Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Recenzii » P-S » Tambozi Justin - Mărturiile lui Constantin Papanace: Un document al cauzei aromânilor / 1996
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
06-06-2011

Tambozi Justin - Mărturiile lui Constantin Papanace: Un document al cauzei aromânilor / 1996

Rate this item
(0 votes)

În 1996 la editura fundaţiei ’’Andrei Şaguna ’’ din Constanţa era publicată broşura Mărturiile lui Constantin Papanace – Un document al cauzei aromânilor. Broşura prezenta manuscrisul lui C.P. întitulat Uneltiri criptostrăine pe lângă Mareşalul Ion Antonescu în timpul regimului legionar. Discuţii încordate avute cu el, manuscris îngrijit şi prefaţat de economist doctorand Justin Tambozi. Lucrarea era sponsorizată de J.T. şi Iani Tutungiu.


La început prefaţatorul s-a delimitat de Mişcarea Legionară, al cărei fruntaş a fost Constatin Papanace, reţinând din activitatea acestuia acţiunile de susţinere a cauzei aromânilor: ’’(...) el a parcurs cu străduinţă toate scrierile despre macedo-români (subliniere J.T.), clarificând numeroase aspecte şi sintetizând cu un spirit elevat conotaţiile luptei multiseculare a gintei sale latine, a luat atitudine în apărarea fiinţei şi tradiţiilor fraţilor săi în speranţa îndrituită a rezolvării cauzei lor, a scris articole şi studii pertinente despre aromâni (macedo-români) (subliniere J.T.), a editat publicaţii, unele în limbi de circulaţie, cu o tenacitate exemplară.’’


Manuscrisul fusese pus la dispoziţia editurii de Carol Papanace, fratele lui Constantin. Carol a publicat în 1995 la editura Brumar lucrarea fratelui său Geneza şi evoluţia conştiinţei naţionale la macedo-români. Prefaţa era semnată de medicul Ionel Zeană, care arăta că: ’’(...) toate manuscrisele lui Constantin Papanace, referitoare la problema aromână, sunt atât de interesante , scrise judicios şi obiectiv şi, pe deasupra, solid argumentate, încât merită să fie republicate integral’’. I.Z. sublinia că ’’Republicarea este de o importanţă capitală pentru salvarea de la pieire a acestei viguroase ramuri a neamului românesc , care a putut să reziste două milenii tuturor vitregiilor istorice abătute asupra ei, dar care azi, în noile condiţii politice, în care se face atâta caz de drepturile sacrosancte, imprescriptibile ale omului şi ale minorităţilor etnice, riscă să dispară definitiv în câteva decenii, dacă nu se intervine urgent şi energic şi nu se întreprind măsuri adecvate de protecţie, nu numai pe căi oficiale, ci şi particulare, individuale şi colective, prin asociaţii culturale, întruniri publice, simpozioane, festivaluri artistice, expoziţii, conferinţe, presă, radio-tv,literatură, biblioteci etc’’.


În acest sens, editura fundaţiei A.Ş. publicase în 1995 lucrarea lui C.P. Fermentul aromân (macedo-român) în sud-estul european şi se atrăgea atenţia că o altă lucrare a lui C.P. îşi aştepta editorul: Reflecţii asupra destinului istoric şi politic al Aromânilor.


Înaintea manuscrisului lui C.P., editorul prezintă scurte biografii ale lui C.P. , generalului Ion Antonescu, profesorului universitar George Murnu, scriitorului Nicolae Batzaria, medicului Sterie Petraşincu şi avocatului Petre Papacostea (vezi secţiunea Biografii de pe sait). Ultimii 4 au făcut parte din delegaţia de intelectuali aromâni care l-a însoţit pe Papanace la întâlnirea cu I.A. (’’conducătorul statului’’ de la 04.09.1940-n.n.) care ocupă locul central în manuscrisul lui P.


Într-o scurtă ’’Lămurire’’, C.P. arată că la început, I.A. era rezervat în relaţia cu el, numindu-l ’’Macedoneanul’’ la ceremonia de depunere a jurământului în calitate de subsecretar de stat la ministerul de finanţe.După unele convorbiri despre chestiunile balcanice şi elementul Aromânesc (sublinierile editorului) aceste rezerve s-au diminuat.


Prima neînţelegere cu I. A. a apărut la scurt timp după invazia Greciei de către armatele Italiei fasciste la 28 octombrie 1940, când aromânii din Grecia au început să fie persecutaţi de autorităţile greceşti. La o şedinţă a conducerii legionare prezidată de I.A. asistat de Horia Sima, C.P. propunea represalii împotriva grecilor din România. La opoziţia celor doi lideri ai regimului autoritar de la Bucureşti, C.P. a declarat: ’’Dacă trăia Căpitanul (Corneliu Zelea Codreanu a fost executat în 1938 de regimul autoritar al regelui Carol II– n.n.), nu era să se vadă acest spectacol trist, ca o populaţie românească să fie exetrminată atunci când la cârma Statului Român se află un regim legionar (de la 14.09.1940-n.n.). Eu nu mă pot cu această situaţie când ramura din care fac parte este nimicită’’. Iniţial a I.A. a reacţionat dur ca şi H.S., dar apoi s-a reţinut, înţelegând că acuzaţia lui C.P. îl viza în primul rând pe H.S.


În timpul vizitei oficiale a lui I.A. la Berlin, unde a fost însoţit şi de C.P., studenţi şi poliţişti legionari au sechestrat în locuri necunoscute pe unii fruntaşi greci din România. Alţi fruntaşi greci din România au intervenit pe lângă soţia generalului, Maria, pentru eliberarea celor reţinuţi.


Această problemă a fost pusă de Rioşianu, subsecretarul de stat la interne, în prima şedinţă de guvern restrâns referitoare la ordinea publică, la care finanţele nu participau de obicei, dar la care C.P. a fost invitat. R. a subliniat ’’dezordinele coloniştilor din Cadrilater, care îşi fac de cap în Ţară’’ (aromânii colonizaţi în judeţele Caliacra şi Durostor, retrocedate Bulgariei la 7 septembrie 1940, şi care fuseseră recolonizaţi cu predilecţie în judeţele Constanţa şi Tulcea – n.n.). Apoi a urmat un scurt dialog între C.P. şi I.A. :

’’Mă surprinde faptul că Domnul Rioşianu, care se arată atât de bine informat asupra ilegalităţilor făcute de Macedoneni, nu pomeneşte niciun cuvânt despre atrocităţile care le comit Grecii D-sale împotriva populaţiei româneşti din Grecia.Dacă nu pentru alt ceva, cel puţin pentru a găsi o explicaţie ilegalităţile car ele semnalează în cazul în care ele sunt juste. Eu nu cunosc nimic, fiindcă după cum ştiţi aseară ne-am întors din călătoria de la Berlin (începutul lui noiembrie-n.n.).Fără a aproba cele ce au făcut , omeneşte găsesc o explicaţie .Nu se poate pretinde unor oameni care îşi văd părinţii, fraţii şi surorile internaţi,avutul distrus şi satele incendiate, să aibă răbdare până la infinit, mai ales că până acum nu s-au luat nici un fel de măsuri de protecţie eficace.’’

Antonescu: ’’Dar de unde ştii că acolo se petrec cele ce spui?’’

Eu: ’’Am sute de informaţii şi din toate părţile în acest sens.’’

Antonescu:’’Şi eu primesc informaţii, dar din 100, abia un adacă este justă!’’

Eu:’’Vă voi da un raport trimis de cineva de acolo cu date precise; cât priveşte Grecii sechestraţi aici, voi face toat e diligenţele să aflu cine a făcut această operaţie şi să fie eliberaţi, dar pentru aceasta nu trebui să se irite spiritele cu acuzaţii nedrepte.’’

 

P. reda această conversaţie din memorie, apreciind că ea fost redată ’’trucată şi mutilată’’ în cartea Pe marginea prăpastiei (apărută în 2 vol. Bucureşti în 1942 – n.n.). După câteva zile de la această şedinţă cetăţenii de naţionalitate greacă au fost eliberaţi, dar în opinia lui P. ’’uneltirile Criptostrăinilor pentru ponegrirea Macedonenilor au continuat pe lângă Antonescu.’’


El a prezidat apoi o şedinţă a Societăţii de cultură Macedo-Române din Bucureşti (înfiinţată în 1879 prin decret domnesc–n.n.), unde a declarat că ’’drepturile românilor vor fi efectiv apărate în noua conjunctură creată de Axă (alianţa dintre Germania nazistă, Italia fascistă şi Japonia militaristă la care a aderat şi România regimului Ion Antonescu – n.n.) în Peninsula Balcanică’’.


De asemenea, C.P. a dat o declaraţie pentru presa oficială a regimului naţional-legionar, care a condus la reacţia lui Collas, ministrul grec la Bucureşti, pe lângă I.A. Ca urmare C.P. a primit o adresă din partea ministerului de interne. ’’Am răspuns tot în scris, punând chestiunea la punct, în special teza lui Antonescu cu izbucnirea unui conflict şi indispoziţia Axei,arătând că problema persecuţiilor din Grecia nu sepoate compara cu aceea din Ungaria, întrucât Grecia nu face parte din sistemul Axei, ca Ungaria.’’


Aceste probleme le-a ridicat şi într-o şedinţă specială a Consiliului de 35 al SCMR.


Toate aceste evenimente au condus la convocarea lui P. de către general la o discuţie ’’în chestia Macedonenilor’’, cerându-i să invite şi câţiva fruntaşi ai comunităţii. Întâlnirea a avu tloc la Preşedinţia Consiliului de Miniştri, în cabinetul lui A.

’’Conducătorul’’ a început destul de abrupt , arătând că primeşte nenumărate plângeri din ţară referitoare la coloniştii Macedoneni şi intervenţii repetate ale ministrului grec la Bucureşti şi, în consecinţă, i-a avertizat că, în cazul în care aceste agitaţii nu încetează, va ordona măsuri ale forţelor de ordine publică. Generalul a exemplificat cu un articol din ziarul ’’Armatoli’’ caracterizat de atacuri la adresa grecilor şi cu declaraţiile lui P. la întorcerea de la Berlin , care ’’l-au alarmat pe Domnul Collas’’.

Declaraţia lui A. a provocat stupoare şi P. a considerat că ’’această situaţie nu poate rămâne nepusă la punct’’, încercând ’’să o dozez pentru a fi totuşi suportabilă’’ pentru firea cazonă a generalului:

<<Domnule General,

Când mi s-a comunicat că doriţi să aveţi o conferinţă cu mine şi cu Fruntaşi Macedo-Români, în chestiunea Macedoneană, am fost plin de bucurie, că în sfârşit această problemă începe să preocupe forul cel mai înalt al Statutului Român. Credeam că aveţi probleme înalte de discutat şi chiar speram că vreţi să ne aduceţi vreo veste bună în legătură cu această ramură românească, care continuă să sufere încă prigoane cumplite. (...)

Niciodată nu-mi putea trece prin gând că Dvs. ne-aţi chemat ca urmare a unei reclamaţii a Domnului Collas, determinată de motivul pueril că un student macedonean,a cărui comună natală este incendiată de Greci, avutul distrus, iar părinţii purtaţi în lanţuri spre lagărele de concentrare, îşi varsă focul într-o gazetă cu tiraj redus, un articol cu adjective tari. Este liber ca Domnul Collas în calitate de înfocat aptriot Grec, să aibe sensibilitatea cea mai ascuţită. Dar noi avem datoria să nu ne lăsăm turburaţi de această sensibilitate estetică şidacă vrem să ne preocupăm de problema Macedoneană, atunci să ascultăm nu tânguirile ipocrite şi cinice ale Domnului Collas, ci gemetele românilor din lagărele şi închisorile greceşti.

V-amintiţi Domnule General, în drum spre Roma, v-am spus că o mare misiune istorică vă aşteaptă pe Dvs. şi în ceea ce priveşte soarta elementului românesc răspândit în Balcani. De două mii de ani aceşti oameni suferă. Poate a sosit momentul ca acum să-şi primească răsplata suferinţelor şi libertatea mult aşteptată. N-am găsit toate condiţiile care speram acolo,dar acţiunea este în curs şi aceste condiţii optime se pot naşte mâine.(...)

Poate cu atât mai mult cu cât Dvs. ştiţi mai bine ca mine care este situaţia Ministrului nostru la Atena, Domnul V. Gane.

Este de mai bine de două luni la Atena, şi până acum n-a reuşit (să vază măcar odată) să fie primit măcar odată, în audienţă, de Primul Ministru Grec Metaxa, cu toate că avea atâtea lucruri grave de a aduce la cunoştinţă.Mereu a fost îndrumat spre un simplu Subsecretar de Stat, la Externe, fost pe vremuri Şef de bandă de Antarţi (paramilitari naţionalişti greci în perioada Imperiului Otoman-n.n.) (...)

Nu ştiu ce veţi face Dvs. cu deranjerile şi insolenţele Domnului Collas. Eu v-aş spune ca să-l îndrumaţi la mine să-i amintesc Domnului Collas, anumite lucruri ca să vie la realitate. Dar ori cum, noi ca Legionari şi Macedoneni , nu vom tolera ca pe viitor să fim la cheremul Fanarioţilor.

Eu mă străduiesc din răsputeri să potolesc legitima revoltă care a cuprins pe toţi ai noştri şi în special cei tineri, pentru tot ce se petrece în Grecia. Chiar articolele cu adjective tari le-am tolerat şi le-am găsit necesare ca să semai descarce revolta verbală şi să fie o supapă de siguranţă. Dacă însă actuala situaţie va continua şi în plus se vor adăuga şi aţâţările insolente ale lui Collas,sau ale altor grecotei (Scanavie,etc) care vă asaltează, nu mai pot garanta.’’

Antonescu: ’’Dar ce, cu aceasta vrei să mă ameninţi?’’

Eu:’’Nuvă ameninţ Domnule General , dar vă aduc la cunoştinţă o realitate care există şi pe care încalitatea Dvs. de Conducător al Statului , trebuie să o cunoaşteţi?!’’

Tensiunea ajunsese la maximum. Atmosfera era încărcată.

Antonescu a stat un moment şi apoi pe un ton schimbat a zis: ’’Să nu crezi că eu nu sunt sensibil la chestiuni de demnitate şi nu cunosc tot răul care l-au făcut Ţării şi neamului românesc, toţi aceşti Fanarioţi. Ş-apoi trebuie să ştiţi, că şi eu sunt de origine Macedonean.’’ (sublinierea editorului)(În biografia lui I.A., editorul îl citează pe preotul Ştefan Palaghia, care în Istoria mişcării legionare din 1993 susţinea originile balcanice ale genaralului.)

Această mărturisire a folosit-o Batzaria, ca să intervină cu o glumă care a înseninat atmosfera: ’’Ah!Apoi faţă în faţă, stau două butoaie de pulbere!’’

Toţi au râs. Mareşalul Antonescu surâzând a continuat: ’’Măsurile care trebuiesc luate trebuie să fie în cadrul legilor, şi nu acte izolate şi arbitrare, cum a fost sechestrarea Grecilor. Iată vă promit dacă Grecii nu se astâmpără şi persecuţiile din Grecia vor continua, vom înfiinţa şi noi lagăre de represalii, unde să fie închişi , un număr mai mare de Greci de câţi Români sunt închişi în Grecia’’...>>

După aceste declaraţii ale lui A., care reflectau şi linia politică a dreptei naţionaliste din acea epocă, discuţia a luat un curs cordial. După terminarea întrevederii, Papacostea i-a atras atenţia lui Papanace: ‘’prea tare ai fost’’. Acesta i-a replicat că a fost o problemă de psihologie, dat fiind faptul că îi cunoştea firea lui A.: ‘’Dacă am fi cedat cu un centimetru, cauza noastră era pierdută’’. Papanace a recunoscut în final că din partea sa a fost şi un calcul şi o ieşire.

 

După această discuţie, Papanace a constatat că Mihai Antonescu, care gira ministerul de externe, îi arăta toate instrucţiunile pe care le dădea misiunii diplomatice româneşti de la Atena ‘’pentru ca interesele româneşti să fie cu energie şi demnitate apărate’’. De asemenea, în 1942, pe când se afla în exil în Germania nazistă, Papanace s-a întâlnit cu un diplomat german întors de la Bucureşti, care i-a demonstrat în faţa tuturor legionarilor prezenţi că Antoneştii ‘’au vorbit foarte elogios de D-ta’’.


În finalul manuscrisului, P. concluziona că ‘’deosebita mea slăbiciune pentru problemele care se leagă de originea mea de Român Macedonean’’ a atenuat ascendentul pe care îl realizase faţă de I.A. şi influenţa politică pe care ar fi putut-o exercita asupra acestuia.


Broşura se încheie cu lucrările lui P. apărute la editura ‘’Armatolii’’ Cetatea Eternă şi în editura ‘’Biblioteca Română – Freiburg’’ (vezi secţiunea Bibliografie de pe sait)

 

 

Marius Teja

Marius Teja

M-am născut în 1969 în Constanţa, dintr-un tată fărşerot şi o mamă cipană (Nurciu). Am absolvit în 1997 Facultatea de istorie a Universităţii Bucureşti. Am lucrat în Bucureşti în învăţămîntul preuniversitar şi în presă. În prezent sunt pensionat şi locuiesc în Constanţa.

Website: www.aromanul.ro

Leave a comment

Make sure you enter the (*) required information where indicated.
Basic HTML code is allowed.

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required