Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Recenzii » J-L
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/views/itemlist/view.html.php on line 80 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
J-L

Mihai Marinache, Thede Kahl - ''Istoria aromânilor'', ''Daima'', Tulcea, An II, 2006,  No 6-7, pp. 87-88 (http://www.personalia.tulcealibrary.ro/M.%20Marinache%20Istoria%20aromanilor.pdf)


Ioana Petreuş, Thede Kahl: Istoria aromânilor, ''Familia Română'', Baia Mare, decembrie 2010, pp. 36-37 (http://www.bibliotecamm.ro/pdf/fr_2010_4.pdf)
Thede Kahl este o personalitate im -
presionantă a istoriografiei euro pe -
ne care se ocupă cu probitate în
spe cial de sud-estul Europei.
Născut în 1971 în Austria, a studiat geo -
grafia, slavistica şi bizantinologia la mai multe
universităţi europene. A participat de asemenea
la numeroase proiecte internaţionale de cer ce -
tare despre structura etnică a ţărilor balcanice.
În prezent este membru în Comisia de balca no -
logie a Academiei de ştiinţe din Austria şi lu -
crează la Institutul de Cercetări est şi sud-est
europene. În anul 1999 şi-a susţinut doctoratul
la Universitatea din Münster cu lucrarea Etni -
citatea şi răspândirea aromânilor în Europa de
sud-est.
O carte de referinţă despre aromâni a cer -
cetătorului austriac Thede Kahl este volumul Is -
toria aromânilor (Editura Tritonic, Bucureşti,
2006).
Studiile cuprinse în această carte au fost
scrise iniţial în alte lim bi (germană, greacă, en -
gleză) şi apoi traduse în limba română de Maria
Bara (soţia autorului), Codruţa Vlad şi Gabriela
Backe. Volumul este structurat pe 11 capitole şi
cuprinde articole ce reflectă rezultatele cer ce -
tărilor de teren din sudul Dunării. Autorul în -
cearcă o definire a aro mânilor prin prisma ling -
visticii şi dialectologiei prezentând fenomenele
etnicităţii la aromâni. Aromânii mai sunt numiţi:
vlahi, tzntziari, aro mani şi rrămâni, iar aromâna
este considerată a fi pe lângă meglenoromâna,
istroromâna şi da co româna, unul din cele patru
dialecte romanice din Balcani.
În capitolul VI este pusă sub lupă ţara în
care trăieşte majoritatea aromânilor: Grecia.
Este bine argumentat rolul aromânilor în istoria
Greciei, rol jucat prin intermediul a numeroşi
cărturari şi oameni de afaceri aromâni.
Analiza unor sate (Zagori, Ioanina, zona
Epirului) subliniază un paradox: aromâna şi-a
pierdut treptat importanţa într-un teritoriu po -
pulat în majoritate de aromâni, fiind înlocuită în
timp cu limba greacă. „Satele din Zagori sunt un
bun exemplu pentru a demonstra că o stare eco -
nomică bună poate arunca în plan secundar

diferenţele etnice şi poate con duce la crearea
unei noi identităţi regionale. Identitatea comună
„romanică” i-a unit pe zagoreni indiferent de
originea lingvistico-culturală şi socio-pro fe sio -
na lă”. Autorul este preocupat de schimbarea
identităţii aromânilor din Bulgaria şi chiar din
România. Apoi face o incursiune în muzica şi
dansurile tradiţionale aromâne care l-au ajutat în
învăţarea limbii aromânilor: „eu am învăţat aro -
mâna cu ajutorul muzicii tradiţionale şi con sider
că muzica este cel mai bun profesor de limbă”.
Într-un capitol autorul ne prezintă primele
texte în aromână care au fost parţial cercetate de
oameni de ştiinţă, istorici şi filologi. Multe
dintre ele au fost scrise în limba greacă între anii
1731-1831 fiind greu de abordat, după Thede
Kahl, din cauza dificultăţilor de descifrare şi din
cauza comparaţiei dialectelor aromâne cu alte
lim bi romanice ale Europei de vest. Răspândirea
aromânilor pe suprafeţe întinse ale Europei de
sud-est a pus în primplan relaţiile cu popoarele
vecine în detrimentul limbii aromâne. Se vor -
beşte de existenţa a cinci grupuri de aromâni
care pot fi diferenţiate şi prin deosebiri ling -
vistice. Cercetători precum Weigand, Capidan,
Pa pahagi şi Caragiu Marioţeanu împart dialec -
tele aromâne în două categorii: nordice (fâr -
şeroţii, muzăchearii şi muscopolenii) şi sudice

(pindenii şi grămuştenii).

vlahilor megleniţi din satul Nânti (Notia
de astăzi), aflat acum pe teritoriul Turciei, un
studiu de caz interesant despre asimilare şi con -
servare, despre islamism şi creştinism. Religia a
jucat un rol hotărâtor pentru identitatea vlahilor
mu sulmani. Ea a dezvoltat posibilitatea iden -
tităţii cu alte etnii musulmane şi o aşează în
acelaşi timp la mare distanţă de rudele de limbă
(vlahii): „Noi ne-am turcit, dar în inimile noastre
am rămas creştini. De fapt, am lăsat liturgia de-o
parte” mărturiseşte un vlah meglenit.
Ultimul capitol are accente polemice chiar
din dorinţa de a sublinia adevărul cercetării.
Spune autorul: „Exact acolo unde istoria este
mai puţin limpede şi sunt semne de întrebare,
istoricii şi etnologii amatori îşi dau frâu liber
imaginaţiei. La acestea se adaugă răstălmăciri şi
interpretări greşite, care ajung să constituie fun -
damentul unor teorii ce provoacă, nu de puţine
ori, conflicte. De aceea nu pot decât să sper că
această carte va fi premisa unui di a log con -
structiv, de care toate minorităţile au atât de
mare nevoie”.
Preocupat mereu de chestiunea mi no ri -
tăţilor, Thede Kahl, călătoreşte mult şi studiază
fenomenele la faţa locului, contribuind, fără pre -
judecăţi naţionale, la dezvoltarea cunoaşterii

Balcanilor cu informaţii actuale.

 

 


Citeşte mai mult... 1

În anul 1992 Tipografia Universităţii Bucureşti publica lucrarea Texte aromâne din comuna Nea-Zoi , jud. Tricala (Grecia).


Lucrarea fusese discutată în cadrul Catedrei de limba română a Facultăţii de litere şi este destinată studenţilor din anii II – III din facultăţile cu profil filologic.


Cele 54 de pagini ale lucrării includ:

  • Notă asupra volumului
  • Precizări preliminare:

1.Date asupra comunei şi a locuitorilor ei

2. Date asupra subiecţilor şi a anchetei

3. Date asupra graiului din Nea-Zoi

  • Transcrierea fonetică
  • Texte

Conform Notei redactate în decembrie 1989 de conf. dr. Liliana Ionescu Ruxăndoiu, textele au fost culese de absolventa Maria Kokka în comuna sa natală. Ele au fost anexate lucrării de diplomă cu tema Observaţii asupra schimbărilor la nivelul vocabularului în graiul aromânesc din comuna Nea-Zoi (jud. Tricala, Grecia), susţinută în ianuarie 1988 sub îndrumarea L. I. R.. Textele au fost înregistrate pe casete în august 1986 – septembrie 1987 şi au fost transcrise fonetic conform sistemului utilizat în lucrările de dialectologie sud-dunăreană, în prelucrarea materialului studenta beneficiind de suportul conf. dr. Matilda Caragiu Marioţeanu. Importanţa textelor era dată de faptul că reflectau aspectul contemporan al aromânei vorbite într-o zonă care nu se afla sub influenţa românei şi că aduceau la zi materialul didactic dialectologic care folosea încă antologiile lui Pericle Papahagi din 1900 şi 1905. Textele au fost ordonate în funcţie de informatori şi li s-au ataşat glose pentru împrumuturile din neogreacă.


Datele asupra subiecţilor şi anchetei arată că textele au fost obţinute de la 16 subiecţi. Subiecţii I – XIII aparţineau la trei familii: KOKKAS (rude din partea tatălui autoarei), ROSSIOS (rude din partea mamei autoarei) şi KOLIŢAS, în timp ce subiecţii XIV –XVI aparţineau familiilor BABANI, GIANIS şi PAILA. Subiecţii erau reprezentativi pentru 3 generaţii: părinţi, copii şi nepoţi. Textele conţin relatări pe trei teme: o zi petrecută acasă, o zi petrecută în oraş (lucru, şcoală) şi întâmplări, bătrânilor cerându-li-se şi povestirea unui basm.


Datele asupra graiului din Nea Zoi arată că graiul textelor are un caracter mixt: atât fărşerot originar, cât şi pindean şi grămostean. Vocabularul folosit indică faptul că (î), absent din graiul fărşerot, apare ca rezultat al închiderii unui (ă) neaccentuat (fîţemu), dar în poziţie nazală este prezent (căni). Ca şi în graiul fărşerot, (u) final este asilabic. Spre deosebire de graiul fărşerot, apare închiderea vocalelor neaccentuate de apertură medie prin trecerea lui (e) la (i) în (triţea) şi (o) la (u) în (upurii ’’opării’’). În consonantism se observă prezenţa fricativelor împrumutate din greacă (θ, δ, γ), explicabilă prin bilingvism şi reducerea unor grupuri consonantice la o consoană simplă (leami ‘’lemne’’). Există de asemenea un aspect comun al graiului fărşerot cu meglenoromâna: palatalizarea labialei (f) cu dispariţia acestei consoane (s-ibî), faţă de (s-h’ibî) în celelalte graiuri aromâne. Litera (u) apare ca marcă a formei articulate la singularul masculinelor şi neutrelor nu numai la cazurile nominative şi acuzativ, ci şi la genitive şi dativ (Al lupu i dzîţea lali Cola – ‘’Lupului îi zicea unchiul Cola’’), aspect regăsit în Liturghierul aromânesc din secolul XVIII. Puternica influenţă neogreacă în lexic este explicată prin ‘’contextul geografico-politic’’ în care este folosit graiul.

 

Transcrierea fonetică:

á, é, ó, í, ú (vocale accentuate)

- ĭ, - ŭ (vocale finale asilabice)

Ќ, ģ (occlusive paletale)

ľ, ń (sonantele lichidă şi nazală înmuiate)

h’ (fricative paletală rezultată din paletalizarea lui f)

θ, δ, γ (fricativele împrumutate din limba greacă)

ç (africata dental sonoră)

ĉ, ĝ (africatele prepalatale)

 

 

Cele 36 de texte revin subiecţilor astfel: I / 1 -2, II / 3, III / 4-5, IV / 6-9, V / 10, VI / 11, VII / 12, VIII / 13-15, IX / 16-17, X / 18-21, XI / 22-24, XII / 25-27, XIII / 28-30, XIV / 31-34, XV / 35, XVI / 36.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Citeşte mai mult... 0

Lucian Lică, judecător la Tribunalul Constanţa - secţia Penală, a debutat ca scriitor, cu o lucrare deosebită, intitulată „Aromânii - Studii monografice sintetice”. Este prima carte editată, după mai multe tentative de-a lungul timpului, şi care a văzut lumina tiparului, în condiţii deosebite, la Editura „Dobrogea”, aparţinând Trustului de Presă „Cuget Liber”.

...................................................................................................................................

„Este un început…“
Revenind la lucrarea „Aromânii - studii monografice sinte-tice”, autorul spune că „din păcate, studiile trecute referitoare la acest fenomen nu au încercat o structuralizare în parametri istoriografici clasici. Lucrarea «Aromânii - studii monografice sintetice» nu doreşte decât să ofere anumite repere ce se pot înscrie parametrilor menţionaţi, fără însă a aprofunda la nivel retoric acest ansamblu”.
„Nu ne propunem decât o sinteză bine definită a principalelor repere din istoria aromânilor pe care, de altfel, vom încerca să conturăm portretul unora dintre cele mai importante personalităţi ale istoriei şi culturii macedo-române şi aceasta pentru cât mai corecta definire a componentei sud-dunărene care, în ansamblul ei, trebuie să facă parte din ISTORIA ROMÂNILOR” - mai spune autorul.
Tot Lucian Lică afirmă că „este un început…”. Noi putem completa că este un debut oficial promiţător, curajos, şi că scriitura sa deosebit de curată, de lucidă şi plină de sensibilitate, de concret şi raţiune, de o stăpânire corectă a limbajului şi a formei, îl poate consacra uşor printre scriitorii şi oamenii de cultură constănţeni şi nu numai.

 

SURSA

Camelia Miu Mitric, Judecătorul Lucian Lică, de la Tribunalul Constanţa, a debutat ca scriitor cu o carte despre aromâni, ''Cuget liber'', Constanţa, 24 aprilie 2009, http://www.cugetliber.ro/1240520400/articol/38951/judecatorul-lucian-lica-de-la-tribunalul-constanta-a-debutat-ca-scriitor-cu-o-ca/

Citeşte mai mult... 0

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required