Aromânul Istorie şi Cultură Aromână

Login Register
Acasa » Site-uri » *** » Items filtered by date: Octombrie 2011
A+ R A-
Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445 Warning: Creating default object from empty value in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/components/com_k2/models/item.php on line 445
Items filtered by date: Octombrie 2011

Bedivan Maria, Pe urmele unui colonist aromân, editura Semne, Bucureşti, 2003, 64 p. (Dan. C. Mihăilescu, ''Omul care aduce cartea'', PROTV, 25.09.2006)

http://www.protv.ro/video/omul-care-aduce-cartea_322_pe-urmele-unui-colonist-aroman_8061.html


NOTE PDF Imprimare E-mail
Scris de PETRU PISTOL   
Daima
Astfel se intitulează revista de cultură, spiritualitate şi opinie a Comunităţii Armâne, revistă care apare la Tulcea şi adună, în cel de-al patrulea an, douăsprezece numere. Anul următor va fi an jubiliar, revista împlinind un lustru de viaţă. Şi atunci va apărea şi un almanah Daima, ne asigură fondatorul şi redactorul coordonator, profesorul Gică Gică, nume făcut parcă să măsoare permanenţa. De altfel, acesta este şi mesajul din titlu, daima, în grai armânesc însemnând întotdeauna. Daima deadun, întotdeauna împreună, le place armânilor să spună, dezvăluind nostalgia unei comuniuni şi convieţuiri ideale, în pofida plasării lor, spre cumpănire, la capăt de ţară: Tulcea, respectiv Timişoara.
Revista cuprinde texte – poezie, proză, reportaje, consideraţii critice etc. – deopotrivă în limba română şi în aromână.
Corect este să ne exprimăm astfel, când ştiinţa limbii ne spune că aromâna este un dialect al limbii române?
Până una-alta, să ne delectăm cu poezia unui român: Câinele care muşcă blând/N-aude, n-a vede,/N-a greul Cuvântului/Pe raza de laser a gândului./Câinele care muşcă blând/Latră la stele celor/Care apun luminând/ Dincolo de Pământ… (Constantin Bejenaru, Câinele care muşcă blând, lui Nichita Stănescu). Dar şi cu aceea a unei aromâne: Vahi nu-a s-citeshtsă-aestu zbor, ma tsă ngrăpsii aoa/Va s-portu daima tu-a meu chept ti tută bana-a mea./ Doi anj di dzăli ti-ashtiptai sh-di multu tsi ti voi/Va-nj hibă greu, ma tut va s-pot s-ti-ashteptu nica doi!//Hii vrutlu-a meu cu oclji lăi, suschirlu- a meu dit gean/Shi loclu-a tău dit inimă nu-a s-poată s-lu lja can /Sh-ma s-hibă s-nu nă him deadun, s-am taxirati grea,/Tut gionli-a meu durut va s-hii, tut prota vreari-a mea! (Mihaela Shutsu, Protra vreari). Mărturisesc că selecţia în aromână mi-a fost interzisă, singurul criteriu al opţiunii fiind frumuseţea în buestru a poetei. Dar, cum cititorul acestor rânduri nu are în faţă mărturia fotografică, nu-i rămâne decât copia palidă a traducerii: Poate nu ai înţeles acest cuvânt pe care ţi l-am spus de mai multe ori,/Dar mereu o să-mi amintesc că te-am iubit şi că viaţa mea s-a schimbat./Pentru că ani de zile m-am gândit la tine şi mă voi gândi la tine,/Îmi va fi greu dar tot am să mă gândesc la tine.//Te iubesc ca pe ochii mei şi plâng mereu după tine,/Locul tău este întotdeauna în inima mea./Şi de va fi să nu fim împreună,/Eu am să mă gândesc mereu că tu ai fost prima mea iubire. (Prima iubire).
Într-un articol definitoriu pentru profilul şi voinţa revistei, intitulat Istoria armânilor şi paradigmele culturale, dr. Mariana Bara revendică reconsiderarea „modelului tradiţional, vechi de mai bine de 150 de ani, construit în cultura română în epoca dominată de ideologia naţionalistă”, model care refuză identitatea etniei aromâne1. Neajunsul – argumentează Domnia sa – porneşte de la „asemănarea evidentă între armână şi română, dată de originea latină a ambelor limbi (s.n.)”. De aici, prin extrapolare: „a fost relativ uşor ca toate celelalte componente ale sistemului cultural să fie subordonate acestei înrudiri”. Prin urmare, aromâna nu este un dialect al limbii române, ci o limbă latină soră, ce-i drept mult asemănătoare limbii române.
Într-o atare situaţie ne vin în minte cuvintele lui Cicero, reluate aproximativ exact de Hieronim, referitoare la efortul lui Lactanţiu în a demonstra  existenţa divinului: Utinam nostra affirmare potuisset quam facile aliena destruxit, „O, de va putea să le afirme pe ale noastre pe cât de uşor le-a desfiinţat pe cele străine”.  Şi acolo, încă, realitatea era alta.
Destrucţia este simplă şi lesne de realizat. Ar fi vorba de „predispoziţia multor autori de a adera la afirmaţii generale, devenite dogme, investite (sic) cu prestigiul autorităţii”, dar şi de orchestrări ample, recognoscibile la nivel european: „formarea statului – naţiune şi stabilirea mărcilor identitare, cultivarea lor şi politica lingvistică de eliminare treptată a graiurilor locale în favoarea variantei literare”.
 Cum stăm însă cu partea mai anevoioasă, aceea de construcţie2.
Autoarea ne-a avertizat că exhibarea înrudirii glosematice română-aromână induce considerarea superficială a celorlalte domenii spirituale. S-ar trece deci, a fortiori, de la asemănarea limbii la aglutinarea fără distincţie a produsului spiritual în totalitate. S-ar constitui astfel „acest model [care] suferă de o asimetrie şi de un dezechilibru constitutive, date de lipsa de armonizare şi de integrare a părţilor sale componente: descrierea limbii este dominantă, în vreme ce istoria armânilor şi cultura lor sunt insuficiente şi inadecvat studiate”. Ne dăm seama cât de gravă este acuza din finalul aserţiunii, dacă efortul cercetătorilor, români şi aromâni, de descriere a limbii – efort pe care autoarea îl acreditează – se reduce, infra, la „o frază confuză înţeleasă greşit [frază care] a influenţat gândirea lingvistică românească vreme de un secol şi a dus la crearea unei concepţii deformate asupra armânilor şi a limbii lor”.
Să ascultăm însă din argumentele pro domo furnizate de Mariana Bara. „Nu trebuie neglijată – îndeamnă Domnia sa – aşa-zisa mentalitate populară, difuză şi ignorată de actorii principali din această acţiune politică şi culturală: este vorba despre mărturii indirecte înregistrate în folclorul armân”. În acest sens este citat Anastase Hâciu „care subliniază existenţa unei bariere de natură etnică între armâni şi români la nivelul imaginarului popular”.
Schiţăm un răspuns: oricât de real ar fi imaginarul, limba totuşi este incontestabil mai aproape de întreprinderile noastre zilnice. Cum să nu te acapareze prioritar, în cercetare, realitatea limbii, în beneficiul definirii etnice?
Urmează o avalanşă de întrebări care încolţesc modelul tradiţional deficitar, obligându-l să capituleze. Reducem numărul lor cu una, pentru că „De ce romanitatea balcanică este estompată în favoarea românismului?” şi „De ce pare pierdută această romanitate şi şterse începuturile ei?” se regăsesc în aceeaşi predicaţie. Credem că acestor întrebări li s-a dat un răspuns în studiul Limba armănească. Vocabular şi stil sau li se va da în studii viitoare, pentru că, deocamdată, lupta se dă cu forţe inegale. Iar răspunsul – sperăm – se va contura într-un logos demonstrativ,  fără a fi echivalentul arătătorului îndreptat apodictic spre leviathanul biblic – politicul.
Subscriem metaforei de rafinament intelectual: „Putem vedea încorporarea armânei şi a armânilor în sistemul de valori naţionale şi culturale româneşti ca pe o zidire a Anei în mânăstirea de la Argeş. Fără ea, zidirea pare că trebuie regândită”. Comentariile, în partea înălţătoare a înţelesului, sunt de prisos. Doar dictonul latinesc să-i mai răspundă în lege străbună: Omnibus in partibus relucet totum, „Întregul străluceşte în fiecare dintre părţi”.Note:
1 Termenii, destul de severi la adresa liberalităţii spiritului românesc, îi aparţin lui Cristian Tabără. Redactorul de la Pro TV a realizat în ianuarie 2008, în localitatea Stejaru (Eschibaba) o emisiune intitulată exact aşa: Aromânii, identitate refuzată.
2 Presupunem că în lucrarea Limba armânească. Vocabular şi stil, Mariana Bara argumentează pe larg, în pledoarii ample, documentate, în timp ce un articol trebuie să înfrunte indigenţa spaţiului. Deşi un articol de patru pagini, pe trei coloane de revistă format A4, reuşeşte îndeobşte să coaguleze esenţialul.

 

SURSA

Petru Pistol, Daima, ''Argeş'', Piteşti, Centrul Cultural Piteşti, septembrie 2008

Toma Caragiu (n. 21 august 1925, Argos Orestiko Άργος Ορεστικό sau Caragiu TomaHrupisti,[2] Grecia - d. 4 martie 1977, București) a fost un actor români de origine aromână, cu activitate bogată în teatru, TV, film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind Actorul și sălbaticii (1975).

 Biografie

S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir.

Familia Caragiu se stabilește la Ploiești, pe str. Rudului 144. Toma este elev în clasa a opta la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. Actorul va declara mai târziu:[3]

„...am copilărit și am făcut școala la Ploiești. Sunt deci ploieștean get-beget.”
—Toma Caragiu

Este cooptat în trupa de teatru a liceului și scrie în revista liceului Frământări. Primește diploma de bacalaureat în vara anului 1945.

Se înscrie la Drept, dar abandonează cursurile și intră la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. În vacanțe susține o muncă vie de animator cultural și adunând în jurul său alți artiști realizează spectacolul Tache, Ianke și Cadâr de V. I. Popa, pe care îl joacă la cinematograful „Modern” din Ploiești, apoi Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan. Astfel ia ființă nucleul denumit „Brigada culturală Prahova” ce se transformă în „Teatrul Sindicatelor Unite” (1947) din care se va naște „Teatrul de Stat Ploiești” (1949).

Debutul pe scenă îl face pe scena studioului „Teatrului Național” din Piața Amzei (1948), când încă student în anul III, i se încredințează rolul unui scutier în piesa Toreadorul din Olmado pus în scenă de regizorul Ion Șahighian.

La 1 mai 1948 se angajează ca membru al corpului artistic al Teatrului Național. Obține diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani.

La 1 aprilie 1951 se angajează la „Teatrul de Stat” din Constanța, recent înființat, unde joacă, printre alte roluri, pe Rică Venturiano în piesa O noapte furtunoasă.

În 1953, la vârsta de 28 de ani, este numit director al „Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție pe care o va deține timp de 12 ani. A interpretat pe scena ploieșteană 34 de roluri.

În 1965 este invitat de Liviu Ciulei și pleacă la Teatrul Bulandra din București, lăsând în urmă o zestre de 90 de premiere.

A jucat alături de alți monștri sacri cum ar fi Ștefan Bănică, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu și alții.

A murit în mod tragic, sub dărâmăturile blocului din București unde locuia în Cutremurul din 1977 4 martie, care va lua viața și bunului său prieten, regizorul Alexandru Bocăneț.[1]

Toma Caragiu a fost înmormântat la cimitirul Belu din București.

 Viața personală

După primii ani de viață petrecuți în Grecia, Toma se refugiază împreună cu familia (mama, tata și cele două surori mai mici, Matilda și Geta) în Cadrilater, pe atunci în România. După o serie de peregrinări, se stabilesc în Ploiești,[4] unde Toma termină liceul.

Se căsătorește în 1952 cu o colegă de teatru, Maria Bondar (alintată „Bebe”), dar căsnicia nu este dintre cele mai fericite.[4] Divorțul are loc în 1962, nu înainte de adoptarea unei fetițe de 3 ani, viitoarea Maria (Doina) Caragiu; aceasta nu va urma cariera artistică a tatălui (ea declara într-un interviu din 2007: „nu am talentul lui, cultura lui, nici măcar nu-i continui meseria”,[5] ) dar va beneficia de drepturi de autor după tatăl său.[6]

În 1963 are loc căsătoria cu Elena Bichman (n. 1937, București), tot actriță, aflată și ea la a doua căsnicie, după divorțul de actorul și dramaturgul Paul Ioachim.[1] Se pare că nici această căsnicie nu a fost dintre cele mai fericite, posibil datorită temperamentului mai aventuros al actriței.[1][4] După tragica moarte a artistului, Elena Caragiu (familiar „Mimi”) părăsește în 1977 țara și se stabilește în Statele Unite ale Americii, continuîndu-și viața recurgând la diverse expediente[4] sub numele de Helen Cara-Chester.[1] In prezent e recasatorita a treia oara. A venit in Romania in sep. 2011 ca sa faca o casa memoriala Toma Caragiu. Doreste foarte mult sa recumpere casa de la Peris de la actualuol proprietar.

Din 1964 actorul se mută în București împreună cu soția; cumpără o casă rustică în satul Brătulești, comuna Periș, aflată la cca. 29 km de Capitală, unde își petrece timpul liber.[4] Casa va fi vândută ulterior, după moartea maestrului, de către moștenitorea sa, Maria (Doina) Caragiu.[4]

În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă, în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia (blocul Continental)[7] a fost distrus de cutremur până la etajul III (Toma Caragiu locuia la etajul II),[4] dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături.

Una dintre surorile Maestrului, Matilda Caragiu (căsătorită Marioțeanu), (n. 1927), a ajuns o respectată lingvistă, membră a Academiei Române, iar cealaltă soră, Geta Caragiu (căsătorită Gheorghiță), (n. 1929), este o talentată sculptoriță.[8]

[modificare] Filmografie

Toma Caragiu a jucat în 38 de filme:

 

 

Legături externe

 Bibliografie

 Note

 Legături externe

Pitu Guli s-a născut în 1865 în localitatea Cruşevo, pe atunci în Macedonia otomană. A fost unul din liderii revoltei antiotomane din 1903, proclamând o efemeră Republică multietnică la Cruşevo.

Poetul aromân Dina Cuvată din fosta republică iugoslavă a Macedoniei a cules în Guli Pituţara sa un cântec de luptă despre Pitu Guli şi tovarăşul său de luptă macedonean Goţe Delcev.

Goţe Delcev ş-Pitu Guli (Goţe Delcev şi Pitu Guli)

Ieşi –lea dado, tu ubor, 

S-mi pitreş cu mşatlu-ţ dor...

Ieşi –lea dado,s-mi pitreţ -

Berdanca tini s-u vedz, 

Tîş Pirin tu munţ, diparti, 

Ceta-l Delciu iu s-alumtă! 

Tuţ alepţă-s el’i bîrbaţ, 

Cu maliherli di braţ, 

Maş di bumbi încîrcaţ - 

<Nu vrem turţl’i s-l’iavem fraţ!>

Daţ bre fraţ, s-nă ascîpaţ!,

Macedonia ş-o-ari planlu! 

S-nu plîndz, dado – nu jilea, 

Ş-alt Goţe că va s-fîţea, 

Macedonia va-şi dubea - 

Di Cîcuş pîn Giumaia, 

Sinur aclo va şi-avea,

Nume-l Delciu nu-şi chirea -

Pitu Guli soţ l’i-eara, 

Cruşuva el şi-u ţînea, 

Meciţin Camen ş-si bîtea, 

Tiniri gioni aclo s-tuchea, 

Macedonia-şi libera – 

Cruşuva şi-l’i alîvda, 

Numa-l Pitu tinisea! 

Ieşi -lea dado, s-mi pitreţ - 

Viuvudălu-a nost s-ţ-lu vedz...

(Ieşi, tu mamă, în curte, 

Să mă petreci cu frumosu-ţi dor... 

Ieşi –tu mamă, să mă petreci - 

Berdanca tu s-o vezi, 

Tocmai la Pirin în munţi, departe,

Unde ceata-l Delciu se luptă! 

Toţi aleşi ei bărbaţi, 

Cu armele pe braţe, 

Doar cu plumbi încărcate - 

<Nu vrem turcii să-i avem fraţi!> 

Daţi măi fraţi, să ne scăpaţi! 

Macedonia nu o lăsaţi... 

Goţe este căpitanul - 

Macedonia o are în plan! 

Să nu plângi mamă – nu jeli, 

Şi alt Goţe dacă se va naşte, 

Macedonia o va dubea -

Din Câcuş până în Giumaia, 

Graniţă acolo va fi, 

Numele lui Delciu nu se pierdea - 

Pitu Guli tovarăş îi era, 

Cruşova el o apăra, 

La Meciţin Camen se lupta, 

Tinerii viteji acolo se topeau,

Macedonia îşi eliberau -

Cruşova îi lăuda, 

Numele lui Pitu îl cinstea! 

Ieşi - tu mamă, să mă petreci - 

Voievodul nostru să ţi-l vezi....)

 

SURSE:

Dina Cuvată (editor), Carabeu, lăi carabeu. Lilici dit lirica armânească grămosteană, Minerva, Bucureşti, 1985, pp. 58-59

Sava Gârleanu, Pe urmele lui Pitu Guli, ''Libertatea''/supliment ''Frătila'', New York/SUA, an VI, nr. 58-59, iunie-iulie 1987, http://miscarea.net/libertatea-pitu-guli.htm

***, Pitu Guli, ''Wikipedia'', http://en.wikipedia.org/wiki/Pitu_Guli

***, Pitu Guli, ''Wikipedia'', http://ro.wikipedia.org/wiki/Pitu_Guli


Evanghelie Zappa s-a născut în localitatea Labova (Lampobo/Lamparo) din Zappa Evanghelieprovincia otomană Epir, actualmente în Albania, ca fiul cel mai mic dintr-o familie cu 3 copii (Anastase, Evanghelie, Marina). Tatăl său – Vasile Zappa – a fost comerciant, iar mama – Sotira – provenea dintr-o familie vestită de aromâni, a Megiaţilor. Evanghelie şi-a petrecut copilăria în satul natal. Tot acolo a urmat şi primele clase şcolare.

Visarion (1809 - 1884 Athos, Grecia)

Miercuri, 26 Octombrie 2011 07:44

Antonie ieromonahul, Visarion / File de pateric din împărăţia monahilor - Sfântul Munte Athos. Cuvioşi părinţi athoniţi ai veacului al nouăprezecelea, editura Christiana, Bucureşti, 2000,

http://www.proiectavdhela.ro/pdf/batranul_visarion.pdf


Varnava (1829 - 1905 Athos, Grecia)

Marţi, 25 Octombrie 2011 08:21

Antonie ieromonahul, Bătrânul Varnava / File de pateric din împărăţia monahilor - Sfântul Munte Athos. Cuvioşi părinţi athoniţi ai veacului al nouăsprezecelea, editura Christiana, Bucureşti, 2000,

http://www.proiectavdhela.ro/pdf/batranul_varnava.pdf

Mihai Tugearu s-a născut la 23 noiembrie 1952 la Constanța.

Provine dintr-o familie de aromâni originară din Bulgaria.

Îşi petrece cea mai mare parte a timpului în atelierul său de sculptură, situat într-o clădire veche a fostului liceu de artă, în centrul Capitalei. Povesteşte cu drag despre originile armâne şi despre  numele Tugearu, care se păstrează de cinci generaţii. Sculptura e însă arta care îl defineşte cel mai bine. „Arta îi apropie pe oameni şi creează punţi de legătură”, spune artistul.

Tugearu Mihai


Artiştii nu sunt afectaţi de criza financiară


Mihai Tugearu este nemulţumit de faptul că artiştii români sunt mult mai mult apreciaţi în străinătate şi pentru că, în ţară, nu beneficiază de niciun sprijin din partea statului. „În ţări precum Franţa sau Germania, artiştii primesc sprijin pentru atelierele de creaţie. La noi, nici măcar Uniunea Artiştilor Plastici nu mai are sediu”, spune sculptorul.
El aminteşte şi despre criza de care se vorbeşte la tot pasul. „Artiştii sunt  printre cei puţini care nu sunt afectaţi. De ce? Pentru că artiştii nu prea au bani! Au însă satisfacţia că lasă lucrări în urma lor”, afirmă zâmbind sculptorul.


Prima expoziţie, distrusă în ‘77


Prima sculptură, un cap de bătrân, a realizat-o din pământul găsit sub scara din faţa casei, când era în clasa a VII-a. A urmat apoi Liceul de Artă „Nicolae Tonitza”.  Lucrările primei sale expoziţii au dispărut însă, odată cu seismul din ’77. „Atunci am expus prima dată, la Sala Dalles. Toate lucrările s-au distrus din cauza  cutremurului”,  îşi aminteşte sculptorul. Timp de aproape 10 ani, a lucrat pentru Patriarhie. Altarul Catedralei Ortodoxe din Montreal, altarele unor biserici din Germania, Franţa şi, nu în ultimul rând, din Bucureşti îi poartă semnătura. După revoluţie, a realizat o troiţă în memoria victimelor, care se află şi astăzi la Biserica Sfântul Fanurie din Capitală.


Păstrează tradiţiile armâne


Sculptorul încearcă să păstreze vii obiceiurile armâne, prin lucrările sale. Pentru că principala îndeletnicire a armânilor era îngrijirea oilor, aceasta esta şi una dintre temele adoptate în sculpturile sale. Spre exemplu, un baston sculptat, cu un cap de berbec, face trimitere la vechile îndeletniciri şi este unul dintre simbolurile specifice întâlnite în colecţia sa. 
De-a lungul timpului a fost sprijinit atât de armâni, cât şi de români, şi a avut parte mereu de îndrumarea
şi sfaturile profesorului Grigorie Minea. „Artiştii sunt ca o mare familie, indiferent de naţionalitate”, spune sculptorul.


„Conexiuni“, promovarea legăturilor culturale


Mihai Tugearu este membru al Societăţii Culturale Armâneşti şi a coordonat expoziţia „Conexiuni”, care reuneşte lucrările a 40 de artişti armâni şi români. „Arta este liantul care coagulează idei şi modalităţi de expresie diferite, specifice fiecărei culturi, iar această expoziţie îşi propune promovarea conexiunii între culturi”, încheie Mihai Tugearu.


Întrebări  şi răspunsuri ale ziarului ''Adevărul''
1. Ce obiceiuri păstraţi?
M.T.: Bucătăria armână. Nu am renunţat la preparatele culinare armâneşti, precum Pităroanji di prashi cu peturi coapte (plăcintă cu praz din foi coapte).

2. De cât timp sunteţi în Bucureşti?
M.T.: Am venit din Bulgaria acum 44 (? - n.n.) de ani. Îmi amintesc că părinţii cumpăraseră o casă la Obor, din care am fost daţi afară după un an, din cauza actelor. Am reuşit, într-un final, să recuperăm casa după foarte mulţi ani.

Ce-i place
Pe lângă preparatele tradiţionale, îi place să stea ore întregi în atelier şi să se bucure de vacanţă, împreună cu soţia şi cele trei fete.


Ce nu-i place
Nu îi place modul în care mass-media românească promovează violenţa. Nu suportă invidia oamenilor şi nu îi place să se uite la televizor. „Actele de violenţă primează întotdeauna în faţa actelor culturale”, adaugă sculptorul.



A participat la expoziții de grup la Bordeaux (Franța) 2007 și la Tabăra de Artă Internațională Kicevo (Macedonia) 2009.


Împreună cu Grigore Minea a organizat în 2009 expoziția itinerantă ''Călători în spațiu și în timp''.


Lucrări ale sale se află în colecții particulare din România, SUA, Germania și Franța.



SURSE

Irina Lapoviţă, Mihai Tugearu, sculptorul armân adoptat de Bucureşti, ''Adevărul'', Bucureşti, 1 iunie 2009, http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/Bucuresti-Tugearu-Mihai-sculptorul-adoptat_0_53394917.html

Alice Dinculescu, Catalog de expoziție ‘’Buei di primuvearâ / Culori de primăvară’’. Artiști plastici aromâni, Proiectul Avdhela ‘’Pagini vii de cultură aromână’’, Constanța, 26-29 aprilie 2012, p. 19.


Trandafirescu Răzvan (Călăraşi, România - )

Duminică, 23 Octombrie 2011 18:08

Adolescentul face parte din ansamblul de dans „Vrearea Armânească“, iar dansul l-a cucerit încă de la primele antrenamente.Trandafirescu Răzvan

Face performanţă în dans de şapte ani, fiind sprijinit în acest demers de părinţii săi care l-au încurajat să nu-şi uite „rădăcinile“. Primul spectacol în care a evoluat a fost la Constanţa, de Ziua Naţională a Aromânilor, în 2004, pe 23 mai. „A fost greu la început. Emoţiile erau foarte mari. Îmi amintesc că eram pe o scenă imensă şi toată lumea se uita la noi“, spune Răzvan Trandafirescu.

Cu timpul, emoţiile au devenit, iar Răzvan a căpătat curaj în propriile forţe. A început să fie remarcat, alături de colegii săi, la toate spectacolele pe care le susţineau. Din acest motiv, invitaţiile au început să curgă, fiind tot mai solicitaţi. Săptămâna trecută, Ansamblul Vrearea Armănească a fost invitat la un post naţional de televiziune. „A fost foarte frumos. Aceasta a fost prima dată când am fost invitaţi la televiziune. Ne-am bucurat că spectacolul pe care l-am prezentat a încântat audienţa“, povesteşte mândru tânărul.

Cursuri intensive

Pentru a putea învăţa foarte bine dansul tradiţional armânesc, Răzvan se pregăteşte o dată pe săptămână, câte două sau trei ore. În apropierea spectacolelor, acesta face repetiţii aproape zilnic.  Pasiunea sa pentru limba şi tradiţia armânească l-au făcut pe Răzvan să urmeze şi cursuri de limba aromână. „Un an am mers la şcoală, la Gimnaziul Carol I, o dată pe săptămână. Mi se pare important să ştiu să vorbesc şi să scriu corect limba maternă“, spune el.

Acesta a dansat în majoritatea oraşelor din ţară, dar şi din străinătate. A participat la Festivalul Pro Etnica din Timişoara, la Festivalul Hora Mare, desfăşurat la Călăraşi, la Zilele Călăraşiului, Sărbătoarea Câmpenească, Festivalul Păstorului de la Tulcea şi Festivalul Liceelor. De Ziua Naţională a Aromânilor, ansamblul din care face parte a participat la un festival din Grecia. „Vrearea Armânească“ are 17 membri, 7 băieţi şi 10 fete. „Cel mai mult aş vrea să mulţumesc profesoarei noastre, Carmen Duţu. Se implică foarte mult în acţiunile noastre şi, cel mai important, face totul din plăcere“, a mai spus adolescentul.

Carieră în magistratură

Tânărul învaţă foarte bine şi doreşte să urmeze Facultatea de Drept, după care să devină procuror. „Bunica mea a fost procuror şi mi-a plăcut foarte mult cum era ea ca persoană. Avea o anumită prestanţă şi ştia să se impună. Cred că aş putea să-i calc pe urme şi să devin un procuror excelent“, spune Răzvan.

Cititţi mai multe despre acest subiect în ediţia de azi a cotidianului „Adevărul de Seară“ Călăraşi


SURSA

Măgureanu Monica, Călăraşi: Răzvan Trandafirescu duce mai departe tradiţia armânească, ''Adevărul'', Bucureşti, 10 mai 2011, http://www.adevarul.ro/locale/calarasi/Calarasi-portret_Razvan_Trandafirescu-traditie_armaneasca_0_478152229.html


Andrei Saguna s-a nascut in 1808, la Miskolt, in Ungaria, intr-o familie de aromani.

A studiat filozofia, dreptul si teologia, fiind hirotonit episcop in anul 1848, la Carlovit. Dupa hirotonie, noul arhiereu spunea: “Pe romanii transilvaneni, din adancul lor somn vreau sa-i trezesc si cu voia catre tot ce e adevarat, placut si drept sa-i indrumez!”

In calitate de mitropolit prezideaza Marea Adunare Nationala de la Blaj si organizeaza invatamantul in Transilvania.

In august 1850 deschide la Sibiu Tipografia eparhiala, intemeiata din bani personali.

In ianuarie 1853 se intemeiaza “Telegraful Roman”, singurul ziar din Romania cu aparitie neintrerupta pana astazi.

Incepand cu anul 1855, Saguna reorganizeaza invatamantul teologic din Sibiu sub forma unui Institut de Teologie si Pedagogie. A organizat peste 800 de scoli primare confesionale. Tot sub indrumarea lui au fost intemeiate gimnaziile ortodoxe din Brasov si Brad. Gimnaziul de la Brasov, inaugurat in 1850, este una dintre cele mai vechi scoli superioare romanesti.

Mitropolitul Saguna sprijina infiintarea Asociatiei Transilvane pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman, cunoscuta sub numele ASTRA, cu rol insemnat in emanciparea culturala si politica a romanilor din Transilvania.

Printre membrii de seama ai ASTREI s-au numarat Andrei Saguna (care a fost si primul presedinte), George Barit, Timotei Cipariu, Ioan Puscariu, viitorul patriarh Miron Cristea, Vasile Goldis, Onisifor Ghibu si Octavian Goga.

Mitropolitul Andrei Saguna a trecut la Domnul pe 28 iunie 1873, fiind inmormantat in cripta Mausoleului de la Rasinari, de langa Sibiu.


SURSA

***, Mitroplitul Şaguna, luminătorul Ardealului, ''România'', http://www.indexromania.ro/2011/06/01/mitropolitul-saguna-luminatorul-ardealului/


Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 129 Warning: Illegal string offset 'active' in /home/swebde/public_html/aromanul.ro/templates/gk_finance_business/html/pagination.php on line 135
Pagina 1 din 4

Login

Register

*
*
*
*
*

* Field is required