Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Recenzii » A-C » Displaying items by tag: 1985
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

În 1985 apărea la editura Cartea Românească din Bucureşti volumul de poezii Ramura de măslin al scriitoarei aromâne Kira Iorgoveanu (1948 N. Bălcescu/Tulcea, România - ).

 

Cele 64 de pagini ale cărţii, pe care am găsit-o în biblioteca vărului meu Cristian Culeţu, cuprind 41 de poezii în română structurate în trei părţi: ’’Ramura de măslin’’, ’’Alexandru’’ şi  ’’Amintiri dintr-un secol bizantin’’.

 

’’Ramura de măslin’’ include 18 poezii: Ramura de măslin (I), Sentimentul străbunilor, Zeul, Ramura de măslin (II), Egeică, Cele trei mări ale sufletului, La anul 1000, Familie, Această pădure, Amintirea copilăriei, Cîteva clipe de fericire, Descîntec, Dacă, Straniul abandon, Nepotrivire, ’’Anna soror...’’, Pustiul ridica dune şi Exodul măslinilor.

 Poeta vede în ramura din măslinul străbun din pământurile strămoşeşti o apărătoare împotriva vicisitudinilor sorţii, ce apar sub forma vorbelor rele sau a animalelor sălbatice: ’’Tăcută, printre atâtea furtuni stîrnite/De vorbele cu limbi ascuţite de viperă,/Trec cu fruntea împodobită/Cu-o ramură din măslinul sădit/De mîna bunicii – la ţărm de Egee, /La marginea de Kavală şi/La marginea de sud/A neamului meu’’ (Ramura de măslin I); ’’Dormeam într-o cîmpie/Fără nici o umbră de arbore./Doar o ramură de măslin/Se odihnea pe pieptul meu./Au venit şerpii veninoşi ai pustiului/M-au privit şi-au plecat./Au venit lupii flămînzi ai codrilor/M-au privit şi-au plecat./Au venit urşii munţilor/M-au privit şi-au plecat./Ramura de măslin/De toate mă apăra’’ (Ramura de măslin II).

De asemenea, exemplul credinţei străbunilor e foarte puternic la K.I.: ’’Străbunii-şi mînă turme şi nalţă la cetăţi/Şi- sabia credinţei firavul trup şi-împlîntă./Credinţa lor mi-e crez şi sentiment etern/Şi amintirea lor în mine plînge, cîntă’’.(Sentimentul străbunilor)

Sentimentul străbunilor revine în Egeică, mare la care este port oraşul grecesc  Kavala al bunicilor: ’’Să-mi înec lacrimile-n/Ochii tăi cei mulţi,/Că nu-l pot auzi pe bunicul/Strigînd din Kavala: <Amarea! Amarea!>’’

Cartea este dedicată surorii Sultana, menţionată în poezia Familie ca având o ’’vorbă tăioasă’’ de care trebuia să asculte. În aceeaşi poezie mai face referire la bunicul păstor, la bunica din Kavala, la mama căreia îi plăceau nunţile, la tatăl căruia îi place oraşul, la fratele Mina ’’dus cu caravana de dor’’şi la nepotul ‚’’mic păcurar’’, care ’’paşte vorbele vechi!’’ şi pe care-l hrăneşte cu ’’basme străvechi’’. Motivul livezii cu măslini revine în această poezie, fiind subiectul visului celeilalte bunici şi locul în care poeta visează că face transhumanţă cu străbunii.

Această pădure este probabil o  pădure din România care-i aminteşte scriitoarei de pădurile din munţii Pindului (nordul Greciei), despre care afirmă că: ’’Păduri surori sigur sînt!’’. Asemănarea celor două păduri o face să-şi amintească de străbunii păstori din Pind: ’’Şi-o clipă-am crezut că se vor ivi/Străbunii străbunilor mei/În şigunile (haine de păstori – n.n.) largi, mînîndu-şi turmele./Ei au rămas acolo, în Pind, Şi arbori mari au crescut peste ei/Şi oasele lor străluminează în vis/Cum, altădată, turmele lor/Străluminau peste lume’’.

Amintirea copilăriei este marcată de zilele petrecute la stâna Bunicului, scris cu prima literă majusculă. Prezentul departe de imaginea copilăriei o determină să se întrebe retoric despre puterea bătrânului păstor de a  rezista tentaţiei oraşului: ’’Cum de-a putut/Să nu mai plece o zi de la stînă,/Şi cum de n-a vrut să vadă/Luminile şi drumurile oraşului/La marginea căruia îşi aşezase stîna?’’

Puterea bunicii ca femeie cunoscătoare a tradiţiilor este relevată în Descîntec, când viitoare poetă simţea că i s-au înnodat mâinile. Bătrâna ’’Nu s-a mirat, nu s-a speriat/Şi m-a-nfăşurat în cuvinte,/Neînţelese cuvinte...’’, care şi-au făcut efectul imediat.

 

’’Alexandru’’ cuprinde 4 poezii: Vis cu Alexandru Macedon (I), Vis cu Alexandru (II), Vis la Pella şi Atîtea fapte...

Visele cu ’’Marele’’ ’’Macedonean’’ cuceritor al Orientului sunt alimentate de recitirea nesfârşită a cărţii populare Alexandria. Sentimentele sufleteşti ale poetei pentru ’’El’’, care ’’de mult este departe’’, se traduc într-o puternic dorinţă de a se lega de se lega de ’’Singurul meu iubit dintotodeauna’’: ’’Vreau să mă fac mireasă-adevărată/Şi mă-mbrac cu Macedonia,/Cămaşa mea aspră şi albă - /Şi merg în întîmpinarea Lui,/A Macedoneanului înviat!’’

În Vis la Pella, poeta spune un monolog către Alexandru, aflat între ruinele capitalei Macedoniei antice ca un ’’Pom falnic, verde, fără rădăcini’’. După ce l-a văzut ’’falnic’’ în ’’cămăşi străine’’ ca ’’împărat al lumii’’, poeta constată: ’’Şi-acuma vii în visul  meu şi-mi spui /Că patria nu-i lumea, şi te doare’’. Ea trage o concluzie fermă din experienţa umană a acestei mari personalităţi a istoriei antice care a murit tânăr la Babilon, foarte departe de ţara sa: ’’Şi mă însemni pe mine pe vecie/Cu o credinţă ce nu pot s-o vînd/Şi-mi spui că bine nu poate să-mi fie /Decît lîngă-al strămoşilor mormînt’’.

 

Partea a III a este alcătuită din 19 poezii: Amintire dintr-un secol bizantin, O amintire a unei împărătese bizantine, Moment bizantin (I), Moment bizantin (II), Moment bizantin (III), Din ziua-aceea, Şarpele singurităţii, Şi încă-o noapte albă, Doar mîini de frig,  Noaptea iar, Pierdută-i zăpada, La sfîrşitul acela de vară, Simt singurătatea, Inscripţii pe suflet, Cerneala Bizanţului, Mioritică, Mărunţită piatră, E pămîntul acuma şi Mîngîind un vechi rosariu.

 Amintire dintr-un secol bizantin este încadrată într-un ’’secol de mult apus’’.Poeta foloseşte cuvântul subliniat ’’fratre’’ şi apoi propoziţia subliniată ’’Torna, torna, fratre’’, în contextul unei lupte victorioase a armatei bizantine. Aceasta este prima propoziţie cunoscută în protoromână (Întoarce-te, întoarce-te frate), fiind înregistrată în scrierile istoricilor bizantini Teofilact, din secolul VII, şi Teofan, din secolul VIII. Ei relatează că în 587, când armata bizantină executa un marş de noaptepe drumurile râpoase ale munţilor Balcani, povara unui animal de transport s-a desprins, iar un soldat l-a avertizat pe camaradul său cu aceste cuvinte. Dar ele au avut ca efect apariţia panicii în rândul armatei imperiale, care s-a transmis şi în rândurile invadatorilor avari, care au fost apoi înfrânţi. Poezia se încheie cu versurile subliniate ale unui cântec  de dragoste în aromână: Haide, bre, gione,/Doil’ii s-nă luăm,/Un trup şi un suflit/Doil’ii s-n-avem,/Şi-aestă bană/Noi doil’ii s-u treaţim,/Scafa di moarte/Doil’’ii s-u bem. Redau eu mai jos în româneşte: ’’Haide,măi ,iubite/Noi doi să ne luăm (căsătorim)/Un trup şi un suflet /Noi doi să avem/Şi această viaţă/Noi doi să o trecem/Paharul morţii/Noi doi să-l bem’’.

O amintire a unei împărătese bizantine prezintă o revoltă a mulţimii de ’’zdrenţăroşi şi flămînzi’’ care strigau <Vrem Bizanţul!> (Constantinopol/Istanbul). Ca o reminiscenţă a timpurilor plebei romane, răsculaţii au urcat pe tron un cocoşat, pe capul căruia au pus coroana imperială şi i-au smuls împărătesei hainele imperiale de purpură pentru a fi ’’muşcată de ruşinea goliciunii’’. Dar ’’Minune! S-au îndepărtat speriaţi /Văzând că sub straiul de purpură/Straie de stele purtam/Şi-n urma fiecărui pas de-al meu/Rămînea cîte-un ochi de oglindă/În care şi-au văzut hidoasele chipuri’’. Ca urmare  a acestei dezvăluiri la modul propriu a originii divine a demnităţii imperiale, împărăteasa şi-a recâştigat ’’(...) imperiul,/Straiele de purpură şi tronul Bizanţului’’.

 

În 1985 a fost publicat la editura Litera din Bucureşti volumul Trec anil’i şulinar.al poetului aromân Cola Fudulea (1940 Dobrogea - )

 

Subîntitulată ‘’poeme în grai aromân’’, cartea a apărut ‘’în regia autorului’’.

 

Saitul ‘’Societatea Culturală Aromână’’ caracterizează opera sa literară ca fiind marcată de ‘’lirismul, nostalgia, dar şi forţa şi umorul spiritului armânesc’’.

 

În Cuvînt înainte, scriitorul aromân Hristu Cândroveanu (1928 - ) dezvăluie că C.F. a început să scrie poezii încă din tinereţe, însă şi-a amânat debutul editorial pentru anii maturităţii. H.C. apreciază buna cunoaştere a ‘’dialectului’’ aromân de către poetul debutant, subliniind că acesta ‘’scrie, deci gîndind închiar graiul aromân, mai arhaic, parcă de cronică veche, dar tocmai de aceea mai cu sevă, făcut anume pentru poezie (…)’’. Poeziile lui C.F. au ca teme evenimentele importante ale comunităţii (O, sărbători), altele sunt reflexive (Trec  anil’I şulinar), iar altele au caracter de ‘’stampă’’, trimiţând la locuri şi chipuri ‘’de-acasă’’ (Noapte di Pind, Pita).

 

Cele 64 de pagini ale cărţii, pe care am găsit-o în biblioteca vărului meu Cristian Culeţu, cuprind un număr de 43 de poezii scurte: Lumbardha (Lumânarea), Bînăm ti daima (Trăim pentru totdeauna), Alatră cînil’i (Latră câinii), Anăpudhil’e (Strâmbătate), Bîrnuri (Plante căţărătoare), Dhoarle a meale (Darurile mele), Cundil’lu (Condeiul), Polim stihiu (Fantoma războiului), Ursiţ! (Destinaţi!), Oh,lele, caimo (Oh, dragă, dor), Trec anil’i şulinar (Trec anii ca apa izvorului), Noaptea ca dzuă (Noaptea ca zi), Pi şcreta (Blestemata), Cîntic di jale (Cântec de jale), Dialog (Dialog), Paplu (Bunicul), Vramă laie, vramă corbă (Carte neagră, carte nenorocită), Oamini dit munti (Oamenii din munţi), Noapte di Pind (Noapte în Pind), Thimel’ilu (Temelia), Di vîr-chiro (Dintr-un timp), Pita (Plăcinta), Noi (Noi), Vrearea mail’ei (Dragostea bunicii), Armîni cu ghine (Rămâi cu bine), Propoziţii (Propoziţii), Cîntic di nuntă (Cântec de nuntă), Cîntic  tră vruta mea (Cântec pentru iubita mea), Di-ahînte ori (De atâtea ori), Bate vimtul (Bate vântul), Aide,lea feată (Haide, tu fată), Un di bichearl’i (Unul dintre holtei), Feata văşil’elui  Vasile Lupu (Fata domnitorului Vasile Lupu), O, sărbători (O, sărbători), Numţle a noastre (Nunţile noastre), Părmith (Basm), Limba nu are agîrşare (Limba nu se uită), Cartea noastră (Cartea noastră), Hoara noastră (Satul nostru), Ponlu (Durerea), Cîntic ti mana (Cântec pentru mama), Mirache (Dorinţă) şi Cît ti voi (Cât te iubesc).

Costa Guli s-a născut la 21 februarie 1916 în comuna Livădz (Livezi) din nordul Greciei.


Livezi este aşezarea aromânească cea mai răsăriteană din Peninsula Balcanică, fiind situată la 50 km de fluviul Vardar. Livezenii sunt urmaşii grămostenilor stabiliţi, în zonă după ce Gramostea a fost distrusă la sfârşitul secolului XVIII de albanezii musulmani. Livezi este aşezată într-o regiune deluroasă împădurită, cu altitudinea maximă de 1600 m, ce reprezintă ultimele ramificaţii ale munţilor Macedoniei. Pământul şi clima favorizează crerşterea pomilor fructiferi, a oilor şi a caprelor.


Şcoala primară o urmează în satul natal, iar liceul la Silistra (jud. Durostor - Cadrilater - România), unde emigrase familia sa. S-a înscris la facultăţile de litere şi drept din Bucureşti, absolvind-o pe ultima şi practicând avocatura.


A încetat din viaţă în 1985 la Bucureşti.


A publicat puţin în timpul vieţii: transpuneri de M. Eminescu în volumul editat de Kira Iorgoveanu, nouă poezii inedite în antologia editată de K.I. şi Hristu Cândroveanu şi zece poezii în antologia lui Atanasie Nasta.


Cele nouă poezii selectate de K.I. şi H. C., cu transpuneri în română de K.I., sunt: Un singur dor (Un singur dor), Neauă (Neaua), Cîntic (Cîntec), Aveai hrisusita neată (Erai în uorii tinereţii), Aclo (Acolo), Nimintimenă inimă (Necugetată inimă), Mutream pit geam (Priveam prin geam), Nvisam niscîntiori (Visam cîteodată) şi Cubairu (Cuib).
Cele 10 poezii alese de A.N. sunt: Aclo (Acolo), Curbani, Poetlu (Poetul), Citinda-ni stihurli (Citindu-mi versurile), Ti caftu (Te caut), Ni-u inima (Îmi e inima), Cubairu (Adăpostul), Idhvea cîrari (Aceeaşi cărare), Mîvii (Vrăji) şi Cîntic (Cântec).

Saitul ''Aromânii'' îl include în categoria poeţilor români moderni.

Era un obişnuit al cenaclului ''George Murnu'' de pe strada Barbu Slătineanu din Bucureşti.

A.N. îl caracterizează ca fiind ’’orgolios’’ pentru rigoarea în respectarea graiului grămostean. În sonetele selectate ritmul şi rima sunt ’’perfecte’’, ca expresie a ’’exigenţei sale poetice’’ şi a potenţialului aromânei de a aborda toate genurile de poezie. Editorul consideră că poezia lui C.G. se remarcă printr-o ’’notă de interioritate’’ şi o ’’originală notă de desmărginire’’.

H. C. aprecia că C. G. scria o ''poezie sacerdotală'' cu ''o limpede aspiraţie spre clasicitate''. Realiza un ''vers strict prozodic'', cu ''apel neexcesiv la matefaoră'', ''cultivând armonia - la care nu întotdeauna accede însă, din cauza unui idiom greoi şi cam împovărat de un lexic pestriţ etimologic''. În plus, îl caracteriza o ''prea pronunţată provincializare a graiului'', tipică poeţilor grămosteni şi parţial celor fărţeroţi, care, cu ''orgoliul lor fantastic'', acceptă cu greu respecatrea tradiţiei scrierii în aromână impusă de poeţii avdil'aţi (Avdela), pionierii literaturii aromâne.În acest sens, H. C. îl caracteriza ca ''uşor debusolat de avatarurile scrisului lui în dialect, greu răzbătînd la lumina tiparului''. Poezia lui C. G. omagiază iubita şi sentimentul iubirii, ''în cadenţe grave'', dar şi cu ''simpatice accese de <boem> şi de şlagăr de <inimă albastră>'', fără a aluneca în sentimentalism idilic, ca în Nimintimenă inimă (Necugetată inimă). ''El pare a sculpta în cuvînt nu numai trupul, dar şi relieful de suflet al femeii venerate.'' Pe de altă parte, C. G. a scris şi poeme de reflecţie existenţială, ''de senină aspiraţie la integrarea, reintegrrarea cosmică'', precum Aclo (Acolo) şi Mutream pit geam (Priveam pe geam). O altă categorie de poezii sunt cele ce descriu meleagurile Macedoniei natale, ''cu lumea lor tronînd neşters în fiinţa sa''. De asemenea, se poate recunoaşte influenţa lui G. Bacovia în Neauă (Neaua) sau a lui M. Eminescu în Cubair (Cuib).

În ceea ce priveşte persoana poetului, H. C. îl caracteriza astfel: ''Chip de aristocrat de altădată. Vorbă blajină, fără amplitudine, gesturi domoale, riguros controlate, deşi par spontane. (...) Înalt, dar nu masiv, cu umerii uşor aduşi înainte, cu un veşnic şi aproape imperceptibil zîmbet pe buze - poate cald, prietenesc, poate distant...Mustaţă tunsă scurt, ochii vii, sfredelitori, scrutînd totul: strada, lumea, prietenii şi părînd a spune, îndoindu-se de tot şi de toate: <De la cine să mai aştepţi ceva? Eh!...> Şi totuşi, acest om nu şi-a pierdut şi nu-şi va pierde nădejdea niciuodată! E prea filosof, ca s-o facă...''


SURSE:
Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 412-413, 482.
Kira Iorgoveanu (editor), M. Eminescu. Poezii (român - aromân), Minerva, 1981.
Atanasie Nasta (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 112-124., ''Aromânii'', http://www.aromanii.ro/arte/literatura.html

În 1985 apărea la editura Litera din Bucureşti volumul de poezii Cântări ş-suschirări armâneşţă (Cântări şi suspinări aromâneşti) al lui Gh. M. Merca.


Potrivit notei de pe ultima pagină este vorba de o ‘’Lucrare apărută în regia autorului’’.


Conform foartei scurte autobiografii de pe saitul Agonia, Gh. M. Merca este ‘’Născut în Cadrilater, deportat în timpul războiului, actualmente locuiesc în Bucureşti’’.


Cele 96 de pagini ale cărţii, pe care am găsit-o în biblioteca vărului meu Cristian Culeţu, cuprind 43 de poezii structurate în patru părţi: Di dor (De dor), Di vreari (De dragoste), ‘’Transpuneri din poezia clasică română’’ şi ‘’Versuri în daco-română’’.


Partea I include 17 poezii în aromână: Limba noastă, Aniversari, Munţîlli Paicu (Munţii Paicu), Tu hoara mea (În satul meu), Pădurli-a noasti (Pădurile noastre), Sumcheturlu la Livădzi (Sfântul Petru la Livezi), Siţirarea (Secerarea), Ni-aveam un dor di hoară (Mi-aveam un dor de sat), Ni-aveam un pondu doru (Mi-aveam un dor blestemat), Calea încllisă (Drum închis), Dispărţîri dit viaţă, După patrudzăţi di-ani, Livădzli – hoara mea (Livezi – satul meu), Amarea lai (Marea neagră), Ploai ş-suschiri (Ploaie şi suspinări), Mirliu (Bocet) şi Cara s-moru (Dacă voi muri).

Textele poeziilor Limba noastă şi Ni-aveam un dor di hoară sunt postate şi pe saitul ‘’Agonia’’.


În partea II au fost incluse 6 poezii în aromână: Feată cu-oclli chindisiţî (Fată cu ochii frumoşi), Cruşuveana (Fata din Cruşevo), Ştii la feată cînd zburamu (Ştii tu fată când vorbeam), Tu-amurgişu (În amurg), La numta ta şi Primveara cîndu trandafilli.


Cele 18 transpuneri din poezia românească au ca subiecţi următorii patru poeţi: Octavian Goga cu poezia La noi; Mihai Eminescu cu Auşlli (Bătrânii) , La Steaua, Ţi ti leadzîni (Ce te legeni), O armîni (O, rămâi), Ţi easti vrearea? (Ce este amorul?), Dorni!(Dormi!), Ca fciorucutriiram pîdurli (Fiind băiet păduri cutreieram), Noaptea, Rivideari (Revedere), După ţi ahînt dzîli (După ce atâta vreme), Singură s-duţea pit feriţ (Singură se ducea prin ferigi), Catrene, Seara pî dzeană (Sara pe deal) şi Mirachea (Dorinţa); George Coşbuc cu Noi vrem locu (Noi vrem pământ) şi Trei Doamne; Lucian Blaga cu Ulise.


În sfîrşit, poeziile în daco-română ale lui G.M. sunt întitulate La castelul de la Ciucea şi Burebista.


SURSE:

Gh. M. Merca, Cântări şi suschirări armâneşţă, Litera, Bucureşti.

http://agonia.ro/index.php/author/0010785/index.html?newlang=ron

http://www.poeziile.com/autori/Lucian-Blaga/ulise-13.php

http://www.romanianvoice.com/poezii/poeti/cosbuc.php

http://poeziisiversuri.com/poeti/mihai-eminescu/


Kira (Chiraţa, Chira) Iorgoveanu s-a născut la 22 septembrie 1948, în comuna Başkioi, azi Nicolae Bălcescu, din judeţul Tulcea.


Mama, Maria (născută Caracota,), şi tatăl, Sima Iorgovan, funcţionar, erau aromâni originari din Curtova, localitate bulgărească în Munţii Rodopi. Bunicii erau orginari din Kavala, port grecesc la Marea Egee. Părinţii şi bunicii s-au stabilit în România în 1938.


K. I. studiază în satul natal şi apoi la Liceul „Matei Basarab" din Bucureşti (1962-1966). În capitală absolvă în 1971 Facultatea de Limba şi Literatura Română.


Este o cunoscătoare a tuturor graiurilor aromânei.


Lucrează ca redactor sau lector la Editura Minerva, unde activează în publicarea de literatură română.


În 1985 se stabileşte în Germania de vest, lucrând la compania Sëets Blackëell din Frankfurt.


K. I. este prima poetă aromână.


Colaborează cu poezii la revistele literare româneşti „Luceafărul", „Ramuri", „Flacăra", „Steaua" şi „Tribuna", precum şi la postul naţional de radio, cât şi la revistele aromâneşti „Zborlu a nostru", „Deşteptarea", „Frânza vlahă" şi „Dimândarea".

 

Volumul Steaua di dor (1983) are un titlu de rezonanţă eminesciană, fără a fi vorba de o înrudire structurală. În această carte au apărut poeziile Minduieri, Steaua pîpînilor, Grailu armânrscu, Pîpînil'i-a mei, Cînticu ti paplu-a meu, Moscopolea, Fumeal'ie, Aduţerea di-aminte, Fîntîna farăl'ei, Al Eminescu, V'is cu Alexandru Makedon, Cînticu di vreari, Luna nu-s priimnă, Maşi mîni di-arcoari, Distihurii şi Noaptea iara-ni tal'i, ca ună pîni.

Aceleaşi poezii, alături de Ali dadi şi Sîptămîna fîră dumînică, au apărut şi în antologia publicată de scriitoare împreună cu Hristu cândroveanu în 1985.

În acelaşi timp, în ''Luceafărul'' din 12 februarie 1983 apăreau  Minduieri, Cînticu ti paplu-a meu, Fîntîna farăl'ei, Al Eminescu, V'is cu Alexandru Makedon, Cînticu di vreari, Distihuri. În 1982 apăruse în ''Ramuri'' poezia Fumeal'ie.

 

În 1976 realizează cea mai cuprinzătoare antologie de lirică populară aromână, în prefaţa căreia subliniază unitatea aromânilor cu românii.


Poeta a transpus mult din Eminescu în aromână şi, la iniţiativa sa, împreună cu I. Cutova, C. Guli şi G. Perdichi (primul traducător al Luceafărului), a publicat volumul Poezii - Puizii (1981), semnat Chiraţa Iorgoveanu.


Saitul ''Crispedia'' îi caracterizează astfel creaţia: ''Versurile îi sunt înfiorate de nostalgii, regrete şi doruri pentru graiul „de-acasă", vorbit, cum spune poeta, de „părinţâli" ei. Autoarea vibrează la cântecele aromânilor, la frumuseţea rostirii lor, cu inflexiuni de cronică străveche. Adevărata măsură şi-o dă însă în lirica erotică (...) În Ramura de măslin (1985) simbolul păcii, ocrotitor al vieţii şi al armoniei, este proiectat în desfăşurări lirice care recuperează elogiul rădăcinilor, al străbunilor, bucuria existenţei bucolice, refuzul însingurării şi aspiraţia spre împlinire.''


Poeta a vizitat în mai multe rânduri locurile natale ale strămoşilor săi, mergând pe firul amintirilor părinţilor şi bunicilor. H. C. aprecia astfel impactul acestor călătorii asupra operei K. I.: ''Lecţia de suflet însă, a acestor contacte ale poetei cu universul concret şi cu spiritualitatea aromână balcanică, au ajutat-o pe Kira Iorgoiveanu să realizeze, surprinzător de fidel, atmosfera aromânesc, în specifica lui arhaitate, pe care ni-l şi restituie în poemele sale, copleşitor de autentic în pregnanţa lui, de învăluitor, în sonurile şi maginile ce îl circumscriu.'' Poemele sale''înfiorate de nostalgii, de regrete şi doruri pentru graiul de acasă, vorbit de pîpînnil'i (buniciii) poetei, ca şi faţă de locurile, meleagurile de departe, din sud, ale părinţilor, faţă de datinile lor străvechi, venind neapărat de la traci, din negura vremii''. Poezii ca Cînticu ti paplu-a meu, Moscopolea, V'is cu Alexandru Makedon, sînt ''străbătute de sentimentul istoriei şi încărcate de o profundă reflecţie''. De asemenea, poeta ''vibrează la cîntecele aromânilor, la frumuseţea, la euforia aspră-dulce a acestui grai romanic, cu inflexiuni de cronică moldavă''.  În ceea ce priveşte peozia de dragoste, H. C. este de acord cu ''Crispedia'': ''Excelenţa acordurilor erotice ale autoarei rămînînd preeminentă însă! Kira Iorgoveanu avînd, în cazul lor, în mod subliniat, şi ştiinţa şi darul coborîrii sentimentului iubirii într-însele atît de învăluitor, în toată plenitudinea lui, deşi mereu cu discreţia caracteristică poeziei aromâne de dragoste, şi folclorice şi srise. Îmbinînd tradiţia şi modernitatea sonurilor prozodice şi ale versului liiber, într-o spunere mereu metaforică şi de substanţă, aşa cum nu au făcut-o mulţi pînă acum, dintrte cei care au scris şi mai scriu în grai aromân.''


Poetul aromân Atanasie Nasta aprecia că poezia K.I. se remarcă prin ’’imaginaţie şi lirism profund’’, fiind o poezie ’’tradiţională şi intimistă rară’’, aşa cum se observă şi în volumul Steauă di Dor din 1983. A.N. o considera ’’reprezentativă’’ pentru poezia feminină cultă aromână. De aceea i-a inclus 10 poezii în antologia sa lirică publicată în 1985: Minduieri (Gânduri), Steaua chirută (Steaua pierdută), Cînticu ti paplu-a meu (Cântec pentru bunicul meu), Fumeal’ie (Familie), Zîrcada (Căprioara), Fîntîna farăl’ei (Fântâna neamului), Tahinima (Dimineaţa), Aduţirea di-aminti (Aducerea aminte) şi Picurarlu-a cupiilor di zboară (Păstorul turmelor de vorbe).

 

 

Opera

 

Antologie de poezie populară aromână, prefaţa editorului, Bucureşti, 1976;

Dacica, prefaţă de Paul Anghel, Bucureşti, 1978;

Mihai Eminescu, Poezii - Puizii, ediţia româno-aromână, Bucureşti, 1981 (în colaborare).

Vaja Pşavela, Cântăreţii naturii, Bucureşti, 1982. traducere în colaborare cu Zaira Samharadze

Steaua di dor, Bucureşti, 1983;

Un veac de poezie aromână, introducere de Hristu Cândroveanu, Bucureşti, 1985 (în colaborare cu Hristu Cândroveanu).

Ahapsi lingvisticâ – Condamnare Lingvistică, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1997.

Steaua di doru, a doaua editsi, adâvgatâ, Editura Zborlu a Nostru, Freiburg, 2004.


 

SURSE:

***, ''Crispedia'', http://www.crispedia.ro/Kira_Iorgoveanu

***, ''Poezia Armănească'', 17 decembrie 2007, http://poeziarmaneasca.blogspot.com/2007/12/kira-iorgoveanu-manu.html

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 457-458, 482-483.

 

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cântec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp.125-137.

 


 

Nasta Atanasie (editor) - Ecou de cîntec aromânesc / 1985

În 1985 apărea la editura Litera din Bucureşti antologia Ecou de cîntec aromânesc, realizată de Atanasie Nasta. Pe ultima pagină se preciza: ‘’lucrare apărută în regia autorului’’. A. N. semna şi Cuvîntul înainte, Nota şi ‘’portretele’’ poeţilor selectaţi, Postfaţa fiind semnată de Valeriu Rus.


În ‘’Cuvânt înainte’’, editorul începe prin a remarca faptul că ‘’Dintre toate dialectele graiului românesc, cel aromân îşi dovedeşte şi în prezent vitalitatea şi dîrzenia în a supravieţui.’’ În aceste sens, este citat marele filolog român Alexandru Philippide, care explica ‘’atîta vigoare’’ prin faptul că deşi aromânii au fost înconjuraţi de ‘’străini mulţi şi influenţi’’, ei au format ‘’un bloc numeros şi compact’’ la care ‘’limba şi cultura specific românească să fi prins cele mai adânci rădăcini’’.


A.N. explică vitalitatea lor şi prin tradiţia cântecelor specific, cu o ‘’linie melodică de origine orfeică’’.


Filologul german Gustav Weigand (1893) şi colegul său aromân Tache Papahagi (1922) constatau că în cazul aromânilor <Poeziile sunt aproape fără excepţie destinate cântecului> şi,respectiv, că poeziile poartă denumirea de ‘’cîntece’’.


Specificul acestor cântece, acompaniate doar de fluier şi cimpoi, s-a păstrat datorită faptului că ‘’nu convertesc muzical decât o anumită formă prozodică, în care predomină riguros ritmul pentru armonizarea polifoniei’’. Poezia este cântată de doi solişti susţinuţi prin ison de un numeros grup vocal, lirismului melodic dându-i-se prioritate în detrimentul fondului narativ al poeziei. ‘’Poetizarea obiceiurilor, cenzura morală şi simţul estetic au creat o lirică pastorală şi erotică deosebită, tradiţionalizând o moştenire traco-ilirică autentică’’, considera editorul.


În privinţa ritmului, T.P. observa: <Ca şi la daco-români şi aromânii au cunoscut un singur fel de vers şi anume trohaicul de două lungimi de 5-6 silabe şi 7-8 silabe>.


A.N. aprecia că unele aspectele pur estetice din imagini, comparaţii şi metafore din lirica populară aromână sunt la nivelul literaturii române şi universale: ‘’s-mistica noaptea cu dzua’’ (se amesteca noaptea cu ziua).


Apoi, în a doua jumătate a secolului XIX , ’’dialectul şi-a făurit o expresie cultă lirică şi epică de prestigiu’’ prin operele lui Mihail Nicolescu, Constantin Belimace, George Murnu, Nuşi Tuliu, Marcu Beza, Nicolae Batzaria, Leon Boga, Zicu Araia, George Perdichi.


Urmaşii acestor pionieri ‘’omagiază trecutul, închinându-i această modestă antologie, pornită dintr-o conştiinţă moral-patriotică, pentru a nu se aşterne ingratitudinea şi uitarea peste idealul lor de frumos şi poezie’’.


Prin îmbogăţirea vocabularului cu neologisme din ‘’poezia cultă naţională’’, ‘’poezia dialectală’’ a ajuns să cuprindă toate genurile de poezie. În acest sens este citat traducătorul homerid G. Murnu: <Dialectul posedă calităţi remarcabile, o tonalitate viguroasă, original de o profundă rezonanţă interioară>. Un   exemplu este sonetul său Tră Armăname (Pentru aromâni).


A.N. concluzionează că ’’poeţii dialectali contemporani se remarcă printr-o poezie în care reflecţia şi erotismul îmbracă o formă şi tonalitate influenţate de poezia naţională, fără ştirbirea originalităţii lor condiţionată de circumstanţe sociologice specifice’’. Ei au în comun ’’nostalgia plaiurilor natale, motivul mioritic, sentimentul originii şi al necesităţii luptei pentru păstrarea nealterată a structurii etnice.’’

 

În ’’Notă’’, A. N. explică adoptarea ortografiilor propuse de T.P. în 1922 şi de G.M. în 1931 prin lipsa unor norme oficiale şi prin ’’lipsa unui consens al filologilor dialectali’’. El preciza că în funcţie de ortografia adoptată de poeţii antologaţi, aceştia ’’şi-au făurit ritmul şi rima’’, fără a influenţa lectura poeziilor, deoarece ’’deosebirile nu sînt esenţiale’’.


Folosirea alfabetului latin a fost îndreptăţită, în opinia lui A.N., de tendinţele din scrierile lui Gheorghe Constantin Roja (1809, Budapesta) şi Mihail Boiagi (1813, Viena), împrumuturile din vocabularul grecesc fiind ulterioare ’’formării graiului românesc comun’’, care le-a asimilat.


Editorul îl citează pe Mihai Eminescu ’’în ceea ce priveşte rolul scrisului în dialect’’: <Limba română de aceea s-a depărtat şi s-a muiat aşa de tare pentru că aşa de lungă vreme nu a fost scrisă. CONSISTENŢA unei limbi începe cu scrierea ei.>


A.N. precizează că ’’Pentru facilitarea receptării valorii artistice, la unii poeţi am alăturat transpuneri în limba literară (română – n.n.)’’. De asemenea, ’’s-a impus folosirea unui glosar numai la poeziile în dialectul meglenit’’, iar ’’pentru unele cuvinte specifice din dialectul aromân, cititorul are la dispoziţie dicţionarul acestui dialect, opera lui Tache Papahagi.’’


În final, editorul îşi exprimă mulţumirea pentru faptul că ’’greutăţile materiale întâmpinate sînt recompensate de împlinirea unei îndatoriri faţă de unii înaintaşi care nu şi-au putut tipări frământările poetice’’.

 

Antologia cuprinde portrete şi creaţii a zece poeţi: Mihail Nicolescu (1835-1865) (3), Vasile Muşi (1895-1961) (5), Nicolae Babu (1901-1967) (6), Nicolae Caraiscu (1911-1969) (5), Theodor Minda (1911-1982) (7), Dumitru Pariza (1908-?) (7), Constantin Colimitra (1910-2001) (9), Atanasie Nasta (1912-1996) (12), Nicolae Caratana (1914-1992) (10), Costa Guli (1916-1985) (10), Chira Iorgoveanu (1948-) (9).

 

În postfaţă scrisă în septembrie 1984, V.R. observa ca ’’evident’’ faptul că în ultimele decenii aromânii ’’participă cu o ambiţie generoasă la viaţa ştiinţifică şi culturală generală românească’’ din România, ţările balcanice ’’în care trăiesc de secole’’ sau în alte ţări ’’unde i-a dus nestinsa lor sete de peregrinări, hrănită de drumurile de transhumanţă de odinioară’’.


În acest sens, sunt menţionate numele unor ’’distinse personalităţi’’ ale ştiinţei şi culturii româneşti: George Murnu, Elie Carafoli, Athanasie Joja, Th. Capidan, Pericle Papahagi, Valeriu Papahagi, Tache Papahagi, Toma Caragiu etc.


În particular este amintită şi editarea postumă a unor lucrări ale ’’eruditului’’ profesor al universităţii bucureştene Tache Papahagi, ’’unul dintre cei mai distinşi’’ elevi ai lui Ovid Densuşianu: Micul dicţionar folcloric (Minerva, 1979) şi volumele IV şi V din ’’Biblioteca naţională a aromânilor’’.


De asemenea, este menţionată activitatea Studioului de istorie şi literatură dialectală ’’George Murnu’’ de pe lângă Casa de cultură a sectorului 1 Bucureşti, condusă cu ’’pasiune, competenţă şi aleasă discreţie’’ de A.N. Acesta a avut ’’fericita idee’’ de a alcătui acest ’’florilegiu’’ de poezie aromânească din producţia literară a Studioului.


V.R. încheie subliniind că ’’POEZIA a fost una dintre cele mai durabile şi frumoase CETĂŢI ale românismului, prin care ne-am afirmat între popoarele lumii şi în constelaţia culturii şi civilizaţiei universale’’.

 

 

SURSE:

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 144 p.

Murnu George, Bair di cântic Armânescu, 1931, p. 6.

Papahagi Tache, Antologie aromânească

Papahagi Tache, Poezia lirică populară, E.P.L., 1967, p. 460.

Philippide Alexandru, Originea Românilor, vol. II, p. 564.

Weigand Gustav, Die Aromunen, Leipzig, 1894, vol. I, p. XII.

Tache Caciona s-a născut în 1885 la Avdela, actualmente în Grecia.


A studiat la liceul românesc din Bitolia (Monastir), din Macedonia otomană. Apoi a absolvit cursurile Şcolil de Agricultură ''Herăstrău'' din Bucureşti, obţinînd titlul de inginer agronom în 1910.


A emigrat o perioadă în America şi în 1922 era administrator de moşie.


A încetat din viaţă în 1971 în comuna natală.

Caratana Nicolae – Aşteptu soarile / 1985

Luni, 19 Septembrie 2011 09:08

În 1985 poetul aromân Nicolae Caratana (14.07.1914 Horopani, Grecia - 19.10.1992 Constanţa, România) a publicat volumul de versuri aromâne Aşteptu soarile.


Având subtitlul poeme în dialectul aromân, lucrarea a apărut ’’în regia autorului’’, conform notei de final a editurii Litera din Bucureşti.


Cele 72 de pagini ale cărţii cuprind 42 de poezii (titlurile în română îmi aparţin): Limba-a noastră, Boţ (Voci), Cătră părintele Averchie, Fărţăroţîli, Ligendă, Cum s’ ti agârşescu (Cum să te uit), Plângute tri Muscopule (Plângerea Moscopolei); Macidonie, mi ’mviscui cu tine (Macedonie, m-am împodobit cu tine); Alexandriadă; Dumnidzale, Dumnidzale; Dor, Când va s’ creapă topa Avlona, Nvis, Vine oara tra să ’nviaţ (A venit timpul să înviaţi), Rugăciune către mama, Cătră munte, Horopani, Muntile, Expatriare, Vin să seamin (Vin să semăn), ’Nă dzuă va s’işim ş’ noi tu pade (Într-o zi vom ieşi la liman), Voi s’ ţî hiu hiliu (Vreau să-ţi fiu fiu), Rădăcină, Tri tine nu bănaşi vîrnă oară (Pentru tine nu ai trăit niciodată), Nice ’nă limbă nu-ţ deade arihate (Nici o limbă nu ţi-a dat linişte), Calu, Fără trup, Nu ai lipsă di trup (Nu ai nevoie de trup), Sfinxul, Masturlu Manoli (Meşterul Manole), Plângute tri şcoalile armâneşti înclise (Plângerea şcolilor aromâne închise), Alumta al Iacov cu anghilu (Lupta lui Iacov cu îngerul), Suflit-a meu tu pădure (Sufletul meu în pădure), Di aua pîn’didinde (De aici până dincolo), Tine soare ş’mine lună (Tu soare şi eu lună), Cântic di vreare (Cântec de dragoste), Foame şi seate, Îli zburam un zbor di iarbă (Îi ziceam un cuvânt de iarbă), Cântic, Cânticul al Gârguţa, Cântic fărşirotesc, Blisteame tri aceli ce şi-alasă limba (Blesteme asupra acelora care îşi uită limba).


În final, autorul a redactat următoarea Notă explicativă:

‘’Ç – Se citeşte ţ. Provine dintr-un c latin. Cînd provine dintr-un t latin, a fost redat prin ţ. Etimologizarea nu am putut-o menţine la sfârşitul cuvintelor, cînd consoana suferă alternanţă. Ex. boaçe, plural boţ, Çe faţ? (Ce faci?)

ļ – Se citeşte ca în italiană gli.

ň – Se citeşte ca în italiană campagna. Provine dintr-un n latin sau ň neogrec.

m cu căciuliţă – Se citeşte tot moale. Provine dintr-un m latin.

ĭ – În poziţie intersilabică este mut. Ex. Armânĭļi.

ŭ – În poziţie finală este semivocalic. Ex. hiliŭ, în poziţie intersilabică este mut.Ex. graiŭlu.

dz – Se pronunţă ca în neogreacă tz.

gh – De provenienţă neogreacă, se pronunţă ca în neogreacă γ (gama). Ex. aghre, Vérghia, Stérghia.

th – Se pronunţă ca în engleză think.

ATENŢIE!

Orice i final se pronunţă semivocalic, ca în daco-română. Ex. găini. Se pronunţă vocalic cînd joacă rolul de desinenţă la nominative plural, şi este precedat de un ĭ (mut) sau ŭ (mut). Ex. Armânĭļi, hiļŭlu.

La substantivele terminate în consoană, exceptîbnd pe l şi r, articularea s-a făcut prin l, ca în daco-română. Acest gen de articulare se întîlneşte în unele regiuni din Macedonia. Ex. chieptul, omul. Cele terminate în diftong, prin articolul lu. Ex. boŭlu, arâŭlu. La fel cele terminate în r. Ex. Zborlu. Cele terminate în l, u final rol şi de articol. Ex. calu.

Vocala cu apertură închisă anterioară, cînd provine dintr-un a latin, a fost redat ă prin â, cînd provine din i latin prin î. Cele din fondul limbilor balcanice, tot prin î.

Prin această scriere, oarecum etimologizată, am căutat să demonstrez, cel puţin visual, provenienţa din acelaşi trunchi al celor două dialecte, aromâna fiind rămasă într-un stadiu arhaic.’’

În 1980 poetul aromân Ioan Cutova (1919-1992) publica volumul ''M. Eminescu, Luţiafirlu, pri grailu armânescu di Ioan Cutova'', ''lucrare apărută în regia autorului'', după cum se precizează la pagina de final, şi pe care o am în bibliotecă.

În prefaţa Duaoă zboară el explică aceste demers literar al său:
''Iaste întînia oară cîndu s-tipusescu pri grailu armânescu un numir ma mare din stihurile aţîlui ţe-i cunsocut ca Luţiafirlu puiziil'ei armâneşti.
Vidzut ca un mare puet di Titu Maiorescu cîndu avea 20 di ani, după ţe pitricu la Convorbiri literare maşi trei puizii - Epigonii, Mortua est, Venere şi Madonă - el agiumse aghonia pri cama analtul cîrliciu a literaturii româneşti.
Muşuteaţa, măghia şi armunia stihurilor a lui, ahîndimea di minduire şi sâmţire îl feaţiră cunoscut naparte di sinurile Româniil'ei şi anamea lui si arăspîndzî tu lumea întreagă.
Ninga cîndu bîna şi apoaia după moarte, popul după popul si aghunisi s-l'i traducă puiziile, acşi că nu si află milete s-nu li citescă pri limba l'ei. Maşi pri grailu a străauşilor a noştri nu ptem s-nă hărsim di dulţeamea măghipsită a puiziilor lui Eminescu.

Di tinir aveam aestu parapun cari îni şidea ca ună penură tu inimă. Ştiam că iaste greu, că grailu nă iaste ftoh tra-s poţi s-lu nveşti pri cama marle puet român tu strane armâneşti... Ma-i nică iţi curbane cîndu-i zborlu di ună ahtare faptă.

Tră aestă îni pripuşu io lucrul anghisat di ună bană.

Tora, după multu tiraniu, s-tipuscaşte aestă carte cu un minucl'iu dit puiziile lui Eminescu pri grailu a nostru, ca ună aghişteare ţe u cîftam di multu, ca ună scumpă dhoară adusă armânamil'ei di totna şi di pri tut loclu.
''


Redau eu în româneşte prefaţa ''Două cuvinte'':
''Este pentru prima dată când se publică in graiul aromân un număr mai mare din versurile celui care este cunoscut ca Luceafărul poeziei româneşti.
Văzut ca un mare poet de Titu Maiorescu când avea 20 de ani, după ce a trimis la ''Convorbiri Literare'' doar trei poezii - Epigonii, Mortua est, Venere si Madonă - el a ajuns repede pe cele mai înalte culmi ale literaturii romăneşti.
Frumuseţea, farmecul şi armonia versurilor lui, profunzimea gândirii şi simţirii l-au făcut cunoscut departe de graniţile României şi faima lui s-a răspândit în lumea întreagă.
Încă de când trăia şi apoi după moarte, naţiune după naţiune au început să-i traducă poeziile, aşa că nu există popor care să nu-l citească în limba sa. Doar în graiul strămoşilor noştri nu putem să ne bucurăm de dulcea vrajă a poeziilor lui Eminescu.
Din tinereţe aveam această mâhnire care îmi stătea la inimă. Ştiam că este greu, că graiul ne este sărac ca să pot să-l îmbraci pe cel mai mare poet român în haine aromâne. Dar sacrificiul este mic atunci când e vorba de o astfel de faptă.
De aceea m-am angajat în lucrul visat de o întreagă viaţă.
Acum, după mult efort, se tipăreşte această carte cu un mănunchi din poeziile lui Eminescu în graiul nostru, ca o alinare ce o căutam de mult, ca un scump dar adus aromânilor din totdeauna şi de peste tot.''


Volumul cuprinde 23 de poezii eminesciene în aromână, traducătorul ataşându-le titlurile româneşti în paranteză: Mortua est (Mortua est); Noaptea (Noaptea); Bara (Lacul); Diparti hiu di tini (Departe sunt de tine); O, armîni (O, rămîi); Di câte ori, muşată (De cîte ori, iubito); Rigeaua unlui dac (Rugăciunea unui dac); Ahît di-arudhă (Atît de fragedă); Tricură anl'i şi ninga mulţ vai treacă (Sunt ani la mijloc); O, mumă (O, mamă); Luţiafirlu (Luceafărul); Şi macă (Şi dacă); Glossa (Glossă); Odă (Odă); Cu mîne dzîlile ţi-adavdzî (Cu mine zilele-ţi adaogi); Priste golne (Peste vîrfuri); Dit chimatle-a chirolui (Din valurile vremii); Ţe ti leadzini (Ce te legeni); Seara pri dzeană (Seara pe deal); La steaua (La steaua); Tră ţe nu-ni v'ini (De ce nu vii); Di zburîţ mi fac că nu-avdu (De vorbiţi mă fac că n-aud); După ţe ahît chiro (După ce atîta vreme).

I. C. nu dezvăluie criteriul după care a selectat aceste poezii din cele peste 270 scrise de marele romantic român.

În final, I.C. a redactat o scurtă notă în care redă modul  în care se citesc câteva litere care se scriu altfel decît în limba română:
*dh ca grecescul δ, Δ
dz ca italianul zz din ''mezzo''
gh şi ģh ca grecescul γ, Γ
l' ca italianul gli din ''figli''
ń ca italianul gni din ''ogni''
th ca englezul th din ''theatre'' sau grecescul  Θ
ν' ca grecescul γ la cuvintele care provin din latină. Ex.: ''aν'ine'' din ''vinea''*

În 1981 I. C. a contribuit la publicarea de către poeta aromână Kira Iorgoveanu la editura Minerva din Bucureşti a volumului întitulat Mihai Eminescu. Poezii/ Puizii (român-aromân).

 

SURSA:
Ioan Cutova, M. Eminescu, Luţiafirlu, pri grailu armânescu di Ioan Cutova, Litera, Bucureşti, 1980, 60 p.

 


D. P. s-a născut la 17 ianuarie 1908 în satul Grămăticova din Macedonia otomană.


Poetul aromân Atanasie Nasta i-a inclus în antologia lirică publicată în 1985 şapte poezii: Flambura părnăsită (Steagul abandonat), Înclinare (Închinare), Şoputlu al Mihali (Izvorul lui Mihali), Moi, lilice di pi rug (Măi, floare de pe rug), Dor di cărvănar (Dor de cărăuş), Aumbra (Fantoma) şi Cîntic di rămas bun (Cântec de rămas bun).


A.N. scria despre D.P. că utiliza tot ce este ‘’expresie artistic rară’’ în aromână şi că avea vocaţia de ‘’a crea termeni noi’’ şi de a adapta neologisme româneşti. De asemenea, D.P. era identificat ca un adept al metodei marelui poet aromân George Murnu de a demonstra prin ortografie şi neologisme ‘’originea străveche comună’’ a aromânei şi românei.

 


SURSA

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 57-65

 

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 1 din 4

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required