Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Recenzii » A-C
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/views/itemlist/view.html.php on line 80 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

A-C (20)

Atanasov Petar - Atlasul lingvistic al dialectului meglenoromân / 2009 (E. Ţârcomnicu, ''Etnologia.ro'')

Barbu Dinu - Călătorie în Ţara Românilor / 2000

Barbu Dinu - Mic atlas al județului Timiș. Caleidoscop / 2011

Bedivan Maria - Pe urmele unui colonist aromân / 2003 (Dan Mihăilescu, ''Omul care aduce cartea'', PROTV, 25.09.2006)

Bolintineanu Dimitrie - Călătorii la românii din Macedonia şi Muntele Athos sau Santa Agora / 1863 (P. Haneş, N. Iorga, P. Cornea, I. Roman, T. Capidan)

Bolintineanu DimitrieMacedonele / 1865 (G. Omăt, S. Creţu, D. Păcurariu, T. Capidan, T. Vârgolici, G. Călinescu, C. Burileanu, D. Cosacovici)

Brătescu Constantin - Toponimie Românească în Bulgaria / 1927 (Biblioteca Judeţeană Constanţa/Publicaţii on-line)

Cain Dan - Un trimis al Majestăţii Sale, Nicolae Mişu / 2007 (Dan C. Mihăilescu, ''Omul care aduce cartea'', PROTV 26.09.2007)

Caragiu Marioţeanu MatildaDi nuntru şi-di nafoarâ. Din năuntru şi din afară / 1994

Caragiu-Marioţeanu Matilda - Neuri.Zăpezi.Neiges / 2002 (G. Vrană, 2003)

Caraiani Nicolae, Saramandu Nicolae - Folclor aromân grămostean / 1982

Caratana NicolaeAşteptu soarile / 1985

Cândroveanu Hristu, Cutova Ioan - Trei balade aromâne. Trei balade armâneşti / 1985

Cândroveanu Hristu şi Iorgoveanu Kira - Un veac de poezie aromână / 1985

Colimitra Constantin - Fărşeroţii / 1986

Colimitra ConstantinMozaic / 1994

COMUNITATEA AROMÂNĂ DIN TULCEA - ''Daima'' / iunie 2011

Cutova Ioan - Mihai Eminescu, Luţeafirlu / 1980

Cuvată Dina - Carabeu, lăi carabeu / 1985


ATLASUL LINGVISTIC AL DIALECTULUI MEGLENOROMÂN
Autor PETAR ATANASOV, Editura Academiei Române, 2009

 

dr. Emil Tircomnicu


După şapte decenii de când au apărut primele volume din Atlasul lingvistic român (ALR), având ca iniţiator pe Sextil Puşcariu şi ca autori pe Sever Pop şi Emil Petrovici, rod al cercetărilor şcolii lingvistice din Cluj şi al Muzeului Limbii Române, lingvistul meglenoromân, Petar Atanasov, din Scopje, R. Macedonia, a realizat Atlasul Lingvistic al Dialectului Meglenoromân (ALDM), lucrare apărută la Editura Academiei Române, 2008, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, Departamentul Relaţiilor cu Românii de Pretutindeni. Atlasul aduce o contribuţie însemnată la cunoaşterea dialectului meglenoromân, dialect care astăzi este pe cale de disparitie, datorită numarului mic de vorbitori şi a imposibilităţii cultivării în şcoli sau centre culturale care să ajute la pastrarea lui.

În Cuvântul-Înainte, acad. Marius Sala apreciază că „autorul, de origine meglenoromân,este cel mai bun cunoscător al acestei variante dialectale româneşti. A facut cercetari în toate localităţile în care se vorbeşte meglenoromâna şi a mai publicat o monografie a meglenoromânei (Meglenoromâna astăzi, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2002). Îi mulţumim şi îl felicităm pentru că a salvat ce se mai putea din acest idiom pe cale de dispariţie”.

Citeşte mai mult... 0

În 2011 economista aromână Mihaela Bajdechi (08.02.1972 București - ) și Ioana Corduneanu publicau la București lucrarea de Bajdechigastronomie aromână Mâncați pe limba voastră!


Cele 76 de pagini ale lucrării cuprind: prefața Bucatele aromânilor – De la maie la nepoată (p.1), 37 de rețete de mâncăruri din bucătăria aromână (p.2-75) și două articole de postfață cu titluri cu valoare de îndemnuri Mâncați pe limba voastră, frați armâni! (p. 76) și Îmbogățiți bucătoria voastră, frați români (p.76).


‘’Bucatele aromânilor

De la maie la nepoată

Pentru unii poate părea pretențios spus că au și aromânii o gastronomie a lor; iar gurmandul obișnuit cu mâncărurile rafinate și sofisticate ale altor neamuri va fi ușor descumpănit de simplitatea și facilitatea bucatelor noastre.

Și totuși, de vreme ce noi, aromânii, mai conservatori de felul nostru, continuăm să existăm și să ne afirmăm identitatea, putem spune că am știut și mai știm încă să ne preparăm bucatele în felul nostru propriu.

Este o parte din zestrea noastră culturală pe care o prețuim și o transmitem din generație în generație, de la maie la nepoată, de la mană la hiie.

Unele rețete sunt atât de vechi și totuși actuale, fiind ușor de gătit,cu ingrediente naturale la îndemână, și chiar nu necesită mult timp de preparare.

Rețetele de bucate prezentate aici sunt proprii etniei noastre, răspândită prin toată Peninsula Balcanică, locul nostru de baștină, dar și în diaspora, la Nord de Dunăre și chiar pe alte continente. Aromânii, numiți la noi în România și machedoni sau macedoneni,au identitate culturală distinctă în mozaicul geografic balcanic și, mai nou acum, într-o Uniune Europeană care unește frații pe nedrept despărțiți.

Oriunde sunt și cu orice accent ar vorbi între ei, aromânii se strâng cu drag la o pită armânească, piesă de rezistență a bucătăriei noastre. Pita are o varietate de rețete: de la renumita pită cu caș, la cea de praz, cu dovleac, cu lapte, cu peturi (foi de plcăintă copate, uscate). Se servește atât caldă, gata scoasă din cuptor, dar și rece, mergând foarte bine cu iaurtul din lapte de capră sau de oaie, sau cu un pahar de lapte cald. Vinul alb o însoțește de asemenea foarte bine, dar nu mai puțin, și berea...

Este apoi vechi de când lumea, târhanalu, sau trahanaua, cuvânt care era folosit în vechime și pe meleagurile valahe, dar care acum nu mai apare nic măcar în DEX-ul limbii române.

Așadar, vă invităm la o incursiune în arheologia culinară a unei nații, dezvăluind unele rețete gastronomice, cunoscute încă de majoritatea gospodinelor armâne.’’

 

Rețetele sunt structurate în 4 capitole, determinate de culorile chenarului paginii:

  • Pită anvârtită cu cashu (Plăcintă învârtită cu brânză), Pită salarii cu cashu (Plăcintă cu brânză), Pită di veardză (Plăcintă cu urzici/spanac), Pită di prashi (Plăcintă cu praz), Pită di curcubetă (Plăcintă cu dovleac), Pită di meari (Plăcintă cu mere), Pită di cashu dultsi (Plăcintă cu brânză dulce), Ipurachi, Tărhănă (Trahana)
  • Piperchi dinijicati (Ardei mărunțit), Piperchi cu cashu (Ardei cu brânză), Piperchi coapti (Ardei copți), Arizu cu veardză (Orez cu spanac), Arizu cu urdzăts (Orez cu urzici), Papadyiu di fisulj (Fasole), Salată di seleană (Salată de țelină), Salată di pitligeani (Salată de vinete), Pitligeani tsărgăsiti (Vinete prăjite), Ghiză cu pătrăgeani (Urdă cu roșii), Culishicu (Terci)
  • Njelu la cireapu (Miel la cuptor), Ciurbă di njelu (Ciorbă de miel), Ahnii di njelu (Iahnie de miel), Yianomati di njelu cu arizu (Măruntaie de miel cu orez), Drob di njelu (Drob de miel), Căvărmă, Prashi cu cărni di porcu (Praz cu carne de porc), Combari cu cărni di porcu (Cartofi cu carne de porc), Chiftadz (Chiftele), Limba cu măsini (Limbă cu măsline), Puljiu ncireapu (Pui în cuptor), Pescu cu arizu (Pește cu oriz)
  • Arizu cu lapti (Orez cu lapte), Compotu di purni (Compot de prune), Băclăvă (Baclava), Cozonacu (Cozonac), Plătsintă (Plăcintă)

Fiecare rețetă este redactată pe pagina din stânga atât în aromână cât și în română, pagina din dreapta conținând o imagine colorată a produsului. Sub fiecare rețetă este plasat un proverb aromân. Versiunile românești ale titlurilor rețetelor îmi aparțin.


’’Mâncați pe limba voastră , frați armâni!

În Metsovo – Munții Pindului – patronul vlah de cârciumă ne agață din drum și ne trage înăuntru. Restaurantul e plin; înaintăm printre mese la care se vorbește zgomotos, doar grecește.

În drum, patronul schimbă câteva vorbe pe șoptite în aromână cu băiatul lui care tocmai servea un cuplu. Pricepem ce spune și, prinzând curaj, îi spunem de und evenim și folosim dialectul nostru cu gândul să socializăm puțin.

Ne măsoară bine din cap până în picioare cu o privire atentă, profesională, după care ne oferă o masă lângă șemineul în care ardea focul. Ne poftește la masă atent și serviabil, zâmbind profesional dar vorbele vin în grecește... Apoi, când s-a dumiritcă nu înțelegem mare lucru, ne întinde un meniu în... engleză.

Puțin jenați, comandăm specialitatea casei – leek-pita (în engleză), pită de praz. Pita e bună, puțin diferită de cum o facem noi, în sensul că acolo se amestecă prazul cu spanac. Noutatea rețetei și vinul dintr-o carafă adus de gazdă din partea casei a destins atmosfera și la masa noastră.

Am plecat mulțumind până la urmă cu ’’haristo’’ gazdei care și-a dus mâna la inimă și a bătut de două ori discret. Aveam să înțelegem apoi că în restaurantele din Pind, limba vlahilor, cum spun ei, nu are circulație decât la bucătărie și între comeseni, în mod discret.’’

 

’’Îmbogățiți bucătăria voastră, frați români!

Anul trecut, în februarie, Mihaela ne-a invitat la masă, pentru a serba ziua ei de naștere. La prima înghițitură de piperchi dinjicati m-am îndrăgostit de gustul incredibil de bun, simplu și inedit în același timp.

Punând întrebări, am aflat că este nevoie de doar trei ingrediente și cîteva minute pentru preparare; și că mai sunt și alte rețete, și mai grozave. Dar cum să facem să le împărtășim tuturor?

Cadoul meu, o carte de bucate tradiționale elvețiene era pe masă, chiar lângă noi, și legătura s-a făcut imediat: vom încerca să adunăm aceste rețete simple și gustoase într-o carte. Chiar de săptămâna următoare ne-am pus serios pe treabă.

Sub îndrumarea maiei Bajdechi ne-am luptat cu primele noastre foi pentru pite; teta Flora ne-a ajutat cu sfaturi și rețete. Împreună cu mama Mihaelei, plină de energie, am gătit 4 feluri deodată. Tata ne-a ajutat să dovedim mielul. Fetele noastre au așteptat flțmâne dar cuminți, de fiecare dată, să terminăm întâi de pozat și apoi să trecem la mâncat.

Îi mulțumim mult Florentina Costea pentru răbdarea cu care a verificat șia corectat textul în aromână. Am așezat împreună româna și aromâna pentru cei cae doresc să le compare din pură curiozitate, dar și pentru cei ce vor să învețe ceva nou despre ceva care este de fapt foarte, foarte vechi. ’’

Citeşte mai mult... 0

Pelegrin printre fraţi
 Jurnalistul Dinu Barbu şi-a selectat într-un volum extraordinar de interesant textele reportajelor, relatărilor, însemnărilor de călătorie, publicate în anii din urmă despre viaţa comunităţilor româneşti din câteva state din Europa de Est, trecutul şi prezentul acestora, problemele complexe cu care se confruntă, şansele şi perspectivele de a-şi păstra şi perpetua identitatea etnică. Capitolul „Adende" este dedicat în exclusivitate poporului aromân, a cărui limbă şi cultură sunt ameninţate în prezent cu dispariţia.
 Dinu Barbu: Călătorie în Ţara Românilor. Editura „Almanahul Banatului", Timişoara, 2000. Preţ: 50 000 lei.


SURSA:

''Agenda'', nr.24/26 iunie 2000, p. 19, http://www.agenda.ro/old/26-00-19.htm


Citeşte mai mult... 0

Dinu Barbu – Mic atlas al județului Timiș. Caleidoscop / 2011

Prin amabilitatea domnului profesor de istorie Dinu Barbu din Timișoara am intrat în posesia celei de a IV a ediții a lucrării sale Mic atlas al județului Timiș. Caleidoscop, publicată în 2011 la editura Artpress din Timișoara.


Lucrarea este structurată alfabetic pe localități și în câteva capitole cuprinde și 6 scurte articole referitoare la aromânii care au venit din Balcani în secolele XVIII-XIX pentru a se stabili în Banatul controlat de dinastia Habsburgilor austrieci.


Astfel, capitolul Brestovăț include articolul Sina, baronul aromân de Hodoş şi Chizdia, capitolul Comloșu Mare include articolul Conacul Milevei (familia Nacu), capitolul Dudeștii Noi include articolul Născuţi în Grecia, colonizaţi în Cadrilater, chemaţi în Banat, dislocaţi în Bărăgan, capitolul Foeni include articolul Domeniul Mocioneștilor, capitolul Săcălaz include articolul Averea lui Becali (Gigi), iar capitolul Sânnicolau Mare include articolul Castelul dispărutelor minuni (familia Nacu).

 

 

Citeşte mai mult... 0

Dimitrie Bolintineanu a efectuat o călătorie în Macedonia otomană în vara anului 1854, pe când se afla în exil la Constantinopol/Istanbul. Rezultatul literar al călătoriei a fost volumul memorialistic Călătorie la românii din Macedonia şi la Muntele Athos sau Santa Agora redactat în 1858 şi apărut antum în 1863, iar postum în ediţia Călătorii a lui Ion Roman din 1968.

 

Nu am găsit la Biblioteca judeţeană Constanţa textul Călătoriei..., aşa că am apelat la lucrările istoricilor literari.

 

Toţi aceştia dau 11 iunie 1854 ca dată de început a călătoriei, după ce D.B. s-a întors din călătoria în Palestina şi Egipt. Singurii care dau 11 iunie 1853 sunt Nicolae Iorga şi după el Petre Haneş, care mărturiseşte că l-a urmat pe marele istoric pentru toate datele de după 1848 din biografia poetului. Banii pentru călătoriile sale i-a împrumutat de la bancherul Constantin Polihroniade din Constantinopol/istanbul, care era bancherul exilaţilor români.

 

B. explică şi cum înţelege naţionalismul raportat la aromâni, pe care îi socoteşte români: ‘’Pentru mine înţeleg simţul naţionalităţii dintr-un punct de vedere practic şi poetic. Practic, căci credem că spre a îmbunătăţi soarta lumii trebui mai întîi a îmbunătăţi soarta naţiunii din care facem parte. Poetic?...Acesta este un simţămînt ce nu se explică. Sub aceste cugetări arunc ochii către un popor de un million de români risipiţi în Macedonia, Tesalia, Epir şi alte locuri. Un milion de români este un popor; este o fărîmătură mărită din acele legiuni romane neînvinse de oameni, neînvinse însuşi de secoli; este o idee, este geniul, este civilizaţiunea lumii vechi, doborîtă, dar neînvinsă…’’

După ce îşi afirmă originea aromână paternă (vezi biografia), poetul îşi motivează călătoria astfel: ‘’Voiam să văd cu ochii dacă acest popor există, dacă păstrează limba, datinile sale’’ şi dacă ‘’să aibă conştiinţa naţionalităţii sale’’.

 

Pe de altă parte, călătoria lui B. a fost şi rezultatul unei idei a istoricului revoluţionar Nicolae Bălcescu, care îi scria prietenului său Ion Ghica la 26 octombrie 1849: ‘’Eu aveam hotărîre, viind de la Constantinopol, de a mă aşeza între cuţo-vlahi, căci socot de neapărat a developa naţionalitatea într-acest avanpost al românismului. De ai putea trimite un om zdravăn acolo, ca să ne facă un raport asupra stării morale şi politice a lor, apoi am căuta o şcoală, şi să dăm de lucru la atîţia tineri ce mor de foame. Ar trebui ca trimisul tău să se ia acolo bine cu popii şi episcopii şi a căpăta fonduri pentru deschiderea unei şcoli’’.

 

Pentru a obţine a acordul Porţii otomane pentru această călătorie, Ghica, bun prieten şi cu B., i-a scris lui Sadik –efendi , fostul general şi scriitor polonez Mihail Czaykowski trecut la religia islamică, o scrisoare în limba franceză pe care o traduc aici: ‘’În afara Principatelor Moldovei şi Valahiei, mai există în Imperiu mai mult de două milioane de Români, care sunt cunoscuţi în majoritatea lor sub numele de Cuţo-Vlahi (valahi şchiopi sau jumătăţi de valahi). Ei vorbesc româna şi au aceleaşi moravuri şi obiceiuri ca cei din Principate (…) Mă gânesc să-l trimit acolo pe dl. Bolintineanu, unul din poeţii noştri cei mai renumiţi, om serios şi foarte nimerit să trezească sentimentul naţional al acestei populaţii şi să facă să se nască în cadrul ei o tendinţă politică diferită de cea a Grecilor. Nu am vrut să-mi transpun în practică ideea fără să vă previn, pentru ca mai tîrziu să nu fie crezute intepretările calomnioase pe care reauavoinţă nu va pierde ocazia să le inventeze. Vă voi fi foarte îndatorat dacă vă veţi implica să-mi obţineţi o scrisoare de la Poartă pe numele domnului Bolintineanu pentru autorităţile din Ianina şi Monastir’’.

 

Criticul literar P. Cornea apreciază lucrarea ca o ‘’veritabilă monografie’’, ea cuprinzând informaţii istorice, geografice, etnografice, o colecţie de proverbe şi un vocabular.

 

La rândul său, Roman arată că în lada de lemn pe care a purtat-o în călătorie B. a pus şi hârtie de desen, culori şi cerneluri în scopul de a realiza o hartă cu aşezările aromâneşti vizitate, dar nu va avea succes în acest demers cartografic. În schimb va nota numele satelor şi oraşelor, distanţele dintre ele, numărul locuitorilor, ocupaţiile, botez, nuntă, înmormântare, îmbrăcămintea,tabele statistice,liste toponimice şi de cuvinte. Fiecare gazdă şi fiecare călător întâlnit devin informatori pentru poetul transformat în cercetător.

 

Înarmat cu documentul obţinut de Ghica, se va sui pe vapor la Constantinopol pentru Salonic. Pe navă a auzit din întâmplare doi aromâni vorbind în limba ‘’ţînţărească’’, fapt care-l va impresiona: ‘’-Aestă vapore cu trei catatori este. – Muşată este.’’

 

La Salonic va fi găzduit de un ‘’consîngean’’ cu numele de Cosmad, posibil o rudă a sa, pentru care avea o scrisoare de recomandare de la doctorul Paciurea cunoscut în Cairo, capitala Egiptului. Cosmad locuia într-o casă de lemn roşie cu două caturi, cu perdele de stofă damasc, cu oglinzi, mese de nuc şi scrinuri. Femeile tinere din casă refuzau să vorbească greceşte şi vorbeau numai aromână, cea mică cântându-I foarte frumos. Deşi Cosmad vorbea greceşte,el va fi primul informator al călătorului despre aromânii din Balcani, împărţiţi în locuitori de vale şi de munte, mai toţi avuţi iar unii foarte avuţi, negustori sau păstori cu turme mari aflaţi în continuă mişcare.

 

De la Salonic merge călare la Pella, capitala regatului macedonean antic, şi apoi la Edessa. Aici în casa gazdei bulgare va fi vizitat de săteni aromânii purtând sarică neagră, fes şi nădragi negri. Ei i-au cerut informaţii despre Valahia şi i-au cântat şi i-au spus proverbe, pe care poetul le-a notat.

 

Pe aromânii din Edessa îi descrie ca fiind ‘’bine făcuţi, fizionomii inteligente, priviri pătrunzătoare, fără sălbăticie’’. Aceştia s-au mirat aflând că în România nu există arnăuţi, greci, bulgari şi turci.

 

S-a străduit să înveţe aromâna, aşa că la gazda din Ostrov, sat aproape în întregime aromân, i-a putut spune fiicei acesteia: ‘’Ce ai lea feată muşată de pleci ochii lăi şi dulci?’’ ‘’Doamne, eşti armân tene?’’, i-a răspuns fata ruşinându-se. În particular, s-a interesat de poeziile populare şi proverbe. Acorda o atenţie deosebită fetelor aromâne, fapt ce se va vedea şi în poeziile Macedonelor.Fetele îi cântau numai după insistenţele părinţilor.Gazda din Florina s-a arătat chiar gata să-i dea fata de nevastă, fiind sigur că poetul nu avea o figură de‘’crai’’. Constată că nu a întâlnit vreun om beat şi că persoanele întâlnite au o înfăţişare demnă. În plus, relaţiile de familie se conduc după tradiţie: fetele şi băieţii se căsătoresc după voinţa tatălui, iar femeile ‘’nu au voinţă în faţa bărbaţilor’’, tinerii respectă bătrânii. Totuşi grupurile de femei care spală la râu sau călăresc voiniceşte îi par adevărate spectacole.

 

Mai mult, la Monastir va întîlni negustori aromâni care se sfiesc să-şi recunoască naţionalitatea, dar soţiile lor mai curajoase o fac în locul acestora. Printre familiile cunsocute în Monastir se numără Cionga, Sina, Vlahova, Hagi Petru, Andruţul, Riga

La Monastir se îmbolnăveşte de friguri şi trebui să se întoarcă la Salonic, de unde revine la Istanbul.

 

Scopul acestei călătorii era de a atrage atenţia Europei şi Turciei asupra romanităţii sud-dunărene, pentru a o salva de curentul grecilor, ‘’care vor să-i absoarbă prin carte şi religie, deşi românii sînt de patru ori mai mulţi decît grecii’’. Rezultatul literar al călătoriei sale trebuia să susţină un memoriu înaintat lui Fuad-paşa, în care B. propunea înfiinţarea de şcoli pentru aromâni şi organizarea acestora ca o miliţie cu sarcini poliţieneşti şi grănicereşti, subliniind ‘’şi interesele Imperiului Otoman în a întinde o mână acestei mici naţionalităţi’’. Dar ‘’miniştrii otomani nu au gustat’’ această idee, poetul explicând ‘’încăpăţânarea’’ otomanilor prin faptul că se temeau – ‘’cu cuvânt sau fără cuvânt’’- de români, preferând clerul grecesc, mai puţin predispus la revoluţie.

 

În notele ataşate poeziilor din ciclul Macedonele, poetul face şi diverse observaţii privitoare la viaţa aromânilor din Balcani, remarci ce decurg din călătoria sa acolo.

 

În nota sa referitoare la poezia Românele din Cavaia, poetul precizează că ’’Românele macedone din partea Albanii încalecă ca bărbaţii, fac cavalcade lungi, singure, fără bărvaţi, în costumul lor pitoresc şi armate. Autorul acestor versuri a văzut o cavalcadă de femei române trecând ca săgeata pe lângă dânsul.’’

 

În nota privind poezia Copăciarul, Bolintineanu explică că ’’Românii din Macedonia dau acest nume acelora dintre ei care şi-au uitat limba şi s-au dezromânit. Este o expresiune de dispreţ’’.

În observaţia ataşată poeziei Lupta păstorilor scriitorul subliniază despre obieiurile pastorale că: ‘’Nimic nu s-a schimbat de la Teocrite în datinile păstorilor. Lupta cântecelor există încă ca altădată, şi în limbajul simplu şi natural al păstorilor români adesea se vede expresiuni mai tot atât de ingenioase ca acele despre care Teocrite, Bion, Moscus se servă făcând să vorbească păstorii’’.

 

Scurta notă la San-Marina (satul Samarina în nordul Greciei de azi, lângă graniţa cu Albania– n.n.) spune că ‘’Este un oraş locuit de români. În această piesă se află tablouri reale ale vieţii păstorilor români’’. Nota poeziei Păstorul murind descrie relaţia păstorului aromân cu oile sale: ‘’Tandreţea păstorilor români macedoneni pentru oile lor este proverbială. Ei iubesc oile ca pe copiii lor. Când oile le mor, ei sunt tot atât de nenorociţi ca când le-ar fi murit copiii. Când oile sau miei sînt lîncezi, ei leîndreptează vorbe răsfăţătoare şi tinere. De unde se şi vede în cântecele lor oile vorbind cu stăpânii lor’’.

 

În remarca ce însoţeşte poezia La bălţat Bolintineanu explică titlul poemului: ‘’Nume ce românii din Macedonia dau unor adunări de seara între dânşii, ceea ce noi în România chemăm clacă (sublinierea autorului). Ei se adună înscopul de a lucra în comun pentru vreu nefericit; de multe ori pentr a facetrusoul unei fete sărace ce are să se mărite. În aceste adunări ei danţă, cântă sau spun basme, cinează’’.

 

Lingvistul aromân Teodor Capidan a constestat vizita poetului la Monastir (Bitolia), pentru că în centrul oraşului ar fi întâlnit numai magazine ale aromânilor, dar Teodor Vîrgolici crede că T.C. s-a înşelat în această privinţă,deoarece D.B. este foarte clar în privinţa prezenţei sale în acest oraş.

 

Comparând Macedonele cu Călătorie…, criticul literar Ion Roman aprecia că D.B. a fost mai util cauzei aromânilor cu însemnările de călătorie decât cu poeziile idilice.

 

SURSE:

I.Bălcescu Nicolae, Opere, VI Corespondenţă, ed. critică de G. Zane, ed. Academiei, Bucureşti, 1964, p. 229

II.Bolintineanu Dimitrie, Călătorii la românii din Macedonia şi Muntele Athos sau Santa Agora ,Tipografia lucrătorilor asociaţi, Bucureşti, 1863, 190 p.

III.Bolintineanu Dimitrie, Călătorii, ed. îngrijită de Ion Roman, Minerva, colecţia ‘’Biblioteca pentru toţi’’, Bucureşti, 1968

IV.Bolintineanu Dimitrie, Opere, I Poezii, ediţie îngrijită, tabel cronologic, note şi comentarii de Teodor Vârgolici,studiu introductiv de Paul Cornea, ed. Minerva, colecţia ‘’Scriitori români’’, Bucureşti, 1981, (p. LV; p. 910-913)

V.Georgescu-Tistu N., Ion Ghica scriitorul, Bucureşti, Imprimeria Naţională, 1935, p.150.

VI.Haneş Petre, Dimitrie Bolintineanu, 1915, ‘’Studii literare’’, Universala Alcalay & Co, Bucureşti, 1925, pp. 133-162

VII.Iorga Nicolae, Istoria literaturii române din veacul al XIX lea, I-II, Bucureşti, 1907-1909

VIII. Petraşcu Nicolae, Dimitrie Bolintineanu, Tipografia Bucovina, Bucureşti, (1932), pp. 79-87

IX.Roman Ion, Dimitrie Bolintineanu, Tineretului, Bucureşti, 1962, pp. 113-120

X. Vârgolici Teodor, Introducere în opera lui Dimitrie Bolintineanu, Minerva, Bucureşti, 1972, pp.184-189

184-189

Citeşte mai mult... 0
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required