Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Recenzii » A-C » Caraiani Nicolae şi Saramandu Nicolae - Folclor aromân grămostean / 1982
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
09-07-2011

Caraiani Nicolae şi Saramandu Nicolae - Folclor aromân grămostean / 1982

Rate this item
(0 votes)

În 1982 Nicolae Caraiani şi Nicolae Saramandu publicau lucrarea Folclor aromân grămostean.


Cele 20 de pagini ale lucrării numerotate cu cifre romane cuprind o Introducere, o Notă asupra ediţiei şi o Bibliografie.


În Introducere se explică faptul că grupul grămostenilor este originar din regiunea munţilor Gramos, o prelungire nordică a munţilor Pind, ocupaţia lor principală fiind păstoritul transhumant. Aici se află şi azi localitatea aromână Gramoste, înfloritoare în secolul XVIII, când a fost distrusă de Ali-paşa de Ianina. Conform savantului aromân Theodor Capidan (Aromânii. Dialectul aromân, 1932), grămostenii reprezintau grupul aromân cel mai numeros în Peninsula Balcanică, fiind întâlniţi în special în Grecia şi Macedonia iugoslavă, aşa cum arăta un alt savant aromân, Tache Papahagi (Dicţionarul dialectului aromân,general şi etimologic, 1974). De asemenea, ei erau grupul cel mai numeros în România, cei mai mulţi fiind stabiliţi în Dobrogea, conform lui N.S.(Cercetări asupra aromânei vorbite în Dobrogea, 1972; Die Aromune in der Dobrudscha und ihre Mundart, ’’Dacoromania’’, 1975). Variante ale materialului folcloric inedit cules de pe teren există şi la alte grupuri de aromâni.Acest material folcloric dezvăluia opiniei publice colectivităţi cu ’’un mod de viaţă specific’’, care până în momentul publicării erau ’’ închise şi conservatoare’’. Transmis oral de la o generaţie la alta, aceste producţii folclorice erau ’’<icoane> ale vieţii din trecut’’, dar şi un ’’fenomen viu’’ , ce reprezentau realităţi recente: stâpânirea otomană, convieţuirea în statele balcanice moderne şi aspecte din viaţa într-un spaţiu geografic nou cu este cel român dobrogean. Editorii remarcau în cazul ghicitorilor ingeniozitatea încifrării sensului, nota de umor, abstracţiunea, frumuseţea imaginii, structura binară conţinând un mic paradox. În cazul proverbelor era remarcată ironia fină sau caustică la adresa prostiei, lenei, lăudăroşeniei şi flecărelii, nota de umor,lauda cumpătării, concizia formulărilor,delicateţea exprimării şi din nou frumuseţea unor imagini. În legătură cu blestemele, se observa relevarea unor credinţe străvechi, a căror semnificaţie nu poate fi înţeleasă printr-o lectură obişnuită: Chicuta aţea laia/Picătura cea neagră. Poezia de dragoste este dominată de delicateţea simţirii, dragostea fetei fiind pusă la încercare în momentul în care tânărul trebuie să plece în străinătate. În relaţiile de familie se relevă autoritatea părinţilor faţă de copii şi rolul important al mamei. Lirica păstoritului şi a cărvănăritului descrie frumuseţea cadrului pastoral şi comuniunea cu natura. În lirica luptei naţionale un moment tragic evocat în diverse texte este distrugerea Gramostei. Obiceiurile care privesc ciclul vieţii evidenţiază ’’practici străvechi, conservat de grupurile izolate şi realativ închise,cum sunt cele constituite de grupurile de păstori’’. În ce priveşte naşterea, sunt subliniate credinţe şi practici legate atât de naşterea propriu-zisă, cât şi de perioadele anterioare şi posterioare, caracterizate de ’’discreţie şi sobrietate’’. Spre deosebire de naştere, se remarcă ’’amploarea ceremonialului nunţii’’. În acest sens este semnificativ faptul că în unele aşezări grămostene, cum este Livezi din Grecia, toate nunţile din an se organizau în aceeaşi zi, 15 august, ziua Sfintei Marii, creându-se ’’un sentiment de solidaritate şi de unitate, ca manifestare a forţei de conservare a grupului’’. În ce priveşte înmormântarea, rolul principal îl au femeile, manifestându-se şi elemente precreştine legate de protejarea celor rămaşi în viaţă, credinţa generală asupra morţii fiind de ’’fatalitate acceptată’’.


Notă asupra ediţiei arată că s-au realizat premiere prin publicarea Blestemelor, prin publicarea obiceiurilor din ciclul vieţii şi prin culegerea directă de la un grup unitar de aromâni, cei grămosteni. Culegerea materialului s-a făcut în două mari etape: N.C. în 1937-1943 în sate din Bulgaria şi N.S. în 1967-1980 în sate din Dobrogea. Într-o notă de subsol editorii arată că grămostenii s-au stabilit în Dobrogea între 1928-1943, provenind din Bulgaria (majoritatea), Grecia şi Macedonia iugoslavă. În anchetele de teren materialul a fost înregistrat pe bandă de magnetofon şi apoi transcris. În cazul în care pentru acelaşi text au fost culese mai multe variante, a fost selectată cea mai veche, care avea gradul mai mare de autenticitate, excepţie făcând situaţiile în care varianta nouă avea un nivel superior artistic. Chiar dacă multe din poezii datau dinaintea celui de-al doilea război mondial, ele continuau să circule şi în anii ’80. Obiceiurile au fost descrise şi prin observare directă. Materialul folcloric a fost grupat în 3 secţiuni (vezi mai jos) şi a fost redat de N.S. şi în română pentru a fi accesibil unui număr cât mai mare de cititori. În acest sens s-a urmărit redarea cât mai fidelă a conţinutului textelor, dar pentru valorificarea în română a calităţilor artistice ale textelor în aromână,în unele situaţii editorii s-au abătut de la transpunerea ’’literală’’. Din necesităţi de timă şi ritm sau din imposibilitatea de a găsi în română echivalentul termenului aromân, au fost păstrate unele forme din aromână precum: călivă (adăpost pentru păstori şi familie), cărvănar (chervangiu), celnic (proprietar de mari turme de oi), fălcare (grup de familii înrudite conduse de un celnic), mulă (catâr), Sărună (Salonic).În lipsa unei norme ortografice a aromânei, s-au folosit combinaţii de litere, semne grafice suplimentare şi litere din alfabetul grecesc: dz – italianul azzuro; l’ – italianul figlio; ń –francezul agneau,italianul Bologna; ŭ –u scurt final ca în termenii români capŭ şi voiŭ; γ – grecescul γ ρ ά μ μ α; θ – grecescul θ ά λ σ σ α.

 

Bibliografia cuprinde 12 antologii, din care una cu autor străin şi nouă cu autori aromâni, redate de editori în ordine cronologică a publicării lor:

Vangheliu Petrescu, Mostre de dialectul macedo-român, Bucureşti, vol. I 1880, vol. II 1882.

dr. M.G. Obedenaru, Texte macedo-române. Basme şi poezii popolare de la Cruşova, Bucureşti, 1891.

Gustav Weigand, Die Aromunen II. Volkslitteratur der Aromunen,Leipzig, 1894.

Pericle Papahagi, Din literatura poporană a aromânilor, Bucureşti, 1900.

Pericle Papahagi, Basme aromâne, Bucureşti, 1905.

Pericle Papahagi, Graie aromâne, Bucureşti, 1905.

Tache Papahagi, Antologie aromânească, Bucureşti, 1922.

Tache Papahagi, Poezie lirică populară, Bucureşti, 1967.

Tache Papahagi, Paralele folclorice greco-române, ediţia a doua augmentată, Bucureşti, 1970.

Hristu Cândroveanu, Antologie lirică aromână, Bucureşti, 1975.

Chiraţa Iorgoveanu Dumitru, Antologie de poezie populară aromână, Bucureşti, 1976. (Vezi cele 8 postări pe blog)

George Marcu, Folclor muzical aromân, Bucureşti, 1977.

 

Cele 512 pagini ale lucrării numerotate cu cifre arabe cuprind 3 secţiuni şi 2 anexe.

 

Cele trei secţiuni sunt: GHICITORI, PROVERBE ŞI ZICĂTORI, BLESTEME , EXPRESII; POEZII POPULARE; OBICEIURILE LA NAŞTERE, CĂSĂTORIE, MOARTE.


Prima parte cuprinde 136 de ghicitori despre 112 teme, 501 proverbe şi zicători, 621 blesteme şi 865 expresii. Au fost numerotate rândurile, iar ghicitorile au fost redate în ordinea alfabetică a titlului în original.


Partea doua cuprinde 145 de poezii de dragoste şi dor, 41 de poezii de despărţire şi înstrăinare, 20 de poezii umoristice, 25 de poezii de păstorit şi cărvănărit, 25 de poezii haiduceşti şi de lotri, 31 poezii sociale şi entice şi 26 de poezii de jale şi de război. Un total de 313 poezii fără titluri.


Partea a treia începe cu OBICEIURILE LA NAŞTERE: Naşterea, Botezul şi Obiceiuri, credinţe şi practice privind naşterea şi noul născut. Naşterea are ca moment special Obiceiul din a treia seară. Ursitoarele/’’Triseara.Mirili’’. Obiceiuri, credinţe şi practice privind naşterea şi noul născut cuprind: Practici împotriva sterilităţii, Semne prevestitoare şi practici privind sexul viitorului nou născut, Obiceiuri şi practice pentru protejarea vieţii copilului, Luatul ‘’manei laptelui’’şi Practică împotriva deochiului. Urmează OBICEIURILE LA CĂSĂTORIE: Înainte de nuntă, Nunta şi După nuntă.

 

Cele două anexe sunt: Lista persoanelor de la care a fost cules materialul folcloric şi Glosarul.


Lista persoanelor de la care a fost cules materialul folcloric cuprinde 98 de nume, care au ataşate şi numele în stil aromân (Adam Stere Adam: Dami alu Teia alu Adamu). Înregistrările au fost făcute în anii 1936-1943 în Bulgaria (Giumaia de Sus, Peştera, Dupniţa, Rila, Dorcova,Sufanlu, Cepino, Sofia, Costandova, Bachiţa) şi în anii 1943-1947, 1949, 1954, 1962, 1964-1968, 1972, 1973, 1980 în România (Bucureşti, Panduru/Tulcea, V.Alecsandri/Tulcea, Craiova, Piatra Neamţ, Sinoe/Constanţa, Cobadin/Constanţa). De precizat că înregistrările din 1980 de la Bucureşti au fost făcute cu persoane născute în localitatea Livezi din Grecia.


Glosarul cuprinde termeni care nu sunt incluşi în Dicţionarul dialectului aromân al lui Tache Papahagi sau sunt atestaţi în Dicţionar cu forme şi sensuri diferite, neprecizate sau greşite în ce priveşte graiul grămostean. De asemenea, glosarul cuprinde cuvinte atestate întocmai în lucrări lexicografice, dar al căror sens nu a putu fi redat întocmai în transpunerile în versuri. Grafia utilizată este cea din Dicţionar, deşi se deosebeşte puţin de cea din volum şi se apropie de trnascrierea fonetică. În fine, au fost introduse şi nume proprii, în special toponime. Glosarul conţine cuvinte care încep cu grecescul γ, cu l’, cu românescul ş şi curomânescul ţ. Glosarul 519 termeni.

 

Cele 20 de pagini nenumerotate cuprind 35 de fotografii alb-negru. Primele 18 fotografii au ca subiecţi bărbaţi şi femei îmbrăcaţi în costum popular. Celelalte 17 fotografii au ca subiecte piese ale costumului popular.

 

 

SURSA

 

Nicolae Gh. Caraiani şi Nicolae Saramandu, Folclor aromân grămostean, editura Minerva, Bucureşti, 512 p. + 20 p.cu 35 foto.

Last modified on Miercuri, 09 Noiembrie 2011 18:44
Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required