păr de capră) � A. Operaţii şi activităţi de prelucrare, B. Fibre de origine animală (lână, păr de capră), C. Ustensile, instrumente, instalaţii de prelucrare a fibrelor de origine animală, D. Textile confecţionate din fibre de origine animală, E. Piese de port popular confecţionate din fibre de origine animală; Cap. VI, Privire comparativă asupra terminologiei prelucrării fibrelor de origine animală; Cap. VII, Planşe. Studiul se încheie cu o substanţială bibliografie.
    Planşele, în număr de 112, prezintă croiuri, velniţe, cergi, obiecte de îmbrăcăminte, de decoraţiuni, fotografii bazate pe piesele muzeului şi pe bibliografie dau greutate acestei întreprinderi ştiinţifice.
    Un �Cuvânt înainte� semnează lectorul univ. dr. Ştefan Lascu, cercetător avizat al istoriei naţionale, îndeosebi a Dobrogei, care trece în revistă etapele evoluţiei aşezării aromânilor în Dobrogea, contribuţia acestora la dezvoltarea economică şi spirituală a acestei provincii, dar şi a României întregi.
    Prin prezentul volum, autoarea contribuie esenţial la evidenţierea şi descifrarea unui fenomen etnic care face parte din marele şi fascinantul proces al naşterii şi evoluţiei neamului românesc.

SURSA
G. Culicea, Aromânii, Biblion, 2003, p. 21.

Lucian Lică, judecător la Tribunalul Constanţa - secţia Penală, a debutat ca scriitor, cu o lucrare deosebită, intitulată „Aromânii - Studii monografice sintetice”. Este prima carte editată, după mai multe tentative de-a lungul timpului, şi care a văzut lumina tiparului, în condiţii deosebite, la Editura „Dobrogea”, aparţinând Trustului de Presă „Cuget Liber”.

...................................................................................................................................

„Este un început…“
Revenind la lucrarea „Aromânii - studii monografice sinte-tice”, autorul spune că „din păcate, studiile trecute referitoare la acest fenomen nu au încercat o structuralizare în parametri istoriografici clasici. Lucrarea «Aromânii - studii monografice sintetice» nu doreşte decât să ofere anumite repere ce se pot înscrie parametrilor menţionaţi, fără însă a aprofunda la nivel retoric acest ansamblu”.
„Nu ne propunem decât o sinteză bine definită a principalelor repere din istoria aromânilor pe care, de altfel, vom încerca să conturăm portretul unora dintre cele mai importante personalităţi ale istoriei şi culturii macedo-române şi aceasta pentru cât mai corecta definire a componentei sud-dunărene care, în ansamblul ei, trebuie să facă parte din ISTORIA ROMÂNILOR” - mai spune autorul.
Tot Lucian Lică afirmă că „este un început…”. Noi putem completa că este un debut oficial promiţător, curajos, şi că scriitura sa deosebit de curată, de lucidă şi plină de sensibilitate, de concret şi raţiune, de o stăpânire corectă a limbajului şi a formei, îl poate consacra uşor printre scriitorii şi oamenii de cultură constănţeni şi nu numai.

 

SURSA

Camelia Miu Mitric, Judecătorul Lucian Lică, de la Tribunalul Constanţa, a debutat ca scriitor cu o carte despre aromâni, ''Cuget liber'', Constanţa, 24 aprilie 2009, http://www.cugetliber.ro/1240520400/articol/38951/judecatorul-lucian-lica-de-la-tribunalul-constanta-a-debutat-ca-scriitor-cu-o-ca/

Mihai Marinache, Thede Kahl - ''Istoria aromânilor'', ''Daima'', Tulcea, An II, 2006,  No 6-7, pp. 87-88 (http://www.personalia.tulcealibrary.ro/M.%20Marinache%20Istoria%20aromanilor.pdf)


Ioana Petreuş, Thede Kahl: Istoria aromânilor, ''Familia Română'', Baia Mare, decembrie 2010, pp. 36-37 (http://www.bibliotecamm.ro/pdf/fr_2010_4.pdf)
Thede Kahl este o personalitate im -
presionantă a istoriografiei euro pe -
ne care se ocupă cu probitate în
spe cial de sud-estul Europei.
Născut în 1971 în Austria, a studiat geo -
grafia, slavistica şi bizantinologia la mai multe
universităţi europene. A participat de asemenea
la numeroase proiecte internaţionale de cer ce -
tare despre structura etnică a ţărilor balcanice.
În prezent este membru în Comisia de balca no -
logie a Academiei de ştiinţe din Austria şi lu -
crează la Institutul de Cercetări est şi sud-est
europene. În anul 1999 şi-a susţinut doctoratul
la Universitatea din Münster cu lucrarea Etni -
citatea şi răspândirea aromânilor în Europa de
sud-est.
O carte de referinţă despre aromâni a cer -
cetătorului austriac Thede Kahl este volumul Is -
toria aromânilor (Editura Tritonic, Bucureşti,
2006).
Studiile cuprinse în această carte au fost
scrise iniţial în alte lim bi (germană, greacă, en -
gleză) şi apoi traduse în limba română de Maria
Bara (soţia autorului), Codruţa Vlad şi Gabriela
Backe. Volumul este structurat pe 11 capitole şi
cuprinde articole ce reflectă rezultatele cer ce -
tărilor de teren din sudul Dunării. Autorul în -
cearcă o definire a aro mânilor prin prisma ling -
visticii şi dialectologiei prezentând fenomenele
etnicităţii la aromâni. Aromânii mai sunt numiţi:
vlahi, tzntziari, aro mani şi rrămâni, iar aromâna
este considerată a fi pe lângă meglenoromâna,
istroromâna şi da co româna, unul din cele patru
dialecte romanice din Balcani.
În capitolul VI este pusă sub lupă ţara în
care trăieşte majoritatea aromânilor: Grecia.
Este bine argumentat rolul aromânilor în istoria
Greciei, rol jucat prin intermediul a numeroşi
cărturari şi oameni de afaceri aromâni.
Analiza unor sate (Zagori, Ioanina, zona
Epirului) subliniază un paradox: aromâna şi-a
pierdut treptat importanţa într-un teritoriu po -
pulat în majoritate de aromâni, fiind înlocuită în
timp cu limba greacă. „Satele din Zagori sunt un
bun exemplu pentru a demonstra că o stare eco -
nomică bună poate arunca în plan secundar

diferenţele etnice şi poate con duce la crearea
unei noi identităţi regionale. Identitatea comună
„romanică” i-a unit pe zagoreni indiferent de
originea lingvistico-culturală şi socio-pro fe sio -
na lă”. Autorul este preocupat de schimbarea
identităţii aromânilor din Bulgaria şi chiar din
România. Apoi face o incursiune în muzica şi
dansurile tradiţionale aromâne care l-au ajutat în
învăţarea limbii aromânilor: „eu am învăţat aro -
mâna cu ajutorul muzicii tradiţionale şi con sider
că muzica este cel mai bun profesor de limbă”.
Într-un capitol autorul ne prezintă primele
texte în aromână care au fost parţial cercetate de
oameni de ştiinţă, istorici şi filologi. Multe
dintre ele au fost scrise în limba greacă între anii
1731-1831 fiind greu de abordat, după Thede
Kahl, din cauza dificultăţilor de descifrare şi din
cauza comparaţiei dialectelor aromâne cu alte
lim bi romanice ale Europei de vest. Răspândirea
aromânilor pe suprafeţe întinse ale Europei de
sud-est a pus în primplan relaţiile cu popoarele
vecine în detrimentul limbii aromâne. Se vor -
beşte de existenţa a cinci grupuri de aromâni
care pot fi diferenţiate şi prin deosebiri ling -
vistice. Cercetători precum Weigand, Capidan,
Pa pahagi şi Caragiu Marioţeanu împart dialec -
tele aromâne în două categorii: nordice (fâr -
şeroţii, muzăchearii şi muscopolenii) şi sudice

(pindenii şi grămuştenii).

vlahilor megleniţi din satul Nânti (Notia
de astăzi), aflat acum pe teritoriul Turciei, un
studiu de caz interesant despre asimilare şi con -
servare, despre islamism şi creştinism. Religia a
jucat un rol hotărâtor pentru identitatea vlahilor
mu sulmani. Ea a dezvoltat posibilitatea iden -
tităţii cu alte etnii musulmane şi o aşează în
acelaşi timp la mare distanţă de rudele de limbă
(vlahii): „Noi ne-am turcit, dar în inimile noastre
am rămas creştini. De fapt, am lăsat liturgia de-o
parte” mărturiseşte un vlah meglenit.
Ultimul capitol are accente polemice chiar
din dorinţa de a sublinia adevărul cercetării.
Spune autorul: „Exact acolo unde istoria este
mai puţin limpede şi sunt semne de întrebare,
istoricii şi etnologii amatori îşi dau frâu liber
imaginaţiei. La acestea se adaugă răstălmăciri şi
interpretări greşite, care ajung să constituie fun -
damentul unor teorii ce provoacă, nu de puţine
ori, conflicte. De aceea nu pot decât să sper că
această carte va fi premisa unui di a log con -
structiv, de care toate minorităţile au atât de
mare nevoie”.
Preocupat mereu de chestiunea mi no ri -
tăţilor, Thede Kahl, călătoreşte mult şi studiază
fenomenele la faţa locului, contribuind, fără pre -
judecăţi naţionale, la dezvoltarea cunoaşterii

Balcanilor cu informaţii actuale.

 

 


Peninsula Istria este exponenta unui conglomerat de naŃionalităŃi si
grupuri etnice care interferează lingvistic si cultural, între acestea
remarcându-se în mod deosebit, de mai bine de un mileniu si jumătate,
elementul slav si cel romanic. Aceste două componente ale unui spaŃiu
intercultural prin excelenŃă, grefate pe gene autohtone, si-au disputat cu
asiduitate arealul, graniŃa dintre acestea modificându-se de foarte multe ori.
În acest spaŃiu, lingvistica romanică si slavistica au găsit de multe ori
puncte comune în ceea ce priveste obiectul de studiu, în apanajul
cercetărilor acestora fiind cuprinse si enclavele lingvistice de mici
dimensiuni. În această situaŃie se află dialectul istroromân, într-o perioadă
în care filologia slavă meridională marchează un moment de răscruce prin
formarea unor noi scoli naŃionale, ca urmare a schimbărilor politice
profunde ce au avut loc în această zonă a Europei în ultimul deceniu al
secolului al XX-lea.
Presiunile exercitate de idiomurile cu influenŃă în zonă au fost preluate
si de micul idiom românesc care s-a manifestat, încă de la stabilirea
grupului de români sud-dunăreni pe aceste meleaguri, ca un barograf al
tuturor schimbărilor istorice, politice, economice, sociale, culturale
petrecute în regiune înregistrându-le, normal, în lexic. Mai puŃinprestigioasă, istroromâna a manifestat o influenŃă extrem de redusă printre
limbile istriote, fiind în schimb deosebit de receptivă (în contextul actual
geo-politic, la croată) mai ales de când numărul celor care o utilizează s-a
redus drastic în ultimele decenii.
Pe măsură ce numărul vorbitorilor de istroromână se reduce într-un
ritm terifiant, am putea spune, mica insulă lingvistică stârneste interesul,
parcă mai viu ca oricând. Cercetători neobosiŃi ai romanităŃii balcanice,
români si străini, îsi concentrează, si chiar îsi unesc eforturile în salvarea,
măcar în formă scrisă, a acestui idiom, printre acestia numărându-se
Richard Sârbu si Vasile FrăŃilă2, dintre români, sau August Kovačec3 dintre

158
cei croaŃi, ilustrând în paginile lor microuniversul românesc din Peninsula
Istria, surprinzând aspectele esenŃiale ale vieŃii si spiritualităŃii localnicilor,
dovezi incontestabile ale originii noastre comune.
Goran Filipi, profesor la Universitatea din Pola, CroaŃia, a închinat o
serie de studii ornitonimiei din arealul istriot, fără a omite nici una din
limbile vorbite în zonă4. Pe lângă unele lucrări care îsi propun să apropie
limbile română si croată5, acestuia îi datorăm Atlasul lingvistic istroromân6
publicat anul trecut, lucrare care oferă noi perspective de cercetare, fiind în
esenŃă, după afirmaŃia lui Petru Neiescu, semnatarul prefeŃei în limba
română, „cel mai complet material comparabil asupra dialectului
istroromân”7, acesta fiind redactat în limbile croată, română si italiană. Tot
în această parte a lucrării sunt amintiŃi o serie de cercetători care au avut
contribuŃii majore în domeniul studierii idiomului istroromân: Iosif
Popovici, Sextil Puscariu, Leca Morariu, Traian Cantemir, Emil Petrovici,
Gustav Weigand, Artur Byhan, Matteo Bartoli, Petar Skok, Richard Sârbu,
Vasile FrăŃilă, August Kovačec, Goran Filipi si, evident, Petru Neiescu
care ne anunŃă că se pregăteste să publice un DicŃionar al dialectului
istroromân8.
Structura lucrării scoate la iveală încă o prefaŃă, în croată, semnată de
August Kovačec, si următoarele secŃiuni trilingve: Cuvânt înainte (cu
probleme legate de chestionar, transcriere, structura întrebărilor si a
răspunsurilor, observaŃii asupra informaŃiilor obŃinute, mulŃumiri), Hartă,

159
Abrevieri, Informatori, Câteva observaŃii asupra istroromânei actuale,
după care urmează chestionarul si răspunsurile consemnate.
Atlasul, pe care ni-l dăruieste cu generozitate autorul, printre puŃinii,
dacă nu chiar singurul cercetător croat care întreprinde eforturi reale pentru
salvarea istroromânei, constituie un nou punct de plecare în cercetarea
acestui dialect supus astăzi unor presiuni tot mai mari, dar normale, din
partea graiurilor croate cu care acesta intră în contact zi de zi datorită
relaŃiilor sociale, economice si culturale care devin inevitabile într-o lume
din ce în ce mai activă sub toate aspectele ei.
Bogatul material furnizat se referă la realităŃi lingvistice istroromâne
(din 11 localităŃi), croate (din două localităŃi) si românesti (localitatea
Rudna Glava din Serbia în care se vorbeste un grai dacoromân) strânse cu
ajutorul unui chestionar care are 1898 de poziŃii, pe care cercetătorul croat
l-a clasificat onomasiologic în 23 de secŃiuni9: fenomene atmosferice;
configuraŃia terenului; tradiŃii si instituŃii; corpul si simŃurile; calitatea si
cantitatea percepŃiei; scurgerea timpului si calendarul; viaŃa, căsnicia si
familia; casa si averea; îmbrăcăminte si accesorii; hrană si băuturi;
animale: mamifere, reptile si amfibieni, păsări, insecte; agricultură: lucrări
si unelte, viticultură, cresterea animalelor, apicultură, cultivarea măslinelor,pomi fructiferi, plante cultivate; floră spontană: copaci si tufisuri, plante;
ciuperci.
Un studiu mai atent al chestionarului ne conduce la ideea că
cercetătorul croat, din dorinŃa de a publica materialul si a-l pune la
dispoziŃia tuturor celor interesaŃi, a optat pentru un mod de structurare mai
simplu si l-a redat aparent într-o ordine aleatorie. Putem observa că Goran
Filipi pune în prim-plan fenomenele meteorologice, abordare care Ńine, în
bună măsură, chiar dacă autorul a constientizat sau nu, de una din
dimensiunile existenŃei si ale spiritului uman: dorinŃa de cunoastere a unor
noi arealuri, specifică tânărului care acumulează experienŃă si, nu în
ultimul rând, contemplarea si uimirea permanentă în faŃa miracolelor
prezentate de natură, care l-au preocupat pe om încă de la crearea sa.
În articolul de faŃă nu ne-am propus efectuarea expresă a unei recenzii
a Atlasului, care s-a bucurat de o primire foarte bună în rândul
specialistilor, dar având în vedere importanŃa acesteia am remarcat, la o
parcurgere mai atentă, că în ceea ce priveste consilierea pentru limba
română, aceasta nu s-a ridicat la nivelul asteptat, dorind să tragem un
semnal de alarmă în acest sens. Lucrarea prezintă numeroase erori de
tehnoredactare, si nu numai, în ceea ce priveste unii termeni ai căror
corespondenŃi au fost redaŃi în limba română literară (nu consecvent) si pe
care îi însirăm mai jos cu numărul de ordine al poziŃiei ocupate în Atlas,

160
redând în paranteze drepte formele corecte sau inexistente, care ar fi trebuit
să apară în textul original. MenŃionăm că pentru cuvintele redate în alfabet
fonetic, am înlocuit doar semnul grafic folosit de Goran Filipi pentru
fonemul român ă (!).
1 zråka soreluj Raza [rază] de soare. 2 Vedrε se. Vremea se
însenineaza [înseninează]. 5 plira lura Luna plina [Lună plină]. 6 mlåj,
nova lura Luna noua [Lună nouă]. 9 micu vuoz Ursa mica [mică]. 10 stεla
Danitsa Luceafarul [Luceafărul]. 12 Sverńåča Steaua polara [polară]. 13
stεla de sεrε Luceafar [Luceafăr]. 15 stεla če kadavε Stea cazatoare
[căzătoare]. 17 Zija se lukrε. Lura jεše. Se face ziua [ziuă]. Rasare [răsare]
luna. 18 domarεca, podne, de la podne, sεra, nopte Perioade (părŃi) de [ale]
zilei. 19 grumbε vreme Astazi [astăzi] este o vreme urâtă. 22 måre măγla
Vreme ceŃtoasă [ceŃoasă]. 26 Livε ka ši din kăbăl. Plouă ca [cu] găleata.
125 o kropilnica Acheasmatar [agheasmatar]. 137 ăn kărst Batez [botez].
140 sveto uľe Malu [maslu]. 133 bărsica SaculeŃ [săculeŃ] pentru a aduna
de pomană. 161 Križu me dore. Lumbagă [lumbago]. 236 o supåzuha
Axilă, subŃioară [subsuoară]. 254 ăn boš Testicol [testicul]. 246 părdi - vb.,
jo părdes Vânt, Băsimă [băsină]. 251 ăn bok Latură [latura] stângă sau
dreaptă a corpului. 265 ăn žerunkľu Gerunchi [genunchi]. 271 o peta
Câlcăi [călcâi]. 290 Verit-a samo ăn fečor. A venit numai un baiat [băiat].
312 narančast Portocalui [portocaliu]. 349 ľut Astringent, aspru (ca un
frupt [fruct] necopt). 379 novo leto Perioada dintre Craciun [Crăciun] si
Babotează [Bobotează], Sveta tri kraľa Babotează [Bobotează]. 395 Telova
Corpu [Corpul, Trupul] Domnului. 406 o rodiľa Lănză [lăuză]. 420 ăn
lεγer Cos penru [pentru] nou-născut [leagăn]. 482 ăn rod Familia mai largă
[lărgită]. 496 ăn rejăc Infiat [înfiat], adoptat. 509 o teta Sora [soră] a
mamei. 542 o sutla NaŃă [nasă]. 555 kanåle Îgheab (jgheab). 567 o kućica
[lipsă corespondent în limba română literară a), căsuŃă n.n.]. 575 o štåńada
Oală, cazană [cazan]. 669 raskuc DescalŃ [desculŃ]. 672 ăn firtuh SorŃ
[sorŃ]. 680 o kotula Furon [furou]. 686 o kărpa Petec [petic]. 691 ăn kăbăl
Cadă pentru spălatur [spălatul] rufelor. 697 kopań a) Capaie [copaie]; b)
Partea superioară a căpăii [copăii]. 719 un ńoketo Un fel de găluscă pentru
supa [supă]. 751 o žaba Broatec [brotac]. 772 o guska Gâska
[gâscă]sălbatică. 777 o patka RăŃoi sâlbatic [sălbatic]. 801 ăn bekačin
BecaŃina [becaŃină]. 802 ăn γaleb Pescăr [pescărus]. 809 o gugutka
Gugustine (gugustiuc). 813 ăn ćuk Cucuveia [cucuvea]. 833 o råtovica
Codobatără [codobatură] albă. 834 o råtovica Codobatatură [codobatură].
837 un sarakoc Sfrancioc [sfrâncioc] rosu. 881 o ćorina Cioacă [cioară].
Cioară gulerată, 884 o vråna Cioră [cioară] vânătă. 900 ăn čvărčăk Greiere
[greier]. 915 muska de kå Muscă [musca] calului. 923 ăn čvărčăk Greiere
[greier] de câmp. 924 ăn skakavăc Lâcustă [lăcustă]. 936 o dăska Carmană
[cormană]. 939 kolicele de pluγ CăruŃă [căruŃa] plugului. 953 kåpu de voz

161
Partea din faŃă si cea din spatele căruŃii [căruŃei]. 956 kåpicele SpiŃele asiei
[osiei] carului. 975 o kľuka Stegar subŃire pentru acordul de strâns cu laoru
[laorul]. 978 Kum ăj nekărcęjt cesta brižan åsir. Ce încărcat e amărâtal
[amărâtul] de măgar. 987 γărni ku lopata A sapa [săpa] cu lopata. 1007
škårele de obrižui Foerfecă [foarfece] de altoit. 1011 prijuvi A îngropa
butacii [butucii] de viŃă de vie [viŃă-de-vie]. 1038 b) o sita [sită pentru
făină n.n.]. 1041 vijεj a plivi, a curăŃa gâul [grâul] de pleavă. 1050 o
sinokošε O grâmăjoară [grămăjoară] [de] fân abia cosit. 1068 mica semna
U [un] semn mic, 1100 ăn grunăt Gospodărie pe lângă casa sateanului
[săteanului]. 1135 o stεva Claie (snopuri sprijinite [snopi sprijiniŃi] vertical
unul de altul după seceris pentru a se usca. 1148 måc de fεrmentin Legătura
[legătură] de porumb. 1151 muli fεrmentinu A curaŃa [curăŃa] (dezghioca)
boabele de pe cocean. 1163 tuči grăvu A îmblăci [îmblăti] cerealele
[grâul]. 1185 hitεj ku lopåta A arunca cu lopată [lopata]. 1202 Obreźite
loźε plănźe. Lăstări tăiat [lăstarii tăiaŃi] plâng. 1203 Mladicele se ovijeskuokloli de kolăc. MladiŃele [mlădiŃele] se încolăcesc în jurul araculi
[aracului]. 1219 o cărhuľe Strugure aproape fără boabe care rămâne pe
butac [butuc] după cules. 1231 pobiruj A spicui (a strănge [strânge]
resturile după cules). 1233 očisti A curaŃa [curăŃa] ciorchinele de boabele
putrde [putrede]. 1235 o måkina Tease [teasc] manual. 1251 o băčva Butoi,
butie [bute]. 1295 ăn kăbăl DoriŃă [doniŃă], putină. 1298 bocun Damigeană
împletita [împletită]. 1317 o polica BeŃe pe care stau găinule [găinile] în
coteŃ. 1319 o γajba Cuscă pentu claponii [claponi]. 1347 čofεj A cinguli
[ciuguli]. 1350 kakå A caca [se căca]. 1360 cikε łâfnâ [Ńâfnă] (boală a
găinilor). 1361 Gaľira šľapakε. Găina scliopătă [schioapătă]. 1366 puľću
čiokε Piul [puiul] piuie, 1367 guska gregurε Gáscă [gâsca] gâgâie. 1369
Golubu gragurε. Porumbelul gângure [gângureste]. 1370 purmanu scapkε
Curcanu [curcanul] ciurâe [cârâie]. 1374 ăn părkat Loc îngradit [îngrădit]
pentru porci în grajdulm [grajdul] de vite. 1379 ăn rilăc Răt [rât]. 1397
părkåtu de oj Loc îngrădit pentru oi ín [în] grajdul de vite. 1047 škårele de
oj Foarfeci [foarfece] de tuns oi. 1448 o škuta Colastră [coraslă] primul
lapte după fătat. 1450 ăn vicelić ViŃel care înca [încă] suge. 1479 kanalu de
γnojnica Cnalul [canalul] prin care se scurge pisatul vitelor. 1515 o sårčira
Povară, somar [samar]. 1525 ăn štriγăľ łesală (perie de metal pentru a
Ńesălat [Ńesăla] calul). 1532 ăn šimeľ Cal cenusin [cenusiu]. 1552 åsiri tules
Măgari [măgarii] rag. 1553 o tarnica Seana [seaua] măgarului. 1582
skorca de ulika Coajă [coaja] măslinii [măslinei]. 1583 kårna de ulikε
Carnea măslinii [măslinei]. 1590 o våskε PorŃiunea vasului pentru olive
[măsline]. 1603 o lodricε Vas de piatră pentru păstrarea oleiului [uleiului].
1628 divľa čerešńa Cires sâlbatic [sălbatic]. 1636 o kuńε a) Gututi [gutui].
1663 b) batica b) Căpătână [căpăŃână] de usturoi. 1681 kopa Capere
[caper]. 1694 o rukola Planta [plantă] din familia cruciferelor. 1697

162
glavåta de salåta O căpătână [căpăŃână] de salată. 1713 o žalfija Salbie
[salvie], iales [jales]. 1718 ăn koren Ridicini [rădăcină]. 1734 pupki
Mugure [mugur]. 1739 otseči ši oγoli γråna A tăia [o] ramură si a o coji.
1743 Stăbile cvetes. Copaci [copacii] înfloresc. 1748 ăn gråbru Carpin
[carpen]. 1779 o vărba Rachită [răchită]. 1785 un stolisnik Coadă [coada]
soricelului. 1815 ăn šafran Safrănas [sofrănas], brândusă de toamnă. 1816
ăn šafran Safran [sofran]. 1820 ăn karanfil Garoafă sălbatica [sălbatică].
1823 [lipsă corespondent în limba română literară]. 1825 ăn zvončić [lipsă
corespondent în limba română literară], 1841 o urzika [lipsă corespondent
în limba română literară]. 1852 γåbile rožice Ciubotica-cucului [ciuboŃicacucului].
1859 o bucvica Dragavel [dragavei]. 1866 [lipsă corespondent în
limba română literară]. 1869 o kiselica Fluerătoare [fluierătoare]. 1880 o
lepreńa Stirigoaie [stirigoaie]. P.739 floră spontanee [spontană]. La
acestea se adaugă si alte câteva erori strecurate în prima parte până la
consultarea materialului lingvistic supus anchetei.
Goran Filipi nu este însă singurul cercetător din spaŃiul fostei
Iugoslavii care si-a propus să realizeze o lucrare de acest gen, cercetătorul
belgrădean Radu Flora redactând Micul atlas lingvistic al graiurilor
istroromâne, conceput pentru 274 de realităŃi lingvistice10, scriere care va
apărea postum sub egida Academiei Române.
Lexicul istroromân în ansamblul său a mai constituit un segment
important al studiilor legate de o anumită limbă, fiind încorporat în atlase
lingvistice de mare anvergură, anchetele iniŃiate fiind rezultatul unei
revigorări a cercetării lingvistice în contexte geo-politice propice acestui
gen de activitate. Astfel, pe lângă mai noul Atlas, amintit mai sus, au văzut
lumina tiparului Atlasul lingvistic Român I11 si II12 si Atlante Linguistico
Italiano (al cărui chestionar a fost de asemenea publicat13), lucrări care
conŃin fiecare 2160, 4800, respectiv 7659 de poziŃii (mai bogat cu 699 de
circumstanŃe). Realizatorii anchetelor pentru istroromână, cuprinse în

163
atlasele menŃionate, au fost: Sever Pop (ALR I), Stefan Pasca (ALR II) si
Ugo Pellis (ALI)14.
Completarea zestrei lingvistice atestate a istroromânei, la care si-a
adus contribuŃia si Atlasul, constituie un bun prilej pentru realizarea unei
clasificări onomasiologice cu o scală de discriminare mult mai largă a
faptelor de limbă. În această privinŃă, credem că un model, care de departe
s-ar potrivi cel mai bine acestui scop, ar putea constitui o taxonomie
realizată în Istoria limbii române15, care reflectă o concepŃie realistă, bine
închegată, ce porneste în mod firesc de la om si cunoasterea trebuinŃelor
sale, trecând la cunoasterea si stăpânirea naturii, la înŃelegerea nevoilor lui
din punct de vedere economic, social, spiritual si cultural, viziune benefică

în activitatea de cercetare.
Pe baza aspectelor evidenŃiate de către noi până în acest punct, putem
spera că o analiză mult mai aprofundată a materialelor care au fost
publicate până în prezent, inclusiv Atlasul lui Goran Filipi, va arunca o
nouă lumină asupra volumului de termeni cu provenienŃă diversă în
istroromână, putându-se urmări dinamica dezvoltării acestui „bagaj” prin
vectorii cu ajutorul cărora o multitudine de fapte de limbă au penetrat cel
mai puŃin răspândit dialect al limbii române. Lingvistii români si străini au
în faŃă dificila sarcină de a clarifica problemele care s-au ivit în stabilirea
originii unora dintre lexeme, constrânsi să acŃioneze contra-cronometru
asupra unei enclave lingvistice care, din păcate, se va stinge într-un viitor
relativ scurt, o dată cu ultimul ei vorbitor.

 

1 Goran Filipi, Istrorumunjsku lingvističeski atlas. Atlasul Lingvistic Istroromân. Atlante
Linguistico Istrorumeno, Pula, Znanstvena Udruga Mediteran, Societas Studiorum
Mediteraneum, 2002.
2 Richard Sârbu, Vasile FrăŃilă, Dialectul istroromân, Timisoara, Editura Amarcord, 1998.

3 Kovačec, August, Istrorumunjsko-hrvatski rječnik (s gramatikom i textovima), Pula,
Znanstvena Udruga Mediteran, 1998.
4 Goran Filipi, Istarska ornitonimija škrjanci, în „Annales. Anali Koprskega primorja in
bližnjih pokrajin / Annali del Litorale capodistriano e delle regioni vicine”, nr. 2/’92,
Koper, 1992, p. 6-13.
Goran Filipi, Ornitonimia istriana: i nomini popolari della pavoncella (Vanellus,
vanellus), în „Annales. Anali za istrske în mediteranske študie / Annali di studi istriani e
mediterranei / Annals for Istran and Mediterranean Studies, nr. 22/2000, Koper, p. 284-285.
Goran Filipi, Ornitonimia istriana: i nomi di tipo Mazorin per la specie anas
Platyrhynchos − un relitto mediteraneo?, în „Linguistica”, anul XXXIV, nr. 2, Ljubliana,
1994, p. 69-72.
Goran Filipi, Ornitonimi u novom rječniku rovinjskoga idioma oca i sina Pellizzer, în
„Folia onomastica croatica”, Zagreb, Hrvatska Akademia Znanosti i Umjetnosti, 1995, nr.
4, p. 30-56.
Goran Filipi, Ornitonimi u rukopisom rječniku Fra Josipa Jurina, în „Čakavska rič”,
anul XXVII (1999), br.1, siječanj-lipanj, Split, p. 5-28.
5 Goran Filipi, Florin Ionilă, Rumunjsko−hrvatski razgovorni priručnik, Zagreb,
Dominovič d.o.o., 2001.
6 Vezi nota 1.
Pentru această lucrare a lui Goran Filipi vom utiliza sigla Atlas.
7 Goran Filipi, Atlas, p. 12.
8 Id., ibid., p. 11.

9 Id., ibid., p. 61-780.

10 Vasile FrăŃilă, Studii lingvistice, Timisoara, Editura Excelsior, 1999, p. 81.
11 Atlasul lingvistic român, publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub conducerea
lui Sextil Puscariu. Partea I, de Sever Pop, vol. I, Cluj, 1938; vol. II Sibiu / Leipzig; 1942.
12 Atlasul lingvistic român, publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub conducerea
lui Sextil Puscariu. Partea a II-a (ALR II), vol. I: A. Corpul omenesc, boale (si termeni
înrudiŃi). B. Familia, nasterea, copilăria, nunta, moartea, viaŃa religioasă, sărbători. C.
Casa, acareturile, curtea, focul, mobilierul, vase, scule, de Emil Petrovici, Sibiu / Leipzig,
Muzeul Limbii Române / Otto Harrassowitz, 1940; si ALR II. Suplement. Termeni
consideraŃi obsceni, Sibiu / Leipzig.
13 Bartoli, M.; Terracini, B.; Vidossi. G.; Grassi, C., Atlante Linguistico Italiano.
Questionario. 1, a Testo, edizione definitiva sul testo originario di M. Bartoli e U. Pellis a
cura di A. Genere, S. Campagna e L. Massobrio e con la colaborazione del Centro
Nazionale Universitario di Calcolo Elettronico, în „Supplementi al Bollettino delľ Altante
Linguistico Italiano”, nr. 3, Torino, 1969.

14 Vasile FrăŃilă, op. cit., p. 81.
15 I. Fischer, Clasificarea semantică a lexicului latinei dunărene, în Istoria limbii române,
vol. al II-lea, coordonator Ion Coteanu, Bucuresti, Editura Academiei, 1969, p. 129-173.


BEMERKUNGEN ZUM HISTRORUMÄNISCHEN SPRACHATLAS
(ATLASUL LINGVISTIC ISTROROMÂ N)
(Zusammenfassung)
Dieser Bericht unterstreicht die Wichtigkeit für das Studium und für die
Behaltung dieses Dialekt in schriftlicher Form des Istro-rumänischen
lingvistischen Atlases gerausgegeben von Goran Filipi.
Hier sind auch bestimmte Grenzen dieser Arbeit aufgezählt worden, die aus
einer inkorrekten Herausgebung einiger Wortsinne in der rumänischen
literarischer Sprache entstanden sind. Was dieses Thema betrifft wurde die
Verfassungsberatung ungenügend realisiert.
Schließlich wurden auch andere Arbeiten erwähnt, die die Problematik
dieses Studiums behandelt haben. Auch das Werk Der kleine lingvistische Atlas
der istro-rumänischen Mundarten von Radu Florea ist hier gemeint, das noch
nicht erschienen ist.

 

SURSA

Miclăuş Lucian, Asupra Atlasului Lingvistic Istroromân, ''Analele Universităţii de Vest din Timişoara. Seria Ştiinţe Filologice'', XLI, 2003, pp. 157-163

1. EVENIMENTU EXTRAORDINAR CU ARTIŞŢĂ EXTRAORDINARI!Enache Caragiale Leonida

Sãmbãtã, pi 03 di Brumar, 2001, EVENIMENTU EXTRAORDINAR cu ARTIŞTĂ EXTRAORDINARI!
Scopia, la Teatrul-a naţionalităţlor “fu djucată“ piesa “Lali Nida s-ampuliseaşti cu strănghil’i” şi trădusã pi armãneaşti di actorlu şi rejiser Toma Enache di Bucureşti.
Echipa n’icã (Toma Enache – “Nida“, Aurica Piha – “Kira, nicuchira alui” şi Irina Paris – “huzmicheara“) u feaţiră publica, prota s-ciuduseascã, deapoaia s-hãrseascã şi dip tu soni egzaltatã sã ntreabã: cum?, ţi s-aştipta pãn tora?, va-s poatã iara?, va-s aibã nica?… ş-bãtea pãln’ili, nu dãnãsea niti cãndu reflectoarili s-asteasirã. Ma “biss“ nu-avu (ca nu putea s-aibã)! Vidzui ocl’i lãcãrmats di harauã, vidzui oamin’i (armãn’i) emotionaţ păn ti ciudii ma tut unã oarã pãnã actorl’i “djuca” pi stenã, ”contacta” cu el’i canda di totna şi di-aradã suntu la teatru pi armãneaşti.
Vidzum un mari talentu di artistu (Toma Enache) cu mãsturlãchi s-ti treacã dit un chiro tu altu şi s-tã si parã ca oara tutã eştă “aclo”, cu sensu şi puteari ti lişoară şi trãoarã transformari şi unã limbã curat armãneascã“ ca di un chiro“, canda cu an’i di dzãli cafi dzuã djoacã pi armãneaşti. (Avdzãi un di nigã mini cari nu paraputea s-aravdã cum comenta: “canda avdu auşlu a meu cum zburaşti cu dadã-mea…“).
Ş-cara s-nu hibã ti ciudii tu ti rolã l-vidzum Toma, nã ciudusim tut cari li şteam di ma ninti Irina Paris şi Aurica Piha (pãnã tora maş jurnalisti la Redactsia armãneascã di la Radio Romãnia Internaţional) di Bucureşti. Cu siguranţa cu cari călcarã pi stena di teatru shi lishureatsa cu cari “djucarã” prezentarã un nãu talentu.
Aurica Piha djuca pi sţenă ca dzãnã n-cor, tãsea pi-n casã canda cafi dzuã sã scoalã şi s-bagã tu stran’ili armãneşti. Rolja u-adusi cu mari siguranţă di actor profesional (ti ciudii!) şi tuţ noi nă dusi tu eta cãndu “buna nicuchirã armãnã“ avea maşi dulti zboarã ti nicuchirlu a l’ei. “Aşi soare, aşi soare…“ li avdzãi s-diftursea ahãnti ori dupu spectaclu di armãnili moderni di azã.
Şi s-nu fac alatusi, sã spun ca nu-u aduc aminti tu soni ca nu eara ahãt bunã ma ti-atea că rol’ia l’i-eara ma n’ică: Irina Paris!
Dumidzalim, ţi transformari! Irina mulaca, cu dulţi zbor, intră pi sţenă cu poala mplinã di leamni ma din gurã scutea foc ş-pirã. Mãtina ca cãcifoarticã (ca cum ş-l’i-undzeaşti-a unãl’ei huzmichearã) şi-l’i deadi nauã tonalitati şi dinamicã-a spectaclului (“pam-pam! pam – pam!“)
Ş-tu dipisitã: “S-bãneadzã Armãnamea!“
S-BANEADZĂ ACTORL’I CARI LU ANYEARĂ TEATRUL ARMÂNESCU!

Cu mari tin’ii şi vreari frãteascã! Santa Djica – Scopjie

 

2. Un spectacol – eveniment, în aromână

2002 – un centenar şi jumătate de la naşterea lui I.L. Caragiale, în acelaşi timp 90 de ani de la moartea dramaturgului. Intr-o seară de iulie, vechea şi de memorie stradă a Lipscanilor trăia sub felinare freamătul din adânc al aromânilor, care soseau la sala Rapsodia Română pentru un spectacol de teatru în limba lor: ”Lali Nida s-ampuliseaşti cu strânghil’ii”, “Conu’ Leonida fată cu reacţiunea” de I.L. Caragiale, piesă transpusă în aromână de scriitorul şi regizorul Toma Enache, căruia de asemenea îi aparţin regia artistică şi rolul titular. Transpunerea, de excepţie, inspirată, suplă, este făcută într-o deplină conştiinţă bilingvă, nealterând fidelitatea faţă de limba literară şi păstrând totodată prin expresiile idiomatice şi exprimările specifice, savoarea atât de proprie aromânei.
Toma Enache lucrează binenţeles tot cu comicul (gradat pe ironie şi umor) îndeosebi comicul caracteriologic şi de situaţie: chiar la momentele de spaimă ale eroilor, în nota râsului caragelian, grotescul emană duioşie. Lali Nida este un naiv, cu o excelentă părere despre sine în faţa consoartei, mai ales cănd îi explică actul poliţiei. Contrazis de realitate, se reechilibrează repede, neândurând penibilul. Cu o intuiţie familială desăvărşită, Toma Enache restituie discreţia caragialescă, creează portretul unui soţ poruncitor şi tandru, convins de calităţile sale spirituale, morale, care urmăreşte cu indulgenţă dar afectiv, stângăciile soţiei, întrutotul supusă lui.
Efimiţa, varianta aromână Chira, interpretată cu talent şi înţelegere ascunsă, fină, de Aurica Piha, respiră prin gândurile şi gesturile bărbatului ei. Când i se iveşte personalitatea şi vrea să-şi clarifice nişte idei în raport cu discursul lui Nida, eroina se retuşează urgent într-un comic de tipul ticului verbal: “dip aşi”, “cum dzăţ”, “aşi soare”. Scena de familie este adăugită de prezenţă Saftei, “huzmicheara”, interpretată cu umor, în reala cunoaştere a apariţiei sale în piesă de Irina Paris.
In scenografia Danielei Steriadis, în fluxul muzical ilustrat de Vasile Manta, piesa de I.L. Caragiale este o cortină deschisă la care însăşi genialul dramaturg s-ar simţi bine, în decorul de acasă s-ar simţi.Trebuie amintit că piesa a fost prezentetă cu mare succes pentru publicul aromân la Teatrul Naţiunilor din Skopje (Macedonia), Velingrad (Bulgaria), Mulovişte, Gopeş (Macedonia), Bucureşti, Constanţa, Tulcea, Arad (Romănia).

de Mariana Nuşi Vintilă


SURSE:

Santa Djica, Evenimentu extraordinat cu artişţî extraordinari, Skopje/Macedonia, 03.11.2001, ''Toma Enache'', http://www.tomaenache.ro/spectacole-regizate/aromana/lali-nida-s-apuliseashti-cu-stranghilj

Mariana Nuşi Vintilă, Un specatacol - eveniment, în aromână, Bucureşti, 07.2002, ''Toma Enache'',http://www.tomaenache.ro/spectacole-regizate/aromana/lali-nida-s-apuliseashti-cu-stranghilj




La „Zilele Culturii Aromâne“

„Unâ noapti furtunoasâ“, „o frumoasă zburătăceală caragielească…“

Cum să vorbeşti despre aromâni şi să nu îl aduci în discuţie şi pe „nenea Iancu“? În cadrul celei de-a treia ediţii a „Zilelor Culturii Aromâne“, organizatorii au adus pe scena Teatrului Fantasio, o distribuţie de zile mari a naţionalului bucureştean într-un spectacol de excepţie – „O noapte furtunoasă“ sau „Unâ noapti furtunoasâ“ di Ion Luca Caragiale. Regizorul spectacolului, şi el un aromân, Toma Enache. Şi nici interpretarea nu putea sfida sărbătoarea celor trei zile de pledoarie pentru păstrarea şi promovarea tradiţiilor aromâne. Ziţa şi Spiridon, în interpretarea unor veritabili aromâni – Dana Pocea şi însuşi regizorul spectacolului Toma Enache, şi-au interpretat rolurile în aromână, pentru un public în exclusivitate aromân. Costumele, de asemenea, tradiţionale armâneşti.

„Acest spectacol este rodul unor întâmplări fericite şi Nenea Iancu ştie de ce!“, îşi prefaţează tânărul şi talentatul regizor spectacolul. „Este o bucurie să mă reîntorc la Constanţa, cu atât mai mult cu cât publicul din seara aceasta va fi numai armânesc, venit la «Zilele Culturii Aromâne» şi pentru care, special numai în această seară, voi juca Spiridon în armâneşte“, ne-a declarat înainte de spectacol regizorul Toma Enache. De ce totuşi un spectacol în care se vorbeşte în aromână? „Având în vedere că Nenea Iancu avea origini armâneşti, că eu sunt aromân şi că aromânii şi-ar dori să vadă aşa ceva dar şi că acum 100 de ani se jucau în şcolile româneşti din Balcani spectacole în aromână, cred că e ceva frumos… Suntem la al 30-lea spectacol. L-am mai jucat la Cluj, Iaşi, Timişoara, Sibiu şi deşi spre exemplu la Timişoara erau în sală doar doi aromâni, spectacolul a fost primit cu acelaşi entuziasm“.

„O propunere care îmbogăţeşte prin muzicalitate şi teatralitate tradiţia «nopţilor furtunoase»“, apreciază interpretul rolului Rică Venturiano, nimeni altul decât Claudiu Bleonţ. „A fost un demers pe care ni l-a prezentat la început Toma şi care ne-a cucerit pe toţi. Costumele, ideea, faptul că e acest joc între română – aromână, într-un fel se respectă ceva din adevărul de ADN al lui Caragiale şi partea cea mai frumoasă este lucrul în echipa aceasta de actori şi sub îndrumarea lui Toma. Un spectacol foarte liber, deschis, al momentului acestuia. Dintre cele 30 de spectacole doar unul s-a jucat în Bucureşti, în rest… este o frumoasă zburătăceală caragielească amoroasă de intrigă, mergând prin ţară“, ne-a declarat Claudiu Bleonţ cu câteva minute înainte a se ridica cortina.

Alexandru Georgescu, în rolul lui Jupân Dumitrache, Eugen Cristea, interpretul rolului Nae Ipingescu, Marcelor Cobzariu, Chiriac şi Maria Teslaru, în rolul Vetei au construit într-un stil cu totul original lumea extroardinară a lui Nenea Iancu. Una cu totul specială, de această dată. Armânească.


SURSA

Adina Bocai, ''Toma Enache'', 29.04.2010, http://www.tomaenache.ro/archives/398


Un alt studiu al d-lui C. Brătescu: ''Toponimie Românească în Bulgaria''. Observînd o hartă ''Bulgarien und Ost-Rumelien'' de F. Handtkne apărută cu prilejul Răsboiului Balcanic, găseşte un considerabil de nume topice româneşti nu numai pe lângă Dunăre, ci chiar sub poalele Balcanilor şi dincolo de Balcani până la graniţele Iugoslaviei şi Rumeliei. Faptul confirmă că Bulgarii, cari trăiau în munţi s'au coborît la şes peste sate româneşti şi că pe drept Bălcescu relata acum 80 de ani: ''până la poalele Balcanilor n'am întîlnit nici o urmă de sat bulgăresc''. Toponimia românească în Bulgaria e un argument contra tendinţelor de mistificare ale pretenţiunilor lor asupra Dobrogei din cauza fragmentului de bulgari recent colonizaţi aici.

Studiile şi notele d-lui Brătescu sunt utile şi interesante. Mi-au făcut totodeauna impresia unor lanuri, din cari se pot recolta îndrumări nouă şi concluzii mature.

 

SURSA

***, Recenzii, ''Viaţa dobrogeană'', Constanţa, an I, nr. 1, februarie 1927, p. 30

Anunţăm, în premieră absolută în presa de limbă română de dincoace şi de dincolo de Prut, apariţia primului dicţionar istroromân-italian, semnat de profesorul Antonio Dianich, el însuşi istroromân. Intitulat „Vocabolario istroromeno-italiano. La varietà istroromena di Briani”, dicţionarul a văzut lumina tiparului, în ianuarie 2011, la editura italiană „Edizioni ETS” prin generoasa contribuţie a Departamentului de Lingvistică „Tristano Bolelli” al Universităţii din Pisa.

 

Cunoşteam, încă din toamna anului 2008, din corespondenţa cu profesorul Antonio Dianich, că dumnealui lucrează, de ani de zile, asupra acestui dicţionar al limbii vorbite altădată în localitatea istriotă Bărşcina. Prilejul cu care ne-am cunoscut la distanţă ne-a fost oferit de o iniţiativă pe care am lansat-o, la 17 aprilie 2008, în calitate de membru al Subcomisiei APCE pentru Minorităţi, împreună cu alţi 33 de deputaţi din 20 de state membre ale Consiliului Europei. Era vorba atunci de proiectul de Rezoluţie privind situaţia culturală dificilă a minorităţii istroromâne deosebit de ameninţate, proiect înregistrat oficial la 21 aprilie şi difuzat, în limbile engleză şi franceză (La situation culturelle difficile de la minorité istro-roumaine particulièrement menacée/Difficult cultural situation of the Istro-Romanian minority particularly threatened), ca document al Consiliului Europei cu numărul Doc. 11595.

Prin amabilitatea autorului, valoroasa apariţie bibliografică şi lexicografică ne-a sosit zilele acestea la Chişinău, fapt pentru care nu numai că îi suntem deosebit de recunoscători, dar ne şi vedem obligaţi să o prezentăm deîndată, fie şi scurt, publicului nostru cititor.

Vom începe prin a arăta că dicţionarul domnului Dianich are o dedicaţie. Merită să o reproducem, întrucât aceasta, spre deosebire de toate comentariile şi explicaţiile făcute în italiană, este formulată în dialect istroromân: „Cesta libru fuost-a piseit za uspomena de mea måie Miţa lu Petărhuli, de me ceåce Buojo lu Şceavina, şi de tuoţ briiåni cårli scu restriţ pre tuota luma”, adică „Această carte a fost scrisă în amintirea mamei mele Miţa a lui Petărhuli, a tatălui meu Buojo lui Şceavina, şi a tuturor brienenilor care sunt risipiţi în toată lumea”.

Dicţionarul cuprinde doar material lexical colectat de-a lungul anilor, printr-un efort susţinut şi exemplar, de la vorbitorii dialectului istroromân care au mai supravieţuit în comuna în care autorul a copilărit sau, mai ales, de la consătenii săi plecaţi în diasporă, în special la New York, unde există o comunitate de câteva sute de istroromâni, fapt reflectat în chiar titlul lucrării: „Vocabolario istroromeno-italiano. La varietà istroromena di Briani” („Vlåşchi ce s-a ganeit în Bărşcina”, adică „Româna ce s-a vorbit în Bărşcina”).

În cele 233 (XXXIV plus 199) de pagini ale sale, lucrarea inserează, pe lângă Vocabularul propriu-zis, şi o Culegere de texte în dialect istroromân: o Prefaţă a profesorului Roberto Ajello; Consideraţii generale; o amplă Introducere care include, la rândul său, o prezentare istorico-geografică şi cultural-spirituală a istroromânilor, a dialectului vorbit de ei, o listă de informatori, tabele cu un număr de 7 verbe conjugate (a vrea (vrea), a avea (vea), a fi (fi), a usca (uscå), a şti (şti), a mânca (muncå), a merge (meare)); un Tabel sinoptic al toponimelor istroromâne cu echivalentele lor italiene şi croate; o Listă a numelor de familii (case) şi a agrotoponimelor care figurează în lucrare. Textele istroromâne şi traducerile lor în italiană sunt grupate astfel: Istorie, Viaţa la ţară, Descântece şi vrăji, Ritmuri şi cântări, Proverbe şi zicători, Anecdote.

Pentru redarea cuvintelor şi textelor în dialectul istroromân, autorul foloseşte un sistem grafic propriu, inspirat din scrierea italiană şi croată, dar şi din alfabetul IPA (International Phonetic Association), ceea ce, la prima vedere, face textul istroromân poate mai greu de recunoscut de către persoanele obişnuite cu scrierea românească.

O informaţie de utilitate. Pentru cei interesaţi să intre în posesia valoroasei lucrări, vom preciza că dicţionarul poate fi livrat prin poştă, la preţul de 20 €. Editura primeşte comenzile în acest sens pe adresa electronică Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza sau la numerele de telefon (+39) 050-29544-503868 şi de fax (+39) 050-20158.

Să revenim însă la prezentarea propriu-zisă a acestui instrument lexicografic unic în felul său. „Dicţionarul se doreşte a fi o arhivă sau un depozitar al limbii aşa cum se vorbea ea înainte de ocupaţia croată şi înaintea plecării în diasporă, cu certitudine nu în iluzia că limba ar putea supravieţui la faţa locului, ci în speranţa că va putea rămâne o mărturie a existenţei ei”, spune profesorul Dianich în Introducerea sa. Autorul mai arată, de asemenea: „Acest dicţionar se vrea a fi însă, mai presus de orice, un omagiu adus populaţiei istroromâne, curajului şi tenacităţii cu care şi-a conservat limba de-a lungul secolelor până la limita oricărei posibilităţi omeneşti şi care astăzi, risipită în lume, asistă neputincioasă la agonia ei.”

Dicţionarul istroromân-italian elaborat de profesorul Dianich şi publicat acum la Pisa are, fără exagerare, o importanţă inestimabilă pentru lexicografia şi dialectologia română. Această monumentală lucrare ştiinţifică şi instrument practic este rodul efortului unui singur om, efort pe care ar fi trebuit să-l depună instituţii ştiinţifice întregi.


SURSA

Vlad Cubreacov, Elegie pentru istroromâni la apariţia primului dicţionar istroromân-italian, ''Flux'', Chişinău, 18 martie 2011

Cain Daniel, Un trimis al Majestăţii Sale, Nicolae Mişu, editura Anima, Bucureşti, 2007, 191 p.

(Dan C. Mihăilescu, ''Omul care aduce cartea'', PROTV, 26.09.2007, http://www.protv.ro/video/omul-care-aduce-cartea_322_daniel-cain-un-trimis-al-majestatii-sale-nicolae-misu_8152.html)

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 3 din 3

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required