Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Poze » J » Items filtered by date: Februarie 2012
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
Items filtered by date: Februarie 2012

ADUNAREA ATSEA MARI A ARMÂNJILORU

15-li di Agustu 2010, Muscopoli

DIMÂNDARI

Noi,

Armânjiljii ditu tuti carturli di iu bânămu, tsi himu vinits la Adunarea Atsea Mari di Muscopoli, dizvârtitâ tu dzuua di Stâ-Mârii, 2010, tra s-yiurtusimu unâ aleaptâ dzuuâ pisimâ sh-tu idyiulu kiro turnarea a noastâ tu aestu locu simbolicu, thimiljisitu di strâpâpânjilji-a noshtâ,

Ma s-luyursimu câ anamisa di veclijli populi evropeani, autohtonji tu Balcanu, Armânjilji suntu paradhiymâ di continuitati istoricâ sh-unâ urnechi di bânaticu deadunu cu alanti populi,

Cândâsits câ adzâ, mashi noi, Armânjilji, putemu sâ spunemu dinintea a lumiljei cari sh-tsi himu sh-câ purtămu unâ ahoryea fortumâ ti ascâparea tsivilizatsiljei a noastâ,

Minduindalui câ Armânjilji au trâ prota oarâ tu istoria loru modernă, shansa tra sâ s-aspunâ a lumiljei cu identitatea a loru dealihea,

Avândalui tu videalâ câ Armânjiloru lâ si pricadi tra sâ s-hârseascâ di tuti ndrepturli siyurâpsiti di nomurli evropeani shi internatsiunali tri va li tritsemu pi-aradâ: Conventsia Evropeanâ ti Ndrepturli a Omlui (1950); Cundrata ONU tu ligâturâ cu Ndrepturli Tsivili sh’ Polititsi (1966); Cundrata-cadru trâ Avigjlarea a Minoritâtsloru Natsiunali (1994); Carta Evropeanâ a Limbilor Reghionali icâ Minoritari (1992); Declaratsiunea Universalâ ti Ndrepturli a Omlui (1948); Declaratsiunea ONU tu ligâturâ cu Ndrepturli a inshiloru tsi tsânu di minoritătsli natsionali icâ etnitsi, di pisti sh’ lingvistitsi (1992),

Ti tuti aesti itii, Consillu Armânjiloru apufuseashti aestâ

DIMÂNDARI

  • Consillu Armânjiloru caftâ la tuti craturli ditu Balcanu, iu bâneadzâ Armânjilji (Arbinishia, Gârtsia, Rumânia, Ex Ripublica Iugoslavâ Makidunia, Sârbia, Vâryâria) ca factorilji detsizionali, constitutsionali shi autoritătsli publitsi tsi au tu borgi dumenea ti ndrepturli a omlui s-cilâstiseascâ tra s-asiyuripseascâ tinjisearea, avigljearea shi acrishtearea a yishterilor shi a identitatiljei etnicâ, culturalâ, lingvisticâ shi di pisti a Armânjiloru.
  • Consillu Armânjiloru caftâ pricânushterea a Armânjiloru ca populu reghionalu tsi easti autohtonu tu Balcanu.
  • Consillu Armânjiloru caftâ la tuti craturli ditu Balcanu, iu bâneadzâ Armânjilji, s-ljia unâ apofasi tu noima a nomuriloru evropeani sh-internatsiunali cari siyurâpsescu ndrepturli tsi li si pricadu Armâjiloru ca etnii ahoryea.
  • Consillu Armânjiloru caftâ unu dialogu dishcljisu, dimucraticu, ca tuti guvernili a craturli balcanitsi, iu bâneadzâ Armânjili, tra sâ s-aflâ căljiuri trâ yinitorlu a limbâljei sh-a culturâljei armâneascâ, va s-dzâcâ bâgarea a limbiljei tu sculii, mass-media shi bâsearicâ.

Dimândarea apufusitâ adzâ, 15-li di Agustu 2010, Muscopuli, cu furnija Adunariljei Atsea Mari a Armânjiloru.

tu 15-li di Agustu 2010 / Muscopuli, Arbinishii.

 


SURSA

 

‘’Agora’’, Timișoara, nr. 2 / 2010, p. 67.

 

 

 


Versiunea românească de mai jos îmi aparține:

 

MAREA ADUNARE A AROMÂNILOR

 

15 august 2010, Moscopole

 

PETIȚIE

 

Noi, Aromânii din toate statele în care trăim, participanți la Marea Adunare de la Moscopole desfășurată în ziua de Sfânta Marie a anului 2010 pentru a sărbători o importantă și solemnă zi și în același timp întoarcerea noastră în acest loc simbolic, întemeiat de străbunii noștri,

 

Considerând că între vechile popoare europene, autohtoni în Balcani, Aromânii sunt un exemplu de continuitate istorică și un model de conviețuire cu celelalte popoare,

 

Convinși că azi, doar noi, Aromânii, putem să spunem lumii cine și ce suntem și că avem imporatanta sarcină a salvării civilizației noastre,

 

Conștienți că Aromânii au pentru prima dată în istoria lor modernă șansa de a-și afirma adevărata identitate în fața lumii,

 

Având în vedere că Aromânii trebuie să se bucure de toate drepturile prevăzute în legile europene și internaționale, după cum urmează: Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (1950); Pactul ONU cu privire la drepturile civile și politice (1966); Convenția-cadru pentru Protecția Minorităților Naționale (1994); Carta Europeană pentru Limbile Regionale sau Minoritare (1992); Declarația Universală a Drepturilor Omului; Declarația ONU cu privire la Drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice (1992),

 

Din toate aceste motive, Consiliul Aromânilor adoptă această

 

CERERE

 

Consiliul Aromânilor solicită tuturor statelor din Balcani în care trăiesc Aromânii (Albania, Grecia, România, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Serbia, Bulgaria) ca factorii decizionali, constituționali și autoritățile publice care au datoria de a proteja drepturile omului să insiste asupra asigurării respectării, protejării și dezvoltării patrimoniului și identității entice, culturale, religioase și lingvistice a Aromânilor.

 

Consiliul Aromânilor solicită recunoașterea Aromânilor ca popor regional autohton în Balcani.

 

Consiliul Aromânilor solicită tuturor statelor din Balcani în care trăiesc Aromânii să ia o decizie în sensul legilor europene și internationale care asigură drepturile ce le revin Aromânilor ca etnie distinctă.

 

Consiliul Aromânilor solicită un dialog deschis, democratic cu toate guvernele statelor balcanice în care trăiesc Aromânii, în scopul de a se stabili modalitățile de protejare a limbii și culturii aromâne, adică de a se introduce limba în școală, mass-media și biserică.

 

Cerere adoptată azi, 15 August 2010, Moscopole, cu ocazia Marii Adunări a Aromânilor.

 

15 August 2010 / Moscopole, Albania

 

 


 

Dinu Barbu - Sărbătoare mare la Moscopole

Miercuri, 08 Februarie 2012 09:01

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu din Timișoara am intrat în posesia unui număr din 2010 al revistei ’’Agora’’, din care am extras articolul său Sărbătoare mare la Moscopole:


’’Comunitatea internațională a Aromânilor a chemat la mijlocul lunii august 2010, în vechea capitală a machedonilor de la Moscopole, în Republica Albania, marea întâlnire a aromânilor de pretutindeni, întru slava așezării care în secolul al XVII lea era cel mai mare oraț din Balcani și centru cultural și comercial al aromânilor, aici apărând prima tipografie din Balcani.

Pentru bănățeni, istoria vechii așezări Moscopole (azi locuită de doar 800 de aromâni și 200 de albanezi) are o semnificație aparte. Aici s-a născut Simon Sina, unul dintre cei mai bogați oameni oameni din Imperiul habsburgic, considerat pentru darurile pe care le-a făcut statului elen ’’everget’’ – binefăcător al Națiunii Elene – pe cheltuiala sa fiind construită Academia din Atena. Fiul său, Georg Simeon Sina, a devenit baron de Hodoș și Chindia (Coșarii de azi) în urma cumpărării acestor moșii la anul 1818.

Tot din Moscopole a venit și o ramură a familiei Mocioni (Moceanu, Muciană), parte a valului de familii macedoromâne care s-a așezat în Ungaria, la Viena sau la Pesta în secolul al XVIII lea. Marea majoritate a acestor familii aromâne au fost asimilate cultural și religios nobilimii maghiare, dar familia Mocioni a fost printre puținele care a făcut excepție și și-a păstrat caracterul ortodox și românesc. În 1747 a venit din Macedonia în Ungaria preotul Constantin Mocioni (numit și Popovici) care a avut cinci fii. Ajunși în timp mari negustori la Buda, au făcut avere și au primit titluri nobiliare. Unul dintre cei cinci fii, Andrei, a întemeiat linia de Foeni, după ce a obținut domeniul de la Foeni în anul 1780.

Alte familii de aromâni faimoase care au marcat istoria secolului al XVIII lea în Banat au fost cea a negustorului Macri la Timișoara (Casa cu Atlanți), Naco la Sânnicolau mare (Conacul Nako) sau Dadani de Giulvaz. În prezent, cea mai puternică comunitate de ’’machidoni’’ din Banat este considerată cea de la Dudeștii Noi (Besenova Nouă) din județul Timiș, dar și de la Variaș.

Așadar, la mijlocul lunii august 2010, în zilele de 14 și 15 august, prin granița dintre Macedonia și Albania, aflată pe malul lacului Ohrid, nu departe de mănăstirea închinată Sfântului Naum , protectorul armânilor din Balcani, treceau mașini și autocare pline ochi care se îndreptau spre capitala de altădată a machidonilor, Moscopole, așezare din apropierea orașului albanez Korce.

La Moscopole, pe un platou aflat între munți, la 15 august, de Sfânta Maria Mare, s-au adunat mii de armâni (machidoni) pentru a asista la un moment special din viața lor. Aici, în prezența reprezentanților comunităților armânești din Albania, Grecia, România, Fosta Republică Yugoslavă Macedonia, Serbia și Bulgaria, Consiliul Armânilor a adoptat următoarea


REZOLUȚIE:

Consiliul Armânilor solicită tuturor statelor din Balcani unde trăiesc Armânii (Albania, Grecia, România, Republica Macedonia, Serbia, Bulgaria) ca factorii decizionali, constituționali și autoritățile publice cu atribuții în materia drepturilor omului să intervină pentru a asigura respectarea, protejarea și afirmarea sistemului de valori și a identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a Armânilor; Consiliul Armânilor solicită recunoașterea Armânilor ca popor regional și autohton în Balcani; Consiliul Armânilor solicită tuturor statelor din Balcani unde trăiesc Armânii să adopte o hotărâre în acord cu normele europene și internaționale care asigură drepturile ce li se cuvin Armânilor ca etnie distinctă; Consiliul Armânilor solicită un dialog deschis, democratic, cu toate guvernele statelor balcanice unde trăiesc Armânii, pentru a găsi soluții pentru viitorul limbii și culturii armânești , respectiv introducerea limbii în școli, mass-media și biserică. Prezenta Rezoluție a fost adoptată astăzi, 15.08.2010, la Moscopole, la Marea Adunare a Armânilor. 15 august 2010, Moscopole, Albania.


Președintele Comunității Armânilor din România, dl. Steriu Samara, a precizatcă machidonii răspândiți în Balcani sunt fideli și recunoscători țărilor în care s-au născut, trăiesc și muncesc ți că demersul Comunității este acela ca armânii să-și poată păstra limba și cultura pe care o au din moși-strămoși. Au ajuns la Marea Adunare de la Moscopole europarlamentarul George Becali și deputatul constănțean Constantin Canacheu, iar din Timiș o delegație condusă de Stelian Toza, președintele Comunității Armâne din Banat, delegație din care au făcut parte, printre alții, Gheorghe Duma și Stere Duma din Sânandrei, Caxi Veronica, Mihaela Sabău și Atanase Muși din Dudeștii No, Marius Manca, Ștefan Poța și familia Ferestrăoaru din Jimbolia. Din partea Institutului Intercultural Timișoara a fost prezent la adunare Eugen Gherga, manager de proiecte, iar din partea Consiliului Județean Timiș consilierul superior Dinu Barbu.

 


ADUNAREA ATSEA MARI A ARMÂNJILORU

15-li di Agustu 2010, Muscopoli

DIMÂNDARI

Noi,

Armânjiljii ditu tuti carturli di iu bânămu, tsi himu vinits la Adunarea Atsea Mari di Muscopoli, dizvârtitâ tu dzuua di Stâ-Mârii, 2010, tra s-yiurtusimu unâ aleaptâ dzuuâ pisimâ sh-tu idyiulu kiro turnarea a noastâ tu aestu locu simbolicu, thimiljisitu di strâpâpânjilji-a noshtâ,

Ma s-luyursimu câ anamisa di veclijli populi evropeani, autohtonji tu Balcanu, Armânjilji suntu paradhiymâ di continuitati istoricâ sh-unâ urnechi di bânaticu deadunu cu alanti populi,

Cândâsits câ adzâ, mashi noi, Armânjilji, putemu sâ spunemu dinintea a lumiljei cari sh-tsi himu sh-câ purtămu unâ ahoryea fortumâ ti ascâparea tsivilizatsiljei a noastâ,

Minduindalui câ Armânjilji au trâ prota oarâ tu istoria loru modernă, shansa tra sâ s-aspunâ a lumiljei cu identitatea a loru dealihea,

Avândalui tu videalâ câ Armânjiloru lâ si pricadi tra sâ s-hârseascâ di tuti ndrepturli siyurâpsiti di nomurli evropeani shi internatsiunali tri va li tritsemu pi-aradâ: Conventsia Evropeanâ ti Ndrepturli a Omlui (1950); Cundrata ONU tu ligâturâ cu Ndrepturli Tsivili sh’ Polititsi (1966); Cundrata-cadru trâ Avigjlarea a Minoritâtsloru Natsiunali (1994); Carta Evropeanâ a Limbilor Reghionali icâ Minoritari (1992); Declaratsiunea Universalâ ti Ndrepturli a Omlui (1948);

Declaratsiunea ONU tu ligâturâ cu Ndrepturli a inshiloru tsi tsânu di minoritătsli natsionali icâ etnitsi, di pisti sh’ lingvistitsi (1992),

Ti tuti aesti itii, Consillu Armânjiloru apufuseashti aestâ

DIMÂNDARI

  • Consillu Armânjiloru caftâ la tuti craturli ditu Balcanu, iu bâneadzâ Armânjilji (Arbinishia, Gârtsia, Rumânia, Ex Ripublica Iugoslavâ Makidunia, Sârbia, Vâryâria) ca factorilji detsizionali, constitutsionali shi autoritătsli publitsi tsi au tu borgi dumenea ti ndrepturli a omlui s-cilâstiseascâ tra s-asiyuripseascâ tinjisearea, avigljearea shi acrishtearea a yishterilor shi a identitatiljei etnicâ, culturalâ, lingvisticâ shi di pisti a Armânjiloru.
  • Consillu Armânjiloru caftâ pricânushterea a Armânjiloru ca populu reghionalu tsi easti autohtonu tu Balcanu.
  • Consillu Armânjiloru caftâ la tuti craturli ditu Balcanu, iu bâneadzâ Armânjilji, s-ljia unâ apofasi tu noima a nomuriloru evropeani sh-internatsiunali cari siyurâpsescu ndrepturli tsi li si pricadu Armâjiloru ca etnii ahoryea.
  • Consillu Armânjiloru caftâ unu dialogu dishcljisu, dimucraticu, ca tuti guvernili a craturli balcanitsi, iu bâneadzâ Armânjili, tra sâ s-aflâ căljiuri trâ yinitorlu a limbâljei sh-a culturâljei armâneascâ, va s-dzâcâ bâgarea a limbiljei tu sculii, mass-media shi bâsearicâ.

Dimândarea apufusitâ adzâ, 15-li di Agustu 2010, Muscopuli, cu furnija Adunariljei Atsea Mari a Armânjiloru.

tu 15-li di Agustu 2010 / Muscopuli, Arbinishii.’’

 


SURSA

Dinu Barbu, Sărbătoare mare la Moscopole , ’’Agora’’, Timișoara, nr. 2, 2010, pp. 65-67.

Dinu Barbu – Mic atlas al județului Timiș. Caleidoscop / 2011

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu din Timișoara am intrat în posesia celei de a IV a ediții a lucrării sale Mic atlas al județului Timiș. Caleidoscop, publicată în 2011 la editura Artpress din Timișoara.


Lucrarea este structurată alfabetic pe localități și în câteva capitole cuprinde și 6 scurte articole referitoare la aromânii care au venit din Balcani în secolele XVIII-XIX pentru a se stabili în Banatul controlat de dinastia Habsburgilor austrieci.


Astfel, capitolul Brestovăț include articolul Sina, baronul aromân de Hodoş şi Chizdia, capitolul Comloșu Mare include articolul Conacul Milevei (familia Nacu), capitolul Dudeștii Noi include articolul Născuţi în Grecia, colonizaţi în Cadrilater, chemaţi în Banat, dislocaţi în Bărăgan, capitolul Foeni include articolul Domeniul Mocioneștilor, capitolul Săcălaz include articolul Averea lui Becali (Gigi), iar capitolul Sânnicolau Mare include articolul Castelul dispărutelor minuni (familia Nacu).

 

 

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu din Timișoara am intrat în posesia lucrării sale Mic atlas al județului Timiș. Din capitolul Sânnicolau Mare am extras subcapitolul Castelul dispărutelor minuni:


‘’Cea mai vestită familie nobiliară din nord-vestul județului Timiș-Torontal în secolele XVIII-XIX a fost cea a grofilor (conților) Nacu, armâni (macedoneni) veniți din Grecia și stabiliți în Banat. Frații Nacu, Hristu și Chiril, au trecut la catolicism și s-au maghiarizat luându-și numele de Nako Kristof și Cziril. Aceștia au cumpărat domeniul de la Sânnicolau Mare la o licitație în anul 1781. La anul 1864, contele Kalman Nako a început construirea castelului, realizat în stil neoclassic și plasat în mijlocul unui parc cu arbori de esență rară. Piesa de rezistență a conacului o constituie turnul medieval care organizează volumetric clădirea cu 99 de încăperi. Iar camerele, conform monografiei Sânnicolaului Mare realizată de prof. dr. Ioan Romoșan, s-au constituit în timp în adevărate săli de muzeu, găzduind piese valoroase: 5 000 de volume ale bibliotecii familiei, un altar Cinquecento, pictori ale maeștrilor Lenbach și Schrottberg, o statuetă venețiană realizată de Carducci, tablouri de Pettenkoffen, Frygies și Blaas, dar și de soția contelui Kalman Nako, Berta, o copie după vestitul Tezaur de la Sânnicolau Mare, apoi dulapuri flamande sculptate și încrustate, porțelanuri rare, o casetă de bijuterii care adăpostea scrisori originale primite de la compozitorii Franz Liszt și Richard Wagner ori de la Francisc (Ferencz) Deak, cel numit înțeleptul națiunii, roman de origine, al cărui chip se află imprimat pe cea mai valoroasă bancnotă maghiară, cea de 20.000 de forinți. Una din săli găzduia trofeele de vânătoare ale contelui Kalman aduse din prima sa expediție făcută în Africa. Din păcate, valorile din castelul conților Nako au dispărut imediat după primul război mondial, când Banatul, pentru scurt timp, s-a aflat sub ocupație sârbească, apoi franceză.

Castelul Nako, în timp, a avut mai multe destinații: a fost sediul primei școli agricole din România, adevenit sediu legionar în anul 1941 și cazarmă-depozit de armament. După război, ajunge sediul școlii de tractoriști și apoi al școlii agricole din localitate (1949-1951; 1953-1955), spațiu pentru Muzeul Bela Bartok, inaugurat la anul 1981, devine apoi Casă a Pionierilor, discotecă după 1990 și club de calculatoare, pentru ca în primul deceniu al secolului XXI-lea să funcționeze ca și Casă de Cultură și Muzeu al orașului Sânnicolau Mare.’’

 

SURSA

Dinu Barbu, Mic atlas al județului Timiș. Caleidoscop, ediția a IV a revăzută și adăugită, Artpress, Timișoara, 2011, pp. 106-107.

Dinu Barbu – Domeniul Mocioneștilor

Duminică, 05 Februarie 2012 08:10

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu din Timișoara, am intrat în posesia lucrării sale Mic atlas al județului Timiș. Din capitolul Foeni am extras subcapitolul Domeniul Mocioneștilor:


''Ioan Mocioni de Foen a construit în anul 1812 la Foeni o reședință impresionantă pentru acele vremuri, o clădire cu frontonul susținut de șase coloanece închid terasa care se deschide spre parc. Gardul parcului era monumental, având porți masive realizate din fier forjat. Antoniu Mocioni este cel care a început, în anul 1890, construcția mausoleului familiei, terminat în anul 1893 de către fiul său, Zeno. În timpul revoluției din 1848-1849, soldații unguri au pustiit Foeniul. La 4 mai 1849 domeniul a fost confiscat, grajdurile au fost golite, iar caii și vitele transportate la Uj-Pecs. Abia în anul 1854 domeniul va reintra în stăpânirea lui Andrei Mocioni de Foen, cel de-al doilea fiu al lui Ioan Mocioni.


În anul 1869 Andrei s-a retras din viața politică, petrecându-și în tihnă ultimii ani de viață la Foeni, alături de soție, Laura Cernovici, și de socrul său, baronul Cernovici. Cel din urmă și-a risipit averea prin acte de mecenat și – rămas fără bani – s-a retras la bătrânețe la reședința ginerelui de la Foeni. Influențat și dominat de soția sa Laura și de socrul său, neavând copii, în anul 1880 Andrei Mocioni își face testamentul prin care lasă moștenire domeniul Foeni soției și nu nepoților săi de frate, supărând întreaga familie a Mocioneștilor. Laura Mocioni a lăsat moștenire domeniul unui nepot de-al său, iar acesta l-a vândut firmei ’’Haas & Deutsch’’. Nepotul lui Andrei, Antoniu Mocioni de Foen, ultimul descendent în linie directă al ramurii de Foen, a răscumpăra domeniul și a amenajat în reședința de aici o casă de cultură. După 1949, domeniul fost naționalizat, iar în castel s-a instalatun sanatoriu. Azi se află în grija Primăriei, găzduiește Casa de Cultură, un muzeu și biblioteca din comună.''

 

SURSA

Dinu Barbu, Mic atlas al județului Timiș. Caleidoscop, ediția a IV a revăzută și adăugită,Timișoara, Artpress, 2011, p. 213.

Dinu Barbu - Conacul Milevei

Sâmbătă, 04 Februarie 2012 11:21

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu din Timișoara am intrat în posesia lucrării sale Mic atlas al județului Timiș. Din capitolul Comloșu Mare am extras subcapitolul Conacul Milevei:

Conacul San Marco din Comloșu Mare a fost declarat monument istoric de către Ministerul Culturii. Conacul a aparținut unei familii vestite de aromâni stabiliți în Banat: Naco (maghiarizat Nako). Comloșu a ajuns în stăpânirea fraților Cristofor și Chiril Naco prin cumpărare, la sfârșitul secolului al XVIII lea. La anul 1801, cei doi frați își împart averea, Sânnicolau Mare revenind moștenitorilor lui Cristofor, iar Comloșu și Teremia lui Iosif Naco, fiul lui Chiril. În anul 1840 fiul lui Iosif Naco, Ioan, și soția sa se mută de la Viena la Comloș, în conac, imobil format din două aripi separate de o poartă monumentală, o sală de teatru și clădiri administrative adiacente. Călătorul german Franz Xaver Eckert îl descrie astfel în anul 1857: ''Este aici un castel nobiliar, al cărui moșier se numește Naco, dar care de mulți ani este mereu absent. Parcul castelului este foarte mareși îmbină utilul cu plăcutul. Clădirea cea mai mare este hambarul moșierului, cu trei nivele și o lungime de 100 de picioare''. Iar parcul se întindea pe zece hectare, era frumos amenajat, plantările de arbori și arbuști având loc la anul 1851. Despre Ioan Naco se spune că ''a fost un iubitor al fastului, înclinat spre risipire, a cărui pasiune spre jocuri costisitoare a înghițit sume uriașe''. De altfel, a și construit o sală de spectacole în spatele aripii drepte a conacului, cu o scenă și o lojă pentru moșier. Pentru spectacolele permanente, Naco a angajat o trupă de actori și orchestră alcătuită din muzicieni bohemieni, taxa de intrare la spectacole fiind destul de ridicată. Înclinația lui Ioan Naco pentru fast l-a sărăcit, astfel că moșia sa de la Teremia-Comloș a fost pusă sub supraveghere fiscală pentru recuperarea datoriilor acumulate în timp. Ioan Naco s-a stabilit în palatul său de la Viena, unde a și decedat în anul 1889. Frumoasa Mileva Naco, fiica lui Ioan (despre care se spune că ar fi avut o scurtă idilă cu însuși împăratul Franz Iosef), s-a căsătorit la 18 ani cu bătrânul duce italian Giulio Capece Zurlo di San Marco, de la care a rămas numele conacului din Comloșu Mare. Risipitorul Ioan Naco a fost înmormântat în cripta familiei din biserica romano-catolică din Comloșu Mare, alături de soția și tatăl său, Iosif Naco, biserică zidită între anii 1889-1891 pe un teren din piața satului dăruit comunității de Mileva. Contesa de San Marco a rămas după reforma agrară din 1921-1922 cu doar 500 de hectare din vasta ei moșie. Neavând urmași, Mileva, ajunsă la vârsta de 88 de ani, a donat conacul statului român la anul 1926.

 

SURSA

Dinu Barbu, Mic Atlas al județului Timș. Caleidoscop, ediția a IV a revăzută și adăugită, Artpress, Timișoara, 2011, p. 172.

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu (1951 Timişoara -) am intrat în posesia lucrării sale Mic atlas al judeţului Timiş. Din capitolul Brestovăţ am extras articolul Sina, baronul aromân de Hodoş şi Chizdia:


’’Familia baronilor aromâni Sina a făcut o carieră deosebită în Europa Centrală a secolelor XVIII şi XIX. Originară din Moscopol (Albania), familia Sina părăseşte oraşul după distrugerea acestuia de către otomani. Se stabileşte mai întâi în Croaţia, apoi la Viena, unde se ocupă cu negoţul tutunului, bumbacului şi bunurilot alimentare.

Întemeietorul Casei Sina, Simon (născut la Moscopol în 1753, decedat la Viiena în 1822, foto stânga) dezvoltă afacerile familiei şi devine cea de-a doua putere financiară la Viena (după Banca Rotschild). Simon Sina era în relaţii cu Ali Tebelin, paşa din Ioanina, iar legenda spune că o parte din averea familiei Sina ar fi provenit din fondurile depuse de paşă în seifurile familiei Sina şi asasinării sale de către un ofiţer francez (eveniment descris de scriitorul Alexandre Dumas în romanul ’’Contele de Monte Cristo’’).

Mulţumită relaţiilor strânse pe care le avea la Sankt Petresburg, Sina a fost depozitarul averilor aristocraţiei ruse – între care şi cea a familiei Kiseleff – şi a reprezentat timp de ani de zile o contrapondere economică a familiei Rotschild, finanţînd, între altele, propaganda ţaristă în Balcani.

Simon Sina a fost consul şi ministru al Greciei la Viena, Munchen şi Berlin, membru al Camerei magnaţilor din Ungaria, consilier intim austriac, Cavaler al Ordinului Coroanei de Fier cl. I, membru al Senatului, responsabil cu Academia imperială de Ştiinţe. Sina a dăruit mulţi bani statului grec, construind Academia din Atena şi fiind considerat ’’everget’’ – binefăcător al Naţiunii Elene – iar o stradă din Atena îi poartă astăzi numele.

Printre construcţiile finanţate de Simon Sina se numără primul pod construit peste Dunăre la Budapesta, Institutul orbilor, Palatul Academiei Ungare de Ştiinţe, Conservatorul din Budapesta. Faima fiului său G-Georg-Simon Sina (n. Viena 1782 – d. 1856) a fost la fel de mare (foto sus dreapta). A primit titluri de nobleţe de la împăratul Francisc II în anul 1818, în urma cumpărării moşiilor de la Hodoş şi Chizdia (Kizdia), devenind baron. Nepotul, Simon-George (1810-1876) a continuat opera tatălui şi a bunicului său, mărind averea familiei şi reputaţia ei internaţională.

Scriitoarea Constanţa Marcu întreprinde în prezentr un demers interesant. Domnia sa doreşte să restiutie publicistic celor din Hodoş şi Coşarii, şi nu numai, istoria unei faimoase familii de aromâni care a marcat civilizaţia Europei în secolele XVIII-XIX.’’

 

SURSA:

Dinu Barbu, Mic atlas al judeţului Timiş. Caleidoscop, ediţia a IV a revăzută şi adăugită, Artpress, Timişoara, 2011, p. 149.

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu (1951 Timişoara - ) am intrat în posesia lucrării sale Mic atlas al judeţului Timiş. Din capitolul Dudeştii Noi am extras articolul NăscuţI în Grecia, colonizaţi în Cadrilater, chemaţi în Banat, dislocaţi în Bărăgan:

 

‘’În perioada anilor 1945-1956 au avut loc în România popular massive deplasări de populaţie, ca măsuri punitive concepute de regimul communist al lui Gh. Gheorghiu-Dej, într-o ţară aflată sub ocupaţie sovietică. Printre ‘’duşmanii de clasă’’ ai bolşevicilor s-au numărat şi machedonii veniţi la Besenova Nouă după cel de-al doilea război mondial. Tudor Pundichi s-a născut la 20 ianuarie 1899 în localitatea Cândrovu, Grecia. În 1925 pleacă din Grecia, fiind colonizat cu familiaîn comuna Bubiuc, Durostor, în Cadrilaterul românesc, unde a primit 10 ha de teren arabil. În anul 1940,România este obligată să cedeze Bulgariei Cadrilaterul, iar familia Pundichi, în urma schimbului de populaţie dintre cele două ţări, s-a mutat în comuna Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa. În anul 1947, aceeaşi familie a ajuns în Besenova Nouă (azi Dudeştii Noi), membrii familiei fiind înregistraţi în arhiva primăriei ca şi colonişti, la fel ca şi refugiaţii basarabeni sau bucovineni din fosta URSS. De altfel, şvabii bănăţeni îi numeau pe macedoneni, nu cu foarte multă simpatie, tot colonişti, având în vedere faptul că aromânii au fost aşezaţi cu forţa de autorităţi în casele germanilor din Timiş în anii 1945-1947, primind şi pământurile acestora, câte cinci hectare de familie. Tocmai acele cinci hectare au făcut ca Tudor Pundichi să fie catalogat de comunişti drept chiabur, el şi ai lui fiind dislocaţi (deportaţi) în localitatea Măzăreni , în fosta Regiune Galaţi. Deportarea familiei Pundichi s-a făcut prin Ordinul de deportare din 1951, care prevedea, între altele, două categorii distinct de comunităţi care urmau a fi dislocate în Bărăgan: a) cei originari din Basarabia şi stabiliţi pe teritoriul României după 1 iunie 1940; b) cei de origine macedoneană (cazul aromânilor din Dudeştii Noi).’’

 

SURSA

Dinu Barbu, Mic atlas al judeţului Timiş. Caleidoscop, ediţia a IV a revăzută şi adăugită, Artpress, 2011, p. 194.

Dinu Barbu – Averea lui Becali

Miercuri, 01 Februarie 2012 13:05

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu (1951 Timişoara - ) am intrat în posesia lucrării sale Mic atlas al judeţului Timiş. Din capitolul Săcălaz am extras articolul Averea lui Becali:


’’George Becali este una din personalităţile din România de azi care a îmbinat politica cu fotbalul pentru a câştiga imagine publică. Născut lângă Tulcea, în judeţul Brăila, în anul 1958, Becali a inserat întotdeauna în biografia sa faptul că e aromân de origine din Cadrilater şi că familia sa, în urma Tratatului României cu Bulgaria (septembrie 1940), a fost obligată să părăsească sudul Dobrogei, mutându-se în comuna Săcălaz, mai exact în satul Beresgău Mic, unde a primit cinci hectare de pământ. În anii ’50 familia Becali a fost deportată în Bărăgan, capul familiei fiind cunoscut pentru atitudinea sa anticomunistă. După anul 2004, la intrarea lui George Becali în politică, s-a creat legenda că acesta ar deţine suprafeţe imense de pământ lângă Timişoara. De fapt, e vorba de cele 5 hectare primite de familia Becali în urma bejaniei acesteia din sudul Dobrogei.’’

 

SURSA:

Dinu Barbu, Mic atlas al judeţului Timiş. Caleidoscop, ediţia a IV a revăzută şi adăugită, Artpress, Timişoara, 2011, p. 334.

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 3 din 3

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required