Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Recenzii » W-Z » Displaying items by tag: limbă
A+ R A-

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445

În 1985 poetul aromân Atanasie Nasta a publicat o antologie lirică aromână, în care a selectat 10 poezii de Nicolae Caratana (12.02.1914 Horopani, Grecia – 19.10. 1992. România). Dintre acestea, 4 au fost incluse în antologia H. Cândroveanu şi K. Iorgoveanu (1985) cu transpunerile editorilor (vezi articol sait) şi 5 în volumul Aşteptu soarili al autorului (vezi articol sait cu versiunile mele româneşti).


Fă-ne patrie şi-a noauă (Fă-ne patrie şi nouă)

Toamnă. Brumă. Livă-araţe.

Turmele dipună 'nghios.

Chiprile canda da boaţe,

Cântic ca dit chiatră scos.

(Toamnă. Brumă. Adiere rece.

Turmele coboară în jos.

Talăngile parcă prind glas,

Cântec ca din piatră scos.)

Muntile, patria-analtă

s-başe cu lumea-alantă?

Tut ma-analtu, tut ma-analtu

lia vîr dumnidză cu-asaltu?

(Muntele, patria înaltă

se sărută cu lumea cealaltă?

Tot ma înalt, tot mai înalt

ia vreun Dumnezeu cu asalt?)

Nghios tu câmpul di Sărună

poate anghili va dipună.

Poate vîrnă Stămărie

fără hiļiu şi fără hiļie

cafră vîrnă cătăndie

tri mărata armâniļie.

(În jos pe câmpia din Salonic

poate îngeri vor coborî.

Poate vreo Sfântă Marie

fără fiu şi fără fiică

caută vreun noroc

pentru biata armâname.)

Treaţe un nior ma spes.

Secul laiu, secul astes,

trâmba-li cade piste oi,

fă-o flambură tri noi.

(Trece un nor mai spes.

Secul nefericit, secul nenorocit,

pânza-i cade peste oi,

fă-o steag pentru noi.)

Dumnidză, lăi Dumnidzale,

prinde s-ni disclidz ’nă cale!

Grea un zbor tăliat în doauă

fă-ne patrie şi-a noauă!

(Dumnezeu, Dumnezeule,

începe să ne deschizi o cale!

Grăieşte un cuvânt tăiat în două

fă-ne patrie şi-a noauă!)

 

 

 

SURSA:

Nasta Atanasie (editor), Ecou de cîntec aromânesc, editura Litera, Bucureşti, 1985, pp. 92-111.

În 1985 scriitorii aromâni Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu au publicat Un veac de poezie aromână, antologie în care au inclus şi opt poezii ale lui Constantin Colimitra (1910/1912-2001), transpuse în română de K. I.: Eraţî, Limba, Pistusesc, Şaptili oahti, Vatră astimsă, Cînta un picurar, Stai drept! şi Eminescu, frate.

 

Eraţi(Eraţi)

Eraţi, când bânaţî,
Pârinţî alâvdaţî,
Di tuţî, e, di tuţî
Pârinţl'ii-a mei vruţî!
O, tate analt,
Ca tini, vîr alt
Tu sinur, aua!
Văhi apa durnea
Ma tini, ştiu. Nu!
Lãi tate, cît-iu,
Ntreb: Boia ţ-u porţî?
- Tu lumea di morţî!

(Eraţi, cînd trăiaţi,

Părinţi lăudaţi....

De lume cinstiţii

De mine iubiţi...

O, tată, înalt

Ca tine, nu-i alt

Aci,-n, lumea mea!

Poate apa dormea

Dar tu niciiodată!

Pe unde-acum, tată,

Bioiul ţi-l porţi?

- În lumea de morţi!)


 

O, dadâ livendâ;
Nâ vearâ, nâ tendâ
Scuteai dit râzboi
Ş-multi-alti, ti noi!
La dadâ, sâ ştiu:
Cât-iu, la, cât-iu
Buneaţa ţ-u porţî?
-Tu lumea di morţî!

(O, mama mea dragă,

O vară întreagă

Lucrai la război:

Strai, cergi pentru noi!

Vreau, mamă, să ştiu

În ce loc pustiu

Blîndeţea ţi-o porţi?

- În lumea de morţi!)

 

 

Stai drept! (Stai drept!)

 

Stai drept,analîţă frîmtea,ş-fă percea di nă parti,
Cum feaţiră pîpînil'ii ahîti nil'i di ani.
Sâ ştie lumea tutâ: şi oaspiţî şi duşmani
Că Fara-a tauă ş-Limba, surori sînt fără moarti!

(Stai drept, înalţă-ţi fruntea, dă-ţi părul într-o parte

Cum au făcut străbunii de-atîtea mii de ani,

Să ştie toată lumea: prieteni sau duşmani

Că Neamul tău şi Limba-s surori fără de moarte!)

 

Stai drept, analţă frîmtea şi scoati-u tu lunină,
Ni frică, ni-aruşini! Ca tini vedzî vîr alt?
Pîstreadzâ-ţî pirifania cît muntili di-analt
Ca s-poţî sâ spuni di-apoia: furtuna poati s-vină!

(Stai drept, înalţă-ţi fruntea şi ţine-o în lumină,

N-ai frică, n-ai ruşine! Fii drept cu celălalt!

Păstrează-ţi, dar, mândria cît muntele de nalt

Să poţi să spui apoi: furtuni, griji, pot să vină!)

 

Cu mintea la giuneaţa pîpînilor ţi bînară
Ca vulturil'ii, dip libri ş-cu cheptlu ca di her.
Pîpînil'ii ţi dit etă şi stealili dit ţer
Va s-li-angîna c-un şuir s-li facă niali-ambară,

(Cu gîndul la străbunii care trăiau sub soare,

Ca vulturii de liberi, cu pieptul ca de fier,

Străbunii ce, odată, şi stelele din cer

Puteau să le adune - ca turmă de mioare.)

 

Ascultă ţi va s-dzîcâ a Limbl'ei Dimîndari
Ţi vini di diparti ca apa di fîntîni
Şi l'ia-u s-ti cuminii, va facâ s-arâmîni
Cu iea pîn' la moarti! Ascultâ ş-nu ti-aspari!

(Ascultă ce-ţi grăieşte a limbii dimăndare

Ce vine de departe, ca apa de fîntînă -

Cuminecare-ţi fie! Şi-n veci o să rămînă

Cu tine pîn'  la moarte, şi scut şi apărare!)

 

Las s-dzîcâ ţi vrea xenlu, alasă-l ca s-alatră;
Curată ţîni-ţi limba ş-muşată cum u-aflaş!
Di-apoia s-ai tu minti FUMEAL'IL'EI s-u-alaşi,
Cu iea s-cîntâ, s-plîngâ di-avigîra di Vatră!!

(Să zică dar străinul - ce-o vrea - să clevetească...

Tu să-ţi păstrezi doar limba ta veche şi curată

Copiilor s-o laşi - comoară minunată -

Şi flacăra nestinsă în vatra părintească!)

 

 

Şaptili oahti (Cele şapte coline*)

 

Stau şaptili oahti cu lăi cucuvealii.

Măratli oarbi ş-dip surdi ş-dip muti.

Tu-aistă irnie, di ani două suti,

L-angreacă, ca pissa pişchirlu di jali.

(Stau şapte coline, precum cucuvele

Sărmanele, oarbe, şi surde, şi mute...

În astă pustie - de ani două sute -

Apasă-ntunericul - ca pînza de jele.)

 

Trec ş-noril'ii: mileti cu ţirili-arupti

Şi, fără ca s-nţeară cad chicuti greali.

Di ani două suti pi-aua nu s-ved steali,

Di frica pîngînilor si-ascumsiră tuti.

(Trec norii pe cer cu sitele sparte

Ce ploaie aduc, gînduri triste şi grele...

De ani două sute - pe-aici nu sînt stele -

De frica păgînilor - ascunse-s în moarte - )

 

Nu s-veadi ni luna s-u-ntreb: cîti-iu luară

Râmănil',avearea, Moscopolea-Steauă

D-amallîmă tută? Anathimă greauă

Ţ-arunc Soie-arauă: S-ti ţînă subsoară

Neavearea, lăieţli, să suschiri di-agiună,

La casili xeani s-aladzî-pirpirună!!!

(Nici luna nu este s-o-ntreb: unde-s toate?

Aromânii, averile, Moscopolea - stea

De-argint şi de aur? Ursita-a fost rea!

Te blestem în veci, păgînule neam,

Neajunsuri, suspin să te-ajungă

La case străine copiiii să-ţi plîngă!)

 

 

* N. ed.: Şapte coline, locul unde s-a ridicat Moscopolea.

 

 

Eminescu, frate (Eminescu, frate)

 

L'iau peana ş-trimburarea mi-acaţă, frate bun.

Ard steali, ardi luna ş-tu-avlie cadi-asimi.

Poetlu ţi vîr'n-oară să scrie, s-vrea ti tini,

Să sta, fără di altă, ună stîmînă-agiun!

(Iau pana şi nelinişti mă-ncearcă, dragă frate,

Ard stele, arde luna şi cad raze senine.

Cel ce va vrea vreodată un vers ca să-ţi închine,

Va trebui să stea în rugi fierbinţi, curate.)

 

Di-apoia la Icoana-ţî ţi lunineadză tut

Să-şi frîngă dip dzînucll'i ca s-l'ia cumnicîtură

Şi s-iasă pi nafoară că s-veadă ca chirură

Şi stealili şi luna! Maş un Luţiafir vrut

(Şi la Icoana ta, de dorul tău flămînd,

Genunchii să-şi îndoaie, în rugă adîncit,

Să iasă apoi afară, să vadă c-au pierit.

Şi stelele şi luna! Doar un Luceafăr blînd)

 

E sus: Cîluz di noapti, di dzuă ş-cînd lu vrei!

Alasă-ni heamă peana di la lunina-a tauă

S-s-aprindă (di-avîrliga scuthidhea iasti greauă!)

Ca s-ved ma ghini pluchil'i ş-ma-nclo muşaţl'i Tei,

(Mai străluceşte sus, pe cerul gol. De vrei,

Mă lasă doar o clipă s-aprind, dar, pana mea

De la lumina ta! (Că-n jur e beznă grea!)

Să văd mai bine plopii şi-nmiresmaţii tei!)

 

Ca s-ved Codrul di-aramă cu fadzl'i oarfîni mări,

Cîdzuţî pi minduiari, lăi Eminescu, frate;

Şi-arîuri niţî ţi-alagă ca iade aspîreate

Ş-mîrata Veronica, văhi s-primnă pi cărări.

(Să văd Codrul de-aramă, cu fagii-n zile sure

Căzuţi pe gânduri grele! O, Eminescu, frate!

Izvoarele-alergînd ca ciute speriate

Şi paote Veronica plimbîndu-se-n pădure...)

 

Ca s-ved cum tuti dzenili, aumbrili ş-li-ntind

Că va si-aproache seara ş-tălăndzili va bată.

Tu suflit va-ni pitrundă bîtearea lor curată

Ş-va-ni dzîc: dipună oili dit munti ca tu Pind.

(Să văd cum dealuri - umbre molatice-şi întind,

Amurgul cînd se lasă, tălăngile cînd bat,

Şi-n suflet îmi pătrunde ecoul lor curat

Să spun: coboară turme din munte, ca şi-n Pind...)

 

Aclo, iu dorm pîpînill'ii a tăl'i şi a mel'i mîraţî,

El'i, după ţi pi plaghiuri thimel'iu ti vatră nauă

Bîgară ca: chirură dit etă-a lor sireauă,

Cînd Soarta Tersă, Laie l'i-arupsi di Carpaţi!

(Acolo, unde dorm străbunii mei, ce-s fraţi

Cu-ai tăi, şi pus-au temei de vatră veche,

Îşi pierd, sărmaniii,-ncet originea străveche

Pe cînd o Soartă Crudă îi rupse de Carpaţi!)


 

SURSA:

Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu (editori), Un veac de poezie aromână, Cartea Românească, Bucureşti, 1985, pp. 369-379.


Poezii de N. Caratana

Marţi, 20 Septembrie 2011 08:56

În 1985 poetul aromân Nicolae Caratana (12.02.1914 Horopani, Grecia - 19.10.1992 România) a publicat volumul de versuri aromâne Aşteptu soarile. Din cele 42 de poezii am selectat 35, ale căror versiuni româneşti îmi aparţin, celelalte 7 apărând cu transpuneri în română în antologia H. Cândroveanu - K. Iorgoveanu din 1985 (vezi articolul).


1. Limba-a noastră (Limba noastră)

Limba-a noastrã-i 'nă ghişteare
aduncoasã, ahîndoasã
bair di flurii, cântare,
ghinicuvîntarie 'n casã.
(Limba noastră-i o comoară
adâncă, profundă
salbă de galbeni, cântec,
binecuvântare-n casă.)
Limba-a noastrã-i primuvearã,
candilă di bană iaste,
mulţ duşmaňi vor s' nî u chiarã,
ma u 'nghiadză gioňi şi 'nveaste.

(Limba noastră-i primăvară,

candelă de viaţă este,

mulţi duşmani vor să ne-o piardă,

dar o înviază tinerii căsătoriţi.)

Limba-a noastrã iaste cântic,
cântic di jale ş' di numţî,
zboarã veacļi di discântic,
fuldzir çe taļie doi munţî.

(Limba noastră-i cântec,

cântec de jale şi de nunţi,

vorbe vechi de descântec,

fulger ce despică doi munţi.)

Limba-a noastrã iaste, armâne,
avrã çe u-aduçe seara,
Roma nî u deade pâne,
di la ea nî tradzim fara.

(Limba noastră-i, aromâne,

răcoarea ce-o aduce seara,

Roma ne-o dădu ca pâine,

de la ea ne tragem neamul.)

Di la nîsă-avem căsmete,
di la nîsă-avem fumeaļie.
Ete ponde, eti şcrete
nu u-au scoasă dit thimeaļie.

(De la ea avem noroc,

de la ea avem familie.

Timpuri blestemate, timpuri nenorocite

nu au scos-o de la temelie.)

Limba-a noastră poartă flamburi,
ari izvure ş' fântâňi,
când u cânţi ti cutreamburi,
cânticul şi-acreaşte mâňi.

(Limba noastră poartă stegauri,

are izvoare şi fântâni,

când o cânţi te cutremuri,

cântecul îşi creşte mâini.)

Limba-a noastră caftă braţă
ca s-u apãrã di-açeļi
çe u pliguiesc tu faţă
ş' li-arăchescu di fumeļi.

(Limba noastră cere braţe

ca s-o apere de aceia

ce o rănesc pe faţă

şi o răpesc din familii.)

Limba-a noastră ş' caftã soia,
ş' caftã limba şi duvletea.
S-u apãrãm sã-sh aflã boea,
S-u-apãrãm sã-sh afla vetea*.

(Limba noastră îşi caută neamul,

îşi caută limba şi statul.

S-o apărăm ca să-şi găsească mărirea,

s-o apărăm ca să-şi găsească tăria.)


Limba rrămăneshti – Limba rămănă

Di căt limbi tsi’am avdzătă,
nu pot z’dzec-u, nj’arăsest ndau,
ma ca limba farshariotslu .!!
Nj’arăseshti ’’e Limba’miau’’.
(Din câte limbi am cunoscut

nu pot să zic, îmi plac vreo două

dar ca limba fărșeroților!!

Îmi place ”e Limba mea”.)


Voi su shtits că am săvdai,
zvi zburrăst-u pi limba’miau.
voi zvi zburrăst rrămăneshti,
sh’voi s’ovdă tută dunjau.
(Voi să știți că îmi place

să vorbesc pe limba mea

voi să vorbiți rămănești

și pe voi să vă audă lumea toată.)


Ai inmate tu păzari ?
cănd e mplină di dunjau ?
sh’tini’oi mintia ceti’ajura ?
sh’avdz un greshti limba’tau ??

(Ai treabă în piață?

când e plină de lume?

și tu ai mintea în altă parte?

și auzi pe unul care grăiește în limba ta?)

Torr capu taz’vedz cai e,
canda ee fumeja’ta,
vre sij gresht, vre s’acats măna.
Ts’pari că llu shti di’uva.

(Întorci capul să vezi cine e,

parcă e ruda ta,

vrei să-i grăiești, vrei să-l prinzi de mână.

Îți pare că-l știi de undeva.)

Di tsinsut’dish tu păzari
ma mutrish u vedz di’unoră,
s’cănoshti fatsa’rrămănu,
di tăpărr’anosti ntroră.
(Din cinci sute de inși din piață

dacă privești o vezi imediat

și recunoști fața rămănului

de


Vra z’dzăcă că him fumejă,
him ca frats tuts di’ună mumă,
nori cufii s’ni partsă,
ju tsădo z’bănăm tu llumă..

(Vrea să zică că suntem rude,

suntem ca frați toți de-o mama

n-are cine să ne despartă

oriunde am trăi în lume)

Peshtili făr’apă,
cum us facă not ?
Sh’puju nu biniadză,
ma n’ozboră dot.

(Peștele fără apă

cum să înoate?

Și pasărea nu trăiește

dacă nu zboară deloc.)

Noi ma dăpărtăm,
di bana tsi shtim,
nu ni măcă lloku,
di cara s’murim.
(Noi dacă ne-am despărțit

despre viețile noastre ce mai știm

nu ne primește pământul

când murim.)


E morti di suflut,
nori vindicari,
ca ano’tsell vecju,
nori mă turrari.

(E moartea sufletului

nu există vindecare

ca anul care a trecut

nu se mai întoarce.)

Ma nu zburrăm limba,
sh’adetsli tsi’aflăm,
a năpotsll’o nots
tsi us’la llăsăm-u.?
(Dacă nu ne vorbim limba

și obiceiurile nu le păstrăm

nepoților nostril

ce le vom lăsa?


Nu om ti’arrushăni,
voi su shtits atsa.
Om ti prifiniatsă,
zburrăst-u limba’mia.
(Nu mi-e rușine

voi s-o știți asta.

Sunt mândru

să vorbesc limba mea.)


Sh’cănd hits tuts rrămănj,
nu voi zgrits n’gărtseshti !!
esti limbă ksiană.
Ej grest-u rrămăneshti ??
(Și când sunteți toți rămăni

nu vreau să grăiți grecește!!

este limbă străină.

Ei grăiesc rămănești?)

 

SURSA

Petro Potsis, ”Facebook”, 1 martie 2012,


NOTĂ

Versiune românească de M.T.

 

În 1868 a fost publicat la Iași un almanah ”de învețătură și de petrecere”. În articolul Începutul creștinătăței și al ierarhiei în Moldova este prezentat istoricul înființării Mitropoliei ortodoxe a Moldovei în Evul Mediu. În acest context se face referire la rolul lui Ioan Asan, primul conducător (1185-1196) al statului creat în urma răscoalei din 1085 a vlahilor și bulgarilor din munții Balcani  împotriva dominației Imperiului Bizantin. Cronicarul bizantin contemporan Nicetas Choniates (1155-1215) îi numea pe aromânii răsculați ”vlahi”, precizând că liderii revoltei, frații Asan și Petru, aparțineau acestui neam.


<La anul 1195, Blagocestivul* între Împărați Ioan Asan, întemeetoriul Imperiului** Român, Bolgar și Serbesc, de preste Dunăre, trecând cu armele la Românii de dincoace de Dunnere, și cucerindui au alungat din țeara aceasta pe misionerii Latini*, și tot-odatăspre a le închide calea pe tot-deauna au opritu pre Români de a mai ceti cărțile Latine, sub amenințarea de a li se tăea limba, dacă ar afla cetindu în limba Latină. Și au introdus în țeara aceasta limba Bulgară**, precum se scrie în cartea ”Țarstvennică”. Cartea este tipărită la Buda, în anul 1844.>

 

SURSA

Alamanac de învețătură și de petrecere pe anul 1868, Iassy, pp. 6-7.

 

 

NOTE M.T.

*Blagocestiv (slavonă) - Credincios, cucernic, cuvios, evlavios, pios, preacredincios, religios, smerit.(DEX)

**Imperiu – Ioan Asan a întemeiat dinastia Asăneștilor (1185-1258), stat numit de bulgari al doilea țarat (țar / slavonă – cezar / latină – împărat / română), primul fiind cel proclamat în 917 și cucerit de bizantini în 971-1018. După 1258 au urca pe tron țari de origine bulgară, statul fiind cucerit de turcii otomani în 1371-1396.

***Latin – Termen cu care creștinii ortodocși păstoriți de Patrarhia bizantină de limbă greacă din Constantinopol îi denumeau pe creștinii catolicii păstoriți de Papalitatea de la Roma de limbă latină. În 1054 avusese loc Marea Schismă între cele două confesiuni, când papa și patriarhul epocii s-au excomunicat reciproc, situație menținută până în secolul XX.

****Până la tipărirea în 1688 a Bibliei de la București în limba română de către domnitorul Șerban Cantacuzino, în bisericile din Țara Românească și Moldova s-a folosit limba slavonă veche, iar alfabetul chirilic slavon s-a folosit până la Unirea din 1859.

<(…)

Vechiul Țarat al Asăneștilor

Arbănași este o așezare rurală, întemeiată de albanezii și grecii emigrați în zona Veliko Târnovo*, Bulgaria, în urma victoriei de la Clocotnița (Klokotnița, în bulgară), repurtată de Ioan Asan al II lea** în anul 1230, împotriva armatei conduse de despotul Epirului***, Teodor Anghelos Duca Comnenul, spune istoricul Nicolae Petrescu de la Muzeul Național de Istorie a României. Considerăm că este important să vorbim despre această regiune în care se află Arbănași, deoarece ea a făcut parte în secolul al XII lea d. Hr., din Țaratul*** vlaho-bulgar, denumit și Țaratul româno-bulgar de naționaliștii români și al Doilea imperiu bulgar**** de naționaliștii bulgari. În realitate, acesta a fost un stat multinațional, apărut în sudul Dunării, în 1186, odată cu victoria vlahilor (proto-românilor) răsculați împotriva Imperiului Bizantin și dispărut în 1258, prin înlocuirea dinastiei vlahe cu suveran cumani***** și bulgari. Sigur, în ciuda toponimiei locale, caracterul multinațional este negat de naționaliștii bulgari care afirmă că acest stat a fost ”bulgăresc” în sensul actual al cuvântului. Însă, slavii, se știe, au pătruns în bazinul Dunării de Jos începând cu secolul VI d. Hr., când s-au amestecat cu populațiile trace romanizate din Balcani, evoluând împreună, fapt demosntrat de lingvistică, toponimie și istoria bisericii. Vlahii (romanii, cum îi denumește împăratul Constantin al VII lea******, 905-959) adoptaseră deja creștinismul după introducerea sa în Imperiul Roman de Constantin cel Mare (325)******* și limba latină ca limbă religioasă. După creștinarea bulgarilor, limba bisericească și cea de stat a fost cea slavonă. Întemeietorii statului, vlahii Petru și Asan, au fost asasinați de boieri în 1196 și 1197, iar fratele lor, Ioniță Caloian******* s-a urcat pe tron și a consolidat granițele de la Carpații Meridionali până la râul Marița*********, de la Marea Neagră până aproape de Albania și obținând de la papă recunoașterea de rege al bulgarilor și românilor.

(...)>

 

SURSA

Maria Oprea, Arbănași: satul de piatră vechi de 500 de ani. Urmele unei populații albaneze stabilite în Bulgaria, ”Prietenul albanezului”, București, an XI, nr. 115, mai 2011, pp. 21-22.

 

 

NOTE M.T.

*Veliko Târnovo=Capitala țaratului Asăneștilor.

**Ioan Asan al II lea=Fiul lui Asan, în timpul domniei sale dintre anii 1218-1241 statul atingând maxima expansiune și putere în Peninsula Balcanică.

***Epir=Țară balcanică antică, a cărei parte nordică aparține azi Albaniei, iar cea sudică Greciei. În perioada 1205-1479 a constituit un principat, despotat în greacă, succesor al Imperiului Bizantin, ale cărui posesiuni europene fuseseră cucerite în 1204 de cavalerii catolici occidentali ai Cruciadei IV. Dinastiile Ducas, Comnenilor și Anghelilor au condus imperiul între 1059-1081, 1081-1185 și 1185-1204.

***Țar=Termen care reprezintă slavizarea cuvântului latin caesar, care desemna pe împărații romani și apoi bizantini.

****Primul Imperiul Bulgar= A fost proclamat în 917 de cneazul Simeon cel Mare și a fost cucerit de Imperiul Bizantin în 1018.

*****Cuman=Popor turcic care a preluat, în a doua jumătate a sec. XI, de la pecenegi dominația asupra teritoriilor viitoarelor state Moldova și Țara Românească, pe care o va pierde în favoarea tătarilor în secolul XIII.

******Constantin VII Porfirogenetul= Împărat bizantin între 912-959. Autor a patru lucrări politico-istorice, i-a menționat pe vlahi în De administrando imperio.

*******Constantin I cel Mare = Împărat roman între 306-337. A emis la Milano  în 313 Edictul de toleranță a religiei creștine. În 325 a convocat la Niceea (Turcia) primul din cele concilii ecumenice al bisericii creștine, unde s-au pus bazele sale dogmatice.

********Ioniță cel Frumos (Caloian în greacă) = A domnit între 1197-1207. A corespondat cu papa Innocențiu III, inițiatorul cruciadei IV în Țara Sfântă, care a fost deturnată spre cucerirea capitalei bizantine în 1204. A negociat cu papa trecerea la catolicism, solicitând acordarea titlui imperial, dar acesta l-a recunoscut doar ca rex Bulgarorum et Blachorum.

*********Râul Marița = Izvorăște din muntele Rila din sudul Bulgariei și se varsă în Marea Egee prin nordul Greciei. 

În 1940 istoricul și criticul literar român Șerban Cioculescu (1902-1988) a publicat lucrarea Viața lui I. L. Caragiale. În primul capitol, referitor la obârșia scriitorului clasic român, el comentează și teoria scriitorului aromân Nicolae Batzaria (1874 Krușevo * Imperiul Otoman – 1952 București * România) asupra originii numelui său.


<(…) Nu demult, N. Batzaria a atacat problema numelui de Caragiale, înclinînd către ipoteza derivării din caragiali, pe turcește oglindă neagră și în grecește caraghiali (8). Un correspondent din Constanța i-a propus apoi o altă etimologie din carațali (pe turcește spin negru), nume grecesc de familie, adeseori întâlnit la grecii de pe țărmul European al Mării Negre și din Asia Mică. La aceasta Batzaria a răspuns arătînd adevărata rostire turcească și semnificația acestui nume, cara-ceali (mărăcine negru) și precizând că în Macedonia sînt numeroase familii, de origine română sau albaneză,Țali și derivatele lor cu prefixe (9). În același articol, d-sa respinge părerea unui alt correspondent, care relevase că numele de familie Caragea, cu particular sufixă li, ar însuma pe cite un membru al familiei Caragea, și arată că această particular se adaugă la locul de naștere sau la o particularitate fizică, dar nu și la un nume neturcesc. Verbal, Batzaria ne-a mai propus etimologia carîngea (pe turcește furnică) – li, cu înțelesul toponimic de localitate bîntuită de furnici: Furnicești. Derivarea numelui de Carageali din Carîngeali prezintă însă dificultăți, prin alterarea sau căderea cîte unui sunet. Așadar, studiul conjugat al onomasticii și toponimiei, adeseori positive, iscă tot atît de frecvent nedumeriri, opunînd o serie de probabilități în locul certitudinii, care este una.>

 

SURSA

Șerban Cioculescu, Viața lui I. L. Caragiale, Minerva, București, 1986, pp. 28-29.


Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129

Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 2 din 2

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required