Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » DOCUMENTE » Z » Displaying items by tag: Bucuresti
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
Displaying items by tag: Bucuresti

INTRODUCERE:

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop sârb al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentariul fiecărui vers al rugăciunii creștine fundamentale ‘’Tatăl nostru’’. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat la aceeași editură versiunea aromână a lucrării prelatului sârb.

 

 

Câ a Ta easti Amirârilea – Că a Ta este Împărăția


Stealili şi soarli suntu ţitâţeańi a Amirâriiľei a Tali,Tatâ.

Stelele şi soarele sânt cetăţeni ai Împărăţiei Tale, Tată.

 

Nyrâpsea-nâ ş-noi tu-aestâ ascheri lumbrusitâ.

Înscrie-ne şi pe noi în această oaste strălucitoare.

 

Planeta a noastrâ easti ńicâ şi scutidhoasâ, ama easti lucrulu a Tău, stizmusirea a Ta, duhlu a Tău.

Planeta noastră este mică şi întunecată, dar este lucrul Tău, zidirea Ta şi însuflarea Ta.

 

Cumu poati s-iasâ di-tu mâńili a Tali ţiva ţi nu easti mari?

Cum poate să iasă din mâinile Tale ceva ce nu e mare?

 

Ama pritu niaxia şi ntunicarea a noastrâ, noi u-adrămu ńicâ şi scutidhoasâ fuľeaua a noastrâ.

Totuşi, prin micimea şi întunecarea noastră, noi facem mic şi întunecat locul sălăşluirii noastre.

 

E, loclu easti ńicu şi scutidhosu, câti ori lu luyursimu amirăriľi a noastrâ ş-cându nâ fândâximu ca nâscânţâ zurli câ himu amiradzľi a ľei.

Da, pământul este mic şi întunecat de câte ori îl socotim împărăţie a noastră şi când ne închipuim ca nişte nebuni că sântem împăraţi ai lui.

 

Mutrea, anamisa di noi suntu mulţâ cari furâ amiradz pristi locu ş-cari tora, stânda pri-aruvuirili a scamniloru a loru s-ciudisescu şi-ntreabâ: Iu suntu amirăriili a noastri?

Iată, între noi sânt mulţi care au fost împăraţi pe pământ şi care acum, stând pe ruinele tronurilor lor, se miră şi întreabă: „Unde sânt împărăţiile noastre?”

 

Ş-multi suntu amirăriili ţi nu ştiu ţi si-adră cu amiradzľi a loru.

Şi multe sânt împărăţiile care nu ştiu ce s’a întâmplat cu împăraţii lor.

 

Hârsitu easti omlu ţi mutreaşti pritu niori ş-ciuciurâ graie ţi ľi-avdu: A Ta easti Amirăriľea!

Fericit omul care priveşte prin nori şi şopteşte graiuri pe care le aud: „A Ta este Împărăţia!”

 

Aţea ţi-acľimămu amirăriľea a noastrâ piminteascâ easti mplinu di yerńi ş-treaţi has’ bişiţľi pri unu arâu ahândosu.

Ceea ce numim împărăţia noastră pământească e plin de viermi şi e trecător ca băşicile pe un râu adânc.

 

Unâ vândachi di-arinâ pri arpili a vimtului!

O grămadă de ţărână pe aripile vântului!

 

Maşi Tini u ai alithioasa Amirăriľi ş-maşi Amirăriľea a Ta ari Amiră.

Numai Tu ai adevărata Împărăţie şi numai Împărăţia Ta are Împărat.

 

Ľea-nâ di pri arpili a vimtului Ńilâoase Amiră, ascapă-nâ di pri arpili a vimtului!

Ia-ne de pe aripile vântului, Milostive Împărate, mântuieşte-ne de pe aripile vântului!

 

Şi adară-nâ ţitâţeańi a Amirăriiľei a Tali trâ etâ, aproapea di stealili şi soriľi a Tăľi, aproapea di anghiliľi şi arhanghiliľi a Tăľi, e, aproapea di Tini, Tatălu a nostru!

Şi fă-ne cetăţeni ai veşnicei Tale Împărăţii, aproape de stelele şi de sorii Tăi, aproape de îngerii şi de arhanghelii Tăi, da, aproape de Tine, Tatăl nostru!

 

 

SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, pp. 44-45

INTRODUCERE:

Sfântul Nicola Velimirovici (1880 Serbia – 1956 SUA) a fost episcop sârb al Ohridei și Jicei. În 2005 editura Predania a publicat traducerea românească a lucrării sale Tâlcuire la Tatăl nostru, care cuprinde comentariul fiecărui vers al rugăciunii creștine fundamentale ‘’Tatăl nostru’’. Pe baza acestei traduceri, poetul aromân contemporan Yioryi (Gheorghe) Vrana a publicat la aceeași editură versiunea aromână a lucrării prelatului sârb.

 


Și doxa, tu eta etiloru – Și slava, în veci


A Ta easti doxa aţea trâ etâ deadunu cu Tini, Tatălu a nostru Amirărescu.

A Ta e slava cea împreună-veşnică cu Tine, Tatăl nostrum Împărătesc.

 

Doxa easti ligatâ di usia a Ta ş-nu ascalnâ di noi.

Ea ţine de fiinţa Ta şi nu atârnă de noi.

 

Nu easti doxa di-tu zboarâ ca doxâ a muritoriloru, ama easti di idhyea usie, ţi nu treaţi, has’ Tini.

Nu este slavă din vorbe ca slava muritorilor, ci este din aceeaşi esenţă netrecătoare ca şi Tine.

 

E, ea easti nimpârţâtâ di Tini cumu easti nimpârţâtâ luńina di soarli apresu.

Da, ea este nedespărţită de Tine cum e lumina nedespărţită de soarele fierbinte

 

Cari u vidzu mesea şi mardzina a doxâľei a Tali?

Cine a văzut centrul şi periferia slavei Tale?

 

Cari agiumsi duxusitu fârâ s-da di Doxa a Ta?

Cine a ajuns slăvit fără să atingă Slava Ta?

 

Doxa a Ta aţea lumbrusitâ nâ anvârligheadzâ di tuti părţâli ş-nâ mutreaşti tu tâţeari, unâ parti hamuarâdzânda, unâ parti ciudisinda-si di frimtărli şi cârtearea a noastrâ

umineascâ. Iara cându tâţemu, vârnu nâ ciuciurâ mistiryiosu: hiţ ficiuriţľi a Tatâlui duxusitu.

Slava Ta cea strălucitoare ne înconjoară din toate părţile şi ne priveşte în tăcere, parte zâmbind, parte mirânduse de frământările şi de cârtirea noastră omenească.

 

Iara cându tățemu, vârnu nâ cicuciurâ mistiryiosu: hiț ficiurițl’i a Tatâlui duxusitu.

Iar când tăcem, cineva ne şopteşte în taină: sânteţi copiii ai Tatălui slăvit.

 

O, ţi dulţi easti aestâ duxusitâ ciuciurari!

O, cât este de dulce această slăvită şoaptă!

 

S-himu ficiuriţľi a doxâľei a Tali, ţi mirachi ma mari si-avemu?

Ce am putea dori mai mult decât să fim copiii slavei Tale?

 

Nu easti duri!

Nu e aceasta îndeajuns?

 

Sigura, duri easti trâ unâ banâ alithea.

Fără îndoială, este îndeajuns pentru o viaţă adevărată.

 

Ama, mea, oamińiľi voru s-hibâ taţi a doxâľei.

Dar, iată, oamenii vor să fie taţi ai slavei.

 

Şi-aestâ easti apârńita ş-cima a lâeaţâľei a loru.

Iar acesta e începutul şi culmea nenorocirii lor.

 

Eľi nu suntu ifhâristisiţ s-hibâ ficiuriţ a doxâľei a Tali, şi si-scumânicâ cu doxa-Ţ, eľi voru s-hibâ taţi ş-purtâtori a doxâlei a Tali.

Ei nu se mulţumesc să fie copiii şi părtaşi ai slavei Tale, ei vor să fie taţi şi purtători ai slavei Tale.

 

Ama, ţi cara, Tini hii singurlu Tatâ şi singurlu purtâtoru ti tutâ doxa.

Şi totuşi, Tu eşti singurul Tată şi singurul purtător a toată slava.

 

Suntu mulţâ ţi u-ufilisescu doxa-Ţ trâ arău şi suntu mulţâ ţi si-arâdu singuri.

Mulţi sânt cei ce folosesc în chip rău slava Ta şi mulţi sânt cei ce se amăgesc pe sine.

 

Nu ari piricľiu ma mari di doxa tu mâńili a muritoriloru.

Nimic nu e atât de primejdios ca slava în mâinile muritorilor.

 

Tini u-aspuńi doxa a Ta, iara oamińiľi si-ncaci di-avârligaľi.

Tu arăţi slava Ta, iar oamenii se ceartă în jurul ei.

 

Doxa a Ta easti factu iara doxa a oamińiloru easti zboru.

Slava Ta este fapt, iar slava omenească este cuvânt.

 

Doxa a Ta, totna hamuarâdi şi hăidhipseaşti, iara doxa a oamińiloru mpârţâtâ di Tini lâhtârseaşti ş-vatâmâ.

Slava Ta zâmbeşte şi mângâie totdeauna, slava omenească despărţită de Tine înfricoşează şi ucide.

 

Doxa a Ta îľi hrâneaşti ftohľi ş-da urnimie ti aţeľi imiri, doxa a oamińiloru disparti di Tini.

Slava Ta hrăneşte pe cei săraci şi îndrumă pe cei blânzi, slava omenească desparte de Tine.

 

Doxa a oamińiloru easti nai ma buna hâlati a sâtânălui.

 

Ea este cea mai bună unealtă a satanei.

Ti hazi suntu oamińiľi ţi si-ampulisescu si şi-u-adarâ doxa ahoryea di Tini!

Ce caraghioşi sânt oamenii când încearcă să-şi facă slavă afară de Tine şi despărţiţi de Tine!

 

Fu unu zurlu ţi lu-aura soarli ş-câfta si-aflâ unu locu afiritu di luńina a soarilui, ţi s-hibâ a lui.

Fost-a un nebun care ura soarele şi încerca să afle un loc ferit de lumina soarelui, care să fie al lui.

 

Elu şi-adră unâ câlivâ scutidhoasâ şi nu adră firidz, şi intră tu ea, şi şidea tu chisâ, şi s-hârsea câ ascâpă di marli izvuru a luńinâľei.

El a clădit o colibă întunecoasă şi n’a făcut ferestre, şi a intrat în ea, şi stătea în beznă, şi se bucura că s’a izbăvit de marele izvor al luminii.

 

Unu ahtari zurlu şi-unu ahtari ţitâţeanu a scutidhâľei easti aţelu ţi cilistiseaşti si şi-u-adarâ doxa ahoryea di Tini şi-mpârţâtu di Tini, Athanate, izvuru a Doxâľei.

Astfel de nebun şi astfel de cetăţean al întunericului este cel ce se străduie să-şi facă slavă afară de Tine şi despărţit de Tine, Nemuritorule Izvor al Slavei!

 

Nu ari doxâ a oamińiloru acşi cumu nu ari puteari a oamińiloru.

Nu există slavă omenească, la fel cum nu există putere omenească.

 

A Ta easti putearea şi a Ta easti doxa, Tatâlu a nostru.

A Ta este puterea şi a Ta este slava, Tatăl nostru.

 

Macâ nu li-mprumutămu di la Tini, nu ľiavemu, ş-mârânyisimu dipu ca frîndzâli uscati mpârţâti di pomu şi scrupsiti dupâ chefea a vimtului.

Dacă nu le împrumutăm de la Tine, nu le avem, şi ne ofilim ca frunzişul uscat despărţit de pom şi împrăştiat după bunul plac al vântului.

 

S-himu ifhâristisiţ, ta s-nâ-acľimămu ficiuriţľi a Tăľi.

Să fim mulţumiţi, ca să ne numim copii ai Tăi.

 

Nu ari tińie ma mari di-aestâ, tu ţeru i pristi locu.

Nu este cinste mai mare în cer sau pe pământ decât aceasta.

 

Ľea di la noi amirâriili a noastri, putearea a noastrâ ş-doxa a noastrâ.

Ia de la noi împărăţiile noastre, puterea noastră şi slava noastră.

 

Ľea di la noi aţea ţi eara a Tău di-tu arhiusitâ.

Ia de la noi ce era al Tău dintru început.

 

Tutâ isturia a noastrâ fu unâ cilistiseari zurleascâ ta si-u-bâgămu pri cali amirâriľea a noastrâ, putearea a noastrâ ş-doxa a noastrâ.

Întreaga noastră istorie a fost o străduinţă nebunească de a făuri împărăţia noastră, puterea noastră şi slava noastră.

 

 

Tot ce am numit vreodată al nostru zace în ruine.

Tuti ţi ľi-acľimămu unâoarâ a noastri, dzâcuti şedu tu urvăľi.

 

Ncľidi-u troarâ isturia a noastrâ aţea veacľea, tu cari nâ-ampulisimu s-nâ-adrămu nicuchiri tu casa a Ta, ş-dişcľidi unâ isturie noauâ tu cari va cilistisimu s-nâ-adrămu huzmichiari tu casa ţi easti a Ta.

Încheie grabnic vechea noastră istorie, unde ne-am luptat să ajungem stăpâni în casa Ta, şi deschide o istorie nouă, unde ne vom trudi să ajungem slugi în casa care

este a Ta.

 

Mea, ma bunu ş-ma duxusitu lucru easti s-himu huzmicheari tu Amirâriľea a Ta di s-himu nai ma mărľi amiradz tu amirâriľea a noastrâ.

Iată, mai bun şi mai slăvit lucru este a fi slugă în Împărăţia Ta decât a fi cel mai mare dintre împăraţi în împărăţia noastră.

 

Trâ-aţea adarâ-nâ, Tatâ, huzmichearľi a Amirâriiľei a Tali, a puteariľei a Tali şi-a-doxâľei a Tali, tu tutâ eta a noastrâ ş-tu eta a etiloru.

Drept aceea, fă-ne, Tată, slugi ale Împărăţiei Tale, puterii Tale şi slavei Tale, în neam şi în neam şi în toţi vecii.

 

Aminu!

Amin!

 

 

.

 

SURSA

Ayiulu Nicola Velimirovici Dispothi ali Ohridâ și ali Jici, Exiyisiri la Tatălu a nostru, aprideuțeari Yioryi Vrana, editura Predania, București, 2012, pp. 50-53.

Cântic-lu a cucuveauă-liei - Cântecul cucuvelei: PHOENIX


Cucuveaua-mbufnată,
S-nu ti-aflai d-iu ti-ai aflată.
Ți eșț-ahât blâstimatâ,
Și-ahât multu-nfârmacatâ.
Pi cathi casă ai stată
Ș-pi cathi ugeac ai cântată,
Di timel’i s-au răvăită
Ș-oamiñil’i tuț au murită,
Ș-oamiñil’i tuț au murită.

Cucuvea îmbufnată,
Să nu te găsesc unde te-ai afla!
De ce ești atât de blestemată
Și atât de otrăvitoare?
Pe care casă ai stat?
Și pe ce ulucă ai cântat?
Din temelii s-a dărâmat
Și oamenii toți au murit,
Și oamenii toți au murit.

 

Casa-țea țe te-alinashi,
Dupâ ţină di cântați,
Eara-unui celnic mare,
Ți-oili n-avea misurare.
Cai cu iape-misticate
Şi mule multu mușate,
Avea hil’i, avea nurări,
Tuț cu feate ș-cu ficiori,
Tuț cu feate ș-cu ficiori.

Casa cea pe care te așezși
După ce cântași
Era a unui om de frunte
Ce avea oi nenumărate
Și cai cu iepe amestecați
Cu catâri foarte frumoși,
Avea fii, avea nurori,
Toți cu fete și cu feciori,
Toți cu fete și cu feciori.

 

Pi casă de-anda-i cântași,
Parca stroflu îl bâgași
Oile se-ngălbedziră
Ș-pân de una apsusiră.
Mule ș-cai t-ună muceară
Păscându s-anfârmâcară,
Di s-dusiră hil’i, nurări,
Cu feate, cu tuț ficiori,
Cu feate, cu tuț ficiori.

Peste casa pe care cântași înainte
Parcă prăpădul îl aduseși,
Oile se îngălbeniră
Și până la ultima muriră.
Catârii și caii se împreunară,
Păscând ei se otrăviră,
Încât se duseră fiii și nurorile,
Cu fetele și cu toți feciorii,
Cu fetele și cu toți feciorii.

 

Cas-armase pundixită
Și di oameni nimutrită
Pân-câdzu și-s fațe pade
Ș-criscu iarbă ș-livade.

Casa rămase părăsită
Și de oameni nemaivăzută
Până căzu și se făcu o padină
Și crescură iarbă și livezi.

 

 

 

SURSA:

”Călușarul”, ”Lyrics Translate”, 24 septembrie 2011 http://lyricstranslate.com/en/cintic-lu-cucuveaua-liei-cantecul-cucuvelei.html (Video)

 

 

NOTĂ:

PHOENIX, Album ”Cantofabule” / București / 1975 (Muzica: Nicu Covaci; Text: Ștefan Foarță și Andrei Ujică)

 

În almanahul pe anul 1979 al revistei ieșene ”Convorbiri literare”, cercetătorul Virginia Isac a publicat articolul Dedicații autografe pe cărți, în care a menționat și volume primite de folcloristul român Teodor Burada (1839 Iași*Moldova – 1923 Iași*România).


<(…) Cunoscând că se trage dintr-o veche familie de macedoneni, Frederic Dane îi trimite „în semn de înaltă prețuire” studiul său etnografic, în limba franceză, despre românii din Macedonia, Tesalia* și Albania, apărut în 1877.

Să-l fi determinat și acest studiu să pornească în faimoasele sale călătorii, pe unde locuiau românii, el și cu vioara lui, cîntîndu-le  doine și hore și ascultîndu-le cîntecele?

(…) În același an**, în Belgrad, la 15 decembrie, Lazăr a lu Dumi, în dedicația pe Evanghelia lui Matei (Vangheilu al Mattheu) tipărită în „dialectulu macedoromânu”, probabil cu ajutorul lui T. T. Burada, la București, în 1889, la tipografia Societății albaneze „Dituria”, își manifesta recunoștința: „Prea stimatului patriot (Domnului Theodoru Burada), spre semnu de respect și recunoscință. Autorulu”. Iar din Saraievo, la 20/10 1906, Isidor Ieșan îi trimitea „În semn de bună amintire, de respect și de adorațiune”,  comunicarea ținută în ședința Academiei Române din 19 noiembrie 1904 despre Românii din Bosnia și Herțegovina în trecut și present, pe care, cu „adăogiri și întregiri”, a tipărit-o la Arad în 1906.>

 

SURSA

Virginia Isac, Dedicații autografe pe cărți, Almanah ”Convorbiri literare”, Iași, 1979, p. 115.

 

 

NOTE M. T.

*Tesalia – Regiune din centrul Greciei, ce aparținea în acel moment Imperiului Otoman, ca și Albania și Macedonia.

**1890

<Domnule președinte,

Stimați colegi senatori,

Voi prezenta o scrisoare deschisă, adresată forurilor competente din România,privinds acordarea titlului de Doctor honoris causa domnului Lluis Maria de Puig (Spania), deputat în Parlamentul Europei, pentru meritele sale deosebite, științifice și culturale, cât și pentru sprijinirea cauzei aromânilor, cunoscuți și sub denumirea de români macedoneni.

Scrisoarea a fost adresată către: Ministerul de Externe, Ministerul Educației, Ministerul Culturii, Consiliului Rectorilor Universităților din România, Universitatea București, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, Universitatea Timișoara, Universitatea Craiova, Universitatea „Ovidius” din Constanța, Universitatea „Andrei Șaguna” Constanța.

Prin prezenta scrisoare am onoarea a mă adresa dumneavoastră cu o propunere și  o solicitare totodată privind acordarea de către una din Universitățile din România domnului Lluis Maria de Puig (Spania), deputat în Parlamentul Europei, pentru meritele sale deosebite, științifice și culturale, cât și pentru sprijinirea cauzei aromânilor în cadrul Comisiei pentru cultură și educație a Consiliului Europei, cât și ca raportor în Consiliul Europei, în 17 decembrie 1996, și în Adunarea Parlamentară de la Strasbourg din 24 iunie 1997, unde drepturile etnice, lingvistice și culturale ale fraților aromâni (vlahi), români macedoneni din Balcani, au dobândit girul acestui înalt forum din care România face parte.

Domnul Lluis Maria de Puig este o personalitate recunoscută pe plan European și un prieten al României. S-a născut în 29 iunie 1945 la Bascara, în provincia catalană Gerona din sudul Spaniei. Este licentiate în filozofie și litere, precum și în istorie al Universității din Barcelona și doctor în științe umaniste al Universității Sorbonne din Paris. Profesor la colegiul universitar din Gerona, la Facultatea de studii umanistice, domnul Lluis Maria de Puig a publicat o seamă de studii ca: „Girona francesa 1812-1814”, „El catalanisme politic a Girona”, „Aproximacio a Josep Tarradelo”, „La Guerra del frances” și altele. Pentru activitatea sa universitară și științifică i s-au decernat premiile Julian de Clua în 1974, precum și Nicolau d`Oliver al Institutului de Studii Catalane, în 1980. În paralel, domnul Lluis Maria de Puig  desfășoară o activitate politică remarcabilă. Membru de frunte al Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol, a fost deputat de Gerona între 1979-1989, fiind reales în 1989 și activând până în present în Congresul Deputaților din Spania.

Ca deputat, a fost ales membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei între 1982-1986 și după 1990 având o activitate asiduă în problematica minorităților și în Comisia pentru cultură și educație. O activitate pregnantă a depus domnul Lluis Maria de Puig  în apărarea cauzei aromânilor din țările balcanice,susținând în baza unei profunde și largi documentații drepturilor aromânilor (vlahilor) din Balcani și de pretutindeni de a-și prezerva limba, tradițiile și cultura.

Se știe că în anii din urmă aromânii, prin fundațiile lor culturale din Europa și Statele Unite ale Americii, au organizat o serie de congrese în cadrul cărora au cerut forurilor international să ia măsurile cuvenite privind respectarea Chartei Drepturilor Omului și reglementările ulterioare de către guvernele balcanice (și nu numai), în care trăiesc comunități de aromâni, cunoscuți și ca macedo-români. Cererile aromânilor formulate la cele trei congrese international care au avut loc în Germania (Mannheim – 1985; Freiburg – 1988 și 1993), la Congresele aromânilor americani de la Bridgeport (din 1986, 1987, 1989, 1991) și la congresele organizate în spatial balcanic, unde aromânii sunt autohtoni de 2000 de ani (Tirana – 1992 și Bitolia din Republica Macedonia – 1993), care conțineau în principal respectarea drepturilor cultural-lingvistice, s-au bucurat de atenția cuvenită în Consiliul Europei și apoi în plenul Adunării Parlamentare Europene de la Strasbourg.

O contribuție inestimabilă în sprijinirea drepturilor aromânilor a avut-o raportorul principal desemnat de Consiliul Europei, domnul Lluis Maria de Puig care, prin râvna și competența sa, afirmate pe parcursul anilor, a reușit ca drepturile aromânilor să fie stipulate limpede, încununate de înaltul forum European.

După cum este știut, în 24 iunie 1997, în ședința sa plenară de la Strasbourg, Parlamentul Europei a aprobat, cu două amendamente, acest raport, ce poartă amprenta eforturilor remarcabile ale domnului Lluis Maria de Puig. Discuțiile din cadrul Parlamentului European, inclusive discursurile competente și energice ale reprezentanților României (domnii Lăzărescu, Frunda și Șteolea), au susținut necesitatea ca guvernele țărilor balcanice să sprijine păstrarea limbii, culturii, tradițiilor aromânilor, ca parte integrantă a patrimoniului European.

În consecință, rugăm forurile competente să analizeze și să dispună invitarea în România a distinsului om politic și de cultură spaniol (catalan) Lluis Maria de Puig , într-o vizită care să aibă ca itinerar Parlamentul României, Ministerul de Externe ori Ministerul Educației, Universitatea București, eventual alte centre universitare, în cadrul uneia din instituțiile universitare urmând a i se acorda titlul de Doctor honoris causa. Desigur că aceste propuneri sunt facultative, decizia aparținând forurilor competente.>

 

SURSA

Monitorul Oficial al României, partea a II a, nr. 186, 04.11.1997, p. 37.

Filologul şi scriitorul român Lucian Vasiliu (1954 Puieşti/Vaslui - ) a publicat în 2004 un articol având ca temă raportul dintre capitală şi provincie ca un caz naţional al raportului general al raportului geografic dintre centru şi periferie. Vasiliu îi include şi pe aromâni ca factor de provincializare a Bucureştiului după Marea Unire de la sfârşitul Primului Război Mondial (1914-1918), având în vedere ca aromânii din ţările balcanice au fost colonizaţi în Cadrilater (în Bulgaria din 1940) în anii '20 şi '30. El foloseşte pentru aromân termenul de ''macedonean''.

<(...) Cei din localitatea Hadâmbu, să zicem, visează la Podul Iloaiei, cei de acolo la Iaşi, ieşenii la Bucureşti, bucureştenii la Roma, cei din Roma la New York...

Polemica, deseori sterilă, răţoiala suburbană, încăierarea arbitrară dintre ''capitalişti'' şi ''provinciali'' este un fel de hîrjoană istorică, deseori isterică, întîlnită nu numai la noi, ci şi aiurea....

(...) Pentru un timp, Alexandru Ioan Cuza, votat pe ambele maluri ale Milcovului, a reuşit să tempereze tradiţionalele păruieli între capitală şi provincie, dintre centru şi periferie. Aşa s-a ajuns ca Bucureştii să fie ieşenizaţi, iar Iaşii botoşenizaţi, bîrlădenizaţi sau chiar oltenizaţi (după episoade de slavizare, armenizare, grecizare, evreizare - toate benefice, inclusiv pentru viaţa spirituală.

Oricum, geografia lingvistică nu punea probleme, din Bucovina pînă în Banat.

Geografia politică (şi nu numai) s-a împlinit la 1 Decembrie 1918. De atunci, putem vorbi şi de o geografie culturală, literară unitară, explicită. Cu o ruptură după al doilea război mondial, cînd fragmente ''geografice'' literare au rămas în afara graniţelor tradiţionale, iar altele s-au risipit în exil, în diaspora etc.

După primul război mondial, de pildă, înregistrăm o semnificativă transilvanizare, macedonizare, dobrogenizare, basarabenizare a Bucureştilor. ''Periferia'' venea să consolideze ''Centrul''. (...)>


SURSA

Lucian Vasiliu, Capitală-provincie, centru-periferie..., ''Euphorion'', Sibiu, an XV, nr. 3-4/martie-aprilie 2004

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 12 din 12

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required