Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Recenzii » D-F » Displaying items by tag: Constanţa
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Prof. Univ. Dr. NISTOR BARDU
Născut la data de 15. 01. 1950, în satul Nisipari, judeţul Constanţa. A urmat şcoala primară din sat iar liceul la Constanţa.

Între anii (1969-1973) a urmat Facultatea de Filologie a Universităţii Al. I Cuza din Iaşi, specializarea româna-engleză, primind la absolvire Recomandarea pentru cercetare sau învăţământ superior (1973).

În anul 2002 a obţinut titlul de Doctor în Filologie la Universitatea din Bucureşti, cu lucrarea intitulată Limba scrierilor aromaneşti de la sfârşitul secolului al XVIII-lea (Cavalioti, Daniil, Ucuta).

Petru Vulcan, pe numele adevărat Petru Ghinu, s-a născut în satul Târnova din provincia otomană Macedonia, localitate aflată în apropierea oraşului Bitolia (fost Monastir). vulcan-petru


Anul naşterii este discutabil, el însuşi indicând 1869, în timp ce documente găsite după moartea lui indică 1866.


Clasele primare le face în şcoala greacă din satul natal.


Rămâne orfan de ambii părinţi încă din adolescenţă şi în 1880 se mută în România, moment în care îşi schimbă şi numele. Se stabileşte la Hinova, lângă Turnu Severin.


Urmează ’’Liceul Carol I’’ din Craiova şi începe în 1893 cursurile Facultăţii de litere şi filosofie din Bucureşti.


După un an se căsătoreşte cu Ana Rain cu care are cinci copii.


Înainte de a absolvi cursurile instituţiei de învăţământ superior se mută în 1897 la Constanţa, unde lucrează ca funcţionar la prefectura judeţului până la moarte. În judeţul recent alipit noului regat al României îşi va desfăşura activitatea culturală pe două direcţii: promovarea prezenţei româneşti în regiune şi promovarea problemei aromânilor în cadrul mai larg al ţării, unde această chestiune era mai puţin cunoscută.


Scrie în aromână doar volumul de poezii Lilice de la Pind (Flori de la Pind), pe care-l semnează ’’Picurarlu de la Pind’’ (Ciobanul de la Pind).


Volume de poezii publicate în româneşte sunt Zori, Raiana, Pontice. De asemenea, în româneşte publică romanele Dragomir, Armăna, Liliana, Fecioara, Genii Rele, Mizerabilii noştri, Psihologia socială povestirile Anecdote, Snoave, Medgee, Baba Sand, La Bacalaureat, piesele de teatru Asasinarea lui Ştefan Mihăileanu: Dramă originală în 4 acte şi 6 tablouri, Acropolis:Episod naţional al înfrăţirei greco-române: Într-un act, Drama de la Cafeneaua Macedonia, comedia Duelul, autobiografia Icoane de viaţă, note de călătorie Tropaeum Traiani şi Constantinopolul Semilunei: cu 28 de ilustraţiuni în text, cărţile Cauzele scăderei sentimentului religios şi adventismul : În atenţia Sfântului Sinod, Ion Bănescu, fost primar al oraşului Constanţa, Istoricul oraşului Constanţa. A publicat şi numeroase articole de interes cotidian: Biografia mea : Pentru urmaşii şi prietenii ce s'or interesade acel ce va fi dus de veci dintre ei; O polemică interesantă între Petre Grigorescu şi Petre Vulcan, Oameni şi lucruri din Dobrogea (Note şi impresii); Te-am aşteptat : [poezie; Virgil P. Andronescu : profesor, directorul Liceului Particular din Constanţ; Evoluţiune şi regres social în Dobroge, Discurs rostit la înmormântarea lui I. Bănesc, Evoluţiune şi regres social în Dobrogea.


Încă de la sosirea în poarta maritimă a ţării înfiinţează ’’Cercul literar Ovidiu’’, care editează revista ’’Ovidiu’’, ’’prima revistă literară dobrogeană’’ aşa cum o numea el.


În această revistă au publicat articole pe probleme aromâne, dar în română, scriitorii aromâni George Murnu, I. Papaghagi, dr. Şunda, Mia Adam (născută Tacit), Nicolae Batzaria etc. În revistă prezintă romanul Armăna, operă în care descrie caracterul, viaţa, obiceiurile, lupta pentru supravieţuirea limbii a aromânillor din Târnova. De asemenea, în 1903 publică articolul Patriotism artificial, în care critica politica externă românească pentru faptul de a nu fi ajutat revolta aromânilor din Cruşova conduşi de Pitu Guli împotriva stăpânirii otomane.


În 1900 a editat Almanahul Macedo-Român.


La 8 septembrie 1898 înfiinţează biblioteca publică din Constanţa, iar în 1906 editează primul Album Naţional al Dobrogei: 1866-1877-1906, iar în 1914 fondează revista "România de la mare".Îndeplineşte funcţiile de director al "Revistei poporului" şi secretar al Ligii Culturale. Colaborează la 20 de reviste şi ziare: "Familia", "Revista idealistă", "Adevarul", "Dimineaţa", "Lumea nouă", "Epoca', ‘’Dreptatea", "Peninsula Balcanică", "Tribuna Dobrogei", "Românul de la Pind", "Curierul Olteniei", "Poporul","Lumina". În mai 1916 fondează asociaţia ziariştilor constănţeni.


Încetează din viaţă la 4 februarie 1922.


SURSE

***, Petru Vulcan, Personalităţi dobrogene, Biblioteca Judeţeană Constanţa, http://www.biblioteca.ct.ro/personalitati_dobrogene/petru_vulcan.htm

Lascu Stoica, Petru Vulcan-animator al vieţii spirituale din Dobrogea, ‘’România de la Mare’’, nr 2, 1992, p. 16-17

Vulcan Petru, Armăna, Transpuniri:Dina Cuvata, editura Cartea Aromână, New York, SUA, pp.XII-XIII

 

Despre mine Enache Toma

TOMA ENACHE

Regizor artistic, actor, poet, jurnalist

STUDII:

  • 2004-2006 MASTER – ARTA ACTORULUI la ACADEMIA DE TEATRU ŞI FILM BUCUREŞTI
  • 1992-1997 FACULTATEA DE REGIE-TEATRU, Bucuresti
  • 1991-1996 FACULTATEA DE ZOOTEHNIE, Bucuresti

SPECTACOLE REGIZATE:

  • 2010 – “Secta Femeilor” după “Norii” de Aristofan

- Regia spectacolului radiofonic de teatru-document: Toma Caragiu – Pantomima cuvântului şi “Uriaşul Caragiu”, pentru TEATRUL NAŢIONAL RADIO.

  • 2009 – “Amadeus” de Peter Shaffer, la Teatrul Teodor Costescu din Turnu Severin

-”Mincinosul” de Carlo Goldoni, prezentat la Teatrul Nottara din Bucureşti şi in cadrul unui turneu in toata tara

- “Trei povesti americane”, pentru Teatrul Naţional Radio

  • 2008 – Regia spectacolului “Bărbierul din Sevillia” după Beaumarchais, pentru Teatrul Naţional Radio

- Talk show, de Stefan Caraman, pentru Teatrul Naţional Radio

  • 2007 – “Ulciorul sfărâmat” de Heinrich von Kleist, pentru Teatrul Naţional Radio
  • 2006 – Regia spectacolului “Bucureşti Underground” după Orfeu şi Euridice fiind şi coautor al scenariului alături de Saviana Stanescu, pentru Teatrul Naţional Radio
  • 2005 – Regia spectacolului “O noapte furtunoasă” de I. L. Caragiale cu actori ai Teatrului Naţional din Bucureşti, prezentat cu succes in peste 95 de oraşe din ţară şi in Macedonia, Ungaria, Spania, Germania

- “Sodoma si Gomora” de Jean Giraudoux pentru Teatrul Naţional Radio

  • 2003 – “Chantecler” de Edmond Rostand pentru Teatrul Naţional Radio
  • 2001 – “Conu Leonida fata cu reacţiunea”, in aromână, premiera la “Teatrul Naţiunilor” – Skopje, Macedonia, prezentat ulterior în România şi Bulgaria
  • 2000 – “Miniclovnii” la Clubul Copiilor, Bucureşti
  • 1997 – “Alcesta” după Euripide şi alţi autori antici, la Teatrul Dramatic din Constanta.

CARŢI, TRADUCERI, CD-uri:

  • debut editorial cu volumul de poezie “ARTA DESTINULUI”, Bucureşti, 1993 editura Litera
  • publicarea volumului de poezie “LAGĂRELE MINŢII” editura Publistar, Bucureşti 2002
  • publicarea volumului de poezie “ PĂSTORUL IDEILOR / PICURARLU A IDEILOR”, 2004
  • prezent în “SCRIITORI AROMÂNI”, Scopje, Macedonia, 2001
  • traducerea în aromână a poemelor, “LUCEFARUL” de Mihai Eminescu, “CORBUL” de E.A. Poe
  • traducerea in aromâna a pieselor de teatru “Conu Leonida fată cu reacţiunea” şi “O noapte furtunoasă” de I. L. CARAGIALE; Mincinosul de Carlo Goldoni şi “Norii” (Secta femeilor) de Aristofan

PREMII:

  • Marele Premiu, la secţiunea teatru radiofonic cu piesa “Bucharest Underground”, in Croaţia la festivalul “GRAND PRIX MARULIC” – 2007.
  • Nominalizare UNITER pentru cel mai bun spectacol de teatru radiofonic în anul 2007 cu piesa “Bucharest Underground”
  • Nominalizare la Grand Prix Marulic 2008, cu piesa “Bărbierul din Sevillia”
  • Premiul I cu spectacolul “Alba ca Zăpada si cei şapte pitici” la Festivalul Naţional de Teatru pentru Copii, Orsova, 2001
  • Premiul “pentru regie şi pentru cel mai original spectacol” la Festivalul Naţional de Teatru pentru Copii, Orsova, 2000, cu piesa “Miniclovnii”
  • Premiul “de excelenţă pentru creativitate” la acelaşi festival, Orsova, 2000
  • Premiul “de excelenţă pentru dezvoltarea mişcării teatrale pentru copii”, oferit de Ministerul Educaţiei Naţionale, Orsova, 2000.

SURSA:

***, Despre mine, ''Toma Enache'', http://www.tomaenache.ro/despre-mine

 

Colimitra Constantin - Fărşeroţii / 1986

Vineri, 22 Aprilie 2011 13:54

fărşeroţi

Discutam cu mătuşa mea Eugenia Pitu (născută Teja) despre cărţile având ca subiect aromânii pe care le are în bibliotecă  şi mi-a arătat ceea ce fusese o carte a lui Constantin Colimitra, scrisă în româneşte şi întitulată ’’Fărşeroţii’’. Cartea are o dedicaţie scrisă de mână a autorului pentru Nicolae (Coli) Pitu (’’unul din urmaşii vestitei familii de celnici fărşeroţi PITU’’)  şi a ajuns cândva în posesia regretatului Gheorghe (Geogia) Pitu, rudă cu Nicolae şi socrul mătuşii mele. Foarte interesat de referinţele din carte privind familia Pitu, bătrânul  Geogia a citit-o din scoarţă din scoarţă până i s-au dezlipit şi s-au amestecat o mare parte din foi. Mi-a luat oarece timp pentru a reconstitui cartea, mai ales că nu era paginată, deşi  are şi o erată în care se precizează numărul paginilor la care s-au făcut greşeli. Autorul explică erorile prin faptul că lucrarea a fost ’’operată la computer’’, pe prima pagină menţionânu-se (în loc de editură) că ’’regia’’ aparţine lui Andrei Colimitra, fiul scriitorului. Am găsit lipsă de pagină sau pagini în trei locuri, cartea având cel puţin 300 de pagini.

 

Constantin Colimitra (1912-2001) s-a născut în satul de fărşeroţi Pleasa din sudul Albaniei, a venit în 1928 în România şi a emigrat în SUA în 1977. Cartea a fost scrisă la bătrâneţe, în 1986, şi, deşi se precizează în subtitlu că este o monografie, ea are un caracter memorialistic. Autorul, care nu a folosit documente în redactarea lucrării, recunoaşte că s-a bazat pe buna sa memorie, care i-a furnizat 70% din ceea ce a scris.

 

Înainte de Cuprins a fost plasată poezia Vouă, fărşeroţii mei de C.C, prima strofă explicând şi scopul cărţii: ’’Vouă, Fărşeroţii mei vă-nchin această carte; Cu ea păşiţi de-a dreptul în lumea fără moarte.’’ (sublinierile aparţin lui C.C.)


De asemenea, textul de pe coperta spate, este sugestiv în acest sens: ’’Am scris această carte şi cu dorinţa ca ea să inspire unul, cinci, zece, chiar mai multe condeie de geniu, răsărind din generaţiile viitoare ale fărşeroţilor sau cele ale românilor macedoneni, în general, pentru a scrie cu litere de foc, cu litere ce ar putea să ardă, să transforme în cenuşă toate planurile celor ce încearcă dispariţia noastră ca neam cu identitate de non greci, non albanezi şi non slavi.’’ (sublinierea aparţine autorului)


Cartea este străbutută de la un cap la altul, indiferent de capitol, de ideea originii romanice a fărşeroţilor şi de ideea relaţiei de frăţietate între români şi aromâni, autorul preferând să folosească denumirea de ’’ români macedoneni’’, deşi fărşeroţii în majoritatea lor nu locuiesc în Macedonia. Pe parcurs autorul prezintă şi o teorie proprie privind locul de origine al formării neamului fărşeroţilor la nord de Dunăre, abordând şi problema ramurilor acestui neam.


În Cuprins găsim următoarele capitole: 1. Satul, oameni şi nume;2. Îndeletniciri şi averi;3. Trai şi obiceiuri;4.Ceilalţi fărşeroţi ;5.Fărşeroţii din America;6. Luptătorii-apărători, eroii şi poetul (ciubucachi);7.Notă finală;8.O Notă aparte. Deşi nu apare în Cuprins, în conţinutul cărţii se găseşte capitolul Fărşeroţii din România, intercalat între capitolele 5 şi 6.


De asemenea, lucrarea include un număr de 54 de fotografii alb-negru de la începutul secolului XX. Majoritatea pozelor prezintă persoane din familile Colimitra, Pitu, Babaiana, Nacea, Balamaci, Trandu, Ciufecu, Faţi, Vangheli, Ghiţă,Ţiculi, Baţu, Cipu, Babu, Custula, Bichi, Bileca, Caramitru, Zechiu, care trăiau în localităţile Pleasa, Dişniţa, Korce (’’Corceaua’’) din Albania, precum şi  în SUA. Aşa cum menţionează şi autorul în Notă aparte, fotografiile prezintă mai ales ’’MIREASA FĂRŞEROATĂ’’  în port naţional.


Capitolul I este dedicat satului Pleasa aşezat în apropierea satelor  Pleasa de Jos, Zumbleac, Cuci şi Biţca, locuite de ’’turci’’ sau ’’albanezi  turcizaţi’’, cum le spune autorul, deşi mai potrivit ar fi albanezi musulmani.

În peisajul montan care încadra Pleasa existau Şipotul Mare şi Şipotul Mic, pădurea de fag, de unde familia tăia lemne doar pentru o construcţie importantă, marea pădure de aluni, ale căror frunze, ca şi frunzele de fag, reprezentau hrană pentru turmele de capre ale fiecărei familii, turme care se reuneau primăvara, vara şi toamna pe pajiştea satului sub îngrijirea lui Gheorghe, căprarului satului.Hotarul satului era reprezentat de Fîntâna cea Mare (Izvorul cel Mare)şi sătucul Stropani, locuit de familia Pitu.La marginea satului exista o arie, unde se treiera grâul de pe mica parcelă a familiei Geambazi, una din cele două care deţineau teren agricol, pe această arie  încingându-se hore separate ale tinerilor şi tinerelor. La marginea satului era locul numit ’’Dârşteli’’, adică Dârstele, unde femeile duceau materialul din lână la piuă. Tot la râu femeile spălau rufele cântând în grup, vara la Şipotul mic (Şipotul lui Tegu), iar în celelalte anotimpuri la Şipotul mare, care era apărat de vremea rea de construcţii din trei părţi. Tot lângă sat erau Capul de Râu şi Izvorul lui Naşcă.

După ce încheie cu descrierea peisajului, scriitorul evocă două construcţii importante ce adăposteau instituţii ce defineau satul: biserica cu hramul Sfintei Fecioare şi şcoala primară românească.

 

C.C. trece apoi la prezentarea casă cu casă a familiilor satului: Popescu,Baţu ’’Idici’’, Ciufecu, Caramitru, Ghiţă, Vangheliu, Bichi, Măca, Bindela, Docu, Caceaveli, Paşia, Geavela, Dargati, Şuta, Mila, Nastu, Giti, Bileca, Ciacalioni, Memu, Corumi, Cuşticea, Dima, Teja, Pitaşu, Geambazi, Şanazu, Caleşu, Cocea, Puia, Şola, Dolu, Mizu, Zechiu, Babaiana (Pitu),Panu , Becali, Chiacu, Sota, Caciamaia (fost Nastu), Culeţu, Talabacu, Stilu, Cutina, Babaţili (Cuşticea), Bici, Statina şi în final familia sa. Ca reprezentanţi ai familiilor sunt nominalizaţi bărbaţii, cu ocupaţiile şi trăsăturile lor. Un spaţiu important este alocat personalităţii  tatălui lui Constantin Colimitra, Andrei (Chendra) Colimitra,  şi  rolului său important în migrarea majorităţii locuitorilor Pleasei în România în 1928.


Îndeletniciri şi averi cuprind cele două ocupaţii principale care aduceau venituri fărşeroţilor: oieritul şi caravanele cu cai şi ''mulări'' (catâri).C.C. precizează că albanezii le spun fărşeroţilor ’’ciobeni’’, denumirea aromână fiind ’’picurari’’. El evocă instituţia celnicatei cu multiplele sale dimensiuni, iar printre numele de celnici (proprietari de mari turme de oi care angajau ciobani) pe Nastu, Memu, Carabina, Ciufecu, Bardu, Gaci, Rigea, Spau, Teja, Celea, Fotu, Bichi, Zega, Zechiu, Nacea, Docu, Babu. Descrierii stânei îi este alocată un spaţiu larg.

În ceea ce priveşte caravanele ce transportau mărfuri cu cai şi catâri, autorul exemplifică cu propriul său tată şi amintirile sale din copilărie. Indiferent de anotimp, ’’cărvănarii’’ fărşeroţi  băteau drumurile din întreaga peninsulă Balcanică, fiind mereu sub ameninţarea albanezilor musulmani.Colimitra consideră important din punct de vedere politic să se scrie despre aceste două ocupaţii practicate exclusiv de români macedoneni,  explicând că ele au stat la baza economiei populaţiilor eterogene din Balcani. Ca urmare, acestea ar trebuie să fie azi recunoscătoare pentru binele făcut străbunilor lor de fărşeroţi , el solicitând ’’să acordaţi statut de minoritate, cu drepturi egale, cu drepturi ce le aveţi voi toţi: albanezi, greci, sârbi şi bulgari.’’(sublinierea aparţine autorului)


Capitolul  Trai şi obiceiuri tratează alimentaţia, în particular pita, şi relaţiile interumane, bazate pe moralitate şi respect. Un spaţiu foarte larg în restul capitolului acordă Colimitra obiceiurilor legate de nuntă, cu peţit, logodnă şi săptămâna de petreceri (de miercuri până miercuri), în care un rol important îl jucau muzicanţii, momentul definitoriu constituindu-l plecarea miresei din casa părintească spre noua sa familie.


În capitolul Ceilalţi fărşeroţi, după ce  menţionează localităţi aromâne din Grecia şi Macedonia Iugoslavă,  C.C. se ocupă de fărşeroţii din Corceaua, Dişniţa şi Stropani (Albania).Cu această ocazie, se relevă că în plan secundar, fărşeroţii au mai practicat meseriile de croitor şi pantofar, mai ales în oraşul Corceaua. Sunt menţionaţi membri ai familiilor Pitu, Babu, Nacea, Caramitru, Vriga, Balamaci, Teja, Cicani, Şanazu, Cocea, Talabacu, Nastu,Baţu, Rigea, Carabuzi,Becea, Mila, Uscatu, Gazuci (Balamaci), Celea, Spau. În ceea ce mă interesează, sunt menţionaţi patru dintre cei şapte fraţi Teja porecliţi ’’Guţi’’ din Dişniţa: ’’Toţi cei patru fraţi pe care i-am cunoscut , croiţi aproape pe acelaşi calapod:buni, omenoşi, prietenoşi şi galanţi. Vanghele, deci unul dintre fraţi, a fost încă din tinereţe un şofer de vază’’. Vanghele a venit în România,unde a fost de asemenea şofer şi şi –a întemeiat familia la Sibiu, unde a şi decedat. Este posibil ca unul din ceilalţi trei să fi fost bunicul meu, Virgil. Pentru autor o sursă de informaţii despre dişniţari a fost consăteanul lor Iana Babu. Un spaţiu important îl acordă scriitorul familiei Pitu şi sătucului acesteia Stropani.

Apoi trece la de rudele sale din Volos şi Caterina (Grecia). Tot în Caterina menţionează familiile Gaci, Pala, Nicola, Cresu,Grămosteanu, Baia, precizând că mulţi dintre ei vor migra în România.Alte localităţi din Grecia cu aromâni sunt Brazniţa şi Zâmârdeşi, la graniţa cu Albania.

Nu sunt uitaţi fărşeroţii din Macedonia iugoslavă, care au fondat aşezările Gramaticova, Cândrova, Paticina, Fetiţa în frunte cu celnicii Zega, Zdru, Cuşa, Fotu, Nasta etc

În fine o menţiune specială pentru fărşeroţii din Şescu, ale căror femei aveau veşminte ce-au ajuns să fie cântate de poetul anonim pentru frumuseţea lor.


Capitolul Fărşeroţii din America prezintă cele trei generaţii de fărşeroţi din SUA, primii ajungând acolo la începutul secolului XX. Mulţi erau absolvenţi ai şcolilor româneşti din imperiul otoman,  care nu îşi găseau un rost în provinciile nemodernizate ale Turciei. Ei s-au aşezat în oraşele de pe coasta Atlanticului, înfiinţând în 1903 Societatea de cultură şi ajutor ’’Fărşerotul’’. Au menţinut spiritul comunitar căsătorindu-se cu fete aduse de acasă şi au construit biserici şi săli de spectacole pentru reuniuni ale comunităţii. Generaţia a doua a urmat şcoli superioare, acomodânu-se cu noile profesii ale societăţii moderne. Trimeteau bani acasă, iar unii au revenit acasă. Printre familiile din SUA care au menţinut spiritul aromân autorul citează pe: Pitu, Balamaci, Faţi, Şola, Cipu, Ghiţă, Culeţu, Caceavali, Ciufecu, Coca, Adam, Costula, Ianelu, Cresu, Geambazi, Geavara, Dumitrescu (Vangheliu), Ceanaca, Becea, Bileca, Celea, Liti, Chiacu, Rigea, Lupu, Mara, Nastu, Nicola, Puci, Pândaru (Dragati), Morova, Babaiana, Şanazu, Şunda, Spau, Vangheli, Vasilescu (Gioga), Teja, Babu, Baţu, Belu, Colimitra etc. Cu regret scriitorul remarcă faptul că unii reprezentanţi ai celei de a treia generaţii nu a urmat exemplul înaintaşilor. O menţiune specială pentru Nacu Zdru care edita începând cu 1978 pe cheltuiala sa publicaţia ’’Frunza vlahă’’.


Fărşeroţii din România sunt evaluaţi de Colimitra la trei mii de familii din Albania şi trei mii din Grecia, aşezate în momentul scrierii cărţii în marea lor majoritate în judeţul Constanţa şi Bucureşti. În momentul venirii în România, în perioada interbelică, au fost colonizaţi în judeţele Durostor şi Caliacra, luate de la Bulgaria după războiul balcanic din 1913. Colimitra relevă că în procesul de colonizare un rol important l-a jucat Societatea Macedono-Română înfiinţată în Bucureşti, în 1879. În sudul Dobrogei, fărşeroţii şi-au schimbat ocupaţiile devenind agricultori. Dar în septembrie 1940 cele două judeţe au fost cedate Bulgariei şi fărşeroţii au migrat din nou, în localităţile în care sunt aşezaţi şi azi.


Luptătorii-apărători, eroii şi poetul este un capitol în care sunt prezentate personalităţi ale fărşeroţilor care s-au remarcat în lupta pentru fiinţa naţională cu antarţii greci şi albanezii musulmani: Caciandoni, Colocotroni, Custula Tanasacu cîntat de poetul Cola Ciubucachi, Coli Ghiza care şi-a răzbunat fratele ucis, preotul martir Haralambie Balamaci, locuitorii Republicii din munţii Suli,locuitorii Pleasei care s-au opus oficierii slujbei de episcopul grec (eveniment cântat în ’’Pleasa, hoară râmânească’’), Culicea Cicani şi Andrei Balamaci, Atanasie Nastu. Este nominalizat Ioan Fotu ca autor al lucrării ’’Românii Fărşeroţi’’, în care sunt expuse suferinţele fărşeroţilor sub dominaţia otomană în Albania, carte pentru care Colimitra a editat un sumar.


În Nota finală, C.C. închină lucrarea ’’tuturor Fărşeroţilor: străbuni, bunici şi părinţi’’ (sublinierea aparţine autorului), celor înmormântaţi în ruinele Fraşariului, Moscopolei şi Pleasei, celnicilor, ’’picurarilor’’, ’’cărvănarilor’’ şi apărătorilor de neam şi limbă care s-au sacrificat în luptele cu antarţii greci, başbuzucii, gheganii albanezi şi armata otomană.


Sursă:
Colimitra Constantin, Fărşeroţii, monografie, regia Andrei Colimitra, SUA, 54 foto alb negru, 300 p.

 

În 1994 fundaţia aromână Valahia din Bucureşti publica Anuarul aromân. Volumul era subîntitulat Carte de telefoane şi adrese ale familiilor aromâne.


Pe copertă era plasat următorul motto: ’’Nu cheare nă pădure/Fidănile cându cresc!’’ (Nu piere o pădure/Când îi cresc vlăstare!)

Vulcan Petru – Armăna / 1904

Marţi, 14 Iunie 2011 14:39

Romanul Armăna a fost publicat de Petru Vulcan în 1904 la Constanţa. De asemenea, a făcut o prezentare a acestei opere în revista ’’Ovidiu’’, editată de cercul literar ’’Ovidiu’’, instituţii culturale înfiinţate de el în oraşul de pe malul mării.


Romanul preia subiectul piesei de teatru Furlji (Hoţii), publicată de P.V. în revista ’’Pindul’’ din Bucureşti pe parcursul anului 1899. Piesa urma să aibe trei acte, dar au fost publicate doar actul I şi prima scenă din actul II, publicarea piesei încetând în momentul în care revista şi-a încetat apariţia.

G. H. s-a născut la 5 februarie 1965, în comuna Săcele din judeţul Constanţa, Hagi-Gheorgheunde a locuit până în 1973. Aici a început să joace fotbal cu o minge din porc, apoi bunicul i-a făcut una din păr de cal, iar la 6 ani mama i-a cumpăra una din cauciuc.

În aprilie 1975 şi-a început cariera de fotbalist la grupele de copii de la Farul Constanţa, sub îndrumarea lui Iosif Bukossi. La 11 ani a jucat în prima competiţie oficială: ''Cupa Speranţelor''.

Pentru echipa naţională a României de juniori sub 16 ani a jucat 4 meciuri, pentru cea de juniori sub 17 ani a jucat 13 meciuri şi a marcat 1 gol, pentru cea de juniroi sub 18 a jucat 32 meciuri, iar pentru cea olimpică a jucat 4 meciuri.

Primul joc la naţionala mare a fost cel amical împotriva Norvegiei, disputat la Oslo la 10 august 1983. Banderola de căpitan al naţionalei a purtat-o prima dată la meciul cu Irlanda de Nord din 16 octombrie 1985, în preliminariile campionatului mondial din Mexic '86, acumulând 65 de selecţii în această postură. Începînd de la campionatul mondial din Italia '90, a fost căpitanul naţionalei în toate meciurile în care a jucat.

În cei 17 ani în care a jucat pentru naţională, a participat la 3 turnee finale ale campionatului mondial (Italia '90, SUA '94 şi Franţa '98) şi la 3 turnee finale ale campionatului european (Franţa '84, Anglia '96, Belgia-Olanda 2000).

La turneul final SUA '94, naţionala României condusă în teren de G. H. a obţinut cea mai bună performanţă din istoria fotbalului românesc: calificarea în sferturile de finală. G.H. a fost inclus în ''Echipa celor mai buni jucători ai World Cup 94'', iar golul său împotriva Columbiei a fost votat ''cel mai frumos gol al turneului''. Celebrul fotbalist brazilian Pele l-a declarat ''Cel mai bun fotbalist al World Cup 94''.

La 24 aprilie 2001 s-a retras de la naţională, în partida România - Italia, la care au asistat 80.000 de fani. A acumulat 125 de selecţii la naţională, pentru care a marcat 35 de goluri.

A jucat la următoarele cluburi româneşti şi străine: Farul Constanţa, Sportul Studenţesc, Steaua, Real Madrid, FC Barcelona, Galatasaray.
A câştigat următoarel trofee: campionatul României (1987, 1988, 1989), cupa României (1987, 1989), supercupa Europei (1987, 2000), campionatul Turciei (), cupa Turciei (1999, 2000), supercupa Tuciei (1997), cupa UEFA (2000).

În anii 1985, 1987, 1993, 1994, 1997, 1999 şi 2000a fost ales ''Jucătorul anului în România''.

În 1989 a ocupat locul 2 în clasamentul ''Trofeului Bravo 1989'', decernat de revista italiană ''Guerin Sportivo''.

În 1994 a fost desemnat ''Sportivul anului în România'', s-a clasat pe locul 4 în clasamentul mondial ''Cei mai buni jucători ai anului 1994'', s-a clasat pe locul 4 al topului ''Ballon d'or 1994'' decernat de revista France Football şi a fost declarat de celebrul jucător şi antrenor olandez Johann Cruyff ''Cel mai bun decar din Europa''.

În 2000 a fost ales ''Cel mai bun jucător de fotbal român din toate timpurile''.

La aniversarea jubileului UEFA în 2007, FRF l-a desemnat cel mai reprezentativ jucător român ai ultimilor 50 de ani şi Asociaţia Statisticienilor în Fotbal l-a clasat pe locul 35 ai ''Celor mai buni fotbalişti din lume în ultimii 100 de ani''. 

A fost votat în ''Cea mai bună echipă a anilor 90'' de pe site-ul UEFA.com

A fost inclus în ''Topul celor mai buni 125 de fotbalişti din toate timpurile'' al lui Pele.

J. Cruyff a spus despre el: ''Când l-a vândut pe Hagi, Real a pierdut cel mai bun jucător'' şi ''Tehnica şi pasele lui Hagi sunt fantastice''.

Gyuri Pascu: „...geniu, dăruie, inteligenţă în joc şi patimă”
Ion Cristoiu:” În afara gazonului dă impresia unui om foarte serios. Cred că e jucătorul care a reabilitat această categorie prin prestaţiile sale în presă şi la televizor. L-am remarcat ca un om
care gândeşte, pentru că, de regulă, jucătorii gândesc cu piciorul”
Andreea Marin: „Foarte talentat, de un bun simţ rar întâlnit şi interlocutor foarte plăcut, sincer şi nesofisticat, un om adevărat.”
(Revista TV Mania)

Familia sa se compune din: părinţii Iancu şi Cheraţa, surorile Sultana şi Elena, actuala soţie Marilena şi copiii Chira şi Ianis.

Grupul său de prieteni cuprindea doi veri din partea mamei, Tănase şi Gheorghe Mega, pe fraţii Gîrbă - Costel, Stere şi Mihai -, pe Mihai şi Iani Babaşcu, pe Nicu şi Stere Paris, pe Vasilică
Bratu şi Gheorghiţă Gurahan, cu toţii aromâni. Acestora li se alătura uneori Dina Terzi, precum şi Vali şi Nicu Burhală, ce veneau de dincolo de Derea.


SURSE:

***, Gheorghe Hagi: Topa easte bana lui, ''Ethnos'', Tulcea, an II, no 3 / aprilie 2004, Dialectul şi cultura aromână, p. 5-6, http://ethnos.xhost.ro/ethnos3_files/aromanaeth3.pdf

***, Biografie, ''Hagi'', www.hagi.ro

La „Zilele Culturii Aromâne“

„Unâ noapti furtunoasâ“, „o frumoasă zburătăceală caragielească…“

Cum să vorbeşti despre aromâni şi să nu îl aduci în discuţie şi pe „nenea Iancu“? În cadrul celei de-a treia ediţii a „Zilelor Culturii Aromâne“, organizatorii au adus pe scena Teatrului Fantasio, o distribuţie de zile mari a naţionalului bucureştean într-un spectacol de excepţie – „O noapte furtunoasă“ sau „Unâ noapti furtunoasâ“ di Ion Luca Caragiale. Regizorul spectacolului, şi el un aromân, Toma Enache. Şi nici interpretarea nu putea sfida sărbătoarea celor trei zile de pledoarie pentru păstrarea şi promovarea tradiţiilor aromâne. Ziţa şi Spiridon, în interpretarea unor veritabili aromâni – Dana Pocea şi însuşi regizorul spectacolului Toma Enache, şi-au interpretat rolurile în aromână, pentru un public în exclusivitate aromân. Costumele, de asemenea, tradiţionale armâneşti.

„Acest spectacol este rodul unor întâmplări fericite şi Nenea Iancu ştie de ce!“, îşi prefaţează tânărul şi talentatul regizor spectacolul. „Este o bucurie să mă reîntorc la Constanţa, cu atât mai mult cu cât publicul din seara aceasta va fi numai armânesc, venit la «Zilele Culturii Aromâne» şi pentru care, special numai în această seară, voi juca Spiridon în armâneşte“, ne-a declarat înainte de spectacol regizorul Toma Enache. De ce totuşi un spectacol în care se vorbeşte în aromână? „Având în vedere că Nenea Iancu avea origini armâneşti, că eu sunt aromân şi că aromânii şi-ar dori să vadă aşa ceva dar şi că acum 100 de ani se jucau în şcolile româneşti din Balcani spectacole în aromână, cred că e ceva frumos… Suntem la al 30-lea spectacol. L-am mai jucat la Cluj, Iaşi, Timişoara, Sibiu şi deşi spre exemplu la Timişoara erau în sală doar doi aromâni, spectacolul a fost primit cu acelaşi entuziasm“.

„O propunere care îmbogăţeşte prin muzicalitate şi teatralitate tradiţia «nopţilor furtunoase»“, apreciază interpretul rolului Rică Venturiano, nimeni altul decât Claudiu Bleonţ. „A fost un demers pe care ni l-a prezentat la început Toma şi care ne-a cucerit pe toţi. Costumele, ideea, faptul că e acest joc între română – aromână, într-un fel se respectă ceva din adevărul de ADN al lui Caragiale şi partea cea mai frumoasă este lucrul în echipa aceasta de actori şi sub îndrumarea lui Toma. Un spectacol foarte liber, deschis, al momentului acestuia. Dintre cele 30 de spectacole doar unul s-a jucat în Bucureşti, în rest… este o frumoasă zburătăceală caragielească amoroasă de intrigă, mergând prin ţară“, ne-a declarat Claudiu Bleonţ cu câteva minute înainte a se ridica cortina.

Alexandru Georgescu, în rolul lui Jupân Dumitrache, Eugen Cristea, interpretul rolului Nae Ipingescu, Marcelor Cobzariu, Chiriac şi Maria Teslaru, în rolul Vetei au construit într-un stil cu totul original lumea extroardinară a lui Nenea Iancu. Una cu totul specială, de această dată. Armânească.


SURSA

Adina Bocai, ''Toma Enache'', 29.04.2010, http://www.tomaenache.ro/archives/398


Anca Floriana Deaconu s-a născut în 1978, la Cernavodă, în județul Constanța.


A absolvit Facultatea de Arte Plastice și Decorative, specializarea Pedagogia Artei, din cadrul Universității ''Ovidius'' Constanța.


În 2000-2006 a participat la realizarea unor lucrări de artă monumentală religioasă, alături de Marin Deaconu și Gheorghe Firică.


În 2004-2007 a participat la expoziții de grup la Constanța și la București.


Expozițiile personale au fost găzduite de Muzeul de Artă Constanța (2009), Galeria Orizont București (2008), Galeria Museion.


În 2010 a primit două distincții din partea Uniunii Artiștilor Plastici: Premiul Special al Juriului la Bienala Artelor ''Ion Andreescu'' de la Buzău și Premiul pentru Performanță la Nivel Național – Arte Vizuale de la filiala Constanța a UAP.


Din 2007 este profesor coordonator al Cercului de Pictură în cadrul Palatului Copiilor Constanța.

 


SURSA

Alice Dinculescu, Catalog de expoziție ‘’Buei di primuvearâ / Culori de primăvară’’. Artiști plastici aromâni, Proiectul Avdhela ‘’Pagini vii de cultură aromână’’, Constanța, 26-29 aprilie 2012, p.16.

Mihai Tugearu s-a născut la 23 noiembrie 1952 la Constanța.

Provine dintr-o familie de aromâni originară din Bulgaria.

Îşi petrece cea mai mare parte a timpului în atelierul său de sculptură, situat într-o clădire veche a fostului liceu de artă, în centrul Capitalei. Povesteşte cu drag despre originile armâne şi despre  numele Tugearu, care se păstrează de cinci generaţii. Sculptura e însă arta care îl defineşte cel mai bine. „Arta îi apropie pe oameni şi creează punţi de legătură”, spune artistul.

Tugearu Mihai


Artiştii nu sunt afectaţi de criza financiară


Mihai Tugearu este nemulţumit de faptul că artiştii români sunt mult mai mult apreciaţi în străinătate şi pentru că, în ţară, nu beneficiază de niciun sprijin din partea statului. „În ţări precum Franţa sau Germania, artiştii primesc sprijin pentru atelierele de creaţie. La noi, nici măcar Uniunea Artiştilor Plastici nu mai are sediu”, spune sculptorul.
El aminteşte şi despre criza de care se vorbeşte la tot pasul. „Artiştii sunt  printre cei puţini care nu sunt afectaţi. De ce? Pentru că artiştii nu prea au bani! Au însă satisfacţia că lasă lucrări în urma lor”, afirmă zâmbind sculptorul.


Prima expoziţie, distrusă în ‘77


Prima sculptură, un cap de bătrân, a realizat-o din pământul găsit sub scara din faţa casei, când era în clasa a VII-a. A urmat apoi Liceul de Artă „Nicolae Tonitza”.  Lucrările primei sale expoziţii au dispărut însă, odată cu seismul din ’77. „Atunci am expus prima dată, la Sala Dalles. Toate lucrările s-au distrus din cauza  cutremurului”,  îşi aminteşte sculptorul. Timp de aproape 10 ani, a lucrat pentru Patriarhie. Altarul Catedralei Ortodoxe din Montreal, altarele unor biserici din Germania, Franţa şi, nu în ultimul rând, din Bucureşti îi poartă semnătura. După revoluţie, a realizat o troiţă în memoria victimelor, care se află şi astăzi la Biserica Sfântul Fanurie din Capitală.


Păstrează tradiţiile armâne


Sculptorul încearcă să păstreze vii obiceiurile armâne, prin lucrările sale. Pentru că principala îndeletnicire a armânilor era îngrijirea oilor, aceasta esta şi una dintre temele adoptate în sculpturile sale. Spre exemplu, un baston sculptat, cu un cap de berbec, face trimitere la vechile îndeletniciri şi este unul dintre simbolurile specifice întâlnite în colecţia sa. 
De-a lungul timpului a fost sprijinit atât de armâni, cât şi de români, şi a avut parte mereu de îndrumarea
şi sfaturile profesorului Grigorie Minea. „Artiştii sunt ca o mare familie, indiferent de naţionalitate”, spune sculptorul.


„Conexiuni“, promovarea legăturilor culturale


Mihai Tugearu este membru al Societăţii Culturale Armâneşti şi a coordonat expoziţia „Conexiuni”, care reuneşte lucrările a 40 de artişti armâni şi români. „Arta este liantul care coagulează idei şi modalităţi de expresie diferite, specifice fiecărei culturi, iar această expoziţie îşi propune promovarea conexiunii între culturi”, încheie Mihai Tugearu.


Întrebări  şi răspunsuri ale ziarului ''Adevărul''
1. Ce obiceiuri păstraţi?
M.T.: Bucătăria armână. Nu am renunţat la preparatele culinare armâneşti, precum Pităroanji di prashi cu peturi coapte (plăcintă cu praz din foi coapte).

2. De cât timp sunteţi în Bucureşti?
M.T.: Am venit din Bulgaria acum 44 (? - n.n.) de ani. Îmi amintesc că părinţii cumpăraseră o casă la Obor, din care am fost daţi afară după un an, din cauza actelor. Am reuşit, într-un final, să recuperăm casa după foarte mulţi ani.

Ce-i place
Pe lângă preparatele tradiţionale, îi place să stea ore întregi în atelier şi să se bucure de vacanţă, împreună cu soţia şi cele trei fete.


Ce nu-i place
Nu îi place modul în care mass-media românească promovează violenţa. Nu suportă invidia oamenilor şi nu îi place să se uite la televizor. „Actele de violenţă primează întotdeauna în faţa actelor culturale”, adaugă sculptorul.



A participat la expoziții de grup la Bordeaux (Franța) 2007 și la Tabăra de Artă Internațională Kicevo (Macedonia) 2009.


Împreună cu Grigore Minea a organizat în 2009 expoziția itinerantă ''Călători în spațiu și în timp''.


Lucrări ale sale se află în colecții particulare din România, SUA, Germania și Franța.



SURSE

Irina Lapoviţă, Mihai Tugearu, sculptorul armân adoptat de Bucureşti, ''Adevărul'', Bucureşti, 1 iunie 2009, http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Bucuresti-Tugearu-Mihai-sculptorul-adoptat_0_53394917.html

Alice Dinculescu, Catalog de expoziție ‘’Buei di primuvearâ / Culori de primăvară’’. Artiști plastici aromâni, Proiectul Avdhela ‘’Pagini vii de cultură aromână’’, Constanța, 26-29 aprilie 2012, p. 19.


Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 1 din 5

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required